Actualitate
Medic șef de secție, reținut pentru mită. Sumele pe care le-ar fi cerut pacienților
Un medic şef de secţie la un spital municipal din judeţul Dâmboviţa a fost reţinut de poliţişti pentru luare de mită, el fiind acuzat că lua bani de la pacienţi sau aparţinători pentru consult, reţete şi internări.
Medic reținut pentru șapagă FOTO: Shutterstock
Un medic din Dâmbovița a fost reținut pentru mită în formă continuată.
„La data de 09.06.2026, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană având calitatea de medic şef-secţie în cadrul unui spital municipal aflat pe raza judeţului Dâmboviţa, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată”, se arată într-un comunicat de presă al Parchetului.
Anchetatorii spun că, în perioada 14 aprilie-22 mai, medicul ar fi primit, în mod repetat, pentru sine, sume de bani cuprinse între 100 lei şi 400 lei, de la pacienţi sau de la aparţinătorii acestora, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, respectiv consultaţii medicale, prescrierea, efectuarea de tratamente medicale şi internări.
El a fost reţinut pentru 24 de ore şi va fi prezentat judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Dâmboviţa, cu propunere de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.
Actualitate
Cum te ajută SOLO să nu ratezi niciun termen fiscal
Pentru un PFA, cele mai scumpe greșeli nu vin din rea-voință, ci din uitare. Un termen depășit cu câteva zile se transformă în penalități, iar stresul de a ține minte ce ai de depus și până când îți mănâncă exact energia pe care ai vrea s-o pui în munca ta.
Vestea bună e că nu trebuie să porți tu calendarul fiscal în cap. SOLO e construit special ca să nu ratezi niciun termen, fără să devii expert în fiscalitate.
Pe scurt:
- Un PFA are mai multe termene de urmărit pe parcursul anului, nu doar unul
- SOLO ține evidența și depune declarațiile pentru tine, la timp
- Dacă apare o greșeală din partea platformei, SOLO plătește amenda, nu tu
De ce termenele fiscale sunt o bătaie de cap pentru un PFA
Când lucrezi pe cont propriu, ești în același timp și cel care prestează, și cel care se ocupă de partea administrativă. Iar partea administrativă vine cu termene care nu te așteaptă. Declarația Unică are un termen anual. Dacă ești plătitor de TVA, apar termene periodice pentru decont. Pe lângă astea, sunt momente în care trebuie să acționezi la timp, de exemplu când te apropii de un prag care îți schimbă obligațiile.
Problema nu e că termenele sunt multe, ci că sunt ușor de pierdut din vedere când ești prins cu treaba ta. Și, spre deosebire de alte scăpări, aici fiecare zi de întârziere costă.
Ce termene are de urmărit, de fapt, un PFA
Ca să înțelegi cum te ajută SOLO, e util să vezi ce intră în calendarul tău fiscal.
Declarația Unică este reperul principal. Prin ea declari veniturile și stabilești ce ai de plată, cu un termen anual de depunere. Dacă ești plătitor de TVA, ai în plus deconturi de depus periodic, lunar sau trimestrial, în funcție de situația ta. Apoi mai sunt plățile contribuțiilor, care urmează propriul ritm. Și, ocazional, obligații punctuale care apar când se schimbă ceva în activitatea ta.
Niciuna nu e complicată în sine. Greu e să le ții pe toate minte, în ordinea și la datele potrivite, lună după lună.
Cum te ajută SOLO să nu ratezi niciunul
Aici intervine platforma. SOLO nu îți pune doar un memento, ci preia efectiv responsabilitatea de a ține evidența la zi și de a depune ce trebuie, când trebuie.
Evidența ta este mereu actualizată. Pe măsură ce îți emiti facturile și îți încarci cheltuielile, datele se adună automat, așa că atunci când vine un termen, informația e deja pregătită, nu o cauți pe ultima sută de metri.
