Un cunoscut m-a sunat acum câțiva ani, cam la o oră după ce fusese lovit pe o trecere de pietoni, undeva pe Bulevardul Eroilor. Vorbea ciudat de calm, așa cum vorbesc oamenii când încă nu au procesat ce li s-a întâmplat. Avea glezna umflată, telefonul crăpat și geaca ruptă în cot. Prima lui întrebare nu a fost despre durere, ci despre bani: „băi, cine plătește toată povestea asta, eu?”

Răspunsul scurt este că nu. Plătește asigurarea RCA a șoferului care l-a lovit. Răspunsul lung, cel care contează de fapt, ocupă restul articolului, pentru că între „legea spune că ai dreptul” și „ai primit banii în cont” se întâmplă o grămadă de lucruri pe care aproape nimeni nu le știe dinainte.

Ce asigură, de fapt, o poliță RCA

Aici pornește confuzia cea mai frecventă. Mulți șoferi cred că RCA-ul e un fel de protecție pentru propria mașină. Nu este. RCA înseamnă răspundere civilă auto, adică exact opusul: acoperă prejudiciile pe care șoferul le produce altora. Mașina proprie intră la CASCO, care e cu totul altă discuție.

Prin urmare, pietonul lovit de o mașină se află fix în categoria pe care polița o protejează. Este terț păgubit, în limbajul din Legea 132/2017, actul normativ care reglementează RCA-ul în România. Nu are nevoie de nicio asigurare proprie, nu trebuie să aibă permis, nu trebuie să dețină vreun vehicul. E suficient să fi fost vătămat de un vehicul asigurat.

Un detaliu care surprinde multă lume: legea nu condiționează despăgubirea de locul accidentului. Contează dacă a fost implicat un vehicul, nu dacă se întâmpla pe drum public. Un pieton acroșat în parcarea unui supermarket, în curtea unei firme sau pe o alee dintr-un cartier are aceleași drepturi ca unul lovit pe stradă. La fel, nu contează dacă mașina era în mers sau staționa și cineva a deschis brusc portiera în trotuar.

De ce pietonul este cel mai protejat participant la trafic

Într-o coliziune între două mașini, fiecare parte are ceva: tablă în jurul ei, airbaguri, eventual CASCO, un asigurător propriu la care poate merge prin decontare directă. Pietonul nu are nimic din toate astea. Legea compensează dezechilibrul, iar practica instanțelor merge, de regulă, în aceeași direcție.

Mai mult, Legea 132/2017 prevede despăgubiri și atunci când vehiculul care a produs accidentul e identificat și asigurat, dar autorul propriu-zis a rămas necunoscut. Adică mașina se știe, șoferul de la volan nu. Pentru pieton, asta înseamnă că dosarul merge înainte chiar dacă ancheta penală se blochează în privința persoanei.

Ce anume se plătește dintr-un dosar cu pieton

Merită separate lucrurile, pentru că se amestecă mereu în capul oamenilor.

Bunurile stricate în impact

Hainele rupte, telefonul spart, ochelarii, ceasul, casca de bicicletă, bicicleta pe care o împingea la mână, sacoșa cu cumpărături care s-a împrăștiat pe asfalt. Toate intră la prejudiciu material și se plătesc pe bază de dovezi. Bonuri, facturi, fotografii făcute la fața locului, chiar și un extras de card cu achiziția telefonului de acum doi ani.

Sfatul practic pe care îl dau de fiecare dată e să fotografiezi totul înainte să arunci ceva. Geaca ruptă nu se aruncă. Telefonul crăpat nu se dă la reciclat. Fotografiile făcute în seara accidentului valorează mai mult decât zece pagini de explicații trimise peste trei luni.

Vătămarea corporală și tot ce vine după ea

Aici stă miezul dosarului. Se acoperă costul tratamentului, transportul cu ambulanța sau la controale, medicamentele, recuperarea medicală, ședințele de kinetoterapie, protezele, ortezele, cârjele. Se acoperă și veniturile pierdute cât timp omul a stat acasă, pe concediu medical sau fără să poată munci deloc.

Dacă persoana are nevoie de îngrijire la domiciliu, costul acelei îngrijiri intră în calcul. Dacă locuința trebuie adaptată după o invaliditate serioasă, rampa de acces și baia modificată sunt parte din prejudiciu. Nimic din toate astea nu se acordă automat, atenție. Se acordă dacă sunt cerute și documentate.

