Connect with us
agentie marketing politic

Actualitate

„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane

Publicat

pe

„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane

Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.

Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României

Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?

Antonia
Pup:
Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.

Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?

Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.

Ce e de făcut

În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?

Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.

Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic

Și
e o percepție greșită?

Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.

Trump s-a schimbat

Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?

Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.

Și
ce ar fi de făcut în acest caz?

Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.

Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală

Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?

Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.

Unde a greșit România față de Trump

Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?

Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.

Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.

De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.

Dezvoltați
puțin ideea…

Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!

Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?

Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.

Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?

Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.

Trebuie să fim mai tranzacționari

Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?

Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.

Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.

Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.

Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?

Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.

Cum va arăta viitorul Uniunii Europene

Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?

Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.

Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală

Și
atunci ce ar trebui să facă România?

Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.

În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.

Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?

O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.

Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.

Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.

Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.

Vedeți
semnale pozitive aici?

Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.

Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?

Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari.  Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.

În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?

Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.

Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție

Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?

Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.

Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.

Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?

Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.

Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.

România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.

Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.

Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.

Comentarii Facebook
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

Publicat

pe

De

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

De la Constanța și Tulcea la Galați, Brăila, Bacău, Iași și Suceava, companiile din Estul României pot transforma presa locală într-un canal strategic de comunicare. CityPress.ro centralizează accesul la publicații locale și permite construirea unor campanii în funcție de orașele, județele și regiunile importante pentru fiecare business.

Pentru o companie care face business regional, relevanța nu se construiește doar la nivel național.

Se construiește în piețele în care compania vinde, investește, angajează, dezvoltă proiecte și caută noi parteneri.

O companie din Constanța poate avea interese comerciale în Tulcea, Brăila și Galați. Un business din Iași poate urmări dezvoltarea în Bacău, Suceava sau în alte județe ale Moldovei. Un dezvoltator, un operator logistic, o companie din agricultură sau un furnizor de servicii B2B poate avea nevoie să comunice simultan în mai multe centre economice.

În toate aceste situații apare aceeași întrebare:

Cum ajunge mesajul companiei în presa din piețele care contează pentru business?

CityPress.ro propune un răspuns simplu: un singur punct de acces la presa locală din România.

Presa locală, privită ca instrument de geo-marketing

CityPress.ro funcționează ca un media buyer specializat în presa locală și oferă companiilor acces la o rețea de peste 1.000 de publicații locale din România, dintre care peste 100 sunt prezentate de platformă ca publicații exclusive.

Diferența importantă pentru un business este posibilitatea de a construi campanii în funcție de geografie.

Compania poate selecta localitățile și zonele în care dorește să fie prezentă, iar campaniile pot fi construite pe localități, județe, regiuni sau grupuri de localități.

Pentru un business din Estul României, acest model schimbă perspectiva asupra presei locale.

Nu mai vorbim doar despre „a publica un articol”, ci despre posibilitatea de a utiliza publicațiile locale pentru a susține obiective comerciale și de comunicare în piețe geografice bine definite.

De la Constanța la Iași: comunicarea poate urma harta businessului

Să luăm exemplul unei companii cu sediul în Constanța care deservește clienți din Dobrogea și sud-estul țării.

Compania poate construi o campanie concentrată inițial pe Constanța, apoi poate extinde comunicarea către Tulcea, Brăila și Galați pe măsură ce își dezvoltă activitatea comercială.

Același principiu se aplică unei companii din Iași care dorește să își consolideze prezența în Moldova. Comunicarea poate porni din Iași și poate fi extinsă către Bacău, Suceava și alte piețe relevante.

În rețeaua prezentată public de City Press se regăsește, de exemplu, Ziarul de Iași, publicație pe care platforma o evidențiază în zona Moldovei.

Dincolo de publicațiile promovate individual, City Press oferă acces la o rețea mult mai extinsă de publicații și localități, astfel încât selecția canalelor să poată fi realizată în funcție de obiectivul concret al campaniei.

Nu fiecare companie are nevoie să comunice peste tot. Are nevoie să comunice acolo unde face business.

Ce poate comunica o companie B2B în presa regională?

Presa locală nu trebuie privită exclusiv ca un canal pentru promovarea produselor către consumatorul final.

Pentru mediul B2B, subiectele relevante sunt diferite.

O companie poate comunica deschiderea unei noi unități de producție, o investiție, extinderea într-un alt județ, lansarea unei divizii, dezvoltarea unui proiect imobiliar, intrarea pe o piață nouă, crearea de locuri de muncă, un parteneriat important sau rezultatele unui proiect regional.

În același mod, managementul și specialiștii companiei pot utiliza conținutul editorial pentru a comunica expertiză și perspective relevante pentru industria în care activează.

Astfel, publicarea regională poate contribui la construirea unei prezențe constante în ecosistemul economic în care compania își desfășoară activitatea.

Un instrument pentru companii, dar și pentru agențiile care gestionează mai multe piețe

Fragmentarea este una dintre dificultățile comunicării regionale.

O campanie care presupune apariții în Constanța, Galați, Iași, Bacău și Suceava poate însemna identificarea publicațiilor relevante și administrarea separată a relației cu fiecare dintre acestea. CityPress.ro centralizează procesul.

Platforma permite alegerea publicațiilor și gestionarea publicărilor dintr-un singur loc, inclusiv pentru agențiile de marketing și PR care coordonează campanii regionale pentru mai mulți clienți.

City Press poate recomanda publicații și combinații media în funcție de localitate, industrie, obiectiv, buget și audiență, iar pentru anumite publicații partenere platforma oferă inclusiv publicare instant.

De ce contează componenta regională pentru un brand național?

Logica funcționează și în sens invers.

O companie națională care vrea să comunice în Estul României nu trebuie să trateze întreaga regiune ca pe o singură audiență.

Constanța, Galați, Iași sau Suceava reprezintă piețe și comunități diferite.

Prin presa locală, o campanie națională poate primi o componentă regională, iar mesajele companiei pot fi distribuite în publicațiile din zonele în care există un interes comercial concret.

Un retailer poate comunica deschiderea unor noi locații. Un dezvoltator poate susține lansarea unui proiect. Un operator din energie sau infrastructură poate comunica investițiile realizate într-un județ. O companie de logistică poate face cunoscută extinderea operațiunilor într-un nou hub regional.

