Actualitate
Povestea tulburătoare a sașilor din Transilvania. „În 1990, toți au spus: acum să plecăm, până nu închid din nou granițele”
Christa Moldovan, ghid al bisericii monument din Mediaș, a dezvăluit pentru „Adevărul” povestea comunității orașului medieval și a vorbit deportările etnicilor germani în URSS, plecarea masivă a sașilor în Germania și legătura pe care au păstrat-o cu locurile natale.
Christa Moldovan, reprezentantă a comunității săsești din Mediaș. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mediaș, un oraș cu aproape 40.000 de locuitori din județul Sibiu, a devenit, de la începutul secolului XX, un centru important al industriei gazului metan. Turiștii îl caută însă mai ales pentru centrul său istoric, cu piețe conturate de clădiri săsești, turnuri, bastioane și ziduri de apărare înalte de peste șapte metri.
Moștenirea sașilor din Mediaș
Municipiul se află la jumătatea distanței de aproximativ 80 de kilometri dintre Sibiu și Sighișoara, două dintre cele mai vizitate orașe din Transilvania. La fel ca ele, Mediașul a păstrat urmele uneia dintre cele mai importante comunități săsești din regiune.
Fosta cetate a sașilor de pe Târnava Mare, dezvoltată în Evul Mediu de coloniștii germani, își atrage oaspeții prin vestigiile din centrul istoric: zidurile și turnurile vechii fortificații, biserica fortificată și clădirile pitorești cu fațade colorate, ridicate în stilul arhitecturii tradiționale săsești.
Cel mai cunoscut monument al Mediașului este ansamblul fortificat al Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta. Edificiul, ridicat în forma sa actuală în secolul al XV-lea, este decorat cu picturi murale gotice și dominat de Turnul Trompeților, faimos pentru înclinarea sa și pentru ceasul care indică fazele lunii. Potrivit tradiției locale, aici ar fi fost închis, în anul 1476, domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș, după ce fusese luat prizonier din ordinul regelui Ungariei, Matia Corvinul.
Pentru comunitatea germană din Mediaș, biserica reprezintă de peste cinci secole centrul vieții spirituale. Lăcașul, aflat sub patronajul Sfintei Margareta de Antiohia, este una dintre cele mai importante biserici din Transilvania construite în stil gotic târziu. Biserica a devenit luterană în 1545, iar în 1572 Mediașul a găzduit sinodul la care Confesiunea de la Augsburg a fost adoptată oficial de comunitățile evanghelice săsești și maghiare.
Un alt nume important legat de istoria sașilor din Mediaș este Stephan Ludwig Roth. Născut în oraș în anul 1796, Roth a fost pastor luteran, umanist și reformator al învățământului. Din 1821 a predat la gimnaziul evanghelic din Mediaș, instituție care avea să îi poarte numele începând din anul 1919. Actuala clădire a liceului a fost ridicată între anii 1909 și 1912, în apropierea bisericii fortificate.
Christa Moldovan, ghidul bisericii monument
Christa Moldovan, ghid al Bisericii Evanghelice Sfânta Margareta din Mediaș și lector al bisericii, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre schimbările prin care a trecut comunitatea săsească de-a lungul timpului și în secolul XX, una dintre perioadele cele mai tulburătoare din istoria acesteia.
Ea a amintit despre exproprierile de după Primul Război Mondial și despre deportarea etnicilor germani în Uniunea Sovietică, după Al Doilea Război Mondial. Și familia sa a trecut prin greutățile acelor ani: bunicul ei nu s-a mai întors din deportare, iar tatăl său, ridicat de acasă înainte de a împlini 17 ani, a petrecut aproape cinci ani la muncă forțată în URSS.
Imaginea 1/14:
Orașul Mediaș Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (38) JPG
Christa Moldovan a vorbit și despre plecarea masivă a sașilor în Germania, în ultimele decenii ale regimului comunist și după 1990, dar și despre legătura pe care mulți dintre ei au păstrat-o cu locurile natale. Unii revin la Mediaș primăvara și pleacă toamna, fără să renunțe definitiv la viața din Germania.
În jurul Bisericii Evanghelice din oraș a rămas o comunitate de aproximativ 500 de sași, care are în grijă un patrimoniu valoros, dar dificil de întreținut.
Adevărul: Mediașul a fost un târg al sașilor, în care aceștia locuiau în majoritate, în Evul Mediu, adică până prin secolele al XV-lea și al XVI-lea?
Christa Moldovan: Da, aici locuiau numai sași. Mai târziu au venit români și maghiari, dar până în secolul al XVIII-lea numai sașii aveau drept de proprietate în interiorul zidurilor vechiului oraș. După 1800 au putut cumpăra case și ceilalți locuitori, români și maghiari.
