Sanatate
Cancer pulmonar: cauze, simptome și opțiuni de tratament
 
																								
												
												
											Cancerul pulmonar este una dintre cele mai frecvente și agresive forme de cancer la nivel mondial, reprezentând principala cauză de deces prin cancer atât la bărbați, cât și la femei. Deși adesea nu prezintă simptome în stadii incipiente, detectarea timpurie și tratamentul personalizat pot îmbunătăți semnificativ șansele de supraviețuire. În cele ce urmează, vei găsi informații esențiale despre cauze, semne clinice și variante terapeutice disponibile.
Tipuri de cancer pulmonar
- cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) – reprezintă aproximativ 85% din totalul cazurilor; include adenocarcinomul, carcinomul scuamos și carcinomul cu celule mari; evoluează mai lent și are mai multe opțiuni terapeutice;
- cancer pulmonar microcelular (SCLC) – mult mai agresiv, cu evoluție rapidă și răspândire timpurie; de obicei asociat cu fumatul; răspunde inițial la chimioterapie, dar recidivează frecvent.
Cauze si factori de risc pentru cancerul pulmonar
Principala cauză a cancerului pulmonar este expunerea pe termen lung la substanțe cancerigene care afectează celulele din plămâni. Factorii de risc principali includ:
- fumatul activ și pasiv – cel mai important factor de risc; aproximativ 85–90% dintre cazuri sunt asociate pacienților care au fumat sau care au fost expuși constant la fumul de țigară; cu cât durata și intensitatea fumatului sunt mai mari, cu atât riscul se majorează;
- expunerea la radon – acest gaz radioactiv natural poate pătrunde în locuințe prin crăpăturile din fundație; este a doua cauză principală a cancerului pulmonar, în special în zonele geografice cu niveluri ridicate de radon;
- expunerea profesională la substanțe toxice – azbest, arsenic, nichel, crom, hidrocarburi aromatice policiclice sau produse de combustie industrială; crește riscul mai ales în cazul lucrătorilor din construcții, minerit, metalurgie sau rafinării;
- poluarea atmosferică – în special în zonele urbane aglomerate; particulele fine (PM2.5) și oxizii de azot au fost asociate cu o creștere modestă a riscului de cancer pulmonar;
- predispoziția genetică – persoanele cu rude apropiate care au avut cancer pulmonar pot avea un risc majorat, chiar dacă nu fumează.
Cancer pulmonar: semne și simptome
Simptomele cancerului pulmonar pot fi nespecifice în stadiile timpurii, ceea ce face ca diagnosticul să fie adesea întârziat. Semnele frecvent întâlnite includ:
- tuse persistentă sau modificarea caracterului unei tuse cronice (mai frecvent la fumători);
- hemoptizie – eliminarea de sânge prin tuse;
- dificultăți de respirație (dispnee) – apariția inexplicabilă a „lipsei de aer”;
- durere toracică – senzație de presiune, junghi sau durere difuză în piept, adesea agravată de respirație profundă sau tuse;
- răgușeală – când tumora afectează nervul laringian recurent;
- scădere inexplicabilă în greutate și astenie (oboseală accentuată);
- infecții respiratorii frecvente: bronșite sau pneumonii recurente în aceeași zonă a plămânului;
În cazurile avansate, pot apărea metastaze cu simptome secundare (dureri osoase, dureri de cap, convulsii, icter etc.).
Cum se diagnostichează cancerul pulmonar?