O paranteză utilă: cheltuielile de spitalizare suportate din fondul de sănătate pot fi recuperate ulterior direct de la asigurător. Faptul că ai fost tratat pe card de sănătate nu îți scade cu nimic despăgubirea proprie.

Suferința, care se numește oficial daună morală

Durerea, luni întregi de imobilizare, teama de a mai traversa strada, cicatricea de pe frunte, faptul că nu mai poți face sportul pe care îl făceai. Legea recunoaște toate astea sub numele de prejudiciu fără caracter patrimonial. În trecut se apreciau după ochi, de la instanță la instanță, cu diferențe uriașe între dosare aproape identice. Din 2022 lucrurile s-au schimbat destul de mult, iar despre asta merită vorbit separat.

Cât poate plăti asigurătorul, la limită

Multă lume își imaginează că polița RCA are un plafon mic, de câteva zeci de mii de lei. Nu e deloc așa.

Legea 181/2025, publicată în noiembrie 2025, a rescris limitele minime de răspundere și le-a exprimat direct în lei, ca să nu mai depindă de cursul valutar din ziua accidentului. Pentru prejudicii materiale produse într-un singur accident, indiferent câți păgubiți sunt, limita este de 6.434.740 lei. Pentru vătămări corporale, decese și daune morale, tot pe un singur accident, limita urcă la 31.926.210 lei.

Cifrele sună spectaculos și, sincer, în practică nu se ating aproape niciodată. Rolul lor e altul: să existe un plafon generos, astfel încât până și un accident grav, cu mai multe victime, să încapă înăuntru. Un pieton cu fractură de bazin și șase luni de recuperare nu se apropie de acele sume, dar are certitudinea că nu se lovește de un tavan artificial.

Un lucru important de reținut, pentru că se înțelege greșit constant. Limita este pe accident, nu pe persoană. Dacă o mașină intră într-un grup de trei oameni la o stație de autobuz, cei 31,9 milioane de lei se împart între toți cei prejudiciați, nu se multiplică.

Cum se transformă suferința în bani, prin punctajul traumatologic

Sistemul actual de calcul e, după părerea mea, cea mai bună schimbare din ultimii ani în domeniul ăsta, chiar dacă are și el hibele lui.

Prin Ordinul comun al ASF și al Ministerului Sănătății nr. 1/2.293/2022, publicat în septembrie 2022, s-a aprobat un barem elaborat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”. Fiecare leziune primește un număr de puncte traumatice, în funcție de gravitate, de complicații și de urmări permanente. Un medic expert evaluator întocmește un raport, cunoscut în piață drept REMA, iar totalul punctelor devine baza despăgubirii.

Valoarea unui punct este stabilită de lege ca dublul salariului minim brut pe țară garantat în plată la data producerii accidentului. În 2025, cu salariul minim de 4.050 lei, punctul valora 8.100 lei. După majorarea salariului minim din 2026, valoarea punctului a trecut de 8.600 lei. Data accidentului e cea care contează, nu data la care depui cererea, așa că un accident din 2023 se calculează la valoarea de atunci.

Ca să fie clar cum arată asta în practică, o contuzie ușoară evaluată la trei puncte înseamnă în jur de 25.000 lei. O fractură serioasă cu complicații poate urca la câteva zeci de puncte. Baremul prevede un maxim de 200 de puncte, rezervat situațiilor extreme, cum ar fi starea vegetativă persistentă.

Ce s-a schimbat față de vechea logică a zilelor de îngrijiri medicale

Înainte, totul se învârtea în jurul numărului de zile de îngrijiri medicale trecut în certificatul medico-legal. Douăzeci de zile însemna o sumă, patruzeci de zile alta, iar interpretarea rămânea la latitudinea fiecărui asigurător și a fiecărui judecător.

Zilele de îngrijiri medicale nu au dispărut, dar rolul lor s-a mutat. Ele contează în latura penală a dosarului, pentru încadrarea faptei șoferului. Pentru despăgubirea civilă, punctajul traumatologic e instrumentul care ar trebui folosit. Spun „ar trebui” fiindcă unii asigurători încă încearcă să susțină că baremul se aplică doar în faza amiabilă, nu și în instanță. Practica judiciară recentă merge împotriva acestei interpretări, iar rapoartele întocmite conform ordinului din 2022 sunt folosite ca probă în procese.

