Primarul General al Capitalei, Ciprian Ciucu, a depus o contestație împotriva măsurii controlului judiciar, în dosarul în care procurorii DNA îl cercetează pentru presupuse fapte de corupție. Magistrații urmează să analizeze solicitarea și să decidă dacă mențin măsura preventivă.

Documentul a fost depus vineri și va fi judecat de Tribunalul București, o decizie în acest sens urmând a fi luată la jumătatea săptămânii viitoare, potrivit Digi24.

Primarul trebuie să respecte restricțiile până la o decizie a instanței

Până când se vor pronunța magistrații în privința cererii Primarului General, acesta trebuie să respecte toate obligațiile impuse prin controlul judiciar. Printre acestea se numără prezentarea periodică la secția de poliție desemnată pentru supravegherea măsurii și respectarea programului stabilit de autorități.

În privința exercitării mandatului, Ciprian Ciucu nu are niciun fel de restricție din partea anchetatorilor. Ancheta DNA va continua în următoarea perioadă și nu este exclus ca Primarul General sau alți suspecți din acest dosar să mai fie audiați.

Ciprian Ciucu a fost audiat, ieri, mai multe ore la sediul DNA, în final fiind acuzat oficial de luare de mită. Concret, procurorii se referă la faptul că edilul Capitalei ar fi beneficiat de achitarea serviciilor de consultanță și publicitate electorală în campania pentru Primăria Generală de la finalul anul trecut. În noiembrie 2025, două persoane implicate într-un proiect imobiliar din București i-ar fi oferit lui Ciucu foloase necuvenite constând în servicii de publicitate și consultanță electorală, desfășurate în perioada noiembrie-decembrie 2025. Anchetatorii susțin că aceste servicii ar fi fost acordate în legătură cu atribuțiile exercitate de Ciucu în perioada în care conducea Primăria Sectorului 6 și cu proceduri administrative privind proiectul imobiliar respectiv.

Ciprian Ciucu a respins acuzațiile

Primarul General al Capitalei susține că nu a primit niciun ban sau alte foloase. Într-o postare pe o rețea de socializare, după audierile de la DNA, el a declarat că numele său ar fi fost folosit de alte persoane.

„Eu nu am luat niciun leu și nu am condiționat emiterea acelor documentații de urbanism de primirea unor foloase. Se pare că niște persoane s-au folosit de numele meu și s-ar fi cerut niște sume în numele meu în campania electorală de anul trecut. Ei spun, într-un denunț, că eu aș fi știut. Mai mult voi afla după ce voi avea, împreună cu avocații, acces la dosar. Îmi voi proba nevinovăția și voi colabora cu toată buna credință pe care o am cu reprezentanții sistemului de justiție”, a transmis edilul.

De asemenea, Ciprian Ciucu a mai spus după ieșirea de la audieri că e conștient că de acum va avea o problemă până când se va termina procesul.

,,Sunt încrezător că acest proces va scoate adevărul la iveală. Sunt nevinovat. De acum înainte o să am o tinichea de coadă un an, doi, trei, cât va dura acest proces”, a mai spus edilul, la ieșirea de la audieri.

Statele din Golf au așteptat cu nerăbdare sfârșitul incertitudinii provocate de războiul împotriva Iranului. Au așteptat redeschiderea Strâmtorii Ormuz, pentru un trafic maritim mai normal. Aceste țări au fost lovite de rachete și drone iraniene. Exporturile lor de petrol și gaze au fost perturbate din cauza dublei blocade a strâmtorii. Au au avut victime – în unele cazuri, decese – din cauza războiului.

„Pare puțin probabil ca statele din Golf să revină imediat la normal”, susține Nicholas Hopton, fost ambasador britanic în Libia (2019–2021), Iran (2015–2018), Qatar (2013–2015) și Yemen (2012–2013).

„Încrederea în fiabilitatea Washingtonului ca aliat a scăzut. Statele din Golf rămân dependente de proiecția de securitate strictă a SUA din bazele aflate în țările lor pentru a-și garanta apărarea.

• Statele din Golf au fost afectate direct de răspunsul fără precedent al Iranului la atacurile Statelor Unite și Israelului.
• Nu vor fi dispuse să formeze, în curând, alianțe strânse cu Teheranul.

Probabil vor încerca să intensifice implicarea diplomatică, în speranța reducerii amenințării unui nou conflict”, mai scrie Nicholas Hopton într-o analiză publicată de Atlantic Council.

Entuziasmul lui Trump nu a fost împărtășit de Netanyahu

Israelul a pierdut războiul dintre SUA și Iran. Aceasta este opinia predominantă în rândul israelienilor, dintre care doar 18% își exprimă sprijinul pentru acordul încheiat de Trump cu iranienii.

„Pe 1 martie, Trump a estimat că atacul american va continua doar „patru până la cinci săptămâni”. Entuziasmul lui Trump nu a fost niciodată împărtășit de premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Acesta respinge conceptul de înțelegere cu conducătorii islamiști iranieni.

Ierusalimul are multiple preocupări. În ceea ce privește programul nuclear al Iranului – declanșatorul aparent al Operațiunii Epic Fury – memorandumul de înțelegere se limitează la promisiuni retorice, amânând mecanismele concrete de blocare a Iranului.

