Actualitate
Adevăratele comori ale naturii din Munții Carpați: plante aromatice, fructe de pădure și ciuperci căutate vara
Pădurile și pajiștile din Munții Carpați păstrează resurse valoroase: numeroase specii de plante medicinale, fructe de pădure și ciuperci comestibile care pot fi culese în timpul verii.
Pălăria șarpelui, una dintre ciupercile apreciate de români. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Pădurile și pajiștile din Munții Carpați păstrează resurse valoroase: numeroase specii de plante medicinale, fructe de pădure și ciuperci comestibile care pot fi culese în timpul verii.
Fructele de pădure, comorile naturale ale Carpaților
Numeroși români își pot suplimenta veniturile din culesul și comercializarea „comorilor verzi ale naturii”, adică a fructelor sălbatice care cresc pe pajiștile alpine și în pădurile Carpaților, la marginea unor sate și orașe montane. Vara este sezonul prielnic culegerii acestora și tot atunci, numeroase parcări de pe marginea unor șosele din România, în special în zonele de munte, sunt ocupate de localnicii care vând fructele de pădure, ciupercile și plantele aromatice culese din împrejurimile satelor lor.
Fructele de pădure sunt considerate cele mai importante plante care cresc în munții României. Sunt căutate de oameni, dar reprezintă și o sursă importantă de hrană pentru animalele sălbatice.
Afine. Foto: Pixabay.com
Potrivit Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, anual sunt oferite spre vânzare peste 3.000 de tone de fructe de pădure provenite din flora spontană a României, ce pot fi certificate ca produse agroalimentare ecologice. Principalele specii de fructe de pădure care se valorifică sunt: afinele, zmeura, murele, cătina, măceșele, porumbelele, fructele de păducel etc.
„După achiziție, produsele sunt transportate la centrele de prelucrare, unde sunt sortate și conservate pentru a-și păstra nealterate calitățile. Fructele de pădure se valorifică atât pe piața externă, cât și pe cea internă, în cantități mari, în stare congelată sau refrigerată, în diverse ambalaje. Cele mai apreciate și solicitate fructe de pădure din flora spontană a României sunt afinele, zmeura și murele, ele oferind consumatorilor aroma specifică a fructelor de pădure din Carpații României”, informează Romsilva.
România este una dintre puținele țări din lume unde se găsesc afine sălbatice, potrivit specialiștilor. Afinele (Vaccinium myrtillus) pot fi culese din iulie, de pe pajiștile alpine și din pădurile de conifere. Munții Retezat și Făgăraș sunt zone cunoscute din vechime pentru abundența afinelor sălbatice.
„Afinele se pot recolta cu precădere din pășunile montane superioare. Specia, fiind sensibilă la umbrire, nu fructifică abundent decât în arborete rărite. Factorii care produc fluctuații mari în ceea ce privește fructificația afinului sunt de natură climatică, mai importanți fiind înghețul și grindina”, arată silvicultorii.
Delicatesele ținuturilor sălbatice
Arbuștii de afin sălbatic pot fi recunoscuți după frunzele eliptice și fructele rotunde, albăstrui. Bogate în antioxidanți, sunt cunoscute și pentru beneficiile asupra vederii și circulației, dar și ca delicatese, fiind căutate în comerț, în ciuda prețului lor ridicat în comparație cu alte fructe.
Tufișurile de zmeură (Rubus idaeus) se găsesc de regulă în poieni și pe versanți însoriți, iar fructele lor pot fi culese din iulie până spre finalul verii. Munții Apuseni, zona Harghitei și Prahova sunt locuri cu tradiție în culesul acestor fructe. Zmeura este o sursă naturală de vitamine și fibre și este căutată pentru gustul său.
Zmeură și afine. Foto: Pixabay.com
Murele (Rubus fruticosus) pot fi culese în lunile iulie–august din tufele care cresc nestingherite la marginea pădurilor din Carpați. Munții Apuseni și Făgăraș sunt locuri în care arbuștii de mur s-au adaptat. Fructele negre, lucioase, sunt ușor de recunoscut. Au gust dulce-acrișor, sunt bogate în antioxidanți și pot fi folosite în siropuri și gemuri, dar și în medicina tradițională, ca antiinflamator natural.
Frăguțele (Fragaria vesca) cresc în luminisuri și poieni montane, în special în Apuseni, Maramureș și Făgăraș, și pot fi culese din iunie până la început de iulie. Sunt ușor de recunoscut: au frunze mici, trifoliate și fructe roșii, parfumate, moi, apreciate pentru aroma lor și conținutul ridicat de vitamina C și antioxidanți.
