9 septembrie, București. Anul acesta consumatorii au trimis către Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB) peste 170 de cereri care au ca obiect fraudele pe canale bancare. Cele mai multe dintre aceste solicitări descriu cazuri în care consumatorii înșelați s-au văzut în situația de a fi datori către bănci, după ce infractorii informatici au contractat împrumuturi bancare în numele lor. În majoritatea cazurilor, consumatorii au permis accesul unor necunoscuți la parole, informații confidențiale și chiar la propriile telefoane sau aplicații de internet banking.

Mai mult, sunt în analiza CSALB și situații în care consumatorii au contractat chiar ei creditele pe care le-au virat apoi către conturi necunoscute, din dorința de a cumpăra criptoactive, acțiuni sau pentru a acoperi alte presupuse fraude sau datorii.

În cererile de negociere cu băncile, oamenii descriu mecanisme complexe de înșelăciune, iar pagubele provocate ajung până la 20.000 de euro, în cazurile analizate de CSALB. Din păcate, în majoritatea situațiilor, băncile nu acceptă aceste cereri de conciliere în cadrul CSALB. Motivul principal este că situațiile descrise sunt momentan în atenția Poliției, dar și pentru că infractorii nu au atacat sistemele de securitate ale băncilor, ci au accesat conturile cu ajutorul titularilor acestora.

Cazurile selectate din cererile primite de CSALB au nume fictive (pentru a proteja identitatea consumatorilor), însă localizarea lor (județele prezentate) este reală. Prezentarea acestor cazuri are rolul de a preveni viitoarele tentative de înșelăciune, prin descrierea/relatarea metodelor folosite de infractori. Toate aceste cereri au fost clasate/respinse de bănci.

Adriana H., București: Am fost victima unui atac cibernetic de tip malware prin preluarea controlului de la distanță asupra telefonului, prin intermediul unei aplicații instalate în telefon prin aplicația Whatsapp. Mai întâi, infractorii mi-au făcut un cont bancar online și apoi au cerut în numele meu un credit de 29.000 de lei. Mi-au spus că sunt banii mei și pot uza de ei. Am cerut anularea acelui credit a doua zi, am prezentat cazul la Poliție, am anunțat banca întâi telefonic, apoi în scris. Hoții au avut acces și la conturi, din care mi-au furat 90.000 de lei. Jumătate din sumă era dintr-un cont pe care eram împuternicită, reprezentând banii altor persoane, restul fiind din contul personal. Sumele au fost trase din cont prin operațiuni succesive, pentru a evita limitele de securitate. Toate discuțiile cu infractorii s-au desfășurat prin aplicația Whatsapp și telefon, iar în unele cazuri aceste discuții durau peste 4 ore.

Răspunsul băncii:

Plățile și operațiunile din conturile consumatoarei au fost făcute din aplicația de homebanking, cu respectarea cerințelor privind autentificarea clientului prin introducerea codului de securitate (definit la activarea aplicației) sau prin utilizarea biometriei telefonului. Referitor la tranzacțiile efectuate pe contul unde persoana fraudată era împuternicită, fondurile aferente acestor plăți au fost transferate către contul personal al utilizatorului și, ulterior, utilizate. Banca a efectuat toate transferurile conform instrucțiunilor primite. Conform legii, un ordin de plată este considerat ca fiind corect efectuat, dacă este executat în conformitate cu IBAN-ul indicat de plătitor.

Ion R., Ifov: Am fost sunat de un infractor care s-a prezentat ca angajat al unei bănci comerciale și mi-a spus că cineva mi-a folosit datele pentru a cere un credit de nevoi personale. Când i-am spus că nu am fost eu cel care a solicitat asta, mi-a făcut legătură cu o altă persoană care s-a prezentat a fi de la Poliție. Acesta din urmă m-a direcționat către altcineva care a spus că este de la BNR. Această persoană mi-a spus că trebuie să fac un împrumut de la bancă de aproximativ 100.000 de lei, să scot banii cash și cu ei să cumpăr criptoactive de la ATM-ul de criptoactive. Am introdus în ATM sume de câte 10.000 de lei, așa cum mi s-a spus și am solicitat dovada depunerii acestor sume. După  ce am introdus toată suma, mi-au spus să sun la două numere de telefon ca să aprobe tranzacțiile.

