Actualitate
26 aprilie: Ziua în care a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobîl
26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121, la aceeași dată se naște împăratul roman Marcus Aurelius, iar în 1963 moare poetul român Vasile Voiculescu.
26 aprilie: Ziua în care a avut loc gravul accident nuclear de la Cernobîl. FOTO: Shutterstock
121: S-a născut împăratul roman Marcus Aurelius
Marcus Aurelius
Este cunoscut atât ca împărat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121, într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian.
Domnia sa, începută în anul 161, este marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), precum şi de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a respins atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180, de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi).
Este ultimul din şirul „celor cinci împăraţi buni“.
Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic.
Învăţăturile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciţii spirituale“ prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii, conform Humanitas.
1564: Se naște dramaturgul și poetul William Shakespeare
FOTO: Profimedia
William Shakespeare (n. aprilie 1564, Marea Britanie – d. 23 aprilie/3 mai 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză și supranumit „Poetul din Avon” sau „Lebăda de pe Avon”.
Din vasta sa operă – parte realizată în colaborare – s-au păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii traduse în aproape fiecare limbă vorbită.
1798 – S-a născut pictorul Eugene Delacroix
Eugene Delacroix autoportret.
Eugene Delacroix s-a născut la Charenton-Saint-Maurice. Tatăl său, Charles, a
fost ministru al Afacerilor Externe şi a servit ca prefect guvernamental în
Marsilia şi Bordeaux. Mama lui, Victoire Oeben, a fost o femeie cultă care a
încurajat dragostea tânărului Delacroix pentru literatură şi artă.
Eugene Delacroix a urmat
cursurile la Lycée Louis-le-Grand din Paris, dar a părăsit şcoala pentru a-şi
începe studiile artistice. Sponsorizat de un unchi, s-a alăturat atelierului
pictorului Pierre-Narcisse Guérin.
Delacroix a făcut şi multe vizite la Luvru, unde a admirat picturile unor
astfel 110 de maeştri vechi precum Titian şi Rubens. Elev al lui Guerin,
Delacroix a debutat la Salonul din 1822 cu lucrarea „Barque du Dante”. Momentul
a fost semnificativ nu doar pentru opera sa, ci şi pentru istoria picturii
romantice.
Începând din 1832, pentru Delacroix s-a deschis o perioadă
de prosperitate materială, astfel încât pictorul efectuează o călătorie în
Algeria şi Maroc. De aici, va reveni cu numeroase studii, care au stat la
originea celebrelor sale scene de viaţă „orientală”, „Femei din Alger” fiind
tabloul cel mai reprezentativ.
A ilustrat, totodată, operele lui Shakespeare,
Goethe, Byron, W. Scott.
Delacroix a murit la 13 august 1863, la Paris.
1923 – Ducele de York, viitorul rege George al VI-lea al
Marii Britanii (1936-1952), s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Bowes-Lyon
(regina-mamă)
Regele George o ține de mână pe Lilibet, iar Regina Mamă o ține de mână pe prințesa Margareta
George al VI-lea (n. 14 decembrie 1895 – d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 până la decesul său din 6 februarie 1952.
A fost cunoscut înainte de încoronare ca prințul Albert, în copilărie prinț de York, și mai târziu ducele Albert de York. Fiind cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și-a petrecut primii ani în umbra fratelui său mai mare, Eduard, moștenitorul tronului. S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, și au avut două fiice, Elizabeth (viitoarea regină Elisabeta a II-a) și Margaret.
La moartea tatălui său în 1936, Eduard al VIII-lea preia tronul englez. Totuși, în mai puțin de un an, Eduard își exprimă dorința de a se căsători cu americana Wallis Simpson. Din motive politice și religioase premierul britanic, Stanley Baldwin, l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege. Eduard a abdicat și s-a căsătorit. Prin acest act, unic în 2000 de ani de istorie britanică, George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor.
1933 – S-a înființat Gestapo, poliția secretă a
Germaniei naziste
Gestapo s-a aflat în subordinea SS-ului, administrat de
Reichssicherheitshauptamt (RSHA). Împreună cu aparatul de informații numit
Sicherheitsdienst, a fost încorporat în 1939 în RSHA (Departamentul IV).