Campania rămâne națională. Distribuția mesajului devine locală.

Estul României are businessuri care merită o voce mai puternică

Dobrogea și Moldova reunesc centre economice importante și companii active în logistică, transport, agricultură, industrie, energie, construcții, real estate, HoReCa, servicii profesionale, retail, sănătate și tehnologie.

Multe dintre aceste companii au depășit de mult granițele orașului în care au fost fondate.

Comunicarea lor poate urma aceeași evoluție.

De la un oraș la mai multe județe. De la o prezență locală la una regională. Și, atunci când strategia companiei o cere, de la regional la național.

CityPress.ro își propune să ofere infrastructura prin care această comunicare devine mai ușor de administrat.

Peste 1.000 de publicații locale. Sute de localități. Un singur punct de acces.

CityPress.ro – presa locală, transformată într-un canal de comunicare pentru business.

Comunică acolo unde faci business.

Website: https://citypress.ro
E-mail: contact@citypress.ro

Telefon/Watsapp: 0729967754

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală

Publicat

pe

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală

Când vorbești despre îngrijire personală, probabil te gândești mai întâi la lucrurile care au intrat deja firesc în rutina de zi cu zi: produse pentru piele, mișcare, alimentație, somn, o baie relaxantă sau câteva ore în care îți faci timp pentru tine.

În ultimii ani, însă, ideea de stare de bine a devenit mai cuprinzătoare. Nu mai este vorba doar despre felul în care arăți, ci și despre cum te simți în propriul corp, despre confort, relaxare și despre lucrurile care îți fac plăcere.

În acest context, wellnessul intim nu trebuie privit ca un subiect separat sau incomod. Poate face parte, pur și simplu, din felul în care alegi să ai grijă de tine.

Pe Sensualia, această zonă poate fi explorată fără grabă, pornind de la propriile preferințe și de la ceea ce te face să te simți confortabil.

Îngrijirea personală nu se oprește la ceea ce se vede

Este ușor să investești timp în lucrurile vizibile: o cremă bună, o tunsoare care îți place, haine în care te simți bine sau o rutină de sport.

Dar relația pe care o ai cu propriul corp înseamnă mai mult decât atât.

Contează și să știi ce te relaxează, ce îți place, ce te face să te simți confortabil și unde sunt limitele tale. Nu trebuie să existe o explicație complicată pentru toate aceste lucruri și nici nu este nevoie să le compari cu ale altcuiva.

Unele femei sunt foarte deschise când vine vorba despre astfel de subiecte. Altele preferă să le păstreze pentru ele. Ambele variante sunt firești.

Important este să poți face alegeri pentru tine fără să simți că trebuie să urmezi o anumită tendință sau să te încadrezi într-un model.

Relaxarea poate fi cea mai simplă formă de wellness intim

Nu toate produsele din această zonă trebuie asociate imediat cu sexualitatea.

Masajul este probabil unul dintre cele mai bune exemple. Poate face parte dintr-o seară în doi, dar la fel de bine poate fi un simplu moment de relaxare după o zi obositoare.

Dacă sunteți împreună, un masaj poate fi un mod plăcut de a vă opri pentru câteva minute din ritmul zilnic. Nu aveți nevoie de tehnici speciale și nici de un plan pentru ceea ce urmează. Este suficient să vă simțiți bine și să nu vă grăbiți.

În astfel de momente, diferitele uleiuri de masaj pot completa experiența. Le poți alege în funcție de textură, aromă și modul de utilizare, după ce verifici indicațiile produsului.

Nu produsul este cel care transformă momentul. El este doar un detaliu care poate face experiența mai plăcută. Restul ține de timp, confort și de faptul că îți permiți să te relaxezi.

Să îți cunoști preferințele nu ar trebui să fie un subiect incomod

Există încă multe rețineri atunci când discuția ajunge la produsele intime pentru femei. Uneori din lipsă de informații, alteori pentru că mult timp această zonă a fost tratată fie în glumă, fie într-un registru exagerat de sexualizat.

În realitate, curiozitatea față de propriul corp este ceva cât se poate de firesc.

Nu trebuie să fii într-o relație și nici să urmărești un anumit rezultat pentru a vrea să afli ce îți place. La fel cum îți descoperi preferințele în materie de parfumuri, cosmetice sau haine, poți afla în timp și ce te face să te simți bine în zona intimă.

Dacă vrei să explorezi această latură, gama de jucării intime pentru ea îți permite să vezi ce tipuri de produse există și să alegi doar ceea ce îți stârnește interesul.

Nu este nevoie să începi cu ceva complicat. Poți citi descrierile, poți compara opțiunile și poți decide în liniște ce ți se potrivește.

Cumpărăturile online au făcut alegerea mai simplă

Unul dintre lucrurile care au schimbat mult această piață este faptul că astăzi poți descoperi produsele intime online, în ritmul tău.

Nu trebuie să iei o decizie pe loc și nici să porți o conversație cu cineva dacă nu îți dorești acest lucru. Poți citi informațiile disponibile, poți compara mai multe variante și poți reveni asupra unei alegeri înainte de a comanda.

Pentru produsele pe care nu le cunoști, merită să verifici întotdeauna câteva lucruri simple: materialele, dimensiunile, modul de utilizare, întreținerea și recomandările producătorului.

Prețul sau popularitatea unui produs nu îți spun automat dacă acesta este potrivit pentru tine.

Mai util este să te întrebi ce cauți, ce ți se pare confortabil și cât de simplu vrei să fie produsul pe care îl alegi.

În cuplu, alegerile rămân la fel de personale

Produsele intime pot face parte și din viața de cuplu, dar faptul că sunteți împreună nu înseamnă că trebuie să aveți aceleași preferințe.

Dacă vreți să încercați ceva nou, cel mai simplu este să vorbiți despre asta.

Puteți spune ce vă atrage, ce ați vrea să încercați și ce nu vă interesează. Nu este nevoie ca unul dintre voi să îl convingă pe celălalt.