Mădălina E., Iași: Am fost victima unei infracțiuni de fraudă bancară și furt de identitate complex, soldată cu contractarea unui credit de nevoi personale, în luna iunie 2026. Consimțământul meu a fost viciat, suma fiind transferată imediat către conturi externe în scopul spălării banilor. Creditul a fost accesat în urma unei manipulări psihologice și a unui furt de identitate. Există o anchetă în curs la Poliție. Am anunțat banca și DNSC. Având în vedere cele expuse, vă solicit suspendarea/anularea imediată a obligației de plată a ratelor aferente acestui credit, până la finalizarea cercetărilor penale. Totodată doresc să nu se raporteze eventualele întârzieri la plată către Biroul de Credit, având în vedere caracterul fraudulos al contractului de credit.

Mihai U., Prahova: În perioada martie-septembrie, în baza relației de prietenie cu o persoană care a prezentat un nume fals și care a spus că ar fi avocat, i-am predat acestuia controlul telefonului mobil. Această persoană a accesat aplicațiile de homebanking și a avut acces la conturile proprii deschise la trei bănci comerciale. Apoi a solicitat emiterea unui card de credit la una dintre aceste bănci și a efectuat mai multe tranzacții neautorizate, cauzându-mi un prejudiciu de peste 15.000 de lei. Banca îmi cere să achit creditul, sub pretextul că accesul a fost unul autorizat de mine. Neavând altă opțiune, am acceptat o eșalonare pe o perioadă de 36 de luni, pentru a evita poprirea.

Emil D., Vrancea: A fost încheiat în mod fraudulos, pe numele meu, un credit de 66.000 lei, fără acordul și semnătura mea. Situația a fost cauzată de un furt de identitate. Deși am făcut o identificare video pentru brokerul de investiții de pe Facebook și pentru o aplicație de investiții, acest lucru consider că nu reprezintă consimțământul meu pentru creditul contractat. Poliția a deschis un dosar de urmărire penală in rem privind falsul informatic.

Toader D., Caraș-Severin: Am fost victima unei înșelăciuni după ce am fost contactată de persoane care s-au prezentat în mod fals ca fiind de la BNR și de la organele de cercetare penală. Sub pretextul că datele mele bancare au fost compromise, am fost indusă în eroare și determinată să contractez un credit de nevoi personale în valoare de 110.000 lei, fără a-mi da consimțământul real. Suma a fost însușită de către infractori. În acest caz a fost deschisă o anchetă penală. Solicit suspendarea temporară a obligațiilor de plată aferente creditului, până la clarificarea situației.

Dumitru L., Ilfov: Solicit negocierea unei soluții amiabile pentru suspendarea plății ratelor sau reeșalonarea creditului,  în urma unei fraude bancare complexe de tip „inginerie socială”. Am fost manipulat să retrag numerar și să depun suma creditată de 70.000 de lei prin 14 tranzacții la un automat Bitcoin. Am raportat incidentul imediat la Poliția Ilfov și băncii. Solicit o perioadă de grație, până la avansarea anchetei penale, pentru a evita executarea silită și raportarea la Biroul de Credit. Presiunea ratei lunare (1.450 de lei) pentru creditul cu care am fost fraudat, reprezintă peste 30% din venitul meu net lunar.

Viorel V., Covasna: În urma accesării unui site fals, am fost contactat de o persoană care m-a convins să cumpăr acțiuni Hidroelectrica, motiv pentru care am fost pus în legătură cu un broker. I-am comunicat datele personale și am acceptat tranzacționarea acțiunilor. Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, am încercat să sun pe numerele de telefon de pe care am fost contactat, însă acestea nu mai erau valabile. Deși am blocat conturile bancare, infractorii reușiseră să acceseze unul dintre conturile mele din care au retras 10.600 de lei, suma ce reprezintă economiile mele. Totodată, au contractat în numele meu un credit de nevoi personale de 67.000 de lei, pe o perioadă de 60 de luni. Creditul a fost accesat online, prin aplicația băncii instalată pe telefonul meu mobil.