În
fiecare lagăr de concentrare nazist exista o secție a Gestapoului, numită
oficial Politische Abteilung („secția politică”). Activând ca o instituție
inchizitorială, a fost responsabilă de moartea a mii de oameni. La Procesul de
la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele
militare aliate.
1956 – S-a născut actriţa Adriana Trandafir
Adriana Trandafir (n. 26 aprilie 1956, Dâmbovița, România) este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1979.
A jucat în filme precum „Ciocolată cu alune” (1979), „Europolis” (2010) și „Sacrificiul” (2019).
Joacă pe scena teatrului Odeon din București. În anul 2004 a primit Premiul Uniter pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Este căsătorită și are doi copii: Maria Speranța și Ștefan.
1963 – A murit poetul, prozatorul şi dramaturgul Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”.
13 aprilie: Ziua când s-a născut Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României
S-a născut în data de 13 octombrie 1884, în comuna Pîrscov, județul Buzău. A absolvit liceul „Gheorghe
Lazăr” din Bucureşti (1902), apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi
Filosofie a Universităţii din Bucureşti timp de doi ani (1902-1903), după care
s-a înscris la Facultatea de Medicină, ale cărei cursuri le-a urmat între
1903-1910.
A fost timp
de patru ani deținut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962). A fost
condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu
Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu,
Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.)
Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru
convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și
luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament
artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete
închipuite ale lui Shakespeare …”. Creațiile au fost elaborate între 1954 –
1958.
Cele 90 de sonete ale sale sunt o monografie închinată
„paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea
de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.
1970: Se naște Melania Trump, designer, fost model, femeie de
afaceri și a 47-a Prima Doamnă a Statelor Unite
Melania Trump (născută în Iugoslavia, acum Slovenia) este un designer de bijuterii și ceasuri, fost model și femeie de afaceri americană de origine slovenă.
Este căsătorită din 2005 cu miliardarul american Donald Trump, fost afacerist imobiliar și fost președinte al SUA.
Ea a devenit rezident permanent al Statelor Unite în 2001 și cetățean în 2006.
Melania și Donald sunt adesea văzuți și fotografiați împreună la evenimente și receptii din New York. Omul de televiziune Barbara Walters a fost impresionată de inteligența Melaniei, atunci când ea a întâlnit-o, a spus: „Poate pentru că e atât de frumoasă, nu ne așteptăm ca ea să fie la fel de inteligentă.”
1986 – S–a produs accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 200 km de Kiev
FOTO: FOTO Svetlana Aleksandrovna Aleksievici
La ora unu, 23 de minute şi 58 de secunde, reactorul şi clădirea grupului energetic numărul patru al Centralei de la Cernobîl au fost distruse de explozii puternice, după o serie de greşeli de exploatare şi ignorarea măsurilor de securitate. Norul radioactiv a fost transportat de vânt în direcţia nord-vest, peste Bielorusia şi peste republicile baltice, dincolo de frontierele URSS. Încărcătura mortală avea 50 de tone de combustibil nuclear, în vreme ce bomba de la Hiroshima avea masa substanţelor radioactive ce totaliza patru tone şi jumătate.
Mulţi dintre angajaţii centralei purtau deja pe trupuri semnele morţii: culoarea brun-cafenie, umflarea diferitelor părţi ale corpului, semn că fuseseră radiaţi. La sectorul sanitar fuseseră aduşi peste 100 de oameni. Cu toate acestea, unii angajaţi ai centralei refuzau să recunoască adevărul şi susţineau că reactorul este întreg şi turnau apă peste el ca să-l răcească.
