Actualitate
Ar putea impune Iranul taxe de tranzit pentru Strâmtoarea Ormuz? Trump ar fi de acord cu o condiție
Cu toate că Trump a sugerat că o schemă de taxare a tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz ar putea fi acceptabilă dacă și SUA ar beneficia de venituri, conform legislației internaționale o asemenea operațiune ar fi ilegală, se arată într-o analiză a think tankului Chatam House. Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării a stabilit că statele de coastă trebuie să accepte un drept extins de „tranzit” pentru navele tuturor statelor prin strâmtorile asupra cărora își exercită suveranitatea. Nici chiar situația de război, nu poate justifica oprirea a peste o sută de nave zilnic în strâmtoare, toate implicate în comerț legal.
Strâmtoarea Ormuz este blocată și de SUA și de Iran. FOTO: AI Shutterstock
Libertatea de trecere prin Strâmtoare este o problemă-cheie pentru toate națiunile maritime, scrie profesorul Marc Weller, directorul Programului de Drept Internațional al Institutului Regal de Afaceri Externe Chatham House, cu sediul în Londra, unul dintre cele mai respectate think tankuri din lume. Specialistul analizează criza din Strâmtoarea Ormuz din perspectiva legislației internaționale.
Duminică, președintele Donald Trump a anunțat o blocadă împotriva navelor care „încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz”.
Această măsură pare să urmărească pedepsirea Iranului pentru că nu a acceptat ceea ce vicepreședintele JD Vance a numit „oferta finală și cea mai bună” pentru un acord de pace, pe care a prezentat-o în timpul discuțiilor de la Islamabad.
Încetarea temporară a focului propusă de Pakistan prevedea ridicarea restricțiilor impuse de Iran asupra circulației maritime prin Strâmtoare „ca gest de bunăvoință”.
Acest lucru nu s-a întâmplat, pe fondul disputelor privind aplicarea încetării focului în cazul Israelului și al războiului acestuia din Liban.
Act de război
O blocadă este un act de război. Impunerea ei agravează faptul că SUA și Israelul au lansat un război ilegal împotriva Iranului, arată analiza Chatam House. De asemenea, amenință armistițiul deja fragil.
În plus, anunțul inițial al președintelui Trump părea să sugereze că ar acoperi toate navele care tranzitează Strâmtoarea.
Acest lucru ar fi făcut din statele din Golf și din țările dependente de petrolul și gazele acestora principalele victime, mai degrabă decât Iranul.
Comandamentul Central al SUA a clarificat ulterior că „nu va împiedica libertatea de navigație a navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene”.
Aceasta arată că se intenționează o blocadă tradițională, care să sufoce doar economia adversarului și să forțeze capitularea acestuia, nu să oprească complet traficul prin Strâmtoare, ceea ce ar fi în mod evident ilegal.
Anunțul inițial al președintelui Trump a fost, de asemenea, îndreptat împotriva noii practici a Iranului de a vinde dreptul de trecere prin strâmtoare contra unei taxe de până la 2 milioane de dolari. „Nimeni care plătește o taxă ilegală nu va avea trecere sigură pe marea liberă”, a adăugat el.
Acest lucru ar expune petrolierele unor state terțe la arestare și confiscare de către forțele americane dincolo de Strâmtoare.
Dar ar captura cu adevărat SUA un superpetrolier indian sau chinez dacă acesta ar fi plătit taxa impusă de Iran sau ar fi intrat în porturile ori apele sale de coastă? Acest lucru ar reprezenta o escaladare foarte semnificativă a conflictului, iar Washingtonul ar putea ezita să își pună în aplicare amenințarea.
Dreptul de trecere prin Strâmtoare
Libertatea de trecere prin Strâmtoarea Ormuz este o problemă-cheie pentru toate națiunile maritime. Strâmtoarea controla un trafic de aproximativ 100–140 de nave mari pe zi înainte de război.
Când Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării din 1982 (UNCLOS) a fost negociată, s-a ajuns la un compromis esențial care reflecta acest fapt.
Convenția a acceptat că statele de coastă își pot extinde legal marea teritorială de la limita anterioară de trei mile marine la 12 mile marine. Aceasta a plasat aproximativ 138 de strâmtori suplimentare, mai înguste de 24 de mile marine, sub jurisdicția unuia sau mai multor state de coastă.
Strâmtoarea Ormuz, cu o lățime de 21 de mile marine în punctul său cel mai îngust, este acoperită de mările teritoriale ale Iranului și Omanului.
În schimb, statele de coastă au trebuit să accepte aplicarea unui regim juridic special pentru strâmtorile utilizate pentru navigația internațională. Deși statele de coastă se bucură de suveranitate asupra mărilor lor teritoriale în majoritatea aspectelor, există o limitare importantă: trebuie să accepte un drept extins de „tranzit” pentru navele tuturor statelor.
