Bucătăria tradițională românească deține un adevărat tezaur culinar în materie de detoxificare după sărbători. Evident, țăranul român nu cunoștea termenul, dar știa foarte bine să-și aline organismul după excesele de sărbători. Inclusiv cu mâncăruri care folosesc ingrediente absolut uimitoare. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Au trecut și sărbătorile pascale, iar organismul oricărui român cu rude multe și cu respect pentru tradiții de tot felul a suferit tot soiul de agresiuni. Mâncare multă, grasă și băutură de tot felul. Că doar nu are cum să refuze pe socri, părinți, mătuși, nași, fini sau prieteni. În plus, s-a consumat o cantitate impresionantă de ouă, fiindcă, nu-i așa, tradiția spune să ciocnim.

Cel mai puternic impact l-au simțit cei care au și ținut o perioadă mai mare de post. Trecerea bruscă de la alimente ușoare, vegetale, la friptura de miel, ouăle roșii, pască și alte delicatese sățioase de toate felurile se poate dovedi o piatră grea de încercare pentru organism.

Dacă astăzi suntem obișnuiți să dăm fuga la farmacie ca să ne calmăm stomacul, intestinele sau bila tulburate, în trecut românul tradițional, mai ales cel de la sat, știa cum să-și ogoiască pântecele și să-și fortifice organismul într-un mod natural, ieftin și eficient. Pe scurt, oprea excesele alimentare și bahice după a treia zi de Paște și se dădea pe trufandale. Este primăvară și un bun prilej de a ne vindeca singuri organismul cu ajutorul alimentației. Țăranul român folosea tot ce este verde și transforma în preparate absolut delicioase. Adică un medicament la care te lingi pe buze și o rogi pe gospodină să-ți mai umple o dată blidul. Iată câteva rețete vindecătoare post-pascale.

„Sântul măcriș”, balsamul românesc de vătămătură

După sărbători, medicii recomandă o detoxifiere cu plante verzi, multe fructe și legume. „Să mâncăm fructe și legume. Acestea ne oferă vitamine și fibre, lucruri de care avem nevoie pentru a ne restabili echilibrul organismului după alimente foarte grase, multă carne, maioneză și ce se consumă, în general, de sărbători. În plus, stomacul, ficatul și pancreasul iau o binemeritată pauză, după o suprasolicitare intensă”, precizează medicul Corneliu Saradan. „Mâncați în jur de 30 de grame de fibre pe zi, crescând cantitatea de alimente precum lintea, fasolea, verdețurile și cerealele integrale”, spune și specialistul Etosha Farmer pentru „Forbes”.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ei bine, din instinct și din nevoie (că nu-l dădea bunăstarea afară din casă), țăranul român, după Paște, trecea pe vegetale. Iar printre cele mai la îndemână verdețuri era măcrișul. Adică o plantă perenă foarte comună, care crește spontan pe pajiști, câmpuri, fânețe, în zonele văilor râurilor, la marginea pădurilor și în locuri ierboase umede. Arată ca o tufă de frunze verzi, alungite, cu margini ușor crestate sau ondulate și prezintă un pețiol lung. Baza frunzei are adesea formă de „urechiușe” orientate spre tulpină.

Măcrișul este o plantă cu un profil nutrițional remarcabil, fiind apreciată atât pentru gustul său acrișor, cât și pentru proprietățile sale terapeutice. Datorită conținutului ridicat de vitamina A, măcrișul contribuie la menținerea vederii. Totodată, este o sursă excelentă de vitamina C și antioxidanți care ajută organismul să lupte împotriva radicalilor liberi și a infecțiilor. Și, dacă tot vorbim de detoxifierea după sărbători, măcrișul conține fibre care stimulează tranzitul intestinal, fiind util în prevenirea constipației, dar și mult potasiu și magneziu, care reglează tensiunea arterială și oxigenează sângele.

Deci, iată câteva rețete țărănești cu măcriș, extrem de gustoase și, totodată, sănătoase. O variantă de mâncărică de măcriș din Reghin spune cam așa: avem nevoie de un kilogram de măcriș, câteva linguri de smântână, făină, unt, ouă și, evident, sare. După rețeta ardelencelor din Reghin, măcrișul se spală bine, se taie mărunt și se călește în unt. Între timp, se bat ouăle cu făina și smântâna și se toarnă peste măcrișul aflat la călit. Apoi se verifică de sare, se amestecă bine să se facă precum un sos gros și se pune la masă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Pentru cei care vor o masă mai ușoară, se folosește smântână cu mai puțină grăsime, mai puține ouă și făină în cantitate mai mică sau deloc. Evident, sosul va ieși mai lichid, dar îl consumăm cu mămăliguță. Cea mai dietetică rețetă cu măcriș este supa făcută cu această plantă verde. Pur și simplu se curăță și se spală măcrișul, apoi se pune la fiert în apă cu puțină sare. Pentru un gust mai bun, se prepară un rântaș slab, cu unt și puțină făină. Când începe să fiarbă supa, se adaugă rântașul. La urmă, într-un vas punem iaurt sau sana, se temperează cu polonice luate din ciorba fierbinte și apoi se toarnă în oală. Se verifică de sare. Opțional, se pune și busuioc.

Miracolul verde, detoxifierea dintr-o plăcintă fabuloasă

Toată lumea știe că lucerna este una dintre cele mai valoroase plante furajere, fiind utilizată pe scară largă în hrana diverselor animale datorită conținutului ridicat de proteine, vitamine și minerale. Cu toate acestea, țăranul român tradițional o folosea și în alimentația proprie, în special ca umplutură de plăcinte. Și avea mare dreptate. Această plantă este un puternic fortifiant natural, ideal pentru revitalizarea organismului, mai ales după excese. Lucerna este recomandată expres pentru detoxifierea și stimularea funcției ficatului, pentru purificarea sângelui. Este o super-verdeață.

Țăranii din Sălaj o foloseau pentru a umple minunații lor „păstrăvași”. Deși denumirea vă duce cu gândul, cum este și firesc, la peștele cu acest nume, în realitate păstrăvașii sălăjeni sunt niște plăcinte. „Păstrăvașul este o plăcintă ciudată, aparent rudimentară, dar de o frăgezime și de o savoare seducătoare”, preciza Radu Anton Roman în „Poveștile Bucătăriei Românești”.

Alimentul preferat al unei cunoscute nutriționiste: Ajută foarte mult la detoxifierea ficatului și protejeză inima

Aluatul pentru plăcintă se face din făină, lapte, două ouă, drojdie și două linguri de unt. Se face o maia cu puțin lapte cald, făină și drojdie. Se frământă și se lasă la dospit. Trebuie să vă iasă un aluat moale (dar nu foarte) și elastic. Umplutura este diversă, de la brânză la ciuperci și cartofi cu legume. Dar, după excese alimentare, de obicei, țăranii folosesc ca umplutură lucerna. Mai precis, frunzele de lucernă (lăstărașii) se călesc cu ceapă. Apoi se fac pastă și se adaugă mărar, sare și boia.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Se ia aluatul și se rupe în bucăți cât un pumn. Se întind cu sucitorul, se pune umplutură serioasă, se împăturește și se sigilează bine pe la margini. Se mai trece o dată cu sucitorul peste, ca să fie plate, apoi se dau la cuptor în tava unsă cu untură sau unt. Există și rețete mai moderne cu lucernă, de exemplu salata de primăvară cu germeni de lucernă. Aveți nevoie de 50 de grame de germeni de lucernă, frunze de leurdă, germeni de chimen, rucola, ulei de măsline și lămâie. Se spală bine frunzele, se taie și se amestecă într-un bol. Se asezonează cu ulei de măsline și zeamă de lămâie. Evident, se pune și sare.