Cernobîl FOTOGRAFII Shutterstock
În acest timp, oraşul Pripiat s-a trezit din somn. Viaţa îşi urma cursul firesc, deşi moartea pândea la tot pasul. Nici măcar toţi angajaţii centralei nu aflaseră despre tragedie. Liudmila Aleksandrovna Haritonova, inginer principal la serviciul administrativ – producţie al direcţiei şantierului CNE Cernobîl, a povestit că sâmbătă, 26 aprilie 1986, se pregăteau cu toţii pentru sărbătoarea de 1 Mai: „O zi caldă, senină. Primăvară. Grădini în floare. Soţul meu, şeful serviciului de reglare a ventilaţiei, se pregătea să plece împreună cu copiii, după serviciu, la casa de vacanţă. De dimineaţă am spălat şi am atârnat rufele în balcon. Până seara se acumulaseră în ele milioane de dezintegrări. Majoritatea constructorilor şi montorilor nu ştia încă nimic. Apoi, s-a zvonit că ar fi o avarie şi un incendiu la grupul energetic patru. Dar nimeni nu ştia exact ce anume se întâmplase“, povesteşte ea, mărturia fiind consemnată în cartea lui Grigori Medvedev, specialist atomist care a lucrat un timp la CNE Cernobîl, în cartea „Adevăruri despre Cernobîl“ scrisă în anul 1987.
15 aprilie: Ziua în care izbucnește incendiul de la Catedrala Notre-Dame din Paris
Copiii s-au dus la şcoală, iar cei mai mici au ieşit la joacă în stradă, la gropile cu nisip, cu bicicletele. „În seara zilei de 26 aprilie, toţi aveau hainele şi părul puternic radioactive, dar atunci n-am ştiut acest lucru. În apropiere se vindeau gogoşi gustoase. După-amiază a început spălarea oraşului. Dar nici acest lucru n-a atras atenţia. Este un fenomen obişnuit într-o zi călduroasă de primăvară. De avarie, oamenii au aflat în momente diferite, dar către seara zilei de 26 aprilie ştiau aproape toţi. Reacţia a fost calmă: toate magazinele, şcolile, instituţiile au funcţionat. Asta înseamnă, ziceam noi, că nu-i atât de grav“, au crezut iniţial.
Din după-amiaza zilei de 27 aprilie, au început să se ia primele măsuri. Au fost închise şcolile, oamenii şi-au pus la geamuri cârpe ude, dar era prea târziu. Totul era radioactiv. „Unii s-au dezinfectat cu spirt, că altceva n-aveau“, povestesc cei care au trăit drama secolului. Mulţi căpătaseră culoarea bronzului nuclear.
„Sicriul era mic, ca pentru o păpuşă mare“
Mulţi au primit radiaţia morţii. Unii au murit în chinuri, cu carnea sfâşiată de ei, cu gura umflată, cu scaune multe, frisoane, vomă. Svetlana Aleksievici, scriitoare din Bielorusia, a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2015 pentru volumul „Dezastrul de la Cernobîl“, în care îşi povesteşte propria dramă. Soţul ei, Vasia, care era pompier, a fost printre primii care au încercat să oprească focul de la reactor, neavând nicio şansă de supravieţuire. Deşi a fost transferat la Moscova cu un avion special, a murit pe patul din spital. Svetlana era însărcinată, iar fetiţa lor, care s-a născut prematur, a murit la scurt timp, din cauza radiaţiilor. „Arăta ca un copil sănătos. Mânuţe. Picioruşe. Dar avea ciroză. În ficat, 28 de rontgen, un defect congenital la inimă…“ A înmormântat-o în acelaşi sicriu: „Puneţi-o la picioarele lui. Spuneţi-i că e Nataşenka noastră!“.
Mai mari sau mai mici, mulţi copii au murit din cauza radiaţiilor. Toate mărturiile sunt strânse în cartea de referinţă despre ceea s-a întâmplat în acea primăvară la Cernobîl. Nikolai Fomici Kalughin, un tată al cărui copil, Katia, a murit după ce a fost supus radiaţiei a avut puterea să povestească drama sa.
Au părăsit oraşul radioactiv după trei zile de la tragedie. Prea târziu însă. Fetiţa, de doar şase ani, a ajuns la spital împreună cu mama ei după ce le-au apărut pe corp pete negre. După ce au fost internate, bărbatul a întrebat medicul: „Spuneţi-mi, care e rezultatul?“ „Nu e pentru dumneavoastră“, i-a spus medicul. „Dar pentru cine?“, a întrebat atunci tatăl. Situaţia era gravă. „Tată, vreau să trăiesc, sunt încă mică“, i-a spus fetiţa, la culcare. „Credeam că nu înţelege nimic. Am pus-o pe uşă. Pe uşa care cândva a stat şi tatăl meu. Până i-au adus sicriul mic. Era mic, ca o cutie de păpuşă mare“, este mărturia tatălui a cărui lume s-a prăbuşit în acel aprilie.