Pentru stabilirea diagnosticului de cancer pulmonar este necesară o abordare multidisciplinară și investigații complexe:
- radiografie toracică: prima etapă; poate evidenția o formațiune suspectă;
- CT toracic (cu substanță de contrast): oferă detalii despre dimensiunea, localizarea și extensia formațiunii;
- bronhoscopie cu biopsie: permite recoltarea de țesut tumoral pentru examen histopatologic;
- puncție transthoracică ghidată CT: utilă pentru leziunile periferice;
- PET-CT (tomografie cu emisie de pozitroni): evaluează gradul de activitate metabolică și evidențiază eventualele metastaze;
- analize de sânge: inclusiv markeri tumorali, dar aceștia nu sunt specifici și nu se folosesc pentru diagnostic primar;
- teste moleculare și imunohistochimice: pentru a determina tipul exact de cancer și eventualele mutații genetice (EGFR, ALK, KRAS etc.) care influențează tratamentul.
Opțiuni de tratament pentru cancer pulmonar
Tratamentul cancerului pulmonar depinde de tipul histologic, stadiul bolii, statusul general al pacientului și eventualele mutații genetice.
Tratament chirurgical
Indicat în cazul formelor localizate de NSCLC (stadiul I sau II), când formațiunile tumorale pot fi îndepărtate complet. Intervențiile includ:
- lobectomie (îndepărtarea unui lob pulmonar);
- pneumonectomie (îndepărtarea unui plămân întreg);
- rezecții segmentare sau în pană.
👉 Programează-te online pentru o întâlnire cu specialiștii în chirurgie toracică la Memorial România, pentru a discuta opțiunile în cazul tău.
Radioterapie
Folosită post-operator, în cazurile inoperabile sau ca tratament paliativ. Radioterapia stereotactică (SBRT) este o variantă modernă cu precizie crescută.
Chimioterapie
Standard în SCLC și în NSCLC avansat sau ca adjuvant post-chirurgical. Se administrează în cure ciclice, pe bază de combinații ale unor medicamente specifice.
Terapie țintită
Indicată în cazul prezenței mutațiilor genetice specifice (EGFR, ALK, ROS1). Include inhibitori de tirozin kinază (TKI), care atacă direct celulele canceroase, cu efecte secundare mai reduse.
Imunoterapie
Activează sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele tumorale. Medicamente specifice sunt utilizate în NSCLC avansat sau metastatic, oferind rezultate promițătoare.
Prognostic și monitorizare
În funcție de stadiul bolii, prognosticul variază considerabil:
- stadiile incipiente (I-II) pot avea rate de supraviețuire de peste 60% la 5 ani;
- în stadiile avansate (III-IV), prognosticul este rezervat, dar noile terapii (țintite și imunologice) îmbunătățesc semnificativ speranța de viață și calitatea acesteia.
Monitorizarea post-tratament presupune controale regulate, imagistică periodică și reevaluare terapeutică în cazul recidivelor.
Diagnosticul de cancer pulmonar nu mai este o sentință definitivă atunci când este depistat la timp. Progresele în diagnosticarea moleculară și tratamentele personalizate oferă noi speranțe pacienților. Nu ignora simptomele persistente și consultă un specialist pentru evaluare și ghidare corectă.
Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc controlul și diagnosticul de specialitate.
Surse:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4375-lung-cancer
https://www.cancer.org/cancer/types/lung-cancer/about/what-is.html
Sanatate
De ce țipă copiii cu autism și cum îi putem ajuta
 
														Țipetele unui copil cu autism pot fi copleșitoare, mai ales pentru un părinte care își dorește doar liniște și înțelegere. În spatele acelor momente aparent greu de gestionat nu se ascunde neapărat o criză, ci o formă de comunicare. Copilul nu vrea să „facă nazuri”, ci încearcă să transmită ceva ce, în acel moment, nu poate exprima altfel.
Autismul schimbă felul în care un copil percepe lumea. Mulți copii cu tulburări de spectru autist au dificultăți senzoriale — unele sunete îi dor, luminile puternice îi derutează, atingerile îi pot speria. În plus, anxietatea este un companion constant: necunoscutul, schimbările bruște sau lipsa rutinei îi pot face să simtă că pierd controlul. Iar când nu pot pune în cuvinte ceea ce simt, țipetele devin singura lor ancoră.