Uneori veți fi curioși în legătură cu același lucru. Alteori, nu. Tocmai această libertate de a spune ce vă place și ce nu vă place face discuția mai simplă.

Produsele pot aduce varietate, dar nu trebuie să devină o obligație și nici o măsură a calității relației voastre.

Wellnessul intim înseamnă, înainte de toate, alegere

Poate că cea mai importantă schimbare este faptul că despre această zonă putem vorbi astăzi mai normal.

Nu trebuie să îi dăm o importanță exagerată, dar nici să o tratăm ca pe ceva ce trebuie ascuns.

Pentru tine, wellnessul intim poate însemna relaxare. Poate însemna curiozitate. Poate fi ceva ce explorezi singură sau împreună cu partenerul. Și poate exista perioade în care pur și simplu nu te interesează.

Nu există o variantă corectă.

La fel ca în orice altă zonă a îngrijirii personale, contează să ai acces la informații, să îți cunoști preferințele și să alegi ceea ce are sens pentru tine.

Fără presiune, fără reguli inventate și fără ideea că trebuie să demonstrezi ceva. Doar în ritmul tău.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Cât costă un kW instalat la un sistem fotovoltaic rezidențial?

Publicat

pe

Cât costă un kW instalat la un sistem fotovoltaic rezidențial?

Prima ofertă pentru fotovoltaice pe care o citești pare, de obicei, foarte simplă. Cinci kilowați, un invertor, câteva panouri negre, montaj inclus și o sumă scrisă mare în partea de jos. Apoi deschizi a doua ofertă și constați că același sistem costă cu câteva mii de lei mai mult.

Aici începe partea interesantă. Sau ușor enervantă, depinde câtă răbdare ai.

În România, în 2026, pentru un sistem fotovoltaic rezidențial fără baterie, instalat complet, un reper realist este în jur de 4.000 până la 6.500 de lei pentru fiecare kWp instalat. La sistemele mici, de aproximativ 3 kWp, prețul unitar tinde să fie mai mare, în timp ce la sistemele de 8 sau 10 kWp costul pe kWp poate coborî, fiindcă o parte dintre cheltuieli sunt fixe și se împart la o putere mai mare.

În piață se găsesc și oferte sub acest interval, după cum există configurații care trec bine de 6.500 lei/kWp. La 15 septembrie 2026, o analiză a ofertelor disponibile indica, de pildă, sisteme de 5 kW cu montaj într-o plajă foarte largă, de aproximativ 12.000 până la 26.000 de lei. Diferența spune ceva important: sintagma sistem de 5 kW nu descrie suficient produsul pe care îl cumperi.

Și tocmai de aceea eu n-aș începe discuția cu întrebarea cât costă panourile. Aș începe cu alta: ce primesc, concret, pentru suma aceasta?

Răspunsul scurt: cât costă 1 kW de fotovoltaice instalate în 2026

Dacă vreau un număr simplu pe care să-l țin minte atunci când cer oferte, aș folosi aproximativ 4.500 până la 5.500 lei/kWp drept zonă de referință pentru un sistem rezidențial obișnuit, fără baterie, montat pe un acoperiș care nu ridică probleme speciale.

Nu este un tarif oficial și nici un preț universal. Este mai degrabă mijlocul unei piețe în care găsești sisteme simple mai ieftine și configurații premium sau lucrări dificile considerabil mai scumpe.

O analiză actualizată în august 2026 plasează un sistem rezidențial de 5 kW la aproximativ 19.500 până la 26.000 de lei la cheie, în funcție de configurație. Asta înseamnă aproximativ 3.900 până la 5.200 lei pentru fiecare kW instalat.

O altă analiză de piață din 2026 indică pentru sistemele rezidențiale fără baterie aproximativ 4.500 până la 6.500 lei/kW instalat, cu un sistem de 5 kW situat la circa 20.000 până la 28.000 de lei.

Pentru un sistem de numai 3 kW, costul unitar poate urca. Un exemplu de piață din aprilie 2026 indica aproximativ 15.500 până la 16.700 lei pentru 3 kW, adică în jur de 5.200 până la 5.600 lei/kW.

La prima vedere pare ciudat. Cum să coste mai mult un kilowatt dacă montezi mai puține panouri?

Răspunsul stă în lucrurile pe care nu le vezi când privești acoperișul de la poartă.

De ce un sistem mai mare poate avea un preț mai mic pe kW

Invertorul trebuie montat și conectat chiar dacă ai șase panouri sau zece. Electricianul trebuie să ajungă la adresă. Se montează protecții, se trag cabluri, se verifică instalația, se întocmesc documente și se face punerea în funcțiune.

Transportul nu devine de două ori mai ieftin fiindcă ai comandat un sistem de 3 kW în locul unuia de 6 kW.

Aceste costuri fixe apasă mai mult asupra unui sistem mic. Dacă o parte a lucrării costă la fel indiferent de numărul panourilor, la final suma se împarte la numai trei kilowați, nu la șase sau opt.

De aceea, aș privi cu o anumită rezervă comparațiile făcute exclusiv după prețul total. Un sistem de 3 kW la 15.000 de lei nu este automat mai ieftin, în sens economic, decât unul de 5 kW la 22.000 de lei.

Primul costă 5.000 lei/kW. Al doilea costă 4.400 lei/kW.

Diferența se vede imediat când faci împărțirea.

Mai întâi, o mică precizare: kW sau kWp?

În conversațiile obișnuite spunem aproape toți sistem de 5 kW. Tehnic, când discutăm despre puterea nominală a panourilor fotovoltaice, vei întâlni foarte des termenul kWp, adică kilowatt-peak.

Este puterea de vârf declarată a câmpului fotovoltaic în condiții standardizate de testare.

Dacă ai zece panouri de câte 500 Wp, ai 5.000 Wp, adică 5 kWp putere instalată în panouri. Asta nu înseamnă că sistemul va produce permanent 5 kW din momentul în care răsare soarele și până seara.

Într-o dimineață răcoroasă și senină poți vedea o producție foarte bună. Două ore mai târziu poate trece un nor, iar puterea scade brusc. În decembrie, același acoperiș se comportă cu totul altfel decât în iunie.

