Folosirea aplicațiilor de dating a devenit, în Statele Unite, ceva obișnuit. Aproximativ 30% dintre adulții americani au apelat cel puțin o dată la astfel de servicii, iar dintre aceștia, 44% spun că le-au folosit pentru a-și găsi un partener cu care să înceapă o relație serioasă. În același timp, aproape 12% dintre cei care formează astăzi un cuplu stabil – inclusiv cei căsătoriți – și-au cunoscut partenerul online.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Pe fondul acestei creșteri, mulți oameni au presupus că aplicațiile de dating vor duce și la mai multe căsătorii. Un studiu recent, realizat de economiștii Sunmi Jung și Lester Lusher și publicat în jurnalul științific Economics Letters, a verificat această idee, analizând extinderea aplicației Tinder în Statele Unite și diferențele dintre regiuni.

Mai multe opțiuni, mai puține angajamente

Rezultatele arată că popularitatea aplicației nu a dus la o creștere a numărului de căsătorii și nici nu a schimbat vârsta la care oamenii aleg să se căsătorească. În schimb, în zonele unde aplicația Tinder este mai folosită, ratele de divorț și separare sunt mai ridicate, mai ales în rândul tinerilor.

Cercetarea se bazează pe datele a peste 750.000 de persoane cu vârste între 21 și 35 de ani. În loc să se bazeze pe declarații, autorii au folosit căutările pe Google pentru a măsura popularitatea aplicației și au corelat aceste informații cu date oficiale despre starea civilă.

Impactul nu este însă același peste tot. De exemplu, studiul arată că utilizarea aplicației este asociată cu o creștere a căsătoriilor în comunitățile unde opțiunile sunt limitate, cum ar fi orașele mici sau zonele în care există un dezechilibru între bărbați și femei. În aceste cazuri, aplicația extinde efectiv numărul de potențiali parteneri.

În orașele mari, unde oamenii au deja multe ocazii să cunoască parteneri, Tinder nu pare să influențeze în mod vizibil decizia de a se căsători. Cu alte cuvinte, faptul că aplicația este populară nu îi face pe oameni să ajungă mai des la altar.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ceea ce se schimbă însă fundamental în aceste zone aglomerate este stabilitatea cuplurilor deja formate. Faptul că tinerii au constant în buzunar o sursă inepuizabilă de alternative pare să le fragilizeze relațiile. Asta sugerează că aplicația nu schimbă neapărat șansele de a forma o legătură, dar influențează direct cât de mult rezistă aceasta în timp.

Deși studiul a fost realizat pe date din Statele Unite, fenomenul este vizibil și în România. Utilizarea aplicațiilor de dating este în creștere, iar piața este dominată de aceleași nume mari.

De pildă, potrivit unei analize realizate de Sensor Tower pentru trimestrul al doilea din 2025, Tinder este cea mai folosită aplicație de dating din România, cu peste 100.000 de utilizatori activi și mii de descărcări săptămânale. Bumble și Badoo urmează în clasament, iar aplicații precum Grindr sau Boo au comunități mai mici, dar în creștere.

De ce nu reușim să slăbim, deși știm exact ce avem de făcut. Nutriționist: „Perioada de 3–4 săptămâni este punctul critic”

În lipsa unor studii similare la nivel local, nu este clar dacă aceleași efecte se regăsesc și în România. Totuși, amploarea utilizării arată că aplicațiile de dating au devenit deja o parte importantă din modul în care oamenii își caută parteneri.

Divorțul la un „swipe” distanță

Rezultatele nu sunt însă identice în toate studiile. Alte cercetări recente arată că efectele aplicațiilor de dating diferă în funcție de vârstă și context. 

De exemplu, o analiză amplă publicată în 2026 de National Bureau of Economic Research arată că impactul aplicațiilor de dating diferă în funcție de perioadă și de vârsta utilizatorilor.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Pentru a înțelege fenomenul, cercetătorii au separat evoluția datingului online în două etape: perioada site-urilor clasice accesate de pe calculator și cea a aplicațiilor mobile, precum Tinder sau Bumble.

În perioada dominată de site-urile de dating, utilizarea acestor servicii a fost asociată cu o creștere a divorțurilor, mai ales în rândul adulților mai în vârstă. Platformele au oferit o alternativă rapidă pentru persoanele aflate deja în relații nemulțumitoare, facilitând decizia de separare.

Odată cu trecerea la aplicațiile mobile, imaginea devine mai complexă. În rândul adulților mai în vârstă se păstrează asocierea cu divorțul, însă în cazul tinerilor apar și situații în care utilizarea aplicațiilor este legată de o probabilitate mai mare de a ajunge la căsătorie.

Paradoxul opțiunilor infinite

Explicația ține de modul în care aceste aplicații schimbă complet procesul de alegere. Accesul rapid la un număr foarte mare de opțiuni reduce efortul de căutare, dar crește și așteptările. Pentru cei aflați deja într-o relație, acest lucru poate face mai ușoară decizia de a pleca. Pentru cei singuri, însă, poate accelera întâlnirea cu o persoană compatibilă.

În același timp, numărul mare de opțiuni poate avea și un efect de blocaj. Oamenii devin mai selectivi și mai greu de convins să se oprească la un singur partener, ceea ce duce la amânarea deciziilor importante. Unele analize arată chiar scăderi simultane ale căsătoriilor și divorțurilor în anumite grupuri.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Chiar și cu aceste diferențe, concluzia principală rămâne apropiată de cea a studiului despre Tinder. Popularitatea aplicațiilor de dating nu duce, în ansamblu, la mai multe căsătorii, dar influențează modul în care relațiile evoluează și cât de stabile sunt în timp.

În practică, asta înseamnă că aplicațiile nu rezolvă problema găsirii unui partener, ci o schimbă. Oferă mai multe opțiuni, dar fac și mai ușoară decizia de a renunța. Iar pentru o parte dintre utilizatori, mai ales pentru cei tineri, diferența nu se vede în numărul de nunți, ci în numărul de relații care nu rezistă.

Comisia Europeană deschide o investigație aprofundată cu privire la ajutorul de stat acordat de România pentru a sprijini retehnologizarea reactorului 1 al Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În ianuarie 2026, România a notificat Comisiei intenția sa de a sprijini retehnologizarea reactorului Unității 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă, cu menținerea aceleiași capacități de producție a energiei electrice, respectiv 706 megawați, astfel încât acesta să poată funcționa pentru încă 30 ani.

Reactorul Unității 1 a fost pus în funcțiune în 1996. În prezent, acesta asigură aproximativ 10 % din necesarul de energie electrică al României. Întrucât în 2027 reactorul ar urma să ajungă la sfârșitul duratei sale de viață estimate, prelungirea vieții acestuia cu un nou ciclu de exploatare de 30 ani este esențială pentru asigurarea disponibilității pe termen lung a energiei electrice cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Obiectivul proiectului este de a spori securitatea aprovizionării cu energie electrică a României și de a contribui la obiectivele de decarbonizare ale Uniunii. Beneficiarul sprijinului este Compania Națională Nuclearelectrica S.A. (SNN), proprietarul și operatorul Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă, care este deținută majoritar de statul român, și totodată, singurul operator de energie nucleară din țară. Valoarea nominală estimată a proiectului este de 3,2 miliarde euro.

România intenționează să sprijine retehnologizarea unității nucleare prin patru măsuri:

• un grant în valoare de 600 milioane euro;

• garanții de stat pentru împrumuturile contractate pentru finanțarea investiției;

• un contract bidirecțional pentru diferență (CfD) cu o durată de 30 ani, menit să asigure venituri stabile centralei și

• un mecanism de protecție în cazul unor modificări reglementare în timpul construcției și exploatării.

În această etapă, pe baza evaluării sale preliminare, Comisia consideră că proiectul este necesar și că ajutorul facilitează dezvoltarea unei activități economice. Cu toate acestea, Comisia are îndoieli cu privire la conformitatea deplină a măsurii cu normele UE privind ajutoarele de stat. Din acest motiv, Comisia a decis să deschidă o investigație aprofundată pentru a stabili:

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

• adecvarea și proporționalitatea pachetului de ajutor. Întrucât există mai multe măsuri de ajutor care, împreună, pot limita riscurile pentru beneficiar, este important să se asigure că nu se acordă în ultimă instanță un cuantum al ajutorului mai mare decât este necesar. În special, Comisia are îndoieli cu privire la faptul că pachetul propus asigură un echilibru adecvat între reducerea riscurilor pentru a crea condiții favorabile pentru investiții și menținerea stimulentelor pentru o conduită eficientă, evitând în același timp transferul excesiv al riscurilor către stat;

• impactul măsurii de ajutor asupra concurenței de pe piață și dacă acesta este redus la minimum. În special, Comisia se teme că mai multe elemente esențiale ale contractului pe diferență nu oferă stimulente eficace în materie de exploatare și întreținere. În etapa actuală, Comisia nu poate concluziona că există suficiente garanții care să împiedice transferul ajutorului către consumatori sau anumiți participanți la piață;

• conformitatea cu alte dispoziții ale legislație UE, în special cu principiile care guvernează conceperea schemelor de sprijin sub formă de contracte bidirecționale pentru diferență, principii prevăzute la articolul 19d alineatul (2) din Regulamentul privind energia electrică.

În prezent, Comisia își va continua investigația pentru a stabili dacă preocupările sale inițiale sunt sau nu confirmate. Deschiderea unei investigații aprofundate oferă României și părților terțe interesate posibilitatea de a prezenta observații, fără a aduce însă atingere rezultatului investigației.

În temeiul Tratatului privind funcționarea UE (TFUE), statele membre sunt libere să își stabilească mixul energetic, condițiile în care își exploatează resursele energetice și structura generală a aprovizionării lor cu energie. Decizia de a promova energia nucleară este o competență națională.

Ministerul Apărării din Rusia a publicat pe canalul său de Telegram liste cu companii din diverse țări, inclusiv din Europa, despre care Rusia susține că sunt implicate în producția de drone de atac pentru Ucraina.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Lista de „Sucursale ale companiilor ucrainene din Europa” include 11 companii, inclusiv cele din Londra, München, Riga, Vilnius și Praga. Lista de „Companii străine producătoare de componente” include 10 companii, dintre care unele sunt situate în Madrid, Veneția și Haifa.

Ministrul Apărării și-a explicat gestul spunând că „publicul european nu ar trebui doar să înțeleagă clar adevăratele cauze ale amenințărilor la adresa securității sale, ci și să cunoască adresele și locațiile întreprinderilor «ucrainene» și «comune» care produc drone și componente pentru Ucraina pe teritoriul țărilor lor”.

Comentând declarația Ministerului Apărării, adjunctul șefului Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a scris pe site-ul de socializare X că aceasta „reprezintă o listă de potențiale ținte pentru Forțele Armate Ruse”. „Momentul în care atacurile vor deveni realitate depinde de ce se va întâmpla în continuare. Dormiți liniștiți, parteneri europeni!”, a adăugat Medvedev.

Ministerul rus al Apărării a făcut această declarație în urma unei întâlniri dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cancelarul german Friedrich Merz, care a avut loc la Berlin, pe 14 aprilie. Înainte de întâlnire, li s-au prezentat șapte modele de drone produse la întreprinderi comune ucraineno-germane, a precizat biroul lui Zelenski.

În aceeași zi, Germania și Ucraina au convenit asupra unui pachet de apărare de patru miliarde de euro, care include finanțarea de către Germania a unui contract pentru câteva sute de rachete pentru sistemul de apărare aeriană Patriot.