Mediașul a prosperat în Evul Mediu. De ce? Cu ce se ocupau oamenii de aici și ce privilegii aveau?
Aveau aceleași privilegii ca toți sașii. Când au ajuns aici, la chemarea regelui maghiar Géza al II-lea, au primit o bucată de teren: „Aici vă puteți întemeia localitatea. Cum vă organizați este treaba voastră, nu ne amestecăm”.
Aveau dreptul să își aleagă singuri preoții și judecătorii. Mai ales dreptul de a-ți alege preotul era foarte important în acea vreme, pentru că nu trebuia să îl accepți pe cel trimis de altcineva. Era un lucru mare.
Erau țărani liberi și meseriași. Nobili au existat foarte puțini printre noi, chiar și mai târziu. Comunitatea hotăra ce se întâmpla în localitatea respectivă.
Plăteau taxe către regalitate. În documente era stipulat câți bani trebuiau să dea la vistieria statului, așa cum plătim și noi acum impozite. De asemenea, un anumit număr de tineri trebuia să meargă în armata regală. Erau puțini, pentru că ceilalți trebuiau să rămână în localitățile lor și să apere acest teritoriu.
Din acest motiv au construit cetățile și bisericile fortificate. Dacă în fiecare localitate săsească exista o biserică fortificată, automat erau apărați și cei din spatele lor.
La început a fost biserica, apoi biserica fortificată: biserica, zidurile și turnurile. Acestea erau suficiente cât timp localitatea era un sat. Dacă devenea oraș, una dintre condiții era ca întregul oraș să fie înconjurat de ziduri și de turnuri de apărare. Pe la 1500, acest lucru era obligatoriu.
La Mediaș se mai văd bucăți din vechile ziduri. Nu s-au păstrat toate, dar mai pot fi observate fragmente și turnuri care făceau parte din sistemul defensiv al orașului.
Cât au contat privilegiile, dar și modul lor de organizare și activitățile pe care le desfășurau la prosperitatea comunităților?
Sașii aveau terenuri în jurul orașului, cultivate mai ales cu viță-de-vie. De acolo veneau mulți bani. Zona din jurul Mediașului mai este numită și „Țara Vinului”. Se producea mult vin, care era trimis la export, atât cât se putea vorbi despre export în acea vreme.
Treptat, au început să se dezvolte și meșteșugurile. Oamenii cu aceeași meserie se adunau într-o breaslă, iar breslele aveau un rol foarte important în administrarea orașului. Desigur, plăteau și impozite către biserică.
Cu timpul, comunitatea săsească s-a împuținat față de cea a românilor din zonă… Cum a evoluat ea la începutul secolului XX?
Numărul românilor a crescut mai repede decât cel al sașilor, iar pe la 1900 populația era împărțită aproximativ în mod egal. Apoi a venit Primul Război Mondial. A fost o lovitură puternică pentru noi. Biserica avea bunuri și terenuri. Printre sași nu existau foarte mulți nobili și nici oameni care să dețină suprafețe foarte mari de pământ.
După Primul Război Mondial trebuia făcută reforma agrară. Românii care luptaseră în război și nu aveau terenuri urmau să primească pământ. Dar de unde să fie luat acest pământ? Aproape jumătate din terenurile bisericilor noastre au fost expropriate.
Au fost luate, de exemplu, și pământuri de la grofii maghiari. Dar noi nu aveam grofi. Astfel, în cazul nostru, au fost luate terenurile bisericii.
Cum a afectat acest lucru comunitatea săsească?
Până la Primul Război Mondial, școlile erau întreținute din veniturile obținute de pe aceste terenuri. Toate școlile se aflau sub oblăduirea bisericii. Biserica plătea profesorii și învățătorii și construia școlile.
De exemplu, Liceul Roth este o instituție mai veche, dar actuala clădire a fost ridicată în anii 1911–1912. De obicei, școala se afla lângă biserică.
Preoții noștri, înainte de a deveni preoți, erau profesori. Mergeau la studii la Viena, în Germania sau în Polonia. Se întorceau acasă și mai întâi deveneau învățători sau profesori. Apoi, dintre profesori era ales preotul.
Sașii au fost primii care au recunoscut Unirea Transilvaniei cu România. Maghiarii au făcut-o puțin mai târziu.
După Al Doilea Război Mondial au urmat deportările și alte greutăți pentru comunitatea săsească. Cum s-a ajuns aici?