Alexandru Păunescu, reprezentantul Băncii Naționale a României în Colegiul de Coordonare al CSALB: „Un fenomen îngrijorător face tot mai multe victime în rândul consumatorilor de produse și servicii financiare. Creditele false provoacă pagube de zeci de mii de euro, iar în majoritatea cazurilor pierderile sunt suportate integral de consumatorii care au permis accesul infractorilor la conturi, aplicațiile de homebanking sau chiar la propriile telefoane și laptopuri. Majoritatea creditelor frauduloase sunt contractate online, după ce infractorii  își manipulează emoțional victimele și se prezintă a fi „de la bancă”, „de la Poliție” sau „de la BNR”. Însă, la CSALB vin și cazuri în care oamenii au făcut credite sub presiunea psihologică a infractorilor, iar apoi au transferat banii în conturi controlate de aceștia.

O altă tipologie de fraude este cea în care infractorii speculează dorința consumatorilor de a câștiga bani rapid, prin cumpărarea de acțiuni sau criptoactive. Prin aplicații de control de la distanță, infractorii ajung să fure în câteva secunde economii făcute în ani de zile sau să solicite împrumuturi în numele celor înșelați.

Recomandările noastre sunt, în primul rând, de a verifica atent autenticitatea apelurilor sau a mesajelor primite și care, de fiecare dată, le cer consumatorilor să facă operațiuni financiare în mare grabă, sub diverse pretexte.

Atenție mare și la cazurile în care se solicită identificări video cu consumatorii, deoarece respectivele înregistrări pot fi utilizate ulterior, prin procedee deepfake, pentru autentificare în aplicațiile de banking. Practic, atacatorii pot folosi înregistrări video și audio, pentru a ocoli sistemele de securitate ale băncilor.

Le reamintim consumatorilor că băncile nu solicită niciodată date de acces (user, parolă), coduri de autorizare (PIN, CVV), indiferent de  canalul de comunicare. Evitați accesarea linkurilor primite prin sms, whatsapp, e-mail sau mesaje pe rețelele sociale care par a fi ale băncii, mai ales dacă vi se solicită să acționați rapid sau să vă introduceți datele personale sau bancare. Nu descărcați aplicații la solicitarea altor persoane și nu urmați instrucțiuni primite telefonic, de obicei semnalând situații urgente în care trebuie să acționați, pentru efectuarea de plăți, transferuri sau blocări/deblocări de conturi. Verificați periodic tranzacțiile și soldurile conturilor și activați notificările pentru a depista imediat orice activitate suspectă. Securizați-vă telefonul și aplicațiile prin parole și nu le comunicați nimănui!”

Obezitatea care apare în copilărie poate influența sănătatea pe termen lung și are o probabilitate ridicată de a persista și la vârsta adultă. Primele rezultate ale studiului STEP Young arată că, după aproximativ un an de tratament cu semaglutidă – molecula din Wegovy® – și modificări ale stilului de viață, aproximativ 4 din 10 copii incluși în studiu au ajuns sub pragul obezității.

Studiul de fază 3 a inclus 165 de copii cu obezitate, cu vârste între 6 și mai puțin de 12 ani, și a comparat semaglutida cu placebo. Ambele grupuri au beneficiat de o alimentație cu aport caloric redus și de creșterea activității fizice. La săptămâna 68, 40,4% dintre copiii tratați cu semaglutidă nu mai îndeplineau criteriul de IMC pentru obezitate, comparativ cu 0% în grupul placebo.

Studiul și-a atins obiectivul principal, demonstrând o reducere mai mare a indicelui de masă corporală în grupul tratat cu semaglutidă. La începutul studiului, peste 85% dintre participanți prezentau obezitate severă de clasa II sau III.

Potrivit prof. dr. Ania M. Jastreboff, profesor de medicină și pediatrie la Yale și director al Yale Obesity Research Center, obezitatea pediatrică este îngrijorătoare atât prin efectele imediate, cât și prin riscul ca boala să persiste la vârsta adultă și să favorizeze apariția precoce a complicațiilor.