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie seamana cu cele din restul Europei, dar ritmul traficului, obiceiurile soferilor si drumurile de munte au farmecul lor, pe care il descoperi doar dupa cateva sute de kilometri parcursi.
Inainte de primul drum lung, multi straini isi pun intrebari despre acte si despre statutul lor in tara. Unii discuta cu un avocat imigrari pentru a intelege mai bine ce documente sunt valabile aici si ce trebuie facut pe termen lung, mai ales daca vor sa ramana in Romania mai multi ani.
Drumul in sine ramane insa partea cea mai interesanta. Si cea mai frumoasa, mai ales vara, cand zilele sunt lungi si fiecare weekend poate insemna o destinatie noua.
Primele saptamani la volan in orasele mari
In orasele mari, traficul poate parea aglomerat la inceput, mai ales la orele de varf. Soferii nou veniti invata repede unde se gasesc locuri de parcare, care sunt strazile de evitat dimineata si cum se circula in intersectiile mari, unde fiecare are ritmul lui. Un GPS bun si putina rabdare rezolva cele mai multe situatii.
O tema care revine des in discutiile dintre strainii stabiliti aici este preschimbare permis auto, pentru ca fiecare tara emitenta are un regim diferit. Informatia potrivita se cauta pentru situatia proprie, din surse oficiale, nu din experienta unui prieten care venea din alta tara.
Lucrurile pe care un sofer nou venit le are, de obicei, in masina in primele luni sunt aceleasi:
- permisul si actul de identitate
- actele masinii si asigurarea valabila
- trusa medicala, extinctorul si triunghiurile
- o harta offline pentru zonele fara semnal
Excursiile lungi si planurile de viitor
Dupa cateva luni, drumurile scurte prin oras sunt inlocuite de excursii mai lungi. Muntii, Delta si satele cu case vechi devin destinatii de weekend, iar soferii straini descopera o tara mult mai variata decat se asteptau cand au ajuns prima data.
Pentru cei care raman aici multi ani, drumurile acestea devin parte dintr-un plan mai larg de viata, in care apare uneori si subiectul obtinere cetatenie romana. Fiecare situatie are conditiile ei, iar informatiile corecte se afla de la institutiile competente si de la oameni care lucreaza cu astfel de dosare.
Pana atunci, harta tarii se umple incet cu locuri vizitate. Fiecare excursie aduce o poveste noua, o fotografie si, uneori, un prieten nou intalnit la o pensiune de munte sau la un popas pe marginea drumului.
Rutele recomandate de soferii straini
Cei care au condus mult prin Romania au, aproape toti, o lista de drumuri pe care le recomanda celor nou veniti, in ordinea in care le-au descoperit:
- drumurile de munte din Carpati, vara
- satele cu biserici vechi din nordul tarii
- litoralul, in afara sezonului aglomerat
- Delta Dunarii, cu masina pana la Tulcea
- cetatile si orasele medievale din centru
Fiecare drum are particularitatile lui. Unele sunt spectaculoase, dar cer atentie la curbe si la vreme, altele sunt linistite si potrivite pentru o plimbare de duminica cu toata familia si cu un picnic la jumatatea drumului.
Iarna, drumurile de munte cer pregatire suplimentara. Anvelopele potrivite sunt obligatorii, iar verificarea prognozei inainte de plecare scuteste multe neplaceri.
Ce obiceiuri au soferii romani?
Orice sofer strain observa, dupa primele saptamani, cateva obiceiuri locale. Claxonul scurt de salut intre cunostinte, semnalul cu farurile pentru a avertiza ceva pe drum sau ajutorul spontan oferit cuiva ramas in pana sunt lucruri care raman in memorie.
Unii se adapteaza imediat, altii au nevoie de mai mult timp ca sa inteleaga ritmul. Ce ajuta mult este rabdarea, mai ales in orasele mari, unde traficul de la orele de varf poate obosi pe oricine dupa o zi lunga de munca.
Cu timpul, si strainii incep sa salute cu farurile. E semnul ca s-au acomodat si ca drumurile din Romania nu mai au secrete pentru ei.