Minunile săsești care te pun pe picioare

Prin ținuturile săsești se află o bogăție de mâncăruri delicioase. Cu ingrediente locale și tradiții culinare germane, iese o adevărată minune. Iar după Paște, ceea ce putea face săsoaica în bucătărie chiar se numea minune. De exemplu, două ingrediente importante pentru revenire erau spanacul și chimenul.

Spanacul este un superaliment bogat în nutrienți esențiali (vitaminele K, A, C, folați, fier, calciu) și extrem de sărac în calorii. Consumul său susține sănătatea oaselor, întărește imunitatea, îmbunătățește vederea, ajută la reglarea tensiunii arteriale și a glicemiei. Deși fierul din spanac este non-hem (se absoarbe mai greu), cantitatea semnificativă, combinată cu vitamina C, ajută la creșterea nivelului de energie.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

De cealaltă parte, chimenul este bogat în antioxidanți (flavonoide, terpene), vitamina A, fier și calciu. Principalele beneficii includ îmbunătățirea digestiei, reducerea spasmelor intestinale și ameliorarea colicilor. Are proprietăți antiinflamatoare, antibacteriene și contribuie la sănătatea cardiovasculară.

În ținutul săsesc, pe vremuri, se putea încropi un meniu de prânz cu aceste două super-ingrediente. Haideți să începem cu felul întâi. Nevasta sasului, plecat cu treburi prin gospodărie, se punea la făcut „zupă” de chimen. Simplă, dar un deliciu rar întâlnit.

Leacuri românești după festin: cum te pui pe picioare fără bani mulți și pastile

Ai nevoie de o lingură de untură de porc, un morcov, un păstârnac, o ceapă, un ardei gras și un cartof. Poți adăuga chiar și una-două roșii. Evident, vedeta acestui fel de mâncare este chimenul, deci pregătește o lingură plină. Nu uităm de sare și un vârf de făină. Toate legumele se pun la fiert în apă, întregi. După ce s-au înmuiat și au lăsat tot ce aveau de lăsat în zeamă, sunt scoase și puse deoparte.

Separat se pune la călit chimenul în untură de porc. Se aruncă și puțină făină. După ce s-a rumenit făina, se toarnă un pahar cu apă și se mai lasă un pic, să dea în clocot. Se pune apoi compoziția în supa de legume și se lasă să fiarbă un sfert de oră. Între timp, se pasează bine legumele fierte. Astăzi, un blender rezolvă totul în câteva secunde. Se pune și pasta de legume în supă și se amestecă mereu. La urmă se pun mărar și pătrunjel tocate.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Vechii sași foloseau un fel de gogoșele sărate, pe care le puneau în „zupa” de chimen. Noi putem folosi astăzi crutoane. Nici nu vă imaginați ce gust incredibil poate avea.

Și, cum un bărbat vârtos nu se satură cu zeamă chioară, urmează și felul doi. Aici intră în scenă spanacul, tot după o rețetă săsească. Avem nevoie de spanac (cam un kilogram), 200 de grame de orez, smântână, untură, lapte, mărar și făină. Nu mai are rost să precizăm că ne trebuie piper și sare.

Începem cu spanacul. Îl spălăm, curățăm și îl opărim în apă cu sare. Îl strecurăm și îl punem deoparte. Imediat încingem într-un ceaun, tigaie de fontă sau vas de tuci untura de porc și călim bine orezul. Turnăm apă (ținând cont de proporția cunoscută apă-orez) și lăsăm la fiert. După ce orezul s-a umflat și a fiert, îl dăm deoparte.

Tot în untură călim rapid și spanacul bine tocat. Amestecăm laptele cu făina, tocăm mărarul și le punem toate laolaltă. Adică amestecăm spanacul călit cu orezul, mixul de lapte și făină și mărarul. Se mai lasă cam 15-20 de minute pe foc mic. Unii bagă, spre final, și la cuptor întreaga compoziție.

În orice caz, iese ceva de te lingi pe degete. Se servește cu șnițele făcute din ciuperci și varză, la care asortăm niște castraveciori murați (în saramură, nu în oțet). Sănătos și bun.