„Majoritatea copiilor din studiul STEP Young aveau obezitate severă la momentul inițial, însă tratamentul cu semaglutidă a determinat coborârea sub pragul obezității la aproximativ 40% dintre copii, în aproximativ un an”, a precizat aceasta.

Obezitatea la copii se poate asocia cu factori de risc cardiovascular, depresie, tulburări de comportament alimentar și bullying. La nivel global, aproximativ 177 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani trăiau cu obezitate în 2025, iar numărul ar putea ajunge la 228 de milioane până în 2040, potrivit World Obesity Federation.

În ceea ce privește siguranța, Novo Nordisk precizează că nu au fost identificate noi semnale de siguranță și nici semnale privind creșterea sau dezvoltarea pubertară.

„Pentru copiii care trăiesc cu obezitate și familiile lor, provocările pentru sănătate pot începe devreme și pot afecta starea de bine pe tot parcursul vieții”, a declarat Martin Holst Lange, vicepreședinte executiv, Chief Scientific Officer și Head of Research & Development la Novo Nordisk.

Rezultatele detaliate ale studiului STEP Young vor fi prezentate la ObesityWeek 2026, în perioada 14–17 noiembrie, la Washington D.C.

Sursa foto: pexels.com

Când un supermarket mută mereu produsele, cumpărătorul nu vede neapărat o noutate. Uneori vede doar un magazin în care trebuie să caute din nou lucrurile pe care le știa deja. Iar dacă raftul este încărcat până la margine, dar etichetele se amestecă, produsele se ascund unele după altele, iar zona rece pare neîngrijită, abundența începe să semene cu dezordinea.

Sfaturile despre expunerea produselor vorbesc adesea despre rafturi pline, semnalizare și așezarea mărfurilor pe categorii. Sunt utile, dar lasă deoparte partea mai puțin spectaculoasă: traseul real al cumpărătorului, viteza cu care caută și felul în care reacționează la un spațiu schimbat prea des.

Expunerea corectă a produselor în supermarketuri și magazine alimentare pornește de la o idee simplă: fiecare articol trebuie să fie văzut, înțeles și luat fără efort inutil.

Raftul nu este un depozit la vedere

Un raft plin nu este automat un raft bun. Dacă primul rând de produse stă în spatele unor ambalaje puse strâmb, cumpărătorul vede o masă colorată, nu o alegere clară. Ordinea contează tocmai pentru că ochiul caută repere rapide.

Zona aflată aproximativ la nivelul privirii atrage atenția prima. Acolo pot sta produsele pe care vrei să le găsești imediat, variantele cu rotație bună sau articolele care au nevoie de explicații vizuale scurte. Pe rafturile de jos intră ambalajele voluminoase, baxurile și produsele pe care cumpărătorul le caută deja. Deasupra, pot rămâne articole mai ușoare și sortimente mai puțin cerute.

Nu este nevoie ca fiecare produs să primească aceeași lățime. Un produs care se vinde repede are nevoie de loc pentru reaprovizionare, în timp ce o variantă cumpărată rar poate ocupa o singură față. Regula practică este să nu ascunzi sortimentele între cutii diferite doar pentru a umple golul.

Într-un comentariu despre merchandising, @chadr2604 observa că magazinele își mută constant produsele, iar cumpărătorii care se bazează pe memorie și pe repere vizuale ajung să le găsească mai greu; persoana menționa și că vederea slabă o face să se orienteze după locul cunoscut și după auz. ( @chadr2604, YouTube, [Cele 8 reguli de aur ale merchandisingului practic](https://www.youtube.com/watch?v=acX_IhtIj2g), 2024)

Pentru un raft lizibil, verifică în fiecare zi:

– produsele din aceeași categorie stau grupate fără întreruperi inutile;

– etichetele sunt orientate spre culoar și nu dispar în spatele ambalajelor;

– fețele produselor sunt aduse în față după perioadele aglomerate;

– golurile sunt completate fără să amesteci sortimente diferite;

– produsele voluminoase nu blochează articolele mici;

– prețul se află lângă produsul corect, nu la câteva poziții distanță.

Așezarea la nivelul ochilor nu rezolvă totul. Un cumpărător care caută făină, ulei sau apă vine cu o intenție clară și poate trece peste un produs amplasat mai sus. Pentru articolele cumpărate din impuls, însă, poziția și vizibilitatea cântăresc mult mai mult. Depinde și de cât timp are omul la dispoziție.

Traseul cumpărătorului începe înainte de produs

Un magazin alimentar poate avea produse bune și totuși să piardă vânzări din cauza unui traseu obositor. Dacă intrarea este blocată de paleți, dacă primele rafturi sunt prea încărcate sau dacă semnele de orientare lipsesc, cumpărătorul începe să caute înainte să înceapă să aleagă.

Primele secunde contează pentru citirea spațiului. Zona de la intrare nu trebuie umplută cu orice marfă disponibilă. Un articol pus acolo are nevoie de spațiu și de un motiv vizual clar. Poate fi un produs de sezon, o categorie nouă sau ceva care se potrivește cu traseul firesc către pâine, lactate ori legume.

Produsele de bază ajung adesea mai departe în magazin din motive practice. Laptele, apa, pâinea și alimentele proaspete cer reaprovizionare frecventă, iar pereții sau zonele apropiate de spațiile frigorifice sunt mai ușor de alimentat. Traseul mai lung nu trebuie să devină o plimbare confuză. Între intrare și zona de interes, categoriile trebuie să se lege firesc.

De exemplu: într-un magazin de proximitate cu o suprafață de 45 de metri pătrați, poți păstra la intrare un capăt de raft cu cafea, biscuiți și produse pentru micul dejun. Pâinea și lactatele pot rămâne în spate, lângă zona de reaprovizionare. Între ele, semnele pentru conserve, băuturi și produse de curățenie trebuie să fie suficient de clare încât cumpărătorul să nu întrebe unde se află fiecare categorie.

Câteva legături între produse apar natural:

1. cafeaua lângă zahăr, biscuiți sau filtre;

2. pastele lângă sosuri și condimente;

3. chipsurile lângă băuturi pentru consum imediat;

4. făina lângă ingrediente pentru prăjituri;

5. carnea ambalată lângă garnituri și sosuri.

Aceste grupări nu trebuie să pară forțate. Dacă pui prea multe articole diferite într-o singură zonă, cumpărătorul nu mai vede o asociere, ci un colț de lichidare. Mai puțin, dar mai clar. Uneori, spațiul gol dintre două categorii ajută mai mult decât încă un rând de marfă.

Schimbarea aranjamentului poate avea un rost, însă mutarea repetată a produselor de bază îi penalizează pe cei care cumpără rapid, pe persoanele în vârstă și pe cei cu vedere slabă. Un magazin nu trebuie să pară nou în fiecare săptămână. Trebuie să rămână ușor de citit.

Produsele reci și proaspete cer altă logică

În vitrinele frigorifice, aspectul produsului se întâlnește cu temperatura, timpul și igiena. Un raft bine aliniat nu compensează o vitrină încărcată până la limita vizibilității sau o etichetă acoperită de condens. Cumpărătorul judecă repede zona rece, iar impresia inițială poate influența întreaga categorie.

La lactate și mezeluri, fețele produselor trebuie să fie orientate spre client, iar articolele apropiate ca tip să rămână împreună. Dacă alegi o vitrină frigorifică orizontală de la TopK, aceasta va permite o vizibilitate sporită asupra mărfii proaspete, fără a aglomera vizual zona de trecere. Variantele cu gramaje diferite pot sta în aceeași familie, dar prețurile și cantitățile trebuie să fie ușor de comparat. La carne, ambalajele deformate, scurgerile sau etichetele desprinse cer îndepărtare imediată din zona de vânzare.

Produsele proaspete au nevoie de o verificare mai atentă decât conservele. Culoarea, forma și ordinea se schimbă pe parcursul zilei. Într-un magazin aglomerat, o verificare dimineața nu este suficientă dacă vitrina este atinsă continuu de cumpărători.

Un comentariu de la un magazin despre expunerea comercială surprinde o altă limitare: @sweetsmallstore4547 scria că magazinul său este foarte mic, în comparație cu spațiile mari prezentate în material. Observația este scurtă, dar problema este reală. Un spațiu mic nu poate copia aranjamentul unui hipermarket fără să devină înghesuit. ( @sweetsmallstore4547, YouTube, [Cele 8 reguli de aur ale merchandisingului practic](https://www.youtube.com/watch?v=acX_IhtIj2g), 2021)

În vitrinele reci, urmărește câteva lucruri simple:

– produsele cu termen mai scurt ajung în față, fără să ascunzi data;

– ambalajele deteriorate sunt scoase imediat din rând;

– eticheta de preț rămâne vizibilă și legată de articolul corect;

– aerul rece poate circula fără ca marfa să blocheze orificiile;

– sortimentele foarte asemănătoare sunt separate printr-un spațiu mic sau printr-o etichetă clară;

– produsele care cer temperaturi diferite nu sunt puse în aceeași zonă doar pentru că au ambalaje asemănătoare.

Pentru un magazin mic, verticala raftului devine mai utilă decât lățimea. Poți păstra un singur rând de produse, dar să grupezi clar sortimentele de sus în jos. Într-un spațiu mai larg, aceeași categorie poate ocupa mai multe fețe, fără să dispară semnul care o identifică. Nu cantitatea de marfă decide singură impresia de abundență. O vitrină aerisită poate părea mai proaspătă decât una plină până la margine.

Expunerea bună se verifică din culoar

Cea mai simplă verificare nu se face din spatele tejghelei. Se face din locul în care stă cumpărătorul. Mergi pe traseu, oprește-te la câțiva pași de raft și privește fără să cauți intenționat un produs. Dacă ochiul nu găsește repede categoria, ceva trebuie schimbat.

Personalul observă deseori raftul după ce a lucrat la el. Cumpărătorul îl vede după ce a intrat de pe stradă, cu o listă în minte și cu atenția împărțită între produse, prețuri și ceilalți oameni. Sunt două imagini diferite.

Un test scurt poate fi făcut la începutul zilei și după intervalul aglomerat:

– notează produsele pe care oamenii le caută fără să le găsească;

– observă unde se opresc și unde se întorc din drum;

– verifică articolele rămase mereu în spatele altora;

– urmărește ce produse sunt luate și apoi puse înapoi;

– caută etichetele care nu se văd de la distanță;

– compară raftul fotografiat dimineața cu aspectul lui de seară.

Dacă mai mulți cumpărători întreabă unde se află același produs, nu înseamnă automat că au fost neatenți. Poate lipsi un semn, categoria poate fi întreruptă sau produsul poate sta prea jos. Un articol uitat constant nu are întotdeauna o problemă de preț. Uneori are o problemă de loc.

Poți testa o singură schimbare odată. Mută un sortiment din zona joasă la nivelul privirii, păstrează restul raftului neschimbat și urmărește reacțiile timp de câteva zile. Apoi compară numărul de întrebări, viteza cu care se golește rândul și felul în care se așază cumpărătorii în fața raftului. Nu ai nevoie de un plan complicat. Ai nevoie de observații făcute consecvent.

Expunerea corectă nu înseamnă să faci magazinul să pară mai mare decât este. Înseamnă să nu ceri cumpărătorului să muncească pentru o alegere simplă. Iar uneori, cea mai bună modificare este să lași un raft mai liber și să muți un singur produs într-un loc unde poate fi văzut.

Un magazin alimentar bine aranjat nu îl grăbește pe cumpărător și nici nu îl plimbă fără rost. Îi lasă suficiente repere pentru a lua o decizie singur. Aici apare diferența dintre marfa prezentă și marfa observată: prima ocupă spațiu, a doua intră în alegere. Când verifici raftul din direcția reală a privirii, nu din planul de aprovizionare, expunerea începe să lucreze pentru magazin.

Surse și experiențe din comunitate:

– YouTube – @chadr2604 – Cele 8 reguli de aur ale merchandisingului practic – https://www.youtube.com/watch?v=acX_IhtIj2g – 2024

– YouTube – @sweetsmallstore4547 – Cele 8 reguli de aur ale merchandisingului practic – https://www.youtube.com/watch?v=acX_IhtIj2g – 2021