Nu mai puțin îngrijorătoare pentru Israel este starea relațiilor sale cu principalul său aliat. Trump a refuzat să împărtășească un text preliminar al memorandumului de înțelegere cu Netanyahu”, notează și Shalom Lipner, cercetător senior nerezident la Inițiativa Scowcroft pentru Securitatea în Orientul Mijlociu a Atlantic Council.

Israelul, un factor destabilizator în Siria?

Siria va fi prea concentrată pe reconstrucția statului și a economiei sale pentru a se implica în conflictul Israelului cu Hezbollah în Liban.

„Dacă Israelul decide să își limiteze și să își consolideze pozițiile militare în Liban și Siria, ar putea exista o deschidere pentru un acord de securitate între Siria și Israel.

Fără un astfel de acord și fără ca Siria să se supună termenilor memorandumului de înțelegere SUA-Iran, există pericolul ca Israelul să continue să fie un factor destabilizator în Siria.

Per total, Siria are de câștigat de pe urma revenirii la o pace fragilă în regiune. Însă, în absența unui acord de securitate cu Israelul, Siria va fi expusă riscului ca Israelul să nu fie parte la memorandumul de înțelegere SUA-Iran.

Astfel, Israelul ar putea continua să desfășoare operațiuni militare pe teritoriul sirian pentru a-și consolida securitatea națională”, avertizează Jon Wilks, expert al Atlantic Council.

Ce înseamnă acordul dintre SUA și Iran pentru Rusia lui Putin

Acordul dintre SUA și Iran are implicații atât pozitive, cât și negative pentru Rusia.

Capacitatea Iranului de a bloca fluxul de petrol prin Strâmtoarea Hormuz a ajutat Moscova în două moduri.

• Prin creșterea prețurilor la care Rusia își putea vinde propriul petrol.
• Prin relaxarea de către administrația Trump a sancțiunilor împotriva vânzărilor de petrol rusesc, pentru a preveni creșterea și mai mare a prețurilor petrolului.

După ce a fost anunțat acordul dintre SUA și Iran, prețurile petrolului au scăzut, iar veniturile Rusiei s-au redus.

„Moscova poate spera că nu va crește cooperarea statelor din Golf cu Ucraina”

„Unii au susținut că războiul din Golf a ajutat Rusia prin distragerea atenției guvernelor occidentale de la războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Acordul dintre SUA și Iran, dacă se va menține, ar pune capăt acestui lucru.

• Atacurile cu drone ale Iranului asupra vecinilor săi au dus la apeluri ale mai multor state arabe către Ucraina, pentru sprijin în apărare aeriană.
• Disponibilitatea Ucrainei de a oferi acest sprijin a oferit acestor state un interes mai mare în supraviețuirea Ucrainei decât înainte. Acest lucru nu este în interesul Rusiei.

Dacă acordul SUA-Iran va duce la încetarea atacurilor iraniene împotriva vecinilor săi, atunci Moscova poate spera că nu va crește cooperarea statelor din Golf cu Ucraina.

Acest lucru ar atenua, de asemenea, tensiunile apărute între Rusia și diverse state arabe din cauza ajutorului oferit Iranului”, notează și Mark N. Katz, doctor în filozofie și cercetător la Atlantic Council.

„Conflictul din Iran a demonstrat limitele puterii militare americane”

Din punct de vedere diplomatic și militar, în ochii Beijingului, conflictul din Iran a demonstrat limitele puterii militare americane.

China este mai izolată de criza din Iran decât majoritatea națiunilor. Petrolul și gazele reprezintă aproximativ trei sferturi din consumul total de energie în Statele Unite, comparativ cu mai puțin de o treime în China.

„În schimb, cărbunele rămâne principala sursă de energie a Chinei. Reprezezintă puțin peste jumătate din consum. Energiile regenerabile contribuie cu aproximativ o cincime până la un sfert.

• Beijingul are, de asemenea, rezerve masive de petrol, pe care le poate elibera dacă țara se confruntă cu o criză serioasă de aprovizionare.
• Beijingul preferă o Strâmtoare Ormuz deschisă în locul uneia închise.
• Dar China nu a atins încă puncte slabe economice reale din cauza acestei crize.

Principala sa preocupare este stabilitatea economică globală în sens mai larg. Aproape toți ceilalți sunt mai dependenți de fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz”, scrie și Melanie Hart, directoarea principală a Centrului Global pentru China al Atlantic Council.

Care a fost principalul obiectiv al Chinei

Principalul obiectiv al Beijingului a fost stabilizarea pieței globale a petrolului.

• A realizat acest lucru prin reducerea propriilor
• A lăsat o mai mare ofertă disponibilă la nivel global.
• A menținut prețurile mai mici decât ar fi fost în alte condiții.

„Miercuri, ministrul iranian de externe, Seyed Abbas Araghchi, l-a informat pe ministrul chinez de externe, Wang Yi, despre noul acord.

• Până acum, situația pare a fi o victorie pentru Beijing.
• Din punct de vedere economic, dacă Strâmtoarea Ormuz este deschisă, acest lucru va facilita importul de petrol și gaze la prețuri mai mici pentru China (și pentru țările care cumpără ceea ce produce China).

Faptul că acordul lasă Iranului posibilitatea de a percepe taxe de tranzit navelor comerciale după șaizeci de zile sugerează că tot comerțul cu energie s-ar putea confrunta în curând cu un sistem de prețuri.

China se așteaptă, cu siguranță, să primească tarife favorabile în comparație cu Statele Unite”, mai scrie Melanie Hart.