Acest drept depășește dreptul tradițional de „trecere inofensivă” acordat navelor prin marea teritorială a oricărui stat. Trecerea inofensivă permite o anumită intervenție asupra navelor aflate în tranzit, conform legislației locale, de exemplu pentru protecția mediului marin sau reglementarea pescuitului.
SUA susțin în mod corect că dreptul de tranzit a devenit un drept ferm acceptat de toate statele în dreptul cutumiar internațional, fiind obligatoriu și pentru statele care nu sunt părți la convenție.
În mod crucial, statul de coastă poate suspenda dreptul de trecere dacă apreciază că securitatea sa națională o cere.
În schimb, în lipsa unor rute alternative viabile, dreptul de tranzit garantează o trecere care nu poate fi suspendată pentru toate navele, care nu pot fi „împiedicate” în niciun fel de statul de coastă. Acest drept se aplică atât în timp de pace, cât și în timp de război, deși cu anumite ajustări necesare în cazul participanților direcți la un conflict armat.
Pozițiile părților
Nici SUA, nici Iranul nu sunt părți la UNCLOS. SUA susțin corect că dreptul de tranzit a devenit un principiu solid al dreptului internațional cutumiar, obligatoriu și pentru statele neparticipante. Iranul afirmă că este obligat să acorde doar dreptul mai limitat, tradițional, de trecere inofensivă, care poate fi suspendat. De asemenea, susține că navele de război străine trebuie să își coordoneze accesul cu autoritățile sale.
Omanul a ratificat UNCLOS, dar a adăugat declarații prin care își afirmă „suveranitatea deplină asupra mării teritoriale” și încearcă să își rezerve dreptul de a cere permisiune prealabilă pentru trecerea navelor de război.
Totuși, UNCLOS nu permite astfel de rezerve. Marina SUA desfășoară încă din 1979 un „program de libertate a navigației”, prin care aplică dreptul de trecere neîngrădită.
Acesta a inclus în mod regulat trecerea neanunțată a navelor de război prin Strâmtoarea Ormuz.
În timpul armistițiului actual, Washingtonul susține că a trimis două distrugătoare cu rachete ghidate prin Strâmtoare, pentru a sublinia acest punct și pentru a pregăti o operațiune de curățare a minelor din zonă.
În ansamblu, compromisul de a permite tuturor statelor de coastă să își extindă marea teritorială a fost condiționat de acceptarea universală a regimului de tranzit. În plus, chiar dacă ar exista îndoieli în privința trecerii navelor de război — ceea ce nu este cu adevărat cazul — acest lucru nu ar afecta traficul petrolierele de petrol și gaze, care este în discuție în această situație.
Impactul conflictului armat
Kazem Gharibabadi, adjunctul ministrului iranian de externe pentru afaceri juridice și internaționale, a afirmat la începutul conflictului că „ne aflăm acum într-o stare de război, iar condițiile de război nu pot fi guvernate de reguli de timp de pace”.
Ce șanse de izbândă are blocada lui Trump asupra porturilor iraniene: Previziunile experților
Atacul SUA–Israel asupra Iranului a generat în mod clar un conflict armat internațional. Acest lucru transformă Strâmtoarea Ormuz într-o „strâmtoare beligerantă”.
Pe durata conflictului, Iranul ar avea dreptul să atace nave de război americane sau israeliene conform dreptului războiului maritim. Acest lucru ar putea include convoaie de nave comerciale escortate de nave de război americane.
Totuși, atacurile directe asupra navelor comerciale ale celor doi beligeranți și asupra statelor neutre sunt interzise. Navele comerciale sub pavilion american și israelian nu pot fi pur și simplu scufundate, deși Iranul le-ar putea captura, împreună cu nave neutre care transportă contrabandă.
Inițial, Iranul a blocat efectiv trecerea prin strâmtoare pentru întregul comerț maritim. Cu toate acestea, această acțiune a fost respinsă clar și fără echivoc de Consiliul de Securitate al ONU ca o „amenințare serioasă la adresa păcii și securității internaționale”.
La o reuniune a Consiliului Organizația Maritimă Internațională (IMO) de la Londra, Iranul a susținut ulterior că a adoptat doar „măsuri necesare și proporționale pentru a împiedica agresorii și susținătorii lor să exploateze Strâmtoarea Hormuz pentru a desfășura operațiuni ostile împotriva Iranului”.
Desigur, conceptul de „susținători” nu este unul juridic și ar lăsa la latitudinea Iranului să determine arbitrar ce state pot fi excluse de la trecere.
Poziția statelor din Golf și a aliaților lor
Este dificil de negat că statele din Golf și cele care le apără activ sunt implicate într-un conflict armat. Cu toate acestea, Consiliul de Securitate al ONU, prin Rezoluția 2817 (2026), a confirmat că statele riverane Golfului „nu sunt părți la ostilități”.