Declarațiile se depun pentru tine. Nu trebuie să intri tu pe portalul ANAF și să te lupți cu formularele. SOLO se ocupă de depunere, în baza datelor din platformă.
Cu SOLO
- Declarația Unică este generată automat din veniturile tale lunare
- E verificată de echipa SOLO
- Se transmite direct la ANAF, la termen
- Primești confirmarea de depunere în contul tău SOLO
- Scapi complet de formular, completezi doar un chestionar pe telefon
Sistemul rămâne la curent cu modificările. Regulile fiscale se mai schimbă de la un an la altul, iar platforma e actualizată în consecință, ca să nu ajungi să aplici din inerție o regulă veche.
Și ai pe cineva la care întrebi. Când nu ești sigur ce te privește, primești consultanță în limbaj clar, fără legaleză, prin email.
Și dacă totuși apare o greșeală?
Aici e diferența care contează cel mai mult când vorbim despre termene. Dacă SOLO greșește o declarație din vina platformei, SOLO plătește amenda, nu tu. Este un angajament asumat, nu o promisiune vagă, și exact genul de plasă de siguranță pe care ți-o dorești când miza e o penalitate de la ANAF.
Asta schimbă complet felul în care te raportezi la termene: în loc să verifici de trei ori de teama unei greșeli, te poți baza că partea asta e acoperită.
Întrebări frecvente
SOLO depune Declarația Unică în locul meu?
Da, depunerea declarațiilor se face prin platformă, pe baza datelor pe care le ai deja acolo, fără să intri tu pe portalul ANAF.
Mă anunță cineva dacă se schimbă obligațiile mele?
Platforma este ținută la curent cu modificările fiscale, iar pentru situațiile în care nu ești sigur ce te privește, ai consultanță prin email, explicată pe înțelesul tău.
Lasă termenele în grija altcuiva
Lucrul pe cont propriu ar trebui să însemne libertate, nu un calendar fiscal care îți stă pe cap. Cu SOLO, evidența rămâne la zi, declarațiile se depun la timp, iar dacă ceva merge prost din partea platformei, factura o plătește ea, nu tu. Așa poți să te concentrezi pe ce știi să faci cel mai bine și să uiți, în sfârșit, că ai un PFA de administrat. Poți testa cum funcționează printr-un cont demo, înainte de orice decizie.
Actualitate
Zelenski, discuție telefonică cu emisarii lui Trump, în timpul escalei de la Chișinău . Kievul speră la relansarea negocierilor de pace cu Rusia
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat că a avut o conversație „foarte pozitivă” cu emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner, semnalând o posibilă relansare a eforturilor diplomatice pentru încheierea războiului dintre Ucraina și Rusia.
Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei/FOTO:AFP
„Astăzi, în timpul unei escale pe Aeroportul Chișinău, am vorbit cu reprezentanții președintelui Statelor Unite, Steve Witkoff, și cu Jared Kushner. O conversație foarte pozitivă. Sunt recunoscător pentru disponibilitatea lor de a lucra cât mai activ posibil în următoarele săptămâni pentru a revigora diplomația menită să pună capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei,” a scris Zelenski pe Telegram.
Declarația a fost făcută luni, în timpul unei escale la Chișinău, în drum spre Kiev, după întâlnirile pe care liderul ucrainean le-a avut la Londra cu șefii de stat și de guvern din Marea Britanie, Franța și Germania, relatează Reuters.
Europa susține o întâlnire Zelenski–Putin
Discuția cu reprezentanții administrației americane vine într-un moment în care liderii europeni încearcă să deblocheze procesul de pace.
Potrivit președintelui ucrainean, în cadrul reuniunii de la Londra, liderii Marii Britanii, Franței și Germaniei și-au exprimat sprijinul pentru organizarea unei întâlniri directe între Volodimir Zelenski și președintele rus Vladimir Putin, cu scopul de a obține o încetare a focului.
Cei trei lideri au transmis, de asemenea, că Europa este pregătită să joace un rol activ în eventualele negocieri.
Atenția lumii este concentrată asupra Iranului
În ultimele luni, discuțiile privind războiul din Ucraina, facilitate de Statele Unite, au înregistrat puține progrese. Procesul a fost coordonat de Steve Witkoff și Jared Kushner, ginerele președintelui american Donald Trump.
În același timp, administrația de la Washington și-a concentrat o mare parte a atenției asupra tensiunilor din Orientul Mijlociu și a conflictului care implică Iranul.
Zelenski a recunoscut această realitate, dar a subliniat că războiul din Europa rămâne o prioritate.
„Înțelegem că o mare parte a atenției internaționale este concentrată asupra Iranului, însă obiectivul nostru comun privind pacea în Europa rămâne pe agendă”, a afirmat liderul ucrainean.
Summitul G7, pe agenda discuțiilor
Potrivit lui Zelenski, conversația cu Witkoff și Kushner a inclus și pregătirile pentru summitul G7 care va avea loc în această lună la Evian, în Franța, precum și alte reuniuni internaționale programate în perioada următoare.
Președintele ucrainean a declarat că le-a prezentat oficialilor americani informațiile deținute de Kiev privind intențiile Moscovei și a salutat ceea ce a numit o evaluare favorabilă a poziției Ucrainei.
„Le-am prezentat datele pe care le avem despre ceea ce urmărește Moscova și apreciez evaluarea lor pozitivă a poziției Ucrainei”, a scris Zelenski într-un mesaj publicat pe rețeaua X.
Vizită la Kiev în perioada următoare
La sfârșitul lunii mai, într-un interviu acordat postului american CBS, președintele ucrainean declara că se așteaptă ca Steve Witkoff și Jared Kushner să efectueze o vizită la Kiev în următoarele săptămâni.
Anunțul privind discuțiile dintre Zelenski și emisarii americani este interpretat de observatori drept un semnal că Washingtonul încearcă să readucă pe agenda internațională dosarul ucrainean, în pofida crizelor care domină în prezent atenția diplomatică globală.
Actualitate
Povestea tulburătoare a sașilor din Transilvania. „În 1990, toți au spus: acum să plecăm, până nu închid din nou granițele”
Christa Moldovan, ghid al bisericii monument din Mediaș, a dezvăluit pentru „Adevărul” povestea comunității orașului medieval și a vorbit deportările etnicilor germani în URSS, plecarea masivă a sașilor în Germania și legătura pe care au păstrat-o cu locurile natale.
Christa Moldovan, reprezentantă a comunității săsești din Mediaș. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mediaș, un oraș cu aproape 40.000 de locuitori din județul Sibiu, a devenit, de la începutul secolului XX, un centru important al industriei gazului metan. Turiștii îl caută însă mai ales pentru centrul său istoric, cu piețe conturate de clădiri săsești, turnuri, bastioane și ziduri de apărare înalte de peste șapte metri.
Moștenirea sașilor din Mediaș
Municipiul se află la jumătatea distanței de aproximativ 80 de kilometri dintre Sibiu și Sighișoara, două dintre cele mai vizitate orașe din Transilvania. La fel ca ele, Mediașul a păstrat urmele uneia dintre cele mai importante comunități săsești din regiune.
Fosta cetate a sașilor de pe Târnava Mare, dezvoltată în Evul Mediu de coloniștii germani, își atrage oaspeții prin vestigiile din centrul istoric: zidurile și turnurile vechii fortificații, biserica fortificată și clădirile pitorești cu fațade colorate, ridicate în stilul arhitecturii tradiționale săsești.
Cel mai cunoscut monument al Mediașului este ansamblul fortificat al Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta. Edificiul, ridicat în forma sa actuală în secolul al XV-lea, este decorat cu picturi murale gotice și dominat de Turnul Trompeților, faimos pentru înclinarea sa și pentru ceasul care indică fazele lunii. Potrivit tradiției locale, aici ar fi fost închis, în anul 1476, domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș, după ce fusese luat prizonier din ordinul regelui Ungariei, Matia Corvinul.
Pentru comunitatea germană din Mediaș, biserica reprezintă de peste cinci secole centrul vieții spirituale. Lăcașul, aflat sub patronajul Sfintei Margareta de Antiohia, este una dintre cele mai importante biserici din Transilvania construite în stil gotic târziu. Biserica a devenit luterană în 1545, iar în 1572 Mediașul a găzduit sinodul la care Confesiunea de la Augsburg a fost adoptată oficial de comunitățile evanghelice săsești și maghiare.
Un alt nume important legat de istoria sașilor din Mediaș este Stephan Ludwig Roth. Născut în oraș în anul 1796, Roth a fost pastor luteran, umanist și reformator al învățământului. Din 1821 a predat la gimnaziul evanghelic din Mediaș, instituție care avea să îi poarte numele începând din anul 1919. Actuala clădire a liceului a fost ridicată între anii 1909 și 1912, în apropierea bisericii fortificate.
Christa Moldovan, ghidul bisericii monument
Christa Moldovan, ghid al Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta din Mediaș și lector al bisericii, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre schimbările prin care a trecut comunitatea săsească de-a lungul timpului și în secolul XX, una dintre perioadele cele mai tulburătoare din istoria acesteia.
Ea a amintit despre exproprierile de după Primul Război Mondial și despre deportarea etnicilor germani în Uniunea Sovietică, după Al Doilea Război Mondial. Și familia sa a trecut prin greutățile acelor ani: bunicul ei nu s-a mai întors din deportare, iar tatăl său, ridicat de acasă înainte de a împlini 17 ani, a petrecut aproape cinci ani la muncă forțată în URSS.
Imaginea 1/14:
Orașul Mediaș Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (38) JPG
Christa Moldovan a vorbit și despre plecarea masivă a sașilor în Germania, în ultimele decenii ale regimului comunist și după 1990, dar și despre legătura pe care mulți dintre ei au păstrat-o cu locurile natale. Unii revin la Mediaș primăvara și pleacă toamna, fără să renunțe definitiv la viața din Germania.
În jurul Bisericii Evanghelice din oraș a rămas o comunitate de aproximativ 500 de sași, care are în grijă un patrimoniu valoros, dar dificil de întreținut.
Adevărul: Mediașul a fost un târg al sașilor, în care aceștia locuiau în majoritate, în Evul Mediu, adică până prin secolele al XV-lea și al XVI-lea?
Christa Moldovan: Da, aici locuiau numai sași. Mai târziu au venit români și maghiari, dar până în secolul al XVIII-lea numai sașii aveau drept de proprietate în interiorul zidurilor vechiului oraș. După 1800 au putut cumpăra case și ceilalți locuitori, români și maghiari.
Mediașul a prosperat în Evul Mediu. De ce? Cu ce se ocupau oamenii de aici și ce privilegii aveau?
Aveau aceleași privilegii ca toți sașii. Când au ajuns aici, la chemarea regelui maghiar Géza al II-lea, au primit o bucată de teren: „Aici vă puteți întemeia localitatea. Cum vă organizați este treaba voastră, nu ne amestecăm”.
Aveau dreptul să își aleagă singuri preoții și judecătorii. Mai ales dreptul de a-ți alege preotul era foarte important în acea vreme, pentru că nu trebuia să îl accepți pe cel trimis de altcineva. Era un lucru mare.
Erau țărani liberi și meseriași. Nobili au existat foarte puțini printre noi, chiar și mai târziu. Comunitatea hotăra ce se întâmpla în localitatea respectivă.
Plăteau taxe către regalitate. În documente era stipulat câți bani trebuiau să dea la vistieria statului, așa cum plătim și noi acum impozite. De asemenea, un anumit număr de tineri trebuia să meargă în armata regală. Erau puțini, pentru că ceilalți trebuiau să rămână în localitățile lor și să apere acest teritoriu.
Din acest motiv au construit cetățile și bisericile fortificate. Dacă în fiecare localitate săsească exista o biserică fortificată, automat erau apărați și cei din spatele lor.
La început a fost biserica, apoi biserica fortificată: biserica, zidurile și turnurile. Acestea erau suficiente cât timp localitatea era un sat. Dacă devenea oraș, una dintre condiții era ca întregul oraș să fie înconjurat de ziduri și de turnuri de apărare. Pe la 1500, acest lucru era obligatoriu.
La Mediaș se mai văd bucăți din vechile ziduri. Nu s-au păstrat toate, dar mai pot fi observate fragmente și turnuri care făceau parte din sistemul defensiv al orașului.
Cât au contat privilegiile, dar și modul lor de organizare și activitățile pe care le desfășurau la prosperitatea comunităților?
Sașii aveau terenuri în jurul orașului, cultivate mai ales cu viță-de-vie. De acolo veneau mulți bani. Zona din jurul Mediașului mai este numită și „Țara Vinului”. Se producea mult vin, care era trimis la export, atât cât se putea vorbi despre export în acea vreme.
Treptat, au început să se dezvolte și meșteșugurile. Oamenii cu aceeași meserie se adunau într-o breaslă, iar breslele aveau un rol foarte important în administrarea orașului. Desigur, plăteau și impozite către biserică.
Cu timpul, comunitatea săsească s-a împuținat față de cea a românilor din zonă… Cum a evoluat ea la începutul secolului XX?
Numărul românilor a crescut mai repede decât cel al sașilor, iar pe la 1900 populația era împărțită aproximativ în mod egal. Apoi a venit Primul Război Mondial. A fost o lovitură puternică pentru noi. Biserica avea bunuri și terenuri. Printre sași nu existau foarte mulți nobili și nici oameni care să dețină suprafețe foarte mari de pământ.
După Primul Război Mondial trebuia făcută reforma agrară. Românii care luptaseră în război și nu aveau terenuri urmau să primească pământ. Dar de unde să fie luat acest pământ? Aproape jumătate din terenurile bisericilor noastre au fost expropriate.
Au fost luate, de exemplu, și pământuri de la grofii maghiari. Dar noi nu aveam grofi. Astfel, în cazul nostru, au fost luate terenurile bisericii.
Cum a afectat acest lucru comunitatea săsească?
Până la Primul Război Mondial, școlile erau întreținute din veniturile obținute de pe aceste terenuri. Toate școlile se aflau sub oblăduirea bisericii. Biserica plătea profesorii și învățătorii și construia școlile.
De exemplu, Liceul Roth este o instituție mai veche, dar actuala clădire a fost ridicată în anii 1911–1912. De obicei, școala se afla lângă biserică.
Preoții noștri, înainte de a deveni preoți, erau profesori. Mergeau la studii la Viena, în Germania sau în Polonia. Se întorceau acasă și mai întâi deveneau învățători sau profesori. Apoi, dintre profesori era ales preotul.
Sașii au fost primii care au recunoscut Unirea Transilvaniei cu România. Maghiarii au făcut-o puțin mai târziu.
După Al Doilea Război Mondial au urmat deportările și alte greutăți pentru comunitatea săsească. Cum s-a ajuns aici?
În primul rând, atunci când îi spui în mod repetat unui popor, de exemplu sașilor, că este mai bun decât ceilalți, ajungi să îl îndoctrinezi.
Trei orașe istorice din centrul României vor scăpa de traficul greu. Centurile din Blaj, Mediaș și Sighișoara, în șantier
Unii dintre sași, nu foarte mulți, s-au înrolat voluntar în Armata Germană. Ceilalți au fost încorporați în Armata Română. Însă, în 1943, a existat o înțelegere între Ribbentrop și Antonescu prin care sașii din Armata Română au trecut în Armata Germană. Nu i-a întrebat nimeni dacă vor sau nu. Foarte mulți au ajuns în SS.
După terminarea războiului, am fost puși pe același plan cu Hitler. În ianuarie 1945, războiul încă nu se încheiase, dar rușii trecuseră deja pe aici. În octombrie 1944, întreaga Românie fusese cucerită.
Din întreaga țară au fost ridicați aproximativ 75.000 de etnici germani și trimiși la muncă forțată în Uniunea Sovietică. Majoritatea au ajuns pe teritoriul actualei Ucraine.
În Donbas?
În Donbas au ajuns foarte mulți. Majoritatea au fost duși acolo.
Au ajuns și în Siberia? Sau era prea departe?
În Siberia erau trimiși cei care se revoltau sau făceau ceva considerat nepotrivit. Tot acolo mai ajungeau și prizonierii de război.
Cei mai mulți dintre ai noștri au fost trimiși în zona Donbasului, la muncă forțată, în special în minele de cărbune și pe șantiere. Condițiile erau foarte grele: era foamete, iar asistența medicală aproape că nu exista.
Se estimează că aproximativ un sfert dintre cei deportați au murit acolo. După trei ani, o parte dintre supraviețuitori au revenit prin două transporturi organizate de Crucea Roșie. Ceilalți au rămas cinci ani și abia apoi s-au întors acasă.
Ce s-a întâmplat când s-au întors acasă? Și-au mai găsit casele?
Da. Pot să vă povestesc cazul mamei mele, pentru că pe acesta îl cunosc sigur, din relatările bunicii, ale mamei și ale tatălui meu.
Bunicul fusese în Armata Română. Rămăsese în Armata Română pentru că era deja puțin mai în vârstă, iar în Armata Germană erau luați numai cei considerați cei mai potriviți: nici prea tineri, nici prea bătrâni.
Bunica povestea că venise jandarmul din sat și îi spusese: „Stați liniștită, pentru că soțul dumneavoastră este în Armata Română. Nu o să îl ducă”.
După câteva zile, a primit o carte poștală pe care scria numai atât: „Mă duc și eu unde sunt ceilalți”. Nici nu au vrut să spună Rusia sau altceva. A scris doar: „Mă duc și eu unde s-au dus ceilalți”.
L-au dus în Rusia și nu au mai auzit de el. Apoi a venit vestea că murise „eroic pentru reconstrucția Uniunii Sovietice”.
În tot acest timp, bunica a rămas cu patru copii. Mama era cea mai mare și avea 17 ani, iar cel mai mic copil avea un an. Mai întâi le-au luat pământul, animalele din grajd, căruța, caii și vacile. Apoi au adus un colonist care să locuiască în casă, iar el era stăpân în curte, nu tu.
Colonist, adică o persoană venită din altă zonă a țării?
Unii erau veniți din alte zone. Mai erau și oameni din împrejurimi care nu aveau locuință sau care locuiau cu foarte multe persoane într-o singură casă. Li se spunea: „Nu mai stați acolo, mergeți și locuiți în casa sasului”.
Imaginea 1/24:
Orașul Mediaș Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (23) jpg
În acte, casele le-au fost luate sașilor. Dar oamenii erau totuși oameni, iar familiilor li se permitea să rămână într-o cămăruță. Într-o cameră putea să locuiască întreaga familie, iar în celelalte stătea o altă familie sau chiar mai mulți străini.
Bunicul nu s-a mai întors acasă. Casa le-a fost restituită prin 1967. Am văzut actul casei și am întrebat-o pe bunica: „Aici scrie că locuința este din 1967. Dar voi v-ați construit casa în 1927”. Mi-a răspuns: „Atunci am primit-o înapoi”.
Treptat, lucrurile s-au mai normalizat, să spunem.
Cum au trecut părinții dumneavoastră prin anii de stalinism?