Plantele de cătină (Hippophae rhamnoides) au fructe portocalii aprinse și se găsesc pe pajiștile montane. Fructele se culeg greu din cauza spinilor, dar sunt cunoscute pentru conținutul bogat în vitamina C, omega și antioxidanți. Cătina este una dintre cele mai populare plante din farmacia naturistă.
Plante medicinale care împodobesc munții
Plantele medicinale din flora spontană care cresc în pădurile României sunt variate: coada-șoricelului, crețișoara, leurda, mușețelul, pelinul, sunătoarea, urzica, frunzele de mesteacăn, mugurii de pin, frunzele și florile de păducel, florile de salcâm, soc și tei. Anual, potrivit Romsilva, sunt recoltate peste 500 de tone de plante medicinale.
Una dintre plantele aromatice populare din flora spontană a Carpaților este cimbrișorul de munte (Thymus serpyllum). Apare sub formă de tufe mici, târâtoare, cu flori roz-liliachii și parfum intens, și poate fi cules din mai până toamna târziu. Este folosit atât ca remediu naturist pentru ceaiuri de răceală și digestie, cât și ca plantă aromatică pentru a da savoare preparatelor tradiționale. Dacii cunoșteau această plantă sub numele de mozula, potrivit istoricului antic Dioscoride.
„Toată lumea cunoaște Thyme. Este un arbust cu multe ramuri mici, cu multe frunze înguste și flori mici purpurii. Crește de obicei în locuri stâncoase și sterpe. Preparat ca băutură cu sare și oțet este folosit pentru stomac. Aplicat în amestec cu vin, combate durerea de șolduri, iar alături de carne ajută în cazul vederii slabe. Se mai numește cimbru alb, romanii îl numesc thymus, iar dacii, mozula”, scria Dioscoride în „Materia Medica”, o lucrare care a fost reeditată în 1933, la New York.
Sunătoare. Foto: Stiri Agricole
Sunătoarea (Hypericum perforatum), cu florile galbene presărate cu puncte negre pe petale, crește în pajiști și pe marginea drumurilor de munte, în Carpații Orientali și Apuseni. Florile sale pot fi culese în perioada iunie–august. Sunătoarea este una dintre cele mai folosite plante medicinale din România, ceaiurile de sunătoare fiind recunoscute pentru efectul antidepresiv, cicatrizant și antiinflamator.
Socul (Sambucus nigra) crește și spontan în zone umede de munte, la marginea pădurilor. Florile sale albe și parfumate apar în mai–iunie, iar fructele negre se coc în august. Florile sunt folosite pentru socată și ceaiuri antivirale, iar fructele, bogate în antioxidanți, pot fi folosite în siropuri, cu mențiunea că nu se consumă crude.
Hribii, cele mai populare ciuperci de vară
Ciupercile comestibile (hribi, gălbiori, ghebe, trufe și alte numeroase specii) – sunt unele dintre cele mai apreciate produse naturale din flora spontană a fondului forestier românesc, informează Romsilva.
Ciuperci comestibile. Foto: Romsilva
Hribii (Boletus edulis) sunt cei mai populari dintre bureții care cresc în pădurile României. Pot fi recunoscuți după pălăria maronie și piciorul gros și pot fi culeși, în special în luna iulie, din pădurile de fag și molid, în masive precum Retezat, Făgăraș sau Rodnei. Au o aromă deosebită și pot fi consumați după uscare, prăjiți sau în mâncăruri tradiționale.
Totuși, în cazul ciupercilor, specialiștii atrag atenția asupra riscurilor asociate culegerii sau cumpărării lor de la comercianți de pe marginea drumurilor.
„Evitați să consumați ciuperci sau bureți de la comercianți care nu pot face dovada avizului fitosanitar. Evitați să culegeți și să consumați ciuperci sau bureți din pădure, chiar dacă le cunoașteți ca fiind comestibile, deoarece multe ciuperci comestibile din flora spontană a țării noastre au suferit mutații devenind otrăvitoare. Întrucât copiii cu vârste mici sunt mai sensibili decât adulții și pot face forme de intoxicații foarte grave, chiar letale, nu-i hrăniți cu mâncăruri pe bază de ciuperci”, avertizează Direcția de Sănătate Publică Iași.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 3 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 3 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Uncategorizedacum 3 zileHONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme
-
Sanatateacum 2 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele
-
Comunicateacum 9 oreCum să alegi ușa de garaj perfectă pentru casa ta