În primul rând, atunci când îi spui în mod repetat unui popor, de exemplu sașilor, că este mai bun decât ceilalți, ajungi să îl îndoctrinezi.
Trei orașe istorice din centrul României vor scăpa de traficul greu. Centurile din Blaj, Mediaș și Sighișoara, în șantier
Unii dintre sași, nu foarte mulți, s-au înrolat voluntar în Armata Germană. Ceilalți au fost încorporați în Armata Română. Însă, în 1943, a existat o înțelegere între Ribbentrop și Antonescu prin care sașii din Armata Română au trecut în Armata Germană. Nu i-a întrebat nimeni dacă vor sau nu. Foarte mulți au ajuns în SS.
După terminarea războiului, am fost puși pe același plan cu Hitler. În ianuarie 1945, războiul încă nu se încheiase, dar rușii trecuseră deja pe aici. În octombrie 1944, întreaga Românie fusese cucerită.
Din întreaga țară au fost ridicați aproximativ 75.000 de etnici germani și trimiși la muncă forțată în Uniunea Sovietică. Majoritatea au ajuns pe teritoriul actualei Ucraine.
În Donbas?
În Donbas au ajuns foarte mulți. Majoritatea au fost duși acolo.
Au ajuns și în Siberia? Sau era prea departe?
În Siberia erau trimiși cei care se revoltau sau făceau ceva considerat nepotrivit. Tot acolo mai ajungeau și prizonierii de război.
Cei mai mulți dintre ai noștri au fost trimiși în zona Donbasului, la muncă forțată, în special în minele de cărbune și pe șantiere. Condițiile erau foarte grele: era foamete, iar asistența medicală aproape că nu exista.
Se estimează că aproximativ un sfert dintre cei deportați au murit acolo. După trei ani, o parte dintre supraviețuitori au revenit prin două transporturi organizate de Crucea Roșie. Ceilalți au rămas cinci ani și abia apoi s-au întors acasă.
Ce s-a întâmplat când s-au întors acasă? Și-au mai găsit casele?
Da. Pot să vă povestesc cazul mamei mele, pentru că pe acesta îl cunosc sigur, din relatările bunicii, ale mamei și ale tatălui meu.
Bunicul fusese în Armata Română. Rămăsese în Armata Română pentru că era deja puțin mai în vârstă, iar în Armata Germană erau luați numai cei considerați cei mai potriviți: nici prea tineri, nici prea bătrâni.
Bunica povestea că venise jandarmul din sat și îi spusese: „Stați liniștită, pentru că soțul dumneavoastră este în Armata Română. Nu o să îl ducă”.
După câteva zile, a primit o carte poștală pe care scria numai atât: „Mă duc și eu unde sunt ceilalți”. Nici nu au vrut să spună Rusia sau altceva. A scris doar: „Mă duc și eu unde s-au dus ceilalți”.
L-au dus în Rusia și nu au mai auzit de el. Apoi a venit vestea că murise „eroic pentru reconstrucția Uniunii Sovietice”.
În tot acest timp, bunica a rămas cu patru copii. Mama era cea mai mare și avea 17 ani, iar cel mai mic copil avea un an. Mai întâi le-au luat pământul, animalele din grajd, căruța, caii și vacile. Apoi au adus un colonist care să locuiască în casă, iar el era stăpân în curte, nu tu.
Colonist, adică o persoană venită din altă zonă a țării?
Unii erau veniți din alte zone. Mai erau și oameni din împrejurimi care nu aveau locuință sau care locuiau cu foarte multe persoane într-o singură casă. Li se spunea: „Nu mai stați acolo, mergeți și locuiți în casa sasului”.
Imaginea 1/24:
Orașul Mediaș Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (23) jpg
În acte, casele le-au fost luate sașilor. Dar oamenii erau totuși oameni, iar familiilor li se permitea să rămână într-o cămăruță. Într-o cameră putea să locuiască întreaga familie, iar în celelalte stătea o altă familie sau chiar mai mulți străini.
Bunicul nu s-a mai întors acasă. Casa le-a fost restituită prin 1967. Am văzut actul casei și am întrebat-o pe bunica: „Aici scrie că locuința este din 1967. Dar voi v-ați construit casa în 1927”. Mi-a răspuns: „Atunci am primit-o înapoi”.
Treptat, lucrurile s-au mai normalizat, să spunem.
Cum au trecut părinții dumneavoastră prin anii de stalinism?
Bunica rămăsese acasă cu patru copii, fără pământ și fără nimic. Ce putea să facă?Mama, fiind cea mai mare, s-a dus servitoare. Banii pe care îi câștiga îi trimitea acasă, ca familia să aibă din ce trăi. Spunea: „Aici am mâncare, am unde să dorm, îmi mai dă doamna și câte o rochie. Trimiteți banii acasă”.
Unde a mers?
La Blaj.
A lucrat ca servitoare pentru o familie de români?
Da. Erau profesori. Avea grijă mai ales de copil, dar lucra și ca servitoare în casă. Făcea tot ce era nevoie, însă principala ei responsabilitate era copilul.
Blaj a fost un centru puternic al comunității greco-catolice. Cum au fost afectați oamenii de acolo de instaurarea comunismului?
Și acolo a fost o poveste nefericită. Familia aceea de români era greco-catolică. În 1948, Biserica Greco-Catolică a fost desființată. Tatăl doamnei fusese preot greco-catolic. Nu a vrut să treacă la ortodoxie și a fost trimis la închisoare. Soțul doamnei era profesor la o școală greco-catolică. A fost trimis ca învățător într-un sat izolat din munți și nu a mai putut pleca de acolo.
Până la urmă, soția lui a trecut la religia ortodoxă, iar soacra ei s-a supărat. Ea i-a răspuns: „Tatăl meu este în închisoare, soțul meu este acolo, sus, în munți. Ce mă fac cu acest copil mic dacă mă trimit și pe mine?”
Comuniștii erau atei. De ce credeți că îi obligau pe greco-catolici să treacă la ortodoxie?
Da, comuniștii erau atei. Dar considerau că, întrucât greco-catolicii se aflau mai ales în Ardeal, dacă ești român trebuie să fii ortodox.
Mai târziu, mama a auzit că se căutau fete care să lucreze la Cisnădie. Acolo existau fabrici de țesături, de covoare și de mătase. S-a dus și a lucrat acolo.Aceasta a fost povestea mamei.
Fortărețele uitate ale sașilor. Bisericile medievale pline de secrete care veghează satele Transilvaniei
Cu tatăl dumneavoastră ce s-a întâmplat după război?
Tata încă nu împlinise 17 ani când l-au luat de acasă, direct din curte. A fost ridicat în ianuarie și abia în luna mai a împlinit 17 ani. A stat în Rusia cinci ani fără trei săptămâni, din ianuarie 1945 până în decembrie 1949.
Practic, s-a întors printre ultimii?
Da, s-a întors printre ultimii. Fiind tânăr, acolo a făcut pneumonie. După aceea, l-au trimis să lucreze în agricultură. Când au văzut cât de bine se purta cu caii, l-au făcut birjar. Îmi povestea că aveau niște cai foarte frumoși acolo. Era tânăr, puțin isteț și învățase limba rusă.
În 1949, tata s-a întors acasă și a trebuit să meargă în armată. Pentru că fusese deportat la 17 ani, nu își făcuse stagiul militar în România.
După cinci ani petrecuți la muncă forțată, a mai fost trimis și în armată?
Da. Nu a fost trimis cu arma în spate, ci la muncă în construcții. A mai lucrat trei ani în construcții, în Orașul Stalin.
Adică la Brașov?
Da.
Mergând mai departe cronologic, în anii ’70 sașii au început să plece din România. Putem spune că au fost vânduți de regimul lui Ceaușescu?
Da. A existat o înțelegere între guvernul german și statul român. La fel cum a existat și o înțelegere între guvernul israelian și statul român.
Mai întâi au plecat evreii, prin anii ’50. Apoi au început să plece sașii și șvabii din Banat. Pentru fiecare persoană de etnie germană, statul român primea valută.
În plus, cel care dorea să plece trebuia să mai plătească și el?
Sumele oficiale ajungeau la București, la stat. Cât mai trebuia să plătească fiecare pe lângă acestea nu este scris nicăieri.
Din Mediaș au plecat foarte mulți sași după 1990?
Da. Existau deja foarte multe cereri de plecare, dar în fiecare an era aprobat numai un anumit număr. Nu mai știu exact câți.
În 1990, când s-au deschis granițele, toți au spus: „Acum să plecăm, până nu închid granițele din nou”. Nu aveau încredere și nu știau ce avea să urmeze.
Apoi s-au luat unii după alții. Nu vedeau decât Germania.
Dar Germania era diferită de ceea ce își imaginau?
Da. Multora le-a părut rău că au plecat. Unii s-au mai întors, dar puțini. Cei care revin definitiv sunt foarte puțini.
Cei care se întorc definitiv sunt în general pensionari?
Da, pentru că pensionarii au deja un venit asigurat și au din ce trăi.
Mai sunt și oameni mai tineri, care au spirit gospodăresc sau inițiativă antreprenorială. Chiar dacă nu au reușit să strângă singuri banii necesari în câțiva ani petrecuți în Germania, s-au asociat, de exemplu, cu o rudă care avea bani. Au venit aici, au deschis o firmă, iar ei au rămas să o conducă.
Cei mai mulți sunt însă oamenii care, după 1990, nu au mai fost obligați să predea casele statului. Și-au păstrat locuințele și vin aici mai ales după pensionare: ajung primăvara și pleacă toamna.
Nu prea au curaj să se întoarcă definitiv. Este vorba și despre asigurarea medicală. Sistemul de sănătate este totuși mai bun în Germania.
Am întâlnit doi vârstnici care mi-au spus că vin aici trei sau patru luni pe an. Mă întrebam de ce nu se întorc definitiv, dacă au casă și în Germania, și aici.
Nu renunță nici la cetățenia germană și nici la sistemul de sănătate din Germania.
Cât de numeroasă este comunitatea din jurul Bisericii evanghelice din Mediaș?
Avem aproximativ 600 de enoriași la biserică, dar în jur de 100 dintre ei sunt români sau maghiari. Sunt aproximativ 500 de sași.
De ce lucrări ar avea nevoie biserica? Va fi reabilitată?
Deocamdată, speranțele sunt mici. Interiorul este în regulă, dar exteriorul ar trebui refăcut. Este foarte greu, iar toate lucrările sunt foarte scumpe.
Trebuie făcut un proiect și trebuie obținute aprobări de la autoritățile care se ocupă de monumentele istorice. Apoi trebuie să lucrezi numai cu firme acreditate pentru intervenții asupra monumentelor.
Fiecare lucrare este foarte costisitoare, pentru că trebuie folosite anumite materiale și trebuie respectate foarte multe reguli. De aceea, este destul de dificil.
Victorioși în tur cu 4-1, oltenii nu pot rata calificarea în turul 2 preliminar al Ligii Campionilor. Meciul cu cea mai bună echipă din Belarus se va juca în această seară, la ora 20.30, fiind transmis de Prima Sport și Digi Sport.
Oltenii au dominat cu autoritate primul meci cu campioana Belarus (Foto: sportpictures)
Pe lângă faptul că a câștigat clar primul meci cu ML Vitebsk, formația din Bănie a ilustrat un fotbal frumos și în Supercupa României. Universitatea a cucerit trofeul, al treilea din acest an, la loviturile de departajare (5-3 cu „U” Cluj), dar a fost și extrem de insistentă în atac. Autor al unui gol, Nsimba a ratat alte trei ocazii de gol, trimițând de puțin pe lângă poartă.
ML Vitebsk n-a mai susținut niciun meci de la precedenta confruntare cu Craiova, campionatul în Belarus fiind întrerupt până în 1 august. După 14 etape disputate, deținătoarea titlului de campioană se află pe locul 2, cu 31 de puncte. Lider este Dinamo Minsk, cea mai cunoscută formație din Belarus având 33 de puncte. Pe locul 3 este Isloch, cu 28.
Pe de altă parte, oficialii Universității Craiova au cerut Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) ca să fie programată mai devreme în etapele de SuperLigă care se vor juca în perioada în care echipa din Bănie va fi angrenată în Champions League. Anunțul a fost făcut de Justin Ștefan, secretarul general al LPF: „Cu siguranță, echipele care vor participa în cupele europene vor avea prioritate la programare. Deja Craiova ne-a făcut o solicitare de a juca cât mai repede în fiecare etapă, pentru a avea o pauză cât mai lungă să pregătească meciurile din cupele europene”, a spus Justin Ștefan, într-un interviu acordat Digi Sport.
Oltenii se felicită după unul dintre golurile marcate în partida din Ungaria (Foto: sportpictures)
Meciul retur dintre Universitatea Craiova și ML Vitebsk va fi transmis de Digi Sport 1 și Prima Sport 1. Confruntarea va fi arbitrată de ungurul Márton Rúsz. El va fi ajutat la cele două margini de compatrioții Balázs Buzás și Gergo Vigh-Tarsonyi, iar cel de-al patrulea oficial va fi Gergo Bogár. În camera VAR au fost distribuiți Tamás Bognár, arbitru video, și Katalin Kulcsár, arbitru asistent video.
Dacă va elimina pe Vitebsk, în turul 2 preliminar formația din Bănie se va duela cu învingătoarea din duelul Borac Banja Luka (Bosnia și Herțegovina) – Levski Sofia (Bulgaria). În prima manșă, disputată la Banja Luka, a fost 1-1.
Președintele Nicușor
Dan se va afla miercuri la Kiev, unde participă la cea de-a cincea ediție a Summitului Ucraina –
Europa de Sud-Est.
Volodimir Zelenski şi Nicuşor Dan la Summitul B9. FOTO: Inquam/Octav Ganea
Nicușor Dan merge
miercuri la Kiev, unde va participa la Summitul Ucraina – Europa de Sud-Est, la
invitația liderului ucrainean Volodimir Zelenski. Întâlnirea reunește șefi de
stat și de guvern din regiune pentru discuții despre războiul din Ucraina și
efectele acestuia.
Abia întors din
Franţa, unde a fost prezent la o întâlnire a liderilor europeni şi la
ceremoniile dedicate Zilei Naţionale, președintele Nicușor Dan merge miercuri,
15 iulie, la Kiev pentru a participa la cea de-a cincea ediție a Summitului
Ucraina – Europa de Sud-Est.
Vizita are loc la
invitația președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, a anunțat Administrația
Prezidențială.
Summitul, lansat în
2023, la scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina, a devenit una dintre
principalele platforme de dialog dintre Ucraina și statele din Europa de
Sud-Est, scopul discuţiilor fiind coordonarea sprijinului acordat Kievului și
identificarea unor răspunsuri comune la provocările de securitate generate de
război.
Potrivit
Administrației Prezidențiale, participarea șefului statului român reflectă
sprijinul constant al României pentru independența, suveranitatea și
integritatea teritorială a Ucrainei. Totodată, Nicușor Dan va reafirma
angajamentul Bucureștiului de a continua asistența acordată țării vecine și de
a contribui la consolidarea securității în regiunea Mării Negre și în Europa de
Sud-Est.
Pe agenda summitului
se află și susținerea parcursului european al Ucrainei și al Republicii
Moldova, două state care urmăresc aderarea la Uniunea Europeană.
Liderii vor discuta,
de asemenea, despre consolidarea cooperării regionale în domenii precum
infrastructura, conectivitatea, securitatea energetică și creșterea rezilienței
în fața amenințărilor hibride.
Mesajul unui tânăr care susține că economisește 2.000 de euro pe lună
muncind în Norvegia a devenit viral. Românul a anunțat că vrea să se întoarcă
în Iași pentru a-și continua studiile și a deveni instructor auto.
Un tânăr care susține că ar vrea să plece din Norvegia în Iași a stârnit controverse. Pixabay,com
Norvegia este atractivă pentru numeroși români datorită salariilor ridicate și a pieței muncii stabile și sistemului social dezvoltat. Românii au dreptul să locuiască, să muncească și să studieze în Norvegia, iar după cinci ani de ședere legală pot solicita drept de ședere permanentă.
Autoritățile norvegiene arată că muncitorii străini acoperă deficitul de personal din Norvegia, în timp ce unele rapoarte ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) arată Norvegia printre țările performante în privința veniturilor, siguranței locului de muncă, echilibrului dintre muncă și viața personală și nivelului de trai.
De asemenea, sistemul medical are acoperire universală, iar 80 la sută dintre locuitori se declară mulțumiți de accesul la servicii medicale de calitate. În ciuda avantajelor materiale oferite de Norvegia, ea este mai puțin apreciată pentru costurile ridicate ale vieții, pentru climă și din cauza dificultăților de integrare reclamate de migranți.
Mesajul viral al unui român din Norvegia
Un român de 21 de ani care trăiește în Norvegia a stârnit numeroase reacții în mediul online după ce a cerut sfaturi despre planul său de a reveni în Iași din Norvegia. Într-un mesaj publicat pe Reddit acesta susține că reușește să economisească 2.000 de euro pe lună.
„Jobul e destul de lejer și reușesc să pun deoparte, curat în buzunar, în jur de 2000 euro pe lună. Până la iarnă estimez că voi strânge 16.000–17.000 de euro cash, pe lângă cei 10.000 de euro investiți la bursă. Deși financiar îmi este bine aici, nu mă văd rămânând printre străini pe termen lung”, a relatat acesta.
Tânărul anunță că vrea să termine liceul la frecvență redusă, să ia Bacalaureatul și peste câțiva ani să devină instructor auto. El adaugă că pentru a nu cheltui economiile, intenționează să lucreze ca livrator în Iași, de joi până duminică, și estimează că ar putea câștiga aproximativ 5.000 de lei net pe lună.
„La 24–25 de ani aș avea Bacul luat, vechimea necesară pe permis și banii investiți la bursă intacți. Aș putea să urmez cursurile pentru instructori auto și să îmi încep cariera. Vi se pare un plan sustenabil sau sunt prea optimist și dau cu piciorul la banii din Norvegia degeaba?”, a întrebat el.
Alegeri între stabilitatea din Norvegia și dorul de casă
Sute de oameni au răspuns întrebării lansate de tânăr. Mulți dintre cei care au comentat l-au îndemnat să mai rămână în Norvegia, să strângă bani și să revină asupra planurilor legate de România.
„Sfatul meu este să rămâi acolo și să te bucuri de o calitate a vieții bine-meritată. Nu te întoarce. Dorul acela îl poți alimenta sau stinge cu excursii de o săptămână în țară”, i-a transmis o tânără din Iași.
Ea susține că are nevoie de două locuri de muncă pentru a trăi normal.
„Nu aș da Norvegia nici picurat cu ceară. Vino și stai mai mult acasă în concediu, vezi cum este acum orașul natal și ia pulsul. După aceea, mai gândește-te dacă vrei să revii”, l-a sfătuit altcineva.
Un român i-a recomandat să își continue studiile în străinătate.
„Ia Bacul și vezi dacă poți avansa în Norvegia. Eventual, vezi cum poți face o facultate acolo”, i-a scris acesta.
Piața muncii din Iași, privită cu rezerve
Alții au atras atenția asupra situației de pe piața muncii din Iași.
„Ai ales prost momentul să te întorci. Nu vorbește nimeni, dar piața muncii este groaznică, iar salariile sunt prost plătite. Sfatul meu este să rămâi cât poți acolo, să strângi o sumă considerabilă și abia apoi să te întorci”, a comentat un localnic.
Mai mulți oameni au pus sub semnul întrebării că tânărul ar putea câștiga 5.000 de lei lunar din livrări făcute doar în a doua parte a săptămânii.
„Planul sună coerent, în afară de partea cu veniturile din livrat pizza în weekend. Mai investighează puțin acest aspect și verifică și cât câștigă, în realitate, un instructor auto”, i-a recomandat altcineva.
Unii români l-au încurajat însă să își urmeze planul.
„Ești tânăr și ai putere de muncă. În cel mai rău caz, înveți din greșeli. Este o experiență valoroasă. Alternativa este să rămâi în Norvegia și să te macine regretul că nu ți-ai urmat planul”, a scris un comentator.
Sfaturile românilor întorși din Occident
Unii comentatori i-au recomandat tânărului să nu ia decizia doar din dorul de casă și să își construiască mai întâi o poziție mai sigură în Norvegia.
„Învață limba și ia-ți cetățenia înainte să te muți înapoi în țară. O să îți ofere mult mai multă stabilitate psihică, și dacă rămâi în Norvegia, și dacă te întorci”, i-a recomandat un român stabilit de două decenii în Irlanda.
Un alt român l-a sfătuit să mai rămână în Norvegia până la 25–26 de ani și să revină cu economii mai mari.
„Aș mai sta acolo până la 25–26 de ani. Te-ai întoarce cu un buget de aproximativ 60.000–80.000 de euro, suficient cât să trăiești câțiva ani în țară fără să lucrezi și să încerci să îți iei Bacul și să îți construiești o carieră”, a scris acesta.
Elveția, destinația atractivă a IT-iștilor români. „Salariile brute sunt de două ori mai mari, iar taxele mai mici”
„Răceala” din țările nordice
Unii au scris că au trecut prin experiențe asemănătoare și l-au încurajat să se întoarcă, dacă simte că nu se poate integra în societatea nordică.
„Am fost într-o situație aproape identică, la 20 de ani, doar că eram în Finlanda. Aveam salariu bun acolo, dar m-am întors în Iași. Știu cum sunt nordicii și este greu să te integrezi. Eu, personal, nu regret nimic”, a relatat un internaut.
Alții i-au atras atenția că starea psihică și sentimentul de apartenență pot fi mai importante decât veniturile.
„Nu subestima asta. Mulți sunt centrați doar pe bani. Care este rostul să faci bani dacă îți distrugi sănătatea, inclusiv cea psihică?”, a comentat un internaut.
Un alt român, care a lucrat timp de doi ani în Norvegia, a susținut că izolarea socială poate conta mai mult decât avantajele financiare.
„Trebuie să te gândești astfel: ai prieteni, ai viață socială și ai șansa să te stabilești într-o relație acolo? Dacă la toate răspunsul este «nu», atunci mental nu vei fi bine. Este o țară rece, cu oameni care își văd de familiile lor. Eu am stat doi ani, am făcut bani și m-am întors acasă”, a scris acesta.
Un alt român, revenit după mai mulți ani petrecuți în Germania, a descris alegerea drept una dificilă, dar nu greșită.
„Din punct de vedere profesional, a fost cea mai bună perioadă din viața mea: zero stres, un loc de muncă interesant, bani suficienți pentru tot ce îmi doream și economii. Au trecut cinci ani de când m-am întors și nu cred că voi mai atinge vreodată liniștea pe care o aveam acolo. Totuși, nu regret. Pentru mine, acasă este acasă, nu locul unde o duc cel mai bine”, a relatat acesta.
România, mai atrăgătoare de la depărtare
O româncă întoarsă la Iași după ce a locuit în Irlanda și Marea Britanie crede că România poate părea mai atrăgătoare atunci când este privită de la distanță.
„În afară, lipsa grijilor și plictiseala fac ca viața în România să pară mai roz decât este. După șase ani de când m-am întors, observ cum mi s-a recalibrat mentalitatea: negativitate, nemulțumire și frustrare. Țările mai dezvoltate îți oferă un optimism și o mentalitate relaxată pe care nu le observi până când nu le mai ai”, a scris aceasta.
Totuși, ea a precizat că revenirea nu trebuie exclusă, mai ales la 21 de ani, când o decizie poate fi schimbată mai ușor.
„Poți doar să îți asumi riscul având în minte scenariul cel mai pesimist și să fii împăcat cu el. La vârsta ta poți lua în calcul și faptul că te poți întoarce oricând”, a adăugat internauta.
IT-iștii români, panicați de căutarea unui nou job după concediere: „Îmi iau salopetă, bocanci și mă fac zugrav”
Un român i-a recomandat să pună educația pe primul loc: „Bacul ar trebui să fie prioritatea, pentru că educația îți deschide mai multe uși pe termen lung. Planul trebuie să funcționeze și într-un scenariu conservator, nu doar dacă ies cele mai bune venituri din livrări”.
Alții au afirmat că, la 21 de ani, încercarea nu ar fi neapărat o catastrofă, chiar dacă planul ar eșua.
„Dacă nu încerci acum, o să regreți mai târziu, întrebându-te ce ar fi fost”, i-a transmis altcineva.
Păreri împărțite despre întoarcerea în România
Un ieșean l-a încurajat, de asemenea, să revină.
„Dacă simți să te întorci, eu zic să o faci. Nu este lapte și miere, nu este nicăieri, dar mie îmi place aici și cred că Iașiul este un oraș cu multe oportunități”, a scris acesta.
Alți internauți i-au recomandat să nu renunțe la locul de muncă din Norvegia.
„Nu da cu piciorul la vrabia din mână. Mai rezistă câțiva ani și după aceea mai vezi. Stai acolo, strânge bani și vino înapoi la 30 de ani cu ceva concret în buzunar”, a comentat altcineva.
Un român care lucrează în Olanda i-a oferit și un exemplu din propria familie.
„Același lucru l-a făcut și sora mea, la aceeași vârstă. După ce s-a pus pe picioare în Danemarca, s-a întors în țară și a cheltuit tot. Acum caută să se întoarcă. Până nu vii în România și nu încerci, o să te gândești mereu la asta, dar părerea mea este să rămâi acolo”, a relatat acesta.
Tânărul a recunoscut că, deși apreciază nivelul de trai din Norvegia, îi este greu să se adapteze și să își construiască o viață socială.
„Orice decizie aș lua, o pot întoarce relativ. Cât timp sunt sănătos, mă descurc”, a adăugat acesta.
-
Breakingacum o ziLiderul interlop Costi Litrașu, arestat după ce a sfărâmat fălcile unui bărbat, într-un local de lux de lângă București
-
Breakingacum 2 zileDupă avertismentul lui Donald Trump, Statele Unite au lansat noi atacuri împotriva Iranului pentru a treia noapte consecutiv
-
Actualitateacum 3 zile
Scandalul prețurilor din turism. O notă de plată a „rupt” internetul în două după ce un turist a plătit 6 euro pe o apă
-
Actualitateacum 2 zileSAF-T în 2026: 5 criterii esențiale pentru alegerea unui software de gestiune compatibil
-
Breakingacum 2 zileMiruță susține că nu ar fi „grav” că România nu este parte a Coaliției împotriva rachetelor balistice. Ce spune despre scutul de la Deveselu
-
Actualitateacum 2 zile
Topul celor mai slabe licee din București în 2026. Unde s-a intrat cu medii mici anul trecut
-
Actualitateacum 3 zile
De ce nu te protejează crema cu SPF, chiar dacă folosești SPF 50. Greșeala pe care o fac cei mai mulți oameni
-
Breakingacum 3 zileMiruță susține că USR este irelevant în actuala criză politică