Pauzele si popasurile de pe drum
Drumurile lungi au si ele ritualurile lor. O cafea la o benzinarie, un covrig cumparat de la marginea drumului sau o oprire la o stana pentru branza proaspata devin parte din experienta, la fel de importante ca destinatia insasi.
Multi straini spun ca aceste pauze sunt momentele in care au simtit cel mai bine tara. Oamenii de la marginea drumului sunt adesea curiosi sa afle de unde vine soferul, iar conversatiile scurte se transforma uneori in recomandari de locuri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.
Mancarea de la stana ramane, pentru multi, cea mai buna amintire de drum. Si un motiv sa revina pe acelasi drum, an de an, de cele mai multe ori cu prieteni noi.
Masina ca parte din viata in Romania
Dupa un an sau doi, masina devine pentru multi straini mai mult decat un mijloc de transport. Este felul in care au descoperit tara, au cunoscut oameni si au construit amintiri cu familia si prietenii, fie in weekend, fie in concedii mai lungi.
Actele s-au asezat, drumurile zilnice au devenit rutina, iar excursiile de weekend sunt planificate cu placere. Harta din telefon e plina de locuri salvate si de trasee pe care vor sa le refaca, iar prietenii de acasa primesc des fotografii cu peisaje pe care nu le banuiau.
Romania vazuta de la volan arata altfel decat din avion sau din tren. E o tara care se descopera incet, curba cu curba, si care rasplateste cu peisaje pe oricine are rabdare.
Actualitate
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles, mai ales dacă ai văzut boala de aproape, la un părinte sau la un bunic. Realitatea este însă mai nuanțată. Unii factori de risc țin de vârstă și de moștenirea genetică, deci nu-i poți controla. Alții țin de felul în care trăiești și de bolile pe care le ții sau nu sub control. Analizele internaționale din ultimii ani arată că o parte importantă a cazurilor, aproape jumătate potrivit unor estimări, ar putea fi prevenite sau amânate.
Ce nu poți schimba
Vârsta rămâne cel mai important factor de risc. Riscul crește vizibil după 65 de ani, deși demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, iar mulți oameni ajung la vârste foarte înaintate cu mintea limpede. Contează și genetica: anumite variante ale genelor cresc predispoziția, iar în cazuri rare boala se transmite direct în familie. Femeile sunt afectate ceva mai des, în parte pentru că trăiesc mai mult.
Totuși, a avea un părinte cu demență nu înseamnă că vei face și tu boala. Când vorbim despre cauze dementa, vârsta și genele sunt doar o parte din poveste. Restul se construiește în decenii, din obiceiuri și din afecțiuni care, de cele mai multe ori, pot fi ținute sub control.
Tensiunea, diabetul și colesterolul
Ce afectează inima afectează și creierul. Hipertensiunea netratată, diabetul, colesterolul crescut și obezitatea deteriorează în timp vasele mici care hrănesc țesutul cerebral. Riscul începe să se acumuleze încă de la vârsta mijlocie, cu mult înainte de apariția vreunui semn, de aceea contează atât de mult controalele regulate și tratamentul urmat corect după 40 de ani.
Acești factori vasculari nu duc doar la demența vasculară. La vârstnici, leziunile vaselor de sânge și modificările specifice bolii Alzheimer apar adesea împreună, iar medicii numesc această combinație dementa mixta. Este o formă frecventă la vârste înaintate, iar existența ei arată cât de mult contează sănătatea vaselor, chiar și atunci când boala de fond este alta.
Auzul și vederea, factori subestimați
Puțini oameni fac legătura între pierderea auzului și memorie, dar ea există. Când auzi greu, creierul primește mai puțini stimuli, depune mai mult efort ca să înțeleagă și, adesea, te retragi din conversații. Același lucru e valabil și pentru vederea slabă netratată. Mulți oameni amână ani la rând un test auditiv, deși scăderea auzului este frecventă după 60 de ani și poate fi corectată relativ ușor. Un control auditiv periodic și purtarea aparatului auditiv sau a ochelarilor recomandați sunt gesturi simple, cu beneficii mai mari decât par.
Mișcarea, fumatul și alcoolul
Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația, ajută la controlul greutății și al glicemiei și pare să aibă un efect protector direct asupra creierului. Nu e nevoie de sală: mersul pe jos în ritm alert, grădinăritul sau înotul, practicate constant, sunt suficiente. Fumatul și consumul excesiv de alcool lucrează în sens invers, afectând vasele și celulele nervoase. Renunțarea la fumat aduce beneficii la orice vârstă.
Mintea activă și oamenii din jur
Creierul are nevoie de provocări. Educația, învățarea lucrurilor noi, cititul sau jocurile care cer gândire construiesc o rezervă pe care o poți folosi mai târziu. La fel de importante sunt relațiile: izolarea socială și depresia netratată cresc riscul, motiv pentru care merită să păstrezi legătura cu prietenii și familia și să ceri ajutor când starea de spirit se strică. Nu în ultimul rând, protejează-ți capul, purtând cască la bicicletă și evitând căderile, pentru că loviturile repetate lasă urme.
Nu poți alege ce gene ai moștenit și nici nu poți opri trecerea anilor, dar poți influența multe dintre celelalte piese. Fiecare tensiune ținută sub control, fiecare plimbare și fiecare conversație contează, iar efectele se adună în timp. Iar dacă observi schimbări de memorie la tine sau la cineva drag, discută-le cu medicul, care te poate ajuta să afli ce se află în spatele lor.
Actualitate
Lucrul la temperaturi înalte: echipamentul de protecție care contează, explicat de Hoffmann Group
Într-o turnătorie, lângă un cuptor de sticlă sau la postul de sudură, căldura nu este un disconfort trecător, ci un risc prezent în fiecare minut al turei. O piesă ridicată fără protecție, un strop de metal topit sau o talpă care cedează pe o suprafață fierbinte pot transforma o zi obișnuită într-un accident. Vestea bună este că echipamentul potrivit reduce mult aceste riscuri, iar Hoffmann Group explică în ghidurile sale pentru protecția personală cum se aleg corect mănușile și încălțămintea pentru astfel de medii.
Mâinile, primele expuse la căldură
Mâinile ating direct piesele, sculele și suprafețele încinse, de aceea sunt cele mai vulnerabile. Pentru turnătorii, bucătării mari, producția de sticlă sau sudură, alegerea firească sunt modelele de manusi termice certificate pentru riscul concret de la post. Potrivit Hoffmann Group, mănușile rezistente la foc pot face față unor temperaturi de până la 500 °C și oferă, în același timp, protecție mecanică, însă valoarea exactă diferă de la un model la altul și trebuie verificată pe etichetă.
Eticheta unei astfel de mănuși face trimitere la standardul EN 407, care testează șase comportamente: rezistența la aprindere, la căldura de contact, la căldura de convecție, la căldura radiantă, la picăturile mici de metal topit și la cantitățile mari de metal topit. Fiecare primește un nivel de la 0 la 4, iar cu cât cifra este mai mare, cu atât protecția este mai bună. Pe aceeași mănușă apare adesea și standardul EN 388, pentru riscurile mecanice: abraziune, tăiere, rupere și perforare.
Materialul face diferența
În spatele cifrelor stă materialul din care este făcută mănușa, iar gama Hoffmann Group include mai multe variante, fiecare cu rolul ei. Țesătura de aramidă sau Kevlar rezistă la căldură și la tăiere, iar țesătura de sticlă face față expunerilor la temperaturi ridicate. Pielea este apreciată la sudură pentru rezistență și flexibilitate, în timp ce tricotul cu acoperire de nitril sau neopren asigură o priză sigură.
Pe lângă marca proprie HOLEX, gama include producători precum Ansell, JUTEC sau uvex. Rețineți că o mănușă prea groasă pentru o operație de precizie ajunge să fie scoasă, așa că merită să alegeți cel mai subțire model care oferă nivelul de protecție cerut.
Picioarele, protejate de jos în sus
Căldura nu vine doar de sus. Stropii de metal topit, pardoselile încinse și obiectele grele care cad fac din încălțăminte a doua linie de apărare. Pentru astfel de medii, perechile de bocanci de lucru certificați conform EN ISO 20345 oferă bombeu de protecție, iar clasele superioare adaugă talpă antiperforare și rezistență la apă. Marcajul suplimentar HRO arată că talpa rezistă la contactul cu suprafețe fierbinți, un detaliu esențial lângă cuptoare sau în turnătorii.