Când țipătul este o formă de comunicare
Pentru unii copii, țipătul este pur și simplu o modalitate de a spune „am nevoie de ajutor”, nu doar un comportament. Mulți nu au încă instrumentele de comunicare verbală — nu pot exprima că îi doare ceva, că sunt obosiți sau că ceva îi deranjează. Țipetele pot fi, deci, mesaje codificate. Ca părinți, e important să ne întrebăm: Ce vrea copilul meu să-mi spună acum? Uneori e foame, alteori e disconfort, alteori doar suprastimulare.
Ce poți face când copilul țipă
Primul pas este calmul tău. Copilul simte energia ta mai repede decât orice cuvânt. Dacă reacționezi cu furie sau panică, intensifici haosul interior pe care el îl trăiește deja. Respiră, lasă spațiu și observă: unde e sursa disconfortului? Zgomot? Lumini? O situație care s-a schimbat brusc?
Apoi, caută alternative. Copiii cu autism răspund bine la imagini, rutine și predictibilitate. Poți folosi un panou vizual pentru activitățile zilnice, iar în situații stresante – un „colț liniștit”, un spațiu sigur unde copilul știe că se poate retrage. Țipetele nu se „corectează” prin pedeapsă, ci se reduc prin înțelegere și comunicare funcțională.
Sprijin pe termen lung
Terapia comportamentală aplicată (ABA) și logopedia ajută enorm. Prin exerciții consecvente, copilul învață pas cu pas cum să exprime dorințe, emoții, nevoi. Pentru unii, sistemele vizuale precum PECS (imagini sau carduri de comunicare) pot fi un început excelent.
Dar la fel de important este sprijinul pentru părinți. Un părinte epuizat sau copleșit are nevoie de resurse, de comunitate, de oameni care știu prin ce trece. Aici intervine rolul platformei PeopleDevelop.ro — un spațiu unde găsești specialiști în dezvoltare personală și parenting, cursuri, ghiduri și ateliere gândite să te susțină. Pentru că atunci când tu înveți să rămâi calm, copilul tău învață că lumea poate fi un loc mai sigur.
Sanatate
Procedura FaceTite este alternativa inovativă dintre produsele și liftingul chirurgical
 
														Cu timpul, conturul feței începe să-și piardă fermitatea, linia mandibulară devine mai puțin definită, iar pielea din zona gâtului coboară treptat, însă chirurgia facială avansează și ea. Schimbările pielii prin care trecem nu se datorează doar trecerii timpului, ci și scăderii naturale a producției de colagen și elastină. Pentru mult timp, soluția standard a fost liftingul facial chirurgical, o intervenție invazivă, cu o perioadă lungă de recuperare și rezultate bune, dar nu întotdeauna naturale.
Astăzi, tehnologia FaceTite vine ca un răspuns adaptat femeii moderne. Este o procedură minim-invazivă, cu rezultate comparabile unui lifting clasic, dar.. fără bisturiu.
Ce trebuie să știi despre procedura estetică FaceTite
Procedura FaceTite a fost lansată în jurul anului 2011, fiind dezvoltată de compania InMode, un lider în tehnologii estetice minim invazive. A fost introdusă pe piață drept o alternativă sigură și eficientă la liftingul facial chirurgical, folosind tehnologia RFAL (Radio-Frequency Assisted Lipolysis), dezvoltată pentru a remodela și tonifia pielea din interior, prin intermediul energiei termice controlate. Procedura constă în introducerea sub piele a unei canule fine, care livrează energie radiofrecventă direct între straturile dermice și adipoase.
Această energie încălzește și lichefiază celulele adipoase, care pot fi eliminate ulterior, în timp ce stimulează în mod natural producția de colagen și elastină. În urma unei proceduri estetice FaceTite, obții un efect de lifting vizibil, piele mai fermă și contur facial definit. Toate aceste rezultate sunt obținute fără tăieturi sau cicatrici.