Ce se cere separat, peste punctaj

Punctajul acoperă suferința. Nu acoperă chitanțele. Veniturile pierdute, costul medicamentelor, transportul la controale, plata unui însoțitor, toate se cer distinct și se dovedesc distinct. Un dosar bine construit are două picioare, nu unul.

Când pietonul are și el partea lui de vină

Ajungem la partea neplăcută, cea care naște cele mai multe discuții.

Despăgubirea nu se acordă unei persoane vinovate în totalitate de producerea accidentului. Dacă cineva sare în fața mașinii de după un autobuz, într-un loc unde vizibilitatea era zero și viteza mașinii era regulamentară, asigurătorul poate respinge motivat cererea. Se întâmplă rar, dar se întâmplă.

Mult mai des apare culpa comună. Pietonul a traversat prin loc nepermis, dar șoferul rula cu 70 într-o zonă de 50. Pietonul se uita în telefon, dar mașina a intrat pe roșu. În astfel de cazuri, despăgubirea se reduce proporțional cu partea de vină reținută. Dacă vina pietonului e apreciată la 30%, primește 70% din suma calculată.

Aici e locul unde oamenii pierd cei mai mulți bani, din pur necunoaștere. Vine o hârtie de la asigurător în care scrie sec că traversarea a fost neregulamentară și că dosarul se închide. Mulți acceptă și pleacă acasă. Numai că procentul de culpă nu îl stabilește asigurătorul cu pixul lui. Se stabilește pe baza cercetării poliției, a expertizei tehnice, uneori a înregistrărilor video, și poate fi contestat.

Am văzut situații în care un pieton care traversase neregulamentar a primit până la urmă o despăgubire consistentă, pentru că expertiza a arătat că șoferul ar fi putut evita impactul dacă ar fi respectat viteza legală. Și situația inversă, cu un dosar pierdut fiindcă nimeni nu a cerut la timp filmările de la camerele din intersecție, care s-au șters după treizeci de zile.

Noaptea, în afara localității, discuția devine și mai delicată. Codul rutier cere pietonilor elemente reflectorizante, iar lipsa lor se reține frecvent ca vină parțială. Nu anulează dreptul la despăgubire, dar îl subțiază.

Dacă șoferul fuge de la locul accidentului sau nu are asigurare

Sunt cazuri în care nu ai la cine să te duci cu cererea, pentru că nu e nicio poliță în spate. Legea a prevăzut și asta.

Fondul destinat victimelor accidentelor produse de vehicule neasigurate sau neidentificate, administrat prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, preia aceste cazuri. Regula are o nuanță pe care puțină lume o cunoaște. Dacă vehiculul e identificat, dar proprietarul nu avea RCA, fondul plătește atât prejudiciul material, cât și pe cel corporal. Dacă vehiculul a rămas neidentificat, adică șoferul a lovit și a fugit fără ca cineva să rețină numărul, fondul acoperă doar vătămările corporale și decesul, nu și bunurile distruse.

Procedura seamănă cu cea obișnuită, doar că formularul se depune la BAAR, iar termenul de răspuns e mai lung, de până la 90 de zile. Documentul care atestă că vehiculul era neasigurat sau a rămas neidentificat vine de la poliție ori de la parchet, deci sesizarea autorităților nu e opțională în astfel de dosare.

Mai există un scenariu care a lovit dur în România, cel al asigurătorului intrat în faliment. După prăbușirea City Insurance și apoi a Euroins, mii de păgubiți s-au trezit că Fondul de Garantare a Asiguraților plătea maximum 500.000 lei per dosar, ceea ce lăsa descoperite exact cazurile grave. Plafonul a fost eliminat printr-o lege intrată în vigoare în decembrie 2025, iar despăgubirile se raportează acum la limitele poliței. Schimbarea se aplică falimentelor viitoare, nu retroactiv.

Procedura, în ordinea în care se întâmplă lucrurile

Primul pas e apelul la 112, chiar dacă rănile par minore. Fără o constatare a poliției, dosarul pornește cu un handicap greu de recuperat. Am întâlnit oameni care au acceptat pe loc o sută de lei de la șofer, pentru „că nu e nimic grav”, iar peste o săptămână au aflat că au fisură de coastă. Din acel moment, dovada că accidentul s-a produs așa cum spun ei rămâne aproape imposibilă.

Urmează prezentarea la spital sau la camera de gardă, chiar și atunci când te ține adrenalina și crezi că ești bine. Documentele medicale emise în primele ore cântăresc enorm mai târziu.

Certificatul medico-legal se obține de la institutul de medicină legală și e piesa care leagă leziunile de accident. Fără el, orice discuție despre punctaj rămâne teoretică.

Cererea de despăgubire se depune la asigurătorul RCA al șoferului vinovat, însoțită de actele de identitate, procesul verbal sau adeverința de la poliție, documentele medicale, bonurile, adeverința de venit dacă ceri și pierderea salarială. Din acel moment pornește un termen de 30 de zile în care asigurătorul e obligat fie să facă o ofertă justificată în scris, fie să comunice motivat de ce respinge pretențiile.

Dacă tace, legea îl obligă la plată. Dacă întârzie sau diminuează nejustificat suma, datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere. Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit printr-o decizie din 2023 că penalitățile curg de la expirarea celor 30 de zile, nu de mai târziu, ceea ce a pus capăt unei practici neunitare care dura de ani buni.

După acceptarea ofertei, plata se face în zece zile lucrătoare.

Termenul general de prescripție pentru a cere despăgubiri este de trei ani de la data la care ai cunoscut paguba și pe cel răspunzător. Trei ani par mult. Nu sunt, mai ales dacă recuperarea medicală se întinde și amâni tot mereu depunerea dosarului.

Documentele care fac diferența între o ofertă mică și una corectă

Cel mai bun dosar pe care l-am văzut avea în el lucruri banale. Fotografii de la fața locului, făcute cu telefonul de o trecătoare. Numele și numărul de telefon al unui martor, notate pe un bon de la benzinărie. Toate biletele de externare, în ordine cronologică. Bonurile de la farmacie strânse într-un plic. O adeverință de la angajator cu diferența dintre salariul obișnuit și indemnizația de concediu medical.

Nimic complicat, doar disciplină. Iar diferența dintre un astfel de dosar și unul construit din memorie, la șase luni distanță, se măsoară în zeci de mii de lei.

Greșeli care costă bani

Semnătura pe o tranzacție finală înainte de terminarea tratamentului e cea mai scumpă dintre ele. O ofertă venită repede, la două săptămâni după accident, sună tentant. Problema e că prin acel document, de regulă, renunți la orice pretenție viitoare. Dacă peste patru luni descoperi că genunchiul nu se mai îndoaie complet, nu mai ai la cine să te întorci.

Refuzul internării, din grabă sau din teamă de spital, slăbește dosarul. La fel și renunțarea la certificatul medico-legal, pe motiv că „am deja bilet de externare”.

Apoi sunt firmele care abordează victimele chiar în spital și oferă preluarea dosarului contra unui comision din despăgubire. Unele fac o treabă bună. Altele iau procente care ajung la o treime din sumă pentru muncă pe care persoana ar fi putut-o face singură sau cu un avocat plătit cu onorariu fix. Merită citit contractul până la capăt, inclusiv scrisul mic.

Ce se întâmplă cu șoferul care a lovit pietonul

Despăgubirea civilă și răspunderea penală merg pe drumuri paralele. Faptul că asigurătorul plătește nu îl scutește pe șofer de dosarul penal, dacă vătămarea a depășit pragul prevăzut de lege. Și invers, o soluție de clasare în penal nu înseamnă automat că nu se datorează despăgubiri.

Asigurătorul plătește către pieton, apoi are dreptul de regres împotriva șoferului în situații limitativ prevăzute: conducere sub influența alcoolului sau a drogurilor, lipsa permisului valabil, părăsirea locului accidentului, producerea intenționată a pagubei. Practic, în aceste cazuri, victima își primește banii, iar șoferul rămâne dator asigurătorului.

Pe partea de costuri, un accident cu vătămare corporală urcă serios clasa de bonus-malus, iar prima de anul următor se resimte în buzunar. E și motivul pentru care recomand mereu compararea ofertelor la reînnoire, în loc de prelungirea automată la același asigurător. Un calculator asigurare RCA arată în câteva minute cât de mari sunt diferențele dintre companii pentru exact aceleași date, iar surprizele sunt uneori de câteva sute de lei.

Trotinete electrice, biciclete electrice și tramvaie

Peisajul s-a schimbat în noiembrie 2025, când a intrat în vigoare Legea 181/2025. Definiția vehiculului a fost lărgită, iar obligația de asigurare s-a extins la mijloacele de transport terestre autopropulsate care depășesc 25 km/h viteză constructivă sau 25 kg masă, chiar dacă nu se înmatriculează.

Pentru pietoni, schimbarea contează enorm. Până acum, cineva lovit pe trotuar de o trotinetă electrică rămânea cu o acțiune civilă împotriva unei persoane fizice, care de multe ori nu avea de unde plăti. De acum ar trebui să existe o poliță în spate. Motivul din spatele legii e cât se poate de concret: în 2025 au fost raportate peste 1.600 de incidente cu trotinete electrice, dintre care șapte mortale.

Tramvaiele au fost dintotdeauna incluse în sfera RCA, deși mulți nu știu. Un pieton acroșat de un tramvai se adresează asigurătorului operatorului de transport, după aceeași logică.

Întrebări pe care le primesc cel mai des despre pietoni și RCA

Contează dacă am traversat prin loc nepermis?

Contează, dar nu în felul în care crede lumea. Traversarea neregulamentară atrage o parte de culpă, care reduce proporțional despăgubirea. Nu o anulează, decât dacă vina ta e reținută în totalitate. Șoferul are obligația de a adapta viteza și de a evita impactul, iar expertiza tehnică analizează exact dacă putea sau nu.

Pot cere despăgubiri dacă șoferul a fugit și nu i-am reținut numărul?

Da, dar limitat. Pentru vătămări corporale și deces, te adresezi fondului administrat de BAAR. Pentru bunurile distruse în impact, în cazul vehiculului neidentificat, despăgubirea nu se acordă. Sesizarea poliției este obligatorie, altfel dosarul nu poate fi deschis.

Cât durează până primesc banii?

Asigurătorul are 30 de zile de la depunerea cererii complete ca să răspundă, iar plata se face în zece zile lucrătoare de la acceptarea ofertei. În realitate, dosarele cu vătămări corporale durează mai mult, pentru că nu se poate calcula punctajul înainte de stabilizarea stării medicale. Un dosar simplu se închide în două luni, unul complicat poate trece de un an.

Dacă am fost lovit în timp ce mergeam pe bicicletă, mai sunt pieton?

Nu, ești conducător de vehicul, dar situația juridică rămâne foarte asemănătoare. Ești tot terț păgubit față de polița RCA a mașinii vinovate și primești despăgubiri pentru vătămări, pentru bicicleta distrusă și pentru echipament. Diferența apare la analiza culpei, fiindcă ție ți se cer obligațiile din Codul rutier ale unui participant la trafic pe vehicul.

Copilul meu a fost lovit pe trecere. Cine depune cererea?

Cererea o depune reprezentantul legal, adică părintele sau tutorele. Despăgubirea aparține copilului, iar pentru minori practica reține de regulă daune morale mai consistente, ținând cont de impactul asupra dezvoltării și de durata consecințelor. În unele situații, dispunerea de sumele mari cuvenite minorului necesită încuviințarea instanței de tutelă.

Asigurătorul mi-a oferit o sumă mult sub așteptări. Ce fac?

Nu semnezi. Ceri în scris modul de calcul, verifici dacă a fost folosit punctajul traumatologic și dacă au fost incluse toate capetele de cerere, apoi formulezi o contestație argumentată. Dacă tot nu se mișcă, ai la dispoziție petiția la Autoritatea de Supraveghere Financiară și acțiunea în instanță, unde poți cere și penalitățile de 0,2% pe zi. Un raport REMA independent, întocmit de un medic expert evaluator, schimbă de multe ori tonul discuției.

Se aplică decontarea directă și în cazul pietonilor?

Nu. Decontarea directă funcționează între asigurătorii a două vehicule implicate în coliziune și presupune ca fiecare parte să aibă poliță. Pietonul se adresează întotdeauna asigurătorului RCA al vehiculului vinovat.