Hoffmann Group amintește că bocancii de siguranță diferă nu doar prin clasă, ci și prin materiale, design și culoare. Bombeul poate fi din oțel, aluminiu sau plastic, iar fața din piele, microfibră sau textil. Gama include modele pentru bărbați și femei, de la mărci precum GARANT, ELTEN sau Haix. Iar confortul nu este un detaliu: site-ul notează că nu este neobișnuit ca picioarele să stea în încălțămintea de lucru 50 de ore pe săptămână sau chiar mai mult.
Un plan, nu o achiziție la întâmplare
Într-o întreprindere cu mai multe tipuri de posturi, sudorul, operatorul de la cuptor și mecanicul de întreținere au nevoie de echipamente diferite. Pentru a evita confuziile, Hoffmann Group întocmește un plan personalizat de utilizare a mănușilor, care stabilește, pe baza analizei de risc, ce mănuși sunt necesare în fiecare zonă. Specialiștii în echipamente de protecție personală pot sprijini și alegerea încălțămintei, testele de purtare și instruirea angajaților, astfel încât echipamentul să fie nu doar cumpărat corect, ci și purtat corect.
Lucrul la temperaturi înalte va rămâne solicitant, dar riscul de arsuri poate fi redus considerabil atunci când fiecare om poartă echipamentul potrivit postului său. Începeți cu o trecere prin zonele cele mai calde ale producției și notați ce ating angajații zilnic cu mâinile și pe ce calcă: de acolo pornește orice alegere corectă.
Condusul in Romania pentru strainii stabiliti aici
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie...
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles,...
Lucrul la temperaturi înalte: echipamentul de protecție care contează, explicat de Hoffmann Group
Într-o turnătorie, lângă un cuptor de sticlă sau la postul de sudură, căldura nu este un disconfort trecător, ci un...
Curățenia de toamnă începe cu ferestrele: de ce merită să le pregătești înainte de iarnă
Ai observat că, odată cu venirea toamnei, casa pare mai întunecată, chiar dacă nu s-a schimbat nimic în ea? Zilele...
Lansări, gale, aniversări de companie: cum lucrează Maison Dadoo pentru evenimentele corporate
O lansare de produs, o gală de final de an sau aniversarea a zece ani de activitate par, pe hârtie,...
Summitul crucial pentru războiul din Ucraina: Xi Jinping, Putin și Trump negociază cea mai importantă întâlnire a anului. China confirmă discuțiile
Autoritățile chineze au confirmat că poartă discuții privind organizarea unei întâlniri la nivel înalt între președintele Xi Jinping, liderul rus...
Nicolae Ceaușescu: „Așa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană”. Cum au fost rebotezate orașe și sate cu nume antice
Cluj-Napoca și Drobeta-Turnu Severin și-au recuperat simbolic denumirile antice ale așezărilor în anii ’70, în urma unor decizii luate de...
-
Breakingacum 3 zileÎn ce zone continuă ploile și unde apare, în sfârșit, soarele. Date de ultimă oră de la ANM
-
Breakingacum 3 zileS-a deschis circulația pe Loturile 3 și 4 ale Autostrăzii A0 Nord. Ministrul Transporturilor a făcut anunțul
-
Actualitateacum 3 zile
Lansări, gale, aniversări de companie: cum lucrează Maison Dadoo pentru evenimentele corporate
-
Actualitateacum 2 zile
Condusul in Romania pentru strainii stabiliti aici
-
Actualitateacum 3 zile
Lucrul la temperaturi înalte: echipamentul de protecție care contează, explicat de Hoffmann Group
-
Actualitateacum 3 zile
Summitul crucial pentru războiul din Ucraina: Xi Jinping, Putin și Trump negociază cea mai importantă întâlnire a anului. China confirmă discuțiile
-
Actualitateacum 3 zile
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
-
Actualitateacum 3 zile
Curățenia de toamnă începe cu ferestrele: de ce merită să le pregătești înainte de iarnă