Pentru cine este recomandat tratamentul FaceTite?
În cadrul clinicii dr. Dali, experții noştri recomandă proceduri FaceTite persoanelor cu laxitate ușoară spre moderată a pielii, care nu doresc (sau nu pot) să recurgă la o intervenție chirurgicală clasică. Printre zonele cel mai frecvent tratate se numără:
- linia mandibulară (jawline);
- bărbia dublă;
- obrajii cu pierdere de volum;
- zona gâtului;
- pliurile nazolabiale.
În schimb, echipa noastră NU recomandă procedura estetică FaceTite persoanelor cu piele foarte laxă, cu exces de piele sever, sau cu boli de colagen, care afectează vindecarea și tonusul pielii.
Diferența dintre FaceTite și celelalte tratamente estetice și chirurgicale faciale
Procedura FaceTite versus liftingul chirurgical clasic:
- Liftingul facial implică anestezie generală, spitalizare, tăieturi, cicatrici și o perioadă de recuperare ce poate depăși 2-3 săptămâni.
- Cu FaceTite, intervenția se face cu anestezie locală, nu implică incizii vizibile și permite revenirea rapidă la activitățile zilnice.
- Deși liftingul chirurgical are rezultate pe termen mai lung, pentru majoritatea pacienților FaceTite oferă un echilibru perfect între eficiență și confort post-procedură.
Procedura FaceTite versus HIFU (High Intensity Focused Ultrasound)
- HIFU este tot o tehnologie non-invazivă, dar acționează mai superficial.
- FaceTite permite o penetrare de până la 4 mm, cu un profil termic de încă 1 mm, stimulând colagenul în profunzime.
- Rezultatele HIFU pot fi mai subtile și mai lente, în timp ce FaceTite oferă o remodelare vizibilă după 1-2 săptămâni.
Procedura FaceTite versus Morpheus 8 (microneedling cu radiofrecvență)
- Ambele folosesc radiofrecvență, dar Morpheus 8 lucrează prin piele, fără introducerea unei canule.
- FaceTite acționează mai adânc și mai precis pe grăsimea subcutanată, topind-o și reconturând fizic zona.
- Pentru pacienții cu depozite vizibile de grăsime la nivelul feței sau bărbiei, FaceTite este mai eficient.
La ce rezultate te poți aștepta?
În urma procedurii chirurgicale estetice FaceTite, efectele sunt vizibile începând cu primele două săptămâni, dar se intensifică pe măsură ce colagenul este produs treptat. Procedura are rezultate optime la 3-6 luni de la intervenție. Datorită caracterului minim invaziv, tratamentul nu lasă urme vizibile, iar pacienții încep să observe:
- reducerea pielii lăsate;
- dispariția bărbiei duble;
- redefinirea conturului mandibular;
- netezirea ridurilor profunde.
Rezultatele pot dura între 3 și 5 ani, în funcție de stilul de viață, calitatea pielii și rutina de îngrijire ulterioară.
Concluzie
Dacă ai început să observi semnele vizibile ale îmbătrânirii, dar nu dorești o intervenție chirurgicală clasică, FaceTite este alternativa medicală pe care îți recomandăm să o iei în calcul.
La clinica Dr. Dali din București, procedura este efectuată de medici cu experiență în liposculptură facială, cu tehnologie de ultimă generație și protocoale personalizate pentru fiecare pacient. Procedura NU implică tăieturi, nu necesă recuperare de durată și oferă un efect de lifting vizibil și armonios.
Sanatate
Legătura dintre intestin și deficitul de fier: Anemia prezentă chiar și cu o dietă adecvată
 
														Deficitul de fier este una dintre cele mai frecvente cauze de oboseală, anemie și scădere a capacității de concentrare, însă puțini știu că nu întotdeauna provine dintr-o alimentație săracă în fier. În numeroase cazuri, problema reală este digestivă: organismul nu mai poate absorbi corect fierul din alimente, din cauza inflamației intestinale, disbiozei, gastritei atrofice sau bolii celiace. În aceste situații, suplimentele clasice nu aduc rezultate, iar valorile de feritină rămân scăzute în ciuda tratamentului.
În acest articol, explicăm de ce absorbția fierului depinde de sănătatea intestinului, care sunt cauzele medicale ale malabsorbției de fier, cum se corelează microbiomul intestinal cu metabolismul fierului și ce analize pot identifica un deficit „ascuns”.
Deficitul de fier nu înseamnă întotdeauna „nu mănânc suficient”
Fierul este un element esențial pentru formarea hemoglobinei și transportul oxigenului către țesuturi. Deși un aport alimentar scăzut poate contribui la apariția anemiei, absorbția fierului depinde în mod direct de starea tractului digestiv. La nivel global, peste 1,2 miliarde de persoane prezintă anemie feriprivă, iar studiile arată că în peste o treime dintre cazuri, dieta este adecvată, însă există probleme de absorbție intestinală.
Mucoasa intestinală, aciditatea gastrică și echilibrul microbiomului sunt factori esențiali pentru transformarea fierului în forma sa activă și pentru transportul său către sânge. Așadar, chiar și o dietă bogată în surse de fier nu garantează o absorbție eficientă dacă există inflamație digestivă sau dezechilibru bacterian.
Cum se absoarbe fierul în organism
Pentru ca fierul din alimente să ajungă acolo unde trebuie, adică în sânge și apoi în celule, organismul urmează un proces atent controlat, care începe în stomac și continuă în intestinul subțire. Dacă ar fi să-l comparăm cu un circuit de transport, stomacul este gara de plecare, iar duodenul și jejunul (primele segmente ale intestinului subțire) sunt principalele stații unde fierul „se îmbarcă” spre sânge.
În această etapă, celulele intestinale (numite enterocite) folosesc mici „transportoare” specializate, similare unor porți cu acces controlat. Unul dintre ele este DMT1, care preia fierul în forma sa activă (numită Fe²⁺) și îl transferă în interiorul celulei. De aici, o altă proteină numită ferroportină acționează ca o „ieșire spre circulație”, eliberând fierul în sânge.
Întregul proces este reglat fin de hepcidină, un hormon produs de ficat, care este un fel de „paznic al porților”. Când organismul are suficient fier sau când există inflamație, hepcidina crește și „închide poarta” ferroportinei, pentru a limita absorbția. Acesta este motivul pentru care, în inflamațiile cronice intestinale sau în infecții, valorile de fier pot fi scăzute, chiar dacă alimentația este corectă.
Fierul se găsește în două forme principale:
- fier hemic, din carne, pește sau ouă, care se absoarbe ușor (aproximativ 20–30% din cantitatea ingerată);
- fier non-hemic, din legume, cereale și semințe, care are o absorbție mai scăzută (sub 10%) și necesită acid gastric și vitamina C pentru a deveni biodisponibil.
Aici intervine o problemă frecvent ignorată, și anume aciditatea gastrică. În condiții normale, acidul gastric are rolul de a menține fierul într-o formă solubilă, „pregătită” pentru a fi absorbită. Când aciditatea este scăzută (de exemplu, din cauza tratamentelor antiacide, a gastritei sau a infecției cu Helicobacter pylori), fierul rămâne într-o formă inactivă, greu de procesat.
Pe termen lung, și inflamațiile intestinale pot perturba acest mecanism. Mucoasa inflamată nu mai funcționează ca o barieră selectivă, iar organismul reacționează prin creșterea hepcidinei, reducând intenționat absorbția fierului ca mecanism de protecție. Astfel apare un paradox frecvent întâlnit în practică: pacientul are alimentație echilibrată, dar continuă să aibă deficit de fier.
Intestinul poate deveni cauza reală a deficitului de fier
De multe ori, pacienții cu valori scăzute ale fierului își pun întrebarea: „Dar eu mănânc bine, de ce tot am anemie?” Răspunsul, de cele mai multe ori, nu este în farfurie, ci în modul în care organismul procesează ceea ce primește. Există mai multe afecțiuni digestive care pot împiedica absorbția normală a fierului, chiar și atunci când aportul alimentar este corect.
Stomacul are rolul de „preparator chimic” al fierului. Acidul gastric ajută la transformarea fierului alimentar în forma sa activă, ușor de absorbit. În gastrita atrofică, o inflamație cronică în care celulele care secretă acid și factor intrinsec se distrug treptat, acest proces se blochează. Pe măsură ce aciditatea scade, fierul rămâne într-o formă oxidată (Fe³⁺), dificil de absorbit.
În plus, aceeași afecțiune poate reduce și absorbția vitaminei B12, ceea ce explică de ce uneori pacienții cu gastrită atrofică prezintă anemie mixtă (feriprivă + megaloblastică). Mulți pacienți ajung la medic cu valori scăzute ale feritinei și hemoglobinei, deși alimentația este normală.
În boala celiacă, glutenul determină o reacție imună anormală, care inflamează și deteriorează vilozitățile intestinale. Dacă ne imaginăm mucoasa intestinală ca pe o pânză fină plină de pliuri (vilozități), în celiacie aceste pliuri se aplatizează, iar suprafața de absorbție se reduce dramatic.
Deoarece duodenul este zona principală unde se absoarbe fierul, inflamația celiacă duce inevitabil la malabsorbție. Chiar și cantități mici de gluten (pâine, sosuri, cereale ascunse) pot menține inflamația și pot împiedica refacerea rezervelor de fier. Abia după eliminarea completă a glutenului, în 6–12 luni, feritina tinde să revină la normal, în funcție de aderența la dieta fără gluten și severitatea inițială.
Analize recomandate în deficitul de fier
Identificarea cauzei este esențială pentru tratament. Pe lângă hemoleucogramă, sunt utile:
- Feritină serică – indicatorul cel mai sensibil al rezervelor de fier (<30 ng/mL sugerează deficit).
- TIBC și saturația transferinei – arată cât de bine este transportat fierul în organism.
- Vitamina B12 și folat – pentru diagnostic diferențial.
- Test Helicobacter pylori și anticorpi anti-transglutaminază (celiachie).
- Calprotectină fecală – pentru depistarea inflamației intestinale.
Dacă valorile rămân scăzute în ciuda tratamentului, e indicată o evaluare gastroenterologică completă, inclusiv a microbiomului intestinal.
Concluzie
Deficitul de fier nu este întotdeauna o problemă de alimentație, ci adesea un semnal al unei disfuncții digestive care împiedică absorbția corectă. Corectarea unui deficit de fier nu înseamnă doar administrarea de suplimente. În spatele unei feritine scăzute se pot ascunde mecanisme complexe care țin de microbiom, secreția gastrică, integritatea mucoasei și chiar de echilibrul hormonal sau imun.
O evaluare gastro-nutrițională completă, care integrează analizele de laborator, istoricul digestiv și statusul microbiotei, este cea mai sigură cale pentru a trata cauza, nu doar efectul. Dacă te confrunți cu oboseală persistentă, valori scăzute ale feritinei sau tulburări digestive, poti să te programezi pentru o evaluare medicală completă la Dr. Roxana Voica, medic gastroenterolog şi nutriţionist.
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore 
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare” 
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți! 
- 
																	   Breakingacum 3 zile Breakingacum 3 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA 
- 
																	   Breakingacum 3 zile Breakingacum 3 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier 
- 
																	   Actualitateacum 2 zile Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți” 
- 
																	   Comunicateacum 2 zile Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale 
- 
																	   Actualitateacum o zi Actualitateacum o ziOameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii 


 
																	
																															 
														 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											