Bunica rămăsese acasă cu patru copii, fără pământ și fără nimic. Ce putea să facă?Mama, fiind cea mai mare, s-a dus servitoare. Banii pe care îi câștiga îi trimitea acasă, ca familia să aibă din ce trăi. Spunea: „Aici am mâncare, am unde să dorm, îmi mai dă doamna și câte o rochie. Trimiteți banii acasă”.
Unde a mers?
La Blaj.
A lucrat ca servitoare pentru o familie de români?
Da. Erau profesori. Avea grijă mai ales de copil, dar lucra și ca servitoare în casă. Făcea tot ce era nevoie, însă principala ei responsabilitate era copilul.
Blaj a fost un centru puternic al comunității greco-catolice. Cum au fost afectați oamenii de acolo de instaurarea comunismului?
Și acolo a fost o poveste nefericită. Familia aceea de români era greco-catolică. În 1948, Biserica Greco-Catolică a fost desființată. Tatăl doamnei fusese preot greco-catolic. Nu a vrut să treacă la ortodoxie și a fost trimis la închisoare. Soțul doamnei era profesor la o școală greco-catolică. A fost trimis ca învățător într-un sat izolat din munți și nu a mai putut pleca de acolo.
Până la urmă, soția lui a trecut la religia ortodoxă, iar soacra ei s-a supărat. Ea i-a răspuns: „Tatăl meu este în închisoare, soțul meu este acolo, sus, în munți. Ce mă fac cu acest copil mic dacă mă trimit și pe mine?”
Comuniștii erau atei. De ce credeți că îi obligau pe greco-catolici să treacă la ortodoxie?
Da, comuniștii erau atei. Dar considerau că, întrucât greco-catolicii se aflau mai ales în Ardeal, dacă ești român trebuie să fii ortodox.
Mai târziu, mama a auzit că se căutau fete care să lucreze la Cisnădie. Acolo existau fabrici de țesături, de covoare și de mătase. S-a dus și a lucrat acolo.Aceasta a fost povestea mamei.
Fortărețele uitate ale sașilor. Bisericile medievale pline de secrete care veghează satele Transilvaniei
Cu tatăl dumneavoastră ce s-a întâmplat după război?
Tata încă nu împlinise 17 ani când l-au luat de acasă, direct din curte. A fost ridicat în ianuarie și abia în luna mai a împlinit 17 ani. A stat în Rusia cinci ani fără trei săptămâni, din ianuarie 1945 până în decembrie 1949.
Practic, s-a întors printre ultimii?
Da, s-a întors printre ultimii. Fiind tânăr, acolo a făcut pneumonie. După aceea, l-au trimis să lucreze în agricultură. Când au văzut cât de bine se purta cu caii, l-au făcut birjar. Îmi povestea că aveau niște cai foarte frumoși acolo. Era tânăr, puțin isteț și învățase limba rusă.
În 1949, tata s-a întors acasă și a trebuit să meargă în armată. Pentru că fusese deportat la 17 ani, nu își făcuse stagiul militar în România.
După cinci ani petrecuți la muncă forțată, a mai fost trimis și în armată?
Da. Nu a fost trimis cu arma în spate, ci la muncă în construcții. A mai lucrat trei ani în construcții, în Orașul Stalin.
Adică la Brașov?
Da.
Mergând mai departe cronologic, în anii ’70 sașii au început să plece din România. Putem spune că au fost vânduți de regimul lui Ceaușescu?
Da. A existat o înțelegere între guvernul german și statul român. La fel cum a existat și o înțelegere între guvernul israelian și statul român.
Mai întâi au plecat evreii, prin anii ’50. Apoi au început să plece sașii și șvabii din Banat. Pentru fiecare persoană de etnie germană, statul român primea valută.
În plus, cel care dorea să plece trebuia să mai plătească și el?
Sumele oficiale ajungeau la București, la stat. Cât mai trebuia să plătească fiecare pe lângă acestea nu este scris nicăieri.
Din Mediaș au plecat foarte mulți sași după 1990?
Da. Existau deja foarte multe cereri de plecare, dar în fiecare an era aprobat numai un anumit număr. Nu mai știu exact câți.
În 1990, când s-au deschis granițele, toți au spus: „Acum să plecăm, până nu închid granițele din nou”. Nu aveau încredere și nu știau ce avea să urmeze.
Apoi s-au luat unii după alții. Nu vedeau decât Germania.
Dar Germania era diferită de ceea ce își imaginau?
Da. Multora le-a părut rău că au plecat. Unii s-au mai întors, dar puțini. Cei care revin definitiv sunt foarte puțini.
Cei care se întorc definitiv sunt în general pensionari?
Da, pentru că pensionarii au deja un venit asigurat și au din ce trăi.
Mai sunt și oameni mai tineri, care au spirit gospodăresc sau inițiativă antreprenorială. Chiar dacă nu au reușit să strângă singuri banii necesari în câțiva ani petrecuți în Germania, s-au asociat, de exemplu, cu o rudă care avea bani. Au venit aici, au deschis o firmă, iar ei au rămas să o conducă.
Cei mai mulți sunt însă oamenii care, după 1990, nu au mai fost obligați să predea casele statului. Și-au păstrat locuințele și vin aici mai ales după pensionare: ajung primăvara și pleacă toamna.
Nu prea au curaj să se întoarcă definitiv. Este vorba și despre asigurarea medicală. Sistemul de sănătate este totuși mai bun în Germania.
Am întâlnit doi vârstnici care mi-au spus că vin aici trei sau patru luni pe an. Mă întrebam de ce nu se întorc definitiv, dacă au casă și în Germania, și aici.
Nu renunță nici la cetățenia germană și nici la sistemul de sănătate din Germania.
Cât de numeroasă este comunitatea din jurul Bisericii evanghelice din Mediaș?
Avem aproximativ 600 de enoriași la biserică, dar în jur de 100 dintre ei sunt români sau maghiari. Sunt aproximativ 500 de sași.
De ce lucrări ar avea nevoie biserica? Va fi reabilitată?
Deocamdată, speranțele sunt mici. Interiorul este în regulă, dar exteriorul ar trebui refăcut. Este foarte greu, iar toate lucrările sunt foarte scumpe.
Trebuie făcut un proiect și trebuie obținute aprobări de la autoritățile care se ocupă de monumentele istorice. Apoi trebuie să lucrezi numai cu firme acreditate pentru intervenții asupra monumentelor.
Fiecare lucrare este foarte costisitoare, pentru că trebuie folosite anumite materiale și trebuie respectate foarte multe reguli. De aceea, este destul de dificil.
-
Actualitateacum 3 zile
Nicușor Dan explică de ce România nu doboară dronele care intră în spațiul aerian național și se îndreaptă spre Ucraina
-
Actualitateacum 3 zile
Paradisurile turistice ieftine și sigure pe care mulți români încă nu le-au descoperit. „Femeile spun că se simt mai în siguranță aici decât la Roma sau Paris”
-
Actualitateacum 2 zile
Topul celor mai fericite și celor mai nefericite orașe din lume în 2026. Bucureștiul, pe un loc rușinos în clasamentul mondial
-
Actualitateacum 2 zile
Prima de activare 2026. Românii care pot primi bani de la stat la angajare
-
Actualitateacum 2 zile
Operațiune dificilă de salvare în Munții Buzăului. Doi turiști rătăciți cu ATV-ul au fost găsiți după mai bine de 10 ore
-
Breakingacum 20 de oreBBC: Unul dintre finanțatorii West Ham, acuzat că s-a folosit de poziția sa pentru a obține favoruri sexuale de la tinere modele
-
Actualitateacum o zi
Teheranul spune că Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă. Condițiile noi invocate de ambasadorul Iranului la Moscova
-
Breakingacum 3 zileBilanțul potopului de sâmbătă. Curți și locuințe inundate, drumuri blocate de aluviuni. Prahova, Vrancea, Ilfov, Vaslui și Buzău, cele mai afectate