Astfel, Consiliul pare să confirme că doar Iranul, SUA și Israelul trebuie considerate beligerante în sens deplin.
Astfel de măsuri temporare nu pot încălca garanția fermă acordată navelor tuturor statelor de a beneficia de trecere neîngrădită prin strâmtorile utilizate pentru navigația internațională, în orice circumstanțe.
Aceasta înseamnă că navele statelor din Golf și ale aliaților lor, inclusiv Regatul Unit, ar fi trebuit să rămână neafectate de orice restricții impuse de război asupra dreptului de trecere al beligeranților.
Această poziție reflectă ideea rezonabilă că Iranul nu ar trebui să poată priva statele din Golf de drepturile lor de navigație doar supunându-le la ceea ce Consiliul a calificat drept „atacuri flagrante”.
Convoaie și deminare
Cum ar afecta toate acestea o operațiune internațională de deminare și escortare a navelor? Dacă conflictul reîncepe, SUA și-ar expune propriile forțe navale, precum și orice nave escortate, atacurilor Iranului conform dreptului războiului naval în strâmtoare.
State terțe, precum Regatul Unit, ar putea invoca faptul că nu sunt beligerante și pot participa la escortarea navelor neutre.
Forțele britanice și-au limitat atent implicarea la apărarea colectivă împotriva rachetelor și dronelor, concentrată asupra teritoriului statelor din Golf atacate. Utilizarea bazelor aeriene britanice de către forțele americane a fost restricționată la acțiuni împotriva surselor acestor atacuri din Iran.
După cum s-a menționat, Consiliul de Securitate al ONU a confirmat că statele din Golf nu sunt părți la ostilități. Prin urmare, nici statele care acționează la solicitarea lor, în sprijinul dreptului de autoapărare colectivă, nu sunt.
În consecință, Regatul Unit se poate baza pe o clauză din Rezoluția 2817 care confirmă dreptul statelor de a „își apăra navele de atacuri și provocări”.
Nu ar exista nimic care să împiedice state terțe cu viziuni similare să coopereze într-o operațiune colectivă pentru protejarea propriilor nave. Totuși, Consiliul nu a acordat o autorizație explicită în baza Capitolului VII pentru o astfel de misiune — care ar permite utilizarea forței pentru asigurarea trecerii — din cauza unui veto ruso-chinez.
În realitate, pare să existe un consens că orice acțiune colectivă de acest tip ar trebui să aștepte un armistițiu mai clar. Iranul ar putea considera o intervenție timpurie ca o influențare a echilibrului de forțe și ar putea reacționa militar.
Noua schemă iraniană de tranzit
Schema Iranului de a permite trecerea „navelor non-ostile” sub un regim de „coordonare cu autoritățile iraniene” a stârnit opoziție internațională și a provocat reacția președintelui Donald Trump, sub forma unei blocade recent anunțate.
Efect în lanț: blocada SUA asupra Iranului ridică prețurile la petrol și gaze. Cât ar putea dura?
Aceasta presupune mutarea rutei maritime din centrul strâmtorii spre coasta iraniană, pe partea interioară a insulei Larak. Acolo, navele ar trebui să oprească pentru inspecții efectuate de Gardienii Revoluției.
Iranul ar putea susține că are dreptul să inspecteze navele pentru contrabandă. Totuși, această afirmație este abuzivă. Aproximativ 95% din traficul prin strâmtoare este format din petroliere și nave pentru transportul gazelor lichefiate sau al altor mărfuri vrac, nu echipamente militare.
Chiar dacă s-ar argumenta că aceste bunuri contribuie la efortul de război, ele nu sunt destinate SUA ca parte a conflictului.
Iranul ar putea invoca și dreptul mării, care permite în mod excepțional inspecții pe marea liberă pentru verificarea naționalității unei nave.
Regatul Unit și alte state au invocat această prevedere în cazul flotei „fantomă” ruse, unde există suspiciuni că unele nave își schimbă pavilionul pentru a evita sancțiunile.
Se pare că Iranul nu percepe taxe statelor considerate prietene, ceea ce încalcă cerința legală explicită ca dreptul de trecere să nu fie supus discriminării.
Un astfel de argument nu poate justifica oprirea a peste o sută de nave zilnic în strâmtoare, toate implicate în comerț legal.
În mod evident, perceperea unei taxe („taxă de trecere”) încalcă și regimul de tranzit. Chiar și în cadrul regimului mai permisiv de „trecere inofensivă”, legea mării interzice explicit perceperea de taxe doar pentru dreptul de trecere.
Apărarea interesului global
Iranul nu poate redirecționa unilateral traficul maritim spre apele sale teritoriale. Fiind membru al Organizația Maritimă Internațională, stabilirea rutelor maritime se face în consultare cu statele de coastă și IMO.
La un moment dat, în contrast cu poziția sa actuală, Donald Trump a sugerat că o schemă de taxare ar putea fi acceptabilă dacă SUA ar beneficia de venituri — o idee discutată în negocieri la Islamabad.
Punctul esențial rămâne că nici SUA, nici Iranul nu pot impune unilateral regulile de tranzit prin Strâmtoarea Hormuz. Aceasta este o chestiune de reglementare globală care afectează drepturile tuturor statelor.
Aceste drepturi nu pot fi diminuate sau negociate doar între două state.
Totuși, acest lucru nu exclude soluții temporare pe drumul către un armistițiu permanent. Acestea ar putea include măsuri de compromis pentru Iran, precum controale comune efectuate de personal iranian și internațional, fără a întrerupe fluxul navigației.
Cu toate acestea, asemenea măsuri temporare nu pot afecta garanția fermă a libertății de navigație prin strâmtorile internaționale. În caz contrar, libertatea maritimă ar fi grav amenințată în punctele strategice de tranzit din întreaga lume.
Actualitate
Interzicerea rețelelor sociale pentru adolescenți „nu rezolvă problemele tinerilor”. Vlad Zaha: „Ar fi mai util ca UE să tragă la răspundere platformele”
În timp ce tot mai multe state, de la Australia la Regatul Unit și mai multe țări europene, adoptă sau pregătesc interdicții privind accesul copiilor la rețelele de socializare, criminologul Vlad Zaha avertizează că aceste măsuri reprezintă mai degrabă o iluzie decât o soluție reală.
Interdicțiile pe rețelele sociale nu ar rezolva problemele tinerilor. FOTO: Pixabay
Într-o analiză pentru „Adevărul”, expertul susține că problemele tinerilor nu sunt cauzate de mediul digital, ci de lipsuri din lumea reală, iar interzicerea accesului la rețelele sociale nu face decât să mute problema în alte zone, uneori chiar mai periculoase.
Australia a fost prima țară din lume care a adoptat o lege prin care interzice accesul copiilor sub 16 ani pe platforme precum TikTok, YouTube, Instagram, Facebook, Snapchat, X, Reddit, Threads, Twitch și Kick, începând cu 10 decembrie 2025. Regatul Unit a anunțat o interdicție similară săptămâna aceasta, care va intra în vigoare în primăvara anului 2027.
Franța a aprobat o lege care interzice accesul copiilor sub 15 ani, iar Danemarca, Norvegia și Grecia au propus limite de vârstă de 15 ani. Alte state precum Spania, Portugalia, Austria, Polonia și Slovenia pregătesc legislații similare, cu vârste limită variind între 14 și 16 ani. Canada a introdus un proiect de lege în iunie 2026 pentru a interzice accesul copiilor sub 16 ani. De asemenea, Parlamentul European a solicitat o vârstă minimă de 16 ani pentru consimțământul privind serviciile digitale. În contrapondere, prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, a declarat că guvernul său nu va introduce o astfel de interdicție.
În România, două proiecte legislative aflate în camera decizională a Parlamentului (PL-x 356/2025 privind majoratul digital la 16 ani și PL-x 385/2025 privind conținutul dăunător) propun identificarea prin acte de identitate a fiecărui utilizator de internet și depunerea unui dosar la ANCOM de către un adult pentru fiecare persoană sub 16 ani. Acestea au fost aspru criticate atât de Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI), cât și de cele peste 50 de instituții care au emis avize, pentru incapacitatea tehnică de a dezvolta sisteme de verificare a vârstei și pentru riscul dezavantajării minorilor. Comisia Europeană a avertizat oficial România că cele două propuneri riscă procedura de infringement. Un al treilea proiect de lege, depus la Senat în martie 2026 (L260/2026), vizează verificarea electronică a vârstei pentru produse și servicii cu restricții de vârstă, dar a primit aviz nefavorabil din partea Consiliului Economic și Social.
„Problemele tinerilor provin dintr-o multitudine de surse, nu din mediul digital”
Criminologul Vlad Zaha a explicat pentru „Adevărul” de ce interzicerea accesului pe rețelele de socializare pentru copiii sub 16 ani nu îi poate proteja, așa cum își imaginează decidenții.
„Întrebarea este dacă interzicerea accesului tinerilor sub 16 ani pe rețelele sociale le va rezolva problemele sau dacă este doar o iluzie. Eu cred că o astfel de interdicție nu are cum să rezolve problemele tinerilor, deoarece acestea provin dintr-o multitudine de surse – interne și externe – legate în principal de mediul înconjurător, de statutul socio-economic, de oportunitățile disponibile. Într-o țară precum România, ceea ce este cu adevărat necesar sunt investiții masive în bunăstarea tinerilor, nu interdicții. Extrem de puține dintre problemele lor vin din mediul digital. De obicei, cei care petrec mult timp online o fac din cauza unor lipsuri din lumea reală. Sondajele europene și internaționale arată că tinerii cer educație, îndrumare și înțelegere pentru perioadele petrecute pe internet, nu interdicții. Interdicțiile nu sunt cerute de tineri și, cel mai probabil, nu vor avea efectele dorite, ci din contră, riscă să producă efecte adverse”, a declarat Vlad Zaha.
Expertul propune o abordare alternativă, care să tragă la răspundere platformele de social media pentru moderarea conținutului, în locul interzicerii generalizate.
„Ar fi mai util ca statele care iau în calcul astfel de interdicții – sau care deja le-au aplicat –, inclusiv Uniunea Europeană, să tragă la răspundere platformele de social media pentru modul în care aleg să nu mai facă deloc moderare, în loc să aplice interdicții. Atât tinerii, cât și adulții sunt expuși dezinformării și efectelor negative ale social media, așa că ar fi mai eficient să se impună platformelor o moderare reală, atât algoritmică, cât realizată de oameni, nu de inteligența artificială, adaptată contextului și limbilor din fiecare țară. O altă opțiune ar fi dezvoltarea sau susținerea unor rețele sociale europene, construite mai puțin pe principiul profitabilității și mai mult pe valori sociale, așa cum ar trebui să arate și imaginea Uniunii Europene, în comparație cu Statele Unite”, a adăugat criminologul.
Încă o țară europeană vrea să interzică accesul la reţelele de socializare pentru copiii sub 15 ani. „Vedem un declin al competenţei lor intelectuale”
Australia, prima țară care a interzis accesul copiilor sub 16 ani pe rețelele sociale, oferă deja primele concluzii statistice care contrazic premisele interdicției. Potrivit criminologului, datele arată că, în ciuda anunțului închiderii a peste 5 milioane de conturi ale adolescenților, aproximativ două treimi dintre tinerii australieni sub 16 ani continuă să folosească rețelele de socializare.
„Tinerii au declarat, de asemenea, într-o majoritate covârșitoare (70%) că a fost ușor să păcălească interdicțiile – despre care cunoaștem că se realizează fie prin eșecul recunoașterii faciale, cărți de identitate false, conturi cumpărate pe piața neagră sau migrarea pe alte platforme, printre altele. Aidoma, tot 70% – dar dintre părinți – declară că adolescenții lor sub 16 ani folosesc în continuare rețelele de socializare. Majoritatea adolescenților au declarat că interdicția pe rețelele de socializare nu i-a făcut să se simtă mai în siguranță, iar aproximativ 1 din 7 tineri se simt și mai mult în pericol decât înainte. Datele disponibile sugerează, așadar, o concluzie provizorie previzibilă: interdicția nu a produs îmbunătățirea sănătății mintale, nu a reușit nici măcar să oprească accesul la rețelele de socializare, dar generează deja efecte adverse documentabile: migrare către alte medii digitale, păcălirea regulilor, un fals sentiment de securitate și o potențială epidemie globală de întrebări și răspunsuri simpliste și greșite contrare științei disponibile”, a explicat Vlad Zaha, separat, într-o analiză publicată în luna aprilie de Asociația Edge Institute.
Dilema Uniunii Europene
La nivelul Uniunii Europene, tendința dominantă este copiată după modelul australian, iar Comisia Europeană a anunțat recent că aplicația europeană de verificare a vârstei este „tehnic gata”.
Soluția se bazează pe tehnologia Zero-Knowledge Proof și poate fi integrată în portofelele digitale naționale. Aplicația este pilotată de un grup de șapte state membre, iar obiectivul este ca soluția să fie disponibilă la nivel paneuropean până la sfârșitul anului. Însă, la nici o zi după lansarea tehnică, s-a demonstrat că aplicația poate fi compromisă în două minute prin ocolirea tuturor protecțiilor. De asemenea, 438 de cercetători din 32 de țări au semnat o scrisoare deschisă în care critică sistemic interdicția adolescenților la rețelele sociale, avertizând că tinerii vor fi excluși, discriminați și afectați negativ de măsuri anti-științifice.
Ministra Educației și Cercetării din Estonia, Kristina Kallas, a fost cea mai vocală critică a consensului prohibitiv, argumentând: „copiii vor găsi foarte repede modalități de a ocoli interdicțiile și de a continua să folosească rețelele sociale”. Ministra Justiției și Afacerilor Digitale, Liisa Pakosta, a completat „Estonia crede într-o societate informațională și în includerea tinerilor în societatea informațională”. Estonia, una dintre cele mai digitalizate state din lume, a integrat educația digitală în programul școlar încă de la vârsta de 7 ani, iar poziția sa capătă o greutate considerabilă în contextul dezbaterilor europene.
Istoricul israelian Yuval Noah Harari: Algoritmii rețelelor sociale ne controlează atenția prin frică, furie și ură
Românii au opinii nuanțate, departe de consensul politic
Un sondaj AtlasIntel realizat la comanda Edge Institute arată că românii au o opinie nuanțată, departe de consensul invocat de unii decidenți.
Cel mai frecvent răspuns (35%) nu consideră necesară interzicerea rețelelor, ci permiterea accesului la o versiune adaptată pentru copii. O treime susțin interdicția sub 16 ani, un sfert sub 14 ani, iar 8% nu consideră că ar trebui impuse restricții. Principalul efect negativ anticipat este migrarea copiilor către rețele ascunse, mai periculoase (31%) – exact ceea ce se întâmplă deja în Australia.
De asemenea, 44% dintre români consideră părinții principalii responsabili privind accesul copiilor la rețelele sociale, 38% plasează responsabilitatea pe stat, iar doar 8% pe platformele de social media.
Criminologul Vlad Zaha subliniază că România rămâne în urma dezbaterilor europene și globale, blocată în reflexul dosarului-cu-șină, fără să fi solicitat sau să fi contribuit la testarea aplicației europene de verificare a vârstei.
„Ne aflăm într-un impas în ceea ce privește rapiditatea adoptării cărții electronice de identitate, aidoma impasului pe care îl avem în dezvoltarea portofelului european de identitate digitală. Nu am solicitat și nu facem parte din grupul țărilor care testează aplicația europeană de verificare a vârstei, nu am contribuit către identificarea unor probleme sau soluții în discuția pan-europeană și globală referitoare la rețelele de socializare sau la bunăstarea copiilor și adolescenților și nu avem, ca stat, nicio opinie relevantă de adus asupra subiectului care inevitabil vizează și țara noastră”, a concluzionat Vlad Zaha.
Actualitate
Raliul Clujului schimbă traseele mijloacelor de transport din „capitala” Ardealului. Zonele unde au fost impuse restricții de circulație
Raliul Clujului, desfășurat în intervalul 19-21 iunie, aduce o serie de schimbări în traseul mai multor autobuze, troleibuze și tramvaie din Cluj-Napoca.
Compania de Transport Public Cluj-Napoca (CTP) anunță o serie de restricții de circulația în zona stadionului Cluj Arena. Astfel, vineri, în data de 19 iunie, după orele 22:30, și sâmbătă, 21 iunie, între orele 16:00 – 20:30, este restricționată circulația pe Splaiul Independenței.
Mai precis:
„Linia 30 Cartier Grigorescu – str. Aurel Vlaicu, în continuare va circula deviat:
Tur: Din P-ța 14 Iulie, str. Giuseppe Garibaldi, str. Uzinei Electrice, str. Otetului, Calea Moților, str. Memorandumului, B-dul 21 Decembrie 1989, str. Aurel Vlaicu. Stații suspendate: Cluj Arena, stația Hotel Radisson. Se alocă suplimentar stația Aleea Stadion de pe strada Uzinei Electrice.
Retur: de pe Calea Moților – str. Otetului – str. Uzinei Electrice – str. Giuseppe Garibaldi – P-ța 14 Iulie – str. A. Vlahuță – str. Fântânele – str. Paul Ioan. Stații suspendate: Chios și Splaiul Independenței. Se alocă suplimentar stația Sala Polivalentă de pe strada Uzinei Electrice.
Linia 27, 28/28B și 44
Tur: str. Alexandru Vlahuță – str. George Enescu – str. General Eremia Grigorescu – str. General Dragalina. Se anulează stația Parcul Central și se alocă suplimentar stația Dragalina Sud.
Retur: traseu neschimbat pe str. General Dragalina, str. Octavian Goga, str. Alexandru Vlahuță.
Linia metropolitană M26 Cetatea Fetei – Cluj Napoca:
Va circula deviat spre Cluj Napoca – de pe strada Plopilor – str. Uzinei Electrice, str. Otetului, Calea Mănăștur, Calea Florești. Se suspenda stația Cluj Arena, statia parcul Central, stația Piata Mihai Viteazul Sud și stația Fabrica de Bere. Se alocă suplimentar stația Aleea Stadion de pe strada Uzinei Electrice.
Tramvaiele vor fi înlocuite cu autobuze (101A), care vor circula pe traseu deviat, astfel:
Tur: str. Primăverii – str. Plopilor – Pod Garibaldi – str. George Enescu – str. General Eremia Grigorescu – str. General Dragalina – str. Horea – P-ța Gării. Se suspendă stațiile Cluj Arena, Parcul Central și G. Barițiu. Se alocă suplimentar stația Dragalina Sud.
Retur: Piața Gării – str. I.L. Caragiale – str. Horea – str. General Dragalina – P-ța 14 Iulie – Pod Garibaldi – str. Plopilor- str. Primăverii – Bucium. Se suspendă stațiile Opera Maghiară Est și Splaiul Independenței. Se alocă suplimentar stațiile Dragalina Nord, Octavian Goga și Piața 14 Iulie. Pe traseul P-ța Gării – B-dul Muncii vor circula tramvaie pe linia 100.
Linia de noapte 54N: Cart. Zorilor – zona centrală – Cart. Grigorescu
Dus: strada Observatorului – Calea Turzii – Piata Cipariu – Piata Avram Iancu – Bdul 21 Decembrie 1989 – str. Memorandumului – Calea Motilor – str. Otetului – str. Uzinei Electrice – str. Giuseppe Garibaldi – P-ța 14 Iulie – str. A. Vlahuta – str. Fantanele – str. Paul Ioan. Se suspendă următoarele stații: Chios și Splaiul Independenței. Se alocă suplimentar stația Sala Polivalenta de pe strada Uzinei Electrice.
Întors: Din P-ța 14 Iulie, str. Giuseppe Garibaldi, str. Uzinei Electrice, str. Otetului, Calea Moților, str. Memorandumului, B-dul 21 Decembrie 1989 – Piața Stefan Cel Mare – Calea Turzii – strada Observatorului. Se suspendă stația Cluj Arena, stația Hotel Raddinson. Se alocă suplimentar stația Aleea Stadion de pe strada Uzinei Electrice.
Duminică 22.06.2025 în intervalul orar 07:45 – 13:00 va avea loc proba specială Făget. Prin urmare:
⛔ Cursa de la ora 09:00 a liniei M16 de pe strada Posada se suspendă.
⛔ Cursa de la ora 09:40 a liniei M16 din Ciurila se suspendă.
⛔ Cursa de la ora 09:10 a liniei M71 de pe strada Posada se suspendă.
⛔ Cursa de la ora 10:00 a liniei M71 din Petrestii de Jos se suspendă”.
Actualitate
Un nou capitol în războiul digital global. Cum au descoperit hackerii o „ușă din spate” către locuințele americanilor
Milioane de dispozitive conectate la internet sunt folosite fără știrea proprietarilor pentru a susține atacuri cibernetice sofisticate, inclusiv operațiuni atribuite Rusiei, Chinei și altor state, avertizează experții în securitate.
Hacker rus/FOTO: Shutterstock
Totul a început cu un apel telefonic între doi directori din domeniul securității cibernetice.
În urmă cu peste doi ani, un responsabil de rang înalt din cadrul Microsoft a contactat echipa de securitate a Comcast pentru a cere informații despre șase adrese IP care apăruseră într-o investigație privind un atac informatic atribuit unui grup de hackeri susținut de statul rus.
Ceea ce a urmat a scos la iveală un fenomen de o amploare neașteptată: milioane de dispozitive electronice utilizate în locuințe au fost transformate, fără știrea utilizatorilor, într-o infrastructură globală folosită pentru atacuri cibernetice, scrie The Wall Street Journal.
O rețea ascunsă în dispozitive de uz casnic
Investigația a arătat că gruparea de hackeri cunoscută sub numele de Midnight Blizzard, asociată serviciului de informații externe al Rusiei, a folosit conexiuni rezidențiale la internet pentru a ascunde originea atacurilor sale.
Specialiștii au descoperit că numeroase dispozitive ieftine destinate consumatorilor — de la echipamente pentru streaming video până la rame foto digitale — erau livrate cu programe software ascunse, instalate încă din fabrică.
În alte cazuri, același tip de software era introdus în aplicații mobile sau în copii piratate ale jocurilor video.
Aceste programe transformă dispozitivele într-o componentă a unor așa-numite „rețele proxy rezidențiale”, care permit redirecționarea traficului de internet prin conexiuni reale din locuințe.
Practic, un utilizator aflat la mii de kilometri distanță poate naviga pe internet folosind adresa IP a unei case din Statele Unite, mascându-și astfel identitatea și locația.
O problemă în creștere
Autoritățile și experții în securitate avertizează că fenomenul a luat amploare în ultimii ani.
Potrivit estimărilor organizației Digital Citizens Alliance, aproximativ 20 de milioane de astfel de „uși din spate” ar putea exista doar pe teritoriul Statelor Unite.
„Dimensiunea problemei este cea care o face atât de îngrijorătoare”, afirmă Noopur Davis, directorul pentru securitate informatică al Comcast.
Pentru agențiile de informații și grupările de hackeri susținute de state, aceste rețele au devenit un instrument valoros.
„Dacă actorii ostili pot folosi adrese IP americane, au un avantaj important atunci când vizează instituții guvernamentale, companii sau alte organizații”, explică Brett Leatherman, director adjunct al diviziei cibernetice din cadrul FBI.
În aprilie, agenții guvernamentale din nouă țări, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Japonia, au avertizat că grupări de hackeri asociate Chinei utilizează rețele de dispozitive compromise pentru a-și ascunde activitățile.
De la șase adrese IP la sute de mii de dispozitive
Investigația Comcast a început în februarie 2024.
Analiza celor șase adrese IP furnizate de Microsoft a condus către o companie chineză numită IPidea, care administra o vastă rețea proxy rezidențială.
Potrivit anchetatorilor, software-ul companiei era instalat prin metode diverse, inclusiv direct pe dispozitive electronice comercializate către consumatori.
Clienții rețelei puteau apoi să își redirecționeze traficul prin locuințele persoanelor afectate.
Astfel, un utilizator aflat la Moscova putea apărea online ca și cum s-ar conecta dintr-o casă din statul Washington.
Pe măsură ce investigația a avansat, specialiștii au descoperit că cele șase adrese inițiale făceau parte dintr-o rețea care includea aproximativ 750.000 de conexiuni rezidențiale și comerciale.
Hackerii armatei ruse au spart emailuri ale aviației române
Riscuri pentru utilizatori și companii
Experții avertizează că impactul nu se limitează la ascunderea identității hackerilor.
Potrivit Comcast, utilizatorii rețelelor proxy pot obține acces la alte dispozitive conectate în aceeași rețea, inclusiv în spatele unor sisteme de protecție considerate sigure.
În practică, un dispozitiv aparent inofensiv, precum un player multimedia compromis, ar putea deveni punctul de plecare pentru atacarea unui telefon mobil sau a unui laptop.
Dacă acel dispozitiv este utilizat ulterior pentru accesarea unei rețele corporative, informațiile confidențiale ale companiei pot deveni vulnerabile.
„A fost o schimbare radicală față de orice amenințare văzusem până atunci”, spune Davis.
O luptă dificilă
La începutul acestui an, Google a obținut un ordin judecătoresc în Statele Unite și a reușit să dezactiveze infrastructura IPidea.
Totuși, potrivit Comcast, rețeaua a revenit în funcțiune după mai puțin de două săptămâni, folosind noi surse de dispozitive compromise.
Experții spun că rețelele proxy rezidențiale au devenit esențiale pentru multe operațiuni de spionaj cibernetic.
Adam Meyers, vicepreședinte al companiei de securitate CrowdStrike, afirmă că acestea sunt utilizate frecvent pentru furtul identităților digitale și al credențialelor de acces la servicii cloud.
Secretul de la Bauman. Dezvăluiri din interiorul școlii de spioni a Rusiei unde se predau tehnici de atacuri cibernetice și de amestec în alegeri
„Identitatea digitală este principala țintă, iar aceste rețele reprezintă una dintre infrastructurile-cheie pe care se bazează atacatorii”, explică el.
O nouă generație de atacuri
Compania de investigații cibernetice Volexity avertizează că gruparea rusă Midnight Blizzard a început să utilizeze rețelele proxy rezidențiale într-un nou tip de atac extrem de dificil de detectat.
În ultimul an, hackerii au compromis conturi Microsoft 365 folosind invitații false la întâlniri prin Microsoft Teams.
În mod normal, autentificările provenite din afara Statelor Unite ar declanșa alerte de securitate. Însă, folosind conexiuni rezidențiale americane compromise, atacatorii reușesc să pară utilizatori legitimi.
Potrivit Volexity, metoda a fost observată în atacuri care au vizat instituții guvernamentale, organizații militare, entități diplomatice și chiar redacții de presă.
„Nu mai încearcă să vă fure parola prin metode clasice”, spune Steven Adair, președintele companiei. „Aceste atacuri sunt mult mai greu de detectat și mult mai dificil de oprit.”
Pentru experții în securitate cibernetică, fenomenul reprezintă un nou capitol în războiul digital global: unul în care dispozitivele obișnuite din locuințe devin, fără știrea proprietarilor, parte a infrastructurii folosite de unele dintre cele mai sofisticate operațiuni de spionaj și atac informatic din lume.
-
Actualitateacum 2 zile
Cum și-au recăpătat culoarea satele din Banat. Radu Trifan: „Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut”
-
Actualitateacum 2 zile
Polonia a reținut un suspect în cazul uciderii caricaturistului rus exilat. Premierul Tusk: „Totul indică faptul că e vorba de un asasinat politic”
-
Breakingacum o ziTrump a declarat că îl susține pe Netanyahu la alegerile din octombrie: „Dar vreau să văd cine altcineva mai candidează”
-
Actualitateacum 2 zile
Companiile din România caută angajați rezistenți la stres. Unii le cresc salariile cât să acopere inflația
-
Breakingacum o ziPolițist din trupele speciale, bătut la băutură de unul dintre cei mai bogați interlopi din București
-
Actualitateacum 2 zileCare sunt cele mai bine plătite nișe în dezvoltarea web?
-
Breakingacum 2 zileTrump și Macron, la o cină „regală” la Versailles. Președintele SUA a semnat la masă acordul de pace cu Iran, marcând oficial finalul războiului
-
Actualitateacum o zi
Amenda uriașă primită de o femeie după ce a uitat o frunză în căruciorul de cumpărături. Sancțiunea a iscat un adevărat scandal