De aceea, când compar oferte, mă uit dacă furnizorii calculează prețul folosind aceeași putere. Altfel poți ajunge să compari puterea panourilor dintr-o ofertă cu puterea invertorului din alta și să ai impresia că ai făcut matematică serioasă, deși ai pus alături două lucruri diferite.

Cât ar costa, în bani, un sistem obișnuit pentru o casă

Să luăm o casă fără consumuri extravagante, cu frigider, mașină de spălat, cuptor, televizoare, aer condiționat folosit vara și câțiva oameni care uită, inevitabil, câte o lumină aprinsă.

Un sistem de aproximativ 5 kWp este una dintre configurațiile întâlnite frecvent în zona rezidențială. Datele de piață publicate în 2026 plasează asemenea sisteme fără baterie, în funcție de echipamente și ofertă, în zona de aproximativ 20.000 până la 28.000 de lei.

La 20.000 de lei, costul este 4.000 lei/kWp.

La 24.000 de lei, ajunge la 4.800 lei/kWp.

La 28.000 de lei, vorbim despre 5.600 lei/kWp.

Toate cele trei oferte pot fi perfect plauzibile.

Aș deveni atent abia când două oferte aparent identice diferă foarte mult și nimeni nu-mi poate explica de unde vine diferența. Într-un deviz serios ar trebui să poți identifica echipamentele, puterea panourilor, tipul invertorului, structura, protecțiile, lucrările incluse și eventualele costuri care rămân în sarcina proprietarului.

Prețul mic nu mă sperie automat. Prețul inexplicabil, da.

Panourile nu mai reprezintă singurul lucru important din preț

Fotovoltaicele au o particularitate care mi se pare destul de amuzantă. Toată lumea le spune panouri solare, de parcă ai cumpăra, în esență, niște dreptunghiuri negre pentru acoperiș.

În realitate, cumperi o mică instalație electrică de producție.

Panourile reprezintă partea vizibilă. Sub ele există structura de fixare. De la ele pleacă traseele DC. Mai departe apare invertorul, apoi protecțiile electrice, tabloul, cablurile AC, sistemele de monitorizare și conexiunea cu instalația existentă a casei.

Dacă acoperișul o cere, pot apărea optimizatoare. Dacă tabloul electric este vechi, pot apărea lucrări suplimentare. Dacă traseul dintre acoperiș și invertor este dificil, iar invertorul trebuie amplasat departe de tabloul general, apar din nou materiale și ore de muncă.

Un preț pe kW care ignoră toate aceste lucruri arată bine într-o reclamă. Pe șantier devine ceva mai puțin elegant.

Cât influențează panourile prețul pe kW

Panourile diferă după putere, tehnologia celulelor, randament, comportamentul în timp, dimensiune, garanții și producător. Dar faptul că un panou are 450 Wp iar altul 500 Wp nu îți spune singur care sistem este mai bun.

Pe un acoperiș mare, câteva panouri în plus pot conta foarte puțin.

Pe un acoperiș mic, cu lucarne, coșuri și porțiuni umbrite, fiecare metru pătrat începe să conteze. Acolo un panou mai puternic sau mai eficient poate permite obținerea unei puteri instalate mai mari din aceeași suprafață.

Am văzut multe discuții în care oamenii se concentrează asupra diferenței de câteva zeci de wați dintre module și aproape deloc asupra felului în care vor fi amplasate. Eu aș inversa prioritățile.

Un panou foarte bun montat într-un loc prost rămâne un panou montat într-un loc prost.

Invertorul poate schimba serios valoarea ofertei

Invertorul este unul dintre echipamentele pe care nu le-aș trata ca pe o notă de subsol.

El transformă curentul continuu produs de panouri în curent alternativ utilizabil în instalația casei și gestionează o bună parte din funcționarea sistemului. În funcție de model, poate oferi monitorizare, conectivitate, compatibilitate cu baterii și diferite funcții de control.

Două sisteme de 5 kWp pot avea aceleași panouri și invertoare din clase de preț diferite. Pot exista și diferențe între un invertor strict on-grid și unul hibrid pregătit pentru stocare.

Dacă știi deja că peste doi ani vei dori o baterie, un invertor hibrid poate avea sens chiar dacă inițial costă mai mult. Dacă bateria nu intră deloc în planurile tale, s-ar putea să plătești pentru o funcționalitate pe care nu o vei folosi.

Aici nu există o alegere universal corectă. Există doar alegerea potrivită pentru felul în care va fi folosită casa.

Montajul este locul în care o ofertă ieftină poate deveni scumpă

Un acoperiș văzut într-o fotografie trimisă pe WhatsApp pare aproape întotdeauna mai simplu decât este în realitate.

Ajungi lângă casă și descoperi panta. Apoi tipul învelitorii. Poate apar trei ape diferite, un coș, două ferestre de mansardă și un nuc care la ora patru după-amiaza umbrește exact jumătatea pe care voiai s-o folosești.

Pe tabla fălțuită se lucrează într-un fel, pe țiglă ceramică în altul. Un acoperiș la cinci metri de sol nu pune aceleași probleme ca unul foarte înalt și abrupt. Nici traseul cablurilor nu este identic de la o casă la alta.

În etapa aceasta, un serviciu de montaj sisteme fotovoltaice trebuie privit ca parte a instalației, nu ca simpla operațiune de a fixa panourile pe acoperiș. Calitatea prinderilor, traseele electrice, etanșările, protecțiile și felul în care este pus sistemul în funcțiune influențează atât costul, cât și ce se întâmplă cu instalația după ce echipa pleacă.

Eu aș prefera să văd o ofertă puțin mai mare și bine explicată decât o sumă spectaculos de mică urmată de cinci costuri suplimentare descoperite în timpul lucrării.

Surprizele sunt simpatice de ziua de naștere. La instalația electrică a casei, mai puțin.

Acoperișul poate adăuga sute sau mii de lei fără să schimbi niciun panou

Acesta este unul dintre motivele pentru care prețul pe kW nu poate fi stabilit perfect prin telefon.

Două case aflate pe aceeași stradă pot avea nevoie de aceeași putere și totuși de soluții de montaj diferite.

Dacă una are un acoperiș simplu, drept, cu acces bun și spațiu suficient, echipa lucrează repede. Dacă cealaltă are țiglă fragilă, pantă mare, multe obstacole și acces dificil, costul manoperei și al structurii poate crește.

Mai există și problema stării acoperișului.

Dacă învelitoarea trebuie schimbată peste doi sau trei ani, mi s-ar părea greu de justificat să montez acum un sistem care va trebui demontat și remontat curând. Fotovoltaicele sunt gândite pentru utilizare îndelungată. Acoperișul de sub ele ar trebui să poată ține pasul.

Instalația electrică existentă poate schimba devizul

Casa în sine intră și ea în ecuație.

O instalație electrică modernă, bine dimensionată, cu tablou corect realizat și împământare verificată oferă o situație. O casă renovată pe bucăți în ultimii treizeci de ani oferă alta.

Uneori deschizi tabloul și găsești exact ce te așteptai.

Alteori găsești urmele mai multor generații de electricieni.

În a doua situație pot fi necesare modificări, protecții suplimentare sau remedieri care nu țin propriu-zis de panourile fotovoltaice, dar sunt necesare pentru realizarea corectă a instalației.

Aceste costuri ar trebui separate și explicate. Altfel, un proprietar ajunge să creadă că a plătit 6.000 lei/kWp pentru fotovoltaice, deși o parte din bani au mers, de fapt, în modernizarea instalației electrice a casei.

TVA-ul contează mai mult decât pare când compari ofertele vechi

Aici comparația cu prețurile găsite prin articole mai vechi devine înșelătoare.

Începând cu 1 august 2025, livrarea și instalarea panourilor fotovoltaice care beneficiau anterior de cotă redusă au trecut la cota standard de TVA de 21%. Informația apare explicit în materialele fiscale publicate de ANAF după modificarea regimului de TVA.

Asta înseamnă că o captură de ecran cu un preț din 2024 nu ar trebui comparată direct cu o ofertă primită în septembrie 2026.

Diferența poate să nu vină din faptul că instalatorul cere mai mult pentru aceeași lucrare. O parte poate veni pur și simplu din fiscalitate.

Când compar două oferte, primul lucru pe care îl verific este dacă ambele sume includ TVA.

Pare banal. Nu este.

Cât adaugă o baterie la costul pe kW

Bateria este probabil cel mai eficient mod de a strica o comparație simplă bazată pe lei/kW.

Motivul este simplu. Capacitatea bateriei se exprimă în kWh, nu în kWp. Practic, adaugi unui sistem de producție un echipament de stocare cu propria capacitate și propriul preț.

Sursele de piață din 2026 indică frecvent o diferență de aproximativ 10.000 până la 20.000 de lei între configurațiile fără stocare și cele care includ baterii rezidențiale, deși suma exactă depinde mult de capacitate și tehnologie.

Să presupunem că un sistem de 5 kWp fără baterie costă 23.000 de lei. Avem 4.600 lei/kWp.

Dacă adăugăm o baterie și costul total ajunge la 36.000 de lei, împărțirea simplă ne-ar da 7.200 lei/kWp.

Numărul este corect matematic și aproape inutil tehnic.

Nu panourile au devenit mai scumpe. Ai cumpărat și capacitate de stocare.

De aceea, când compar sisteme cu baterie, prefer să separ costul centralei fotovoltaice de costul bateriei. Așa înțeleg ce plătesc.

Merită bateria dacă vrei doar să reduci factura?

Aici răspunsul depinde enorm de profilul de consum.

Dacă lucrezi de acasă și consumi mult în timpul zilei, poți utiliza direct o parte importantă din energia produsă. Dacă locuința rămâne aproape goală între opt dimineața și șase seara, iar consumul serios începe când familia ajunge acasă, bateria devine mai interesantă.

Aerul condiționat schimbă și el ecuația. La fel o pompă de căldură. La fel o mașină electrică.

Îmi place să mă uit la factura de energie înainte să mă uit la catalogul cu panouri. Factura spune ceva despre casă. Un catalog spune, în fond, ce echipamente are cineva de vândut.

Ideal este să ai consumul pe cel puțin douăsprezece luni și, dacă se poate, informații despre distribuția consumului în cursul zilei. Așa poți dimensiona sistemul după viața reală din casă, nu după un număr rotund ales fiindcă sună bine.

Sistemul de 3 kW este mai ieftin, dar nu neapărat mai rentabil per kW

Un sistem de 3 kWp poate fi perfect potrivit pentru o locuință cu un consum redus.

În 2026, exemplele de piață îl plasează frecvent în jurul a 13.000 până la 18.000 de lei, în funcție de configurație, iar unele oferte cu echipamente și servicii specifice ajung la aproximativ 15.500 până la 16.700 de lei.

Asta poate însemna aproximativ 4.300 până la peste 5.500 lei/kWp.

Nu aș supradimensiona însă instalația doar fiindcă la 8 kWp prețul unitar arată mai frumos pe calculator.

Dacă produci mult mai mult decât poți utiliza în mod rezonabil, ai cumpărat capacitate doar ca să obții un preț mai bun per unitate. Este puțin ca atunci când cumperi o cutie imensă de iaurt fiindcă kilogramul este mai ieftin, iar jumătate ajunge uitată în frigider.

Economia unitară nu înseamnă automat economie totală.

Ce se întâmplă la 5 kW

Pentru multe locuințe, zona de aproximativ 5 kWp apare des în ofertele rezidențiale tocmai fiindcă oferă un echilibru între suprafață, investiție și producție.

În august 2026, un reper publicat pentru un sistem de 5 kW la cheie era de aproximativ 19.500 până la 26.000 de lei. Alte surse din același an indicau 20.000 până la 28.000 de lei sau aproximativ 22.500 până la 27.500 de lei.

Privite împreună, cifrele duc către o zonă de piață de aproximativ 4.000 până la 5.600 lei/kWp pentru multe configurații standard.

Pot exista oferte sub această zonă și oferte mult peste ea. Important este să afli ce s-a scos sau ce s-a adăugat.

Uneori diferența este un invertor mai scump. Alteori ai baterie pregătită pentru extindere, optimizatoare, structură specială sau lucrări electrice.

Și uneori, ca să fim sinceri, diferența este pur și simplu marja comercială.

La 8 sau 10 kW, costul unitar poate scădea

Pe măsură ce sistemul crește, costurile fixe se distribuie peste mai mulți kWp.

Datele publicate în 2026 arată sisteme de 8 kW fără baterie în jurul valorii de 30.000 până la 42.000 de lei în mai multe analize ale pieței. La 10 kW, intervalele întâlnite sunt aproximativ 36.000 până la peste 50.000 de lei, în funcție de ofertă și echipare.

Un sistem de 8 kWp la 32.000 de lei înseamnă 4.000 lei/kWp.

Unul de 10 kWp la 42.000 de lei înseamnă 4.200 lei/kWp.

Dar aici apare o altă limită. Nu orice casă are nevoie de 10 kWp și nu orice acoperiș îi poate găzdui într-o poziție bună.

Dimensiunea corectă nu se decide după reducerea de volum.

Se decide după consum, spațiul disponibil, orientare, umbrire, planurile de electrificare ale casei și buget.

Orientarea acoperișului afectează mai ales valoarea investiției, nu doar prețul

Două instalații identice ca echipamente pot produce diferit.

Un acoperiș cu expunere bună și umbrire redusă permite sistemului să folosească mai eficient puterea instalată. Dacă o parte dintre panouri stau la umbră în ore importante ale zilei, aceeași investiție poate genera mai puțină energie anual.

Aici mi se pare că prețul pe kW spune doar jumătate din poveste.

Cealaltă jumătate este cât produce acel kW în locul în care îl montezi.

Din acest motiv, când analizez două sisteme, aș vrea să văd și o estimare de producție anuală făcută pentru amplasamentul respectiv. Nu una generică pentru România și nici o cifră optimistă copiată din fișa panoului.

O diferență de 300 de lei/kWp poate deveni secundară dacă sistemul mai scump este proiectat într-un mod care produce semnificativ mai bine pe acoperișul respectiv.

On-grid sau hibrid: diferența intră în preț

Un sistem on-grid simplu este proiectat pentru funcționare conectată la rețea și, în forma clasică, fără baterie.

Un sistem hibrid este pregătit să lucreze și cu stocare, în funcție de invertor și configurație. De regulă, flexibilitatea suplimentară aduce și un cost suplimentar.

Aici merită făcută o distincție pe care am văzut-o ignorată destul de des: invertor hibrid nu înseamnă automat că ai și baterie.

Poți cumpăra astăzi sistemul cu invertor hibrid și instala bateria ulterior, dacă arhitectura aleasă permite acest lucru.

Pentru cine știe că va adăuga stocare, strategia poate evita înlocuirea invertorului peste câțiva ani. Pentru cine urmărește cel mai mic cost inițial și nu intenționează să instaleze baterie, diferența poate să nu se justifice.

Costul de prosumator trebuie verificat în oferta concretă

O altă sursă de confuzie apare la formularea la cheie.

Pentru mine, la cheie ar trebui să însemne că pot identifica exact până unde merge responsabilitatea furnizorului. Realitatea comercială este că firme diferite folosesc termenul în moduri diferite.

ANRE arată că procesul pentru prosumatori presupune montarea sistemului cu personal specializat, documentația aferentă instalației, punerea în funcțiune, certificatul de racordare și certificarea calității de prosumator, urmate de relația contractuală cu furnizorul pentru energia livrată în rețea. Pentru un loc de consum existent, procedura diferă și în funcție de necesitatea modificării soluției de racordare.

De aceea, înainte să compar prețul pe kW, aș întreba cine se ocupă de documentație și ce este inclus în suma ofertată.

Dacă într-o ofertă aceste servicii sunt incluse și în alta nu, împărțirea prețului la numărul de kilowați ne poate induce în eroare.

Rețeaua electrică poate pune și ea limite

Uneori proprietarul decide că vrea un anumit sistem, dar instalația sau condițiile de racordare spun altceva.

Puterea disponibilă la locul de consum, branșamentul monofazat sau trifazat și condițiile operatorului de distribuție pot influența soluția finală.

ANRE precizează că echipamentele instalației de producere trebuie să îndeplinească cerințele tehnice de racordare, iar conformitatea invertoarelor și a unităților generatoare face parte din procesul de racordare.

Este un detaliu destul de sec pe hârtie. În practică înseamnă că n-aș cumpăra echipamente doar pentru că le-am găsit la reducere înainte să știu că sunt potrivite pentru configurația și racordarea mea.

O reducere bună la echipamentul greșit nu este reducere.

Cât de important este să devii prosumator

Dacă sistemul este conectat la rețea și livrează surplusul, statutul de prosumator influențează felul în care valorifici energia pe care n-o consumi pe loc.

Regulile acestui domeniu se pot modifica, așa că aș verifica întotdeauna forma actuală a reglementărilor exact în perioada în care instalez sistemul. ANRE publică ghidurile și actualizările pentru prosumatori, iar în august 2026 autoritatea avea deja în consultare măsuri privind mecanismul de compensare pentru contractele aflate în derulare și cele încheiate până la finalul anului 2026.

Pentru calculul investiției, asta înseamnă că nu aș construi o amortizare pe zece sau cincisprezece ani presupunând că fiecare regulă comercială actuală va rămâne neschimbată.

Aș pune accent mai ales pe energia pe care casa o poate consuma direct.

Aceea este energia asupra căreia ai cel mai mult control.

Când o ofertă de 4.000 lei/kW este mai slabă decât una de 5.000 lei/kW

Să presupunem că primesc două oferte pentru 5 kWp.

Prima costă 20.000 de lei. A doua costă 25.000.

Prima pare câștigătoare imediat, cu 4.000 lei/kWp față de 5.000.

Apoi aflu că oferta a doua include un invertor hibrid, protecții suplimentare, structură adaptată acoperișului, documentația completă, un traseu electric mai lung și anumite lucrări în tabloul casei.

În acel moment nu mai compar același produs.

Ar fi ca și cum aș compara prețul a două mașini după lungimea caroseriei.

Prețul pe kW este un filtru excelent pentru prima comparație. Nu este verdictul final.

Dar când o ofertă scumpă este pur și simplu scumpă?

Și situația inversă există.

Faptul că o ofertă este mai scumpă nu o face automat mai bună. Un logo cunoscut, un catalog lucios și cuvântul premium nu produc energie.

Dacă două sisteme folosesc echipamente comparabile, oferă aceleași servicii, au condiții apropiate de garanție și sunt instalate pe același tip de acoperiș, o diferență mare de preț merită explicată.

Aș cere modelul exact al panourilor și invertorului. Aș verifica puterea totală în panouri. Aș verifica ce protecții sunt incluse, tipul structurii, garanția de instalare și serviciile administrative.

După aceea matematica devine mult mai simplă.

Uneori cei 5.000 de lei în plus au o explicație foarte bună. Alteori nu.

Cum calculez eu prețul real pe kW

Formula este banală: împart costul sistemului fotovoltaic la puterea instalată în panouri.

Dacă instalația de 6 kWp costă 27.000 de lei, rezultatul este 4.500 lei/kWp.

Dacă aceeași instalație costă 33.000 de lei, rezultatul este 5.500 lei/kWp.

Dar înainte de împărțire scot din comparație lucrurile care nu sunt echivalente.

Dacă una dintre oferte conține o baterie de 10 kWh, iar alta nu, nu le compar direct. Dacă una include refacerea tabloului electric, separ acel cost. Dacă una include schelă specială pentru un acoperiș dificil, țin cont de asta.

Abia după această curățare a datelor prețul pe kWp devine util.

Nu este o metodă sofisticată. Tocmai de aceea funcționează.

Cât ar trebui să bugetezi realist în 2026

Pentru o casă obișnuită, eu aș construi bugetul pornind de la o marjă, nu de la cel mai mic preț găsit pe internet.

Pentru aproximativ 3 kWp, o zonă de circa 13.000 până la 18.000 de lei este compatibilă cu mai multe repere publicate în 2026, deși sistemele cu echipamente sau lucrări speciale pot urca.

Pentru aproximativ 5 kWp, zona de aproximativ 20.000 până la 28.000 de lei apare în mai multe surse recente de piață.

La 8 kWp, configurațiile fără baterie se întâlnesc aproximativ de la 30.000 de lei în sus, cu variații importante după echipamente și lucrare. Pentru 10 kWp, plaja devine și mai largă, putând porni din zona de 36.000 până la 40.000 de lei și urca mult peste 50.000 în ofertele mai costisitoare.

Nu aș transforma aceste cifre în tarife fixe. Piața este prea fragmentată pentru asta.

Le-aș folosi ca să observ rapid când o ofertă se îndepărtează mult de celelalte și să întreb de ce.

Ce preț pe kW mi s-ar părea suspect de mic

Prețurile echipamentelor au coborât mult față de anii de început ai boomului fotovoltaic, deci ieftin nu înseamnă neapărat prost.

Totuși, când o ofertă complet instalată este cu mult sub piață, aș încerca să înțeleg unde s-a făcut economia.

Poate este o promoție reală. Poate furnizorul cumpără volume mari. Poate panourile sunt foarte competitive ca preț și perfect decente tehnic.

Dar poate lipsesc documentația, anumite protecții, transportul, lucrările din tabloul electric sau serviciile necesare ulterior.

Cuvântul de care m-aș feri este inclus, dacă nu este urmat de o explicație.

Inclus ce, exact?

Ce preț pe kW mi s-ar părea mare

Peste aproximativ 6.000 sau 6.500 lei/kWp pentru un sistem rezidențial fără baterie, aș începe să caut elementele care justifică diferența.

Poate vorbim despre un sistem mic, unde costul unitar este firesc mai mare. Poate acoperișul este complicat. Poate sunt folosite echipamente premium, optimizatoare pe fiecare modul ori soluții speciale de prindere.

Pot exista motive bune.

Dar pentru o instalație standard de 5 până la 10 kWp, pe un acoperiș simplu, o ofertă foarte ridicată merită comparată cu încă două sau trei propuneri.

Nu pentru a stoarce ultimii 300 de lei din negociere. Ci pentru a înțelege piața.

Prețul cel mai bun este cel al sistemului dimensionat corect

După multe cifre, aici ajung la partea care contează cel mai mult.

Un sistem fotovoltaic nu este bun fiindcă are cel mai mic preț pe kW. Este bun dacă produce energie într-un mod potrivit pentru consumul casei și dacă o face ani la rând fără să-ți creeze probleme inutile.

O casă care consumă 3.500 kWh pe an nu devine automat mai eficientă fiindcă i-ai pus 10 kWp pe acoperiș.

Poate proprietarul urmează să instaleze pompă de căldură. Poate va cumpăra o mașină electrică. Atunci consumul viitor schimbă calculul.

Dar dacă nimic din toate acestea nu este în plan, sistemul trebuie dimensionat pentru realitate.

Eu aș porni de la ultimele douăsprezece facturi, apoi aș adăuga consumurile viitoare pe care le pot anticipa. După aceea m-aș uita la acoperiș. Abia la final aș alege puterea sistemului.

Ordinea aceasta pare mai puțin spectaculoasă decât a comanda zece kilowați dintr-un foc.

Este, însă, mult mai greu să regreți o instalație pe care ai calculat-o înainte să o cumperi.

Cât costă, până la urmă, un kW instalat?

Dacă ar trebui să răspund într-o singură frază, aș spune așa: în România, în 2026, un sistem fotovoltaic rezidențial fără baterie ajunge în mod obișnuit la aproximativ 4.000 până la 6.500 lei pentru fiecare kWp instalat, iar zona de 4.500 până la 5.500 lei/kWp este un reper util pentru multe configurații standard.

Sistemele mici tind să coste mai mult raportat la kWp. Sistemele mai mari pot coborî prețul unitar, dar numai până în punctul în care puterea suplimentară chiar are sens pentru casă.

Bateria trebuie calculată separat. La fel modernizările instalației electrice și lucrările speciale pe acoperiș.

Iar ofertele vechi trebuie tratate cu prudență, mai ales după schimbarea cotei de TVA aplicabile panourilor și instalării lor începând cu 1 august 2025.

Într-o după-amiază senină, după ce instalația este gata, toate calculele acestea dispar puțin din minte. Te uiți pe telefon și vezi că acoperișul produce 4,2 kW, frigiderul merge, mașina de spălat se învârte și contorul nu mai spune chiar aceeași poveste ca înainte.

Acolo începi să înțelegi ce ai cumpărat. Nu niște panouri și nici un număr de kilowați, ci o mică parte din energia casei pe care ai mutat-o, încet, pe propriul acoperiș.

Întrebări frecvente despre costul unui sistem fotovoltaic rezidențial

Cât costă un sistem fotovoltaic de 5 kW cu montaj?

În 2026, mai multe repere de piață plasează un sistem de aproximativ 5 kWp fără baterie în zona de 20.000 până la 28.000 de lei, cu variații în funcție de invertor, panouri, acoperiș și serviciile incluse.

Asta corespunde aproximativ unui cost de 4.000 până la 5.600 lei/kWp.

Cât costă 1 kW de panouri fotovoltaice cu tot cu instalare?

Pentru un sistem rezidențial complet, fără baterie, un reper realist în 2026 este aproximativ 4.000 până la 6.500 lei/kWp.

La sistemele mici, costul unitar poate fi mai mare. La instalațiile mai mari și simple, el poate coborî.

Este bateria inclusă în prețul pe kW?

Nu ar trebui presupus acest lucru.

Bateria are propria capacitate, exprimată în kWh, și poate adăuga aproximativ 10.000 până la 20.000 de lei sau mai mult, în funcție de capacitate și tehnologie.

Din acest motiv, sistemele cu baterie ar trebui comparate separat de cele fără stocare.

De ce costă mai mult pe kW un sistem de 3 kW?

Fiindcă o parte dintre cheltuieli rămân aproape aceleași indiferent de numărul panourilor.

Invertorul, deplasarea echipei, proiectarea, protecțiile, punerea în funcțiune și o parte din manoperă trebuie plătite și la un sistem mic. Împărțite la numai 3 kWp, aceste costuri ridică prețul unitar.

Este mai avantajos să instalez 10 kW fiindcă prețul pe kW este mai mic?

Numai dacă ai nevoie de puterea respectivă sau anticipezi un consum viitor care o justifică.

Supradimensionarea făcută exclusiv pentru obținerea unui preț mai mic pe kWp poate crește inutil investiția totală.

Ce trebuie să compar între două oferte?

Prețul pe kWp este un punct bun de plecare, dar trebuie comparate sisteme echivalente.

Contează modelele panourilor și invertorului, tipul structurii, protecțiile, lucrările electrice, documentația, garanțiile, complexitatea montajului și existența unei baterii.

TVA-ul este inclus în prețurile sistemelor fotovoltaice?

Depinde de modul în care este prezentată oferta, așa că trebuie verificat explicit.

În România, din 1 august 2025, livrarea și instalarea panourilor fotovoltaice au trecut la cota standard de TVA de 21%.

Cât costă un sistem fotovoltaic rezidențial complet în 2026?

Pentru configurațiile uzuale fără baterie, prețurile întâlnite în piață pornesc din zona de aproximativ 13.000 până la 18.000 de lei pentru sisteme mici de circa 3 kWp și pot trece de 40.000 sau 50.000 de lei pentru sisteme de 8 până la 10 kWp, în funcție de echipamente și complexitatea proiectului.

Cel mai util reper rămâne însă costul calculat pentru sistemul de care locuința are efectiv nevoie.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală
Actualitateacum 2 zile

Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală

De la Constanța și Tulcea la Galați, Brăila, Bacău, Iași și Suceava, companiile din Estul României pot transforma presa locală...

Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei
Politicaacum 2 zile

Nicușor Dan, de la tribuna ONU: România își consolidează rolul în securitatea Europei

Președintele României, Nicușor Dan, a susținut miercuri, la New York, discursul național al României în cadrul celei de-a 81-a sesiuni...

Alianța îl întâmpină pe președintele Nicușor Dan la New York, înaintea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite Alianța îl întâmpină pe președintele Nicușor Dan la New York, înaintea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
Politicaacum 4 zile

Alianța îl întâmpină pe președintele Nicușor Dan la New York, înaintea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite

Alianta a avut onoarea de a-l întâmpina la New York pe președintele României, Nicușor Dan, alături de membri ai echipei...

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală
Actualitateacum 6 zile

De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală

Când vorbești despre îngrijire personală, probabil te gândești mai întâi la lucrurile care au intrat deja firesc în rutina de...

Cât costă un kW instalat la un sistem fotovoltaic rezidențial? Cât costă un kW instalat la un sistem fotovoltaic rezidențial?
Actualitateacum o săptămână

Cât costă un kW instalat la un sistem fotovoltaic rezidențial?

Prima ofertă pentru fotovoltaice pe care o citești pare, de obicei, foarte simplă. Cinci kilowați, un invertor, câteva panouri negre,...

Nicușor Dan a făcut desemnarea. De acum, răspunsul trebuie să vină din Parlament Nicușor Dan a făcut desemnarea. De acum, răspunsul trebuie să vină din Parlament
Politicaacum o săptămână

Nicușor Dan a făcut desemnarea. De acum, răspunsul trebuie să vină din Parlament

România are, în sfârșit, un premier desemnat. După luni de blocaj politic, consultări și negocieri fără o majoritate clară, președintele...

Nibiru – locul unde poveștile au devenit inspirație Nibiru – locul unde poveștile au devenit inspirație
Actualitateacum o săptămână

Nibiru – locul unde poveștile au devenit inspirație

Dincolo de concerte, spectacole și atmosfera de vacanță, Nibiru s-a conturat ca un spațiu al întâlnirilor, al poveștilor și al...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro