La Conferința de Securitate de la München s-a dezbătut viitorul apărării nucleare europene în raport cu Statele Unite ale Americii. Atât cancelarul german Friedrich Merz – care a anunțat că se desfășoară negocieri cu Franța pentru crearea unui mecanism european comun de descurajare nucleară -, cât și premierul Letoniei, Evika Silini, au punctat că descurajarea nucleară este un factor esențial într-un scenariu care deschide noi „oportunități de securitate” pentru Europa.

„Umbrela nucleară” oferită de SUA nu mai este singura protecție posibilă pentru europeni, iar Karol Nawrocki – președintele Poloniei – a spus cu subiect și predicat că țara sa vrea să dezvolte capacități nucleare civile și militare pentru a contracara „agresivitatea” unei Rusii „imperiale”.

„Calea către un proiect polonez, către capacitatea nucleară poloneză – desigur, cu respectarea deplină a tuturor reglementărilor internaționale – este o cale pe care trebuie să o urmăm. Suntem un stat situat chiar la granița unui conflict armat. Este bine cunoscută atitudinea Rusiei agresive, imperiale, față de Polonia”, a declarat Karol Nawrocki, președintele Poloniei.

Polonia este semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară

Totuși, dincolo de ambițiile nucleare exprimate clar de președintele Nawrocki, trebuie menționat că Polonia este semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară.

• 188 state suverane sunt părți ale tratatului. Două dintre cele 8 puteri nucleare confirmate – India și Pakistan – și o putere nucleară neconfirmată (Israel) nu au semnat și nici nu au ratificat acest tratat. O altă putere nucleară – Coreea de Nord – s-a retras.

• În Europa are loc o amplă dezbatere despre o consolidare a descurajării nucleare, în contextul conflictului din Ucraina și al amenințărilor formulate de Rusia.
• Țările europene ar dori crearea unui sistem propriu de apărare nucleară – pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece -, iar Statele Unite nu mai sunt privite ca un partener militar de încredere.

O astfel de inițiativă ridică numeroase semne de întrebare pe termen mediu și lung, „modelul polonez” reprezintă un precedent care nu poate fi trecut cu vederea, iar „mutările” pe care le va face România în acest scenariu sunt necunoscute încă.

Gândul prezintă, în exclusivitate, punctele de vedere formulate de generalul (r) Ștefan Dănilă, expertul militar Hari Bucur-Marcu și de analistul politic Vladimir Ionaș.

Generalul (r) Ștefan Dănilă: „Să ne comparăm cu polonezii începe să devină mult prea mult”

La solicitarea Gândul, generalul (r) Ștefan Dănilă – fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 1 ianuarie 2011 – 1 ianuarie 2015, fiind primul general din arma aviație care a ocupat această funcție – a comentat aceste ambiții nucleare” ale Poloniei.

În același timp, generalul (r) Ștefan Dănilă a explicat de ce România nu se poate compara cu Polonia și a scos în evidență punctele principale din acest scenariu.

„Să ne comparăm cu polonezii începe să devină mult prea mult. E bine să ne raportăm, să vedem ce fac polonezii, dar nu putem să facem similitudini între Polonia și România.

• Polonia este o țară cu o capacitate mai mare economic, cu o capacitate mai mare demografică – are de două ori populația României.
• Polonia are și o capacitate militară care o poziționează, acum, printre cele mai puternice state din Europa, din punct de vedere militar, al echipamentelor pe care le are.
• Nu știm exact care este capacitatea reală a armatei poloneze, dar aș înclina să spun că este printre cele mai pregătite și mai bine dotate armate din Europa.

Este următorul pas (n.red.  – ambiția nucleară a Poloniei) pe care și-l propun polonezii, ținând cont că, la granița Poloniei, au venit în Belarus arme nucleare ale Federației Ruse. Polonia poate să solicite – și eu cred că demersul în sensul acesta este, nu pentru a avea propriile arme nucleare neapărat – găzduirea de arme nucleare ale statelor care dețin deja armament nuclear, în primul rând din Statele Unite.

• Declarația vine de la președintele Poloniei și aș înclina să cred că este pe ideea ca Polonia să găzduiască armament nuclear pre-poziționat de Statele Unite.
• Până să ajungi să fabrici arme nucleare este mult mai ușor să ai poziționarea armelor nucleare deja existente, ale Statelor Unite. Să nu uităm că SUA au poziționare arme nucleare în Germania.

Dacă Polonia spune că ar putea să găzduiască, la rândul ei, arme nucleare, se iese din acordul NATO-Rusia. Vorbim despre ieșirea din acel consiliu NATO-Rusia, cu regulile stabilite atunci, în 1997”, a explicat generalul (r) Ștefan Dănilă, în exclusivitate pentru Gândul.

Analistul militar Hari Bucur-Marcu: „Așa ar trebui să facem și noi, noi nu facem”

Hari Bucur-Marcu – expert în Apărare, ofițer de aviație, fost membru în Statul Major General al Armatei – a făcut și o incursiune în istorie, cu accent pe drama prin care a trecut Polonia, sfâșiată în urma pactului Ribentrop-Molotov. Totodată, acesta a atras atenția că nu este vorba despre ambiția Poloniei de a deveni o putere nucleară, ci doar de a găzdui, pe teritoriul său, arme nucleare, așa cum se întâmplă în cazul Germaniei.

„Trebuie să înțelegem un lucru. Polonia este una din țările europene care a suferit cel mai mult în secolul trecut, de pe urma faptului că nu a înțeles mersul istoriei.

În secolul trecut, mai ales în perioada interbelică, Polonia a crezut că – cu demnitate, onoare și credință – poate să supraviețuiască unei noi ordini mondiale pe care o propuneau Hitler și Stalin, cei care au semnat și pactul Ribentrop-Molotov și au distrus Polonia, au împărțit-o între ei.

Asta în condițiile în care era evident că așa se va întâmpla, dar Polonia crede că va putea să supraviețuiască.

• O asemenea lecție a istoriei, pentru un popor care este unul demn și conștient de sine, cu identitate clară, nu se mai repetă.
• Ca urmare, polonezii se uită în jur, văd cum este mersul lucrurilor în momentul de față.
• Absolut toată lumea serioasă vorbește că, dacă nu ne luăm măsuri din timp, în următorii 5 – 10 ani, dar mai degrabă 5 decât 10, s-ar putea să avem un război european, deci nu un război local, cum este cel din Ucraina.

Dacă va fi să fie, este clar că Moscova ne amenință. Și, în asemenea condiții, statele de graniță cu Rusia sau cu fostul imperiu rusesc își iau măsuri.

Așa ar trebui să facem și noi, noi nu facem. Dar Polonia nu este un stat militarist, care se înarmează doar de dragul de a merge la război împotriva cuiva. Polonia este prima țară din Europa care a ajuns la 5% din PIB alocat pentru apărare, este țara care și-a dat seama că există o șansă de prosperitatea în pregătirea pentru război.

• Națiunile care investesc în apărarea națională investesc, de asemenea, și în oameni și în educație, și în industrie…
• În acest context, ideea de înarmare nucleară nu este o idee absurdă. Europa, în momentul de față, are două state înarmate nuclear – Franța și Marea Britanie. Doar Franța este membră UE.
• Dacă Uniunea Europeană ar deveni Statele Unite ale Europei, atâta putere militară cât are Franța atât ar fi pentru toți.

Franța, încă de acum 20 de ani și mai bine, de 30 de ani, mergea pe ideea de a deveni puterea militară nucleară a Europei.

• Eu l-am întrebat, la Paris, în 1997, pe șeful Statului Major al Apărării al armatei franceze dacă este dispusă Franța să împartă butonul nuclear cu alte state din Europa. În special cu Germania, care fusese un inamic istoric în secolul trecut.
• Mi-a răspuns că da, fără niciun fel de îndoială.
• Dar Germania a fost cea care a spus că nu vrea să își asume o astfel de responsabilitate.

Polonia zice că și-ar asuma o astfel de responsabilitate, nu suntem în faza în care s-ar decupla de la mersul istoriei și ar vrea să devină o mare putere nucleară, așa cum vrea să fie Iranul sau cum este Coreea de Nord”, a declarat analistul militar Hari Bucur-Marcu, în exclusivitate pentru Gândul.

Vladimir Ionaș: „Noi nu avem opinii, nu vrem să fim vocali și nu vrem să ieșim în față, probabil dintr-un sindrom de inferioritate”

Analistul politic Vladimir Ionaș a atras atenția – în contextul declarațiilor tranșante făcute de președintele Poloniei – că acest „model polonez” nu va putea fi „copiat” de politicienii din România.

Aceștia, la momentul de față, au un „sindom de inferioritate” față de partenerii externi, nu au „opinii” și nu vor să „iasă în față”, a punctat analistul.

„Polonia vorbește de foarte mult timp despre necesitata unei umbrele nucleare, mai ales în condițiile în care la ei există o unitate totală când vine vorba despre poziția oamenilor politici vizavi de Rusia și ce reprezintă Rusia pentru stabilitatea Poloniei.

• Din punctul meu de vedere, atunci când se vorbește despre necesitatea unei umbrele nucleare pentru Polonia referirea se face la un parteneriat cu Statele Unite.
• Îmi aduc aminte, pe la mijlocul anului trecut polonezii vorbeau despre mesaje transmis către SUA, pentru a muta o parte din armele nucleare de pe teritoriul european pe teritoriul Poloniei, tocmai pentru a oferi această umbrelă nucleară.

Pe de altă parte, mai există și această strategie pe care Germania încearcă să o aplice în momentul de față, să convingă Franța ca armele nucleare pe care le deține să fie arme nucleare care să ofere securitate – din punct de vedere nuclear – întregii Europe.

• E puțin mai complicat, pentru că inclusiv Constituția Franței prevede că armele nucleare sunt doar pentru protecția propriului teritoriu. Și atunci este greu de crezut cum se poate transforma, peste noapte, într-o umbrelă de securitate pentru toată Europa.
• Celălalt stat care are arsenal nuclear, Marea Britanie, este dependent – din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește armele nucleare – de SUA. Este greu de crezut că poate avea loc această ruptură de Statele Unite peste noapte, sub nicio formă.

În ceea ce privește România, noi nu avem opinii. Din păcate, cred eu, este în primul rând strategia clasei politice, a establishmentului, în general. Nu vrem să fim vocali și nu vrem să ieșim în față, probabil dintr-un sindrom de inferioritate pe care îl au oamenii politici din România față de partenerii noștri internaționali.

Întotdeauna așteptăm să facă alții un pas în față, pentru ca, ulterior, fie să ne raliem, fie să încercăm să ocolim drumul pe care îl iau ceilalți”, a declarat analistul politic Vladimir Ionaș, în exclusivitate pentru Gândul.

RECOMANDAREA AUTORULUI: