Sanatate
Boala Lyme: Ghidul complet pentru recunoaștere, tratament și prevenție
În sezonul cald, milioane de români care se bucură de natură trebuie să fie atenți la un pericol invizibil: căpușele infectate cu bacteria Borrelia burgdorferi, responsabilă de boala Lyme. Anual, mii de români sunt diagnosticați sau tratați pentru această afecțiune, care poate avea consecințe grave dacă nu este depistată la timp.
Ce este boala Lyme și cum se transmite
Boala Lyme, cunoscută și sub denumirea de borelioză, reprezintă cea mai frecventă infecție transmisă prin mușcătura de căpușă în emisfera nordică. Pentru a dezvolta afecțiunea, căpușa infectată trebuie să fie atașată de corp timp de 36 până la 48 de ore, ceea ce subliniază importanța verificării zilnice a pielii după activități în aer liber.
Căpușele devin purtătoare ale bacteriei după ce se hrănesc cu sângele animalelor infectate, iar apoi transmit microorganismul la om. Cele mai active sunt în lunile calde, dar pot reprezenta o amenințare ori de câte ori temperaturile depășesc punctul de îngheț. Persoanele care petrec mult timp în zone împădurite, cu iarbă înaltă sau în parcuri sunt cel mai expuse riscului de infecție.
Simptomele care nu trebuie ignorate
Recunoașterea timpurie a bolii Lyme poate face diferența între o vindecare completă și apariția complicațiilor severe. Manifestările clinice apar în trei stadii distincte, fiecare cu particularitățile sale.
În stadiul inițial, care survine la trei până la 30 de zile după mușcătură, aproximativ 80% dintre pacienți dezvoltă eritemul migrator, o erupție cutanată caracteristică cu aspect de „ochi de taur” – un punct roșu central înconjurat de un inel de piele normală, urmat de un cerc roșu care se extinde progresiv. Această leziune nu este dureroasă și nu provoacă mâncărimi, ceea ce poate determina persoanele să o ignore.
Alături de erupția cutanată, pacienții raportează febră, frisoane, dureri de cap, oboseală intensă, dureri musculare și articulare, precum și umflarea ganglionilor limfatici. Aceste simptome nespecifice sunt adesea confundate cu o viroză obișnuită, motiv pentru care boala Lyme este supranumită „boala cu o mie de fețe”.
Dacă infecția nu este tratată în stadiul timpuriu, bacteria se răspândește prin organism, afectând multiple sisteme. La câteva săptămâni sau luni după mușcătura inițială, pot apărea complicații neurologice precum meningită, paralizie facială (paralizia Bell), dureri severe de cap și rigiditate a gâtului. Afectarea nervului facial se poate întâmpla la 5% dintre pacienții netratați, iar în cazurile grave pot persista sechele motorii.
Sistemul cardiovascular nu este scutit. Pacienții pot dezvolta tulburări de ritm cardiac, palpitații sau chiar inflamarea mușchiului inimii, condiții care necesită intervenție medicală urgentă.
În stadiul cronic, care poate apărea la luni sau chiar ani de la infecția inițială, boala atacă în special articulațiile mari. Artrita și durerile articulare afectează aproximativ 50% dintre pacienți, genunchii fiind cel mai frecvent vizați. Manifestările neurologice persistente includ tulburări de memorie, dificultăți de concentrare, insomnie și oboseală cronică.
Diagnosticul: între provocări și soluții
Diagnosticarea bolii Lyme este un proces complex care combină evaluarea clinică cu testele de laborator. Medicul poate pune diagnosticul pe baza istoricului pacientului – provenința din zonă endemică, activități în aer liber, prezența eritemului migrator – dar confirmarea se face prin analize de sânge specifice.
Testele serologice detectează anticorpii împotriva bacteriei Borrelia burgdorferi. Se folosește inițial testul ELISA, iar dacă rezultatul este pozitiv sau neconcludent, se efectuează testul Western Blot pentru confirmarea diagnosticului. Trebuie însă menționat că în stadiile foarte timpurii ale infecției, testarea poate fi negativă deoarece organismul nu a avut timp să producă anticorpi, motiv pentru care medicii recomandă repetarea testelor după câteva săptămâni dacă simptomele persistă.
Pentru cazurile cu suspiciune de afectare neurologică, se poate recurge la analiza lichidului cefalorahidian, iar în situațiile cu manifestări articulare severe se poate testa lichidul sinovial.
Tratamentul: eficiență prin promptitudine
Vestea bună este că boala Lyme răspunde excelent la tratamentul antibiotic dacă este inițiat timpuriu. Pentru stadiile incipiente, se prescriu antibiotice orale precum doxiciclina, amoxicilina sau cefuroxim, pe o perioadă de 10 până la 21 de zile.
În cazurile severe sau când boala a afectat sistemul nervos central sau inima, poate fi necesară administrarea intravenoasă a antibioticelor, tratamentul putând dura între 14 și 28 de zile. Cu intervenție promptă, majoritatea pacienților se recuperează complet.
Există totuși o realitate mai puțin plăcută: aproximativ 10% dintre persoanele cu borelioză dezvoltă sindromul bolii Lyme post-tratament, manifestat prin oboseală persistentă, dureri musculare și articulare și dificultăți de concentrare care pot dura luni sau chiar ani după încheierea tratamentului. Cauzele exacte ale acestui sindrom nu sunt complet elucidate, iar gestionarea se concentrează pe ameliorarea simptomelor și recuperare graduală.
Prevenția: prima linie de apărare
Măsurile preventive rămân cea mai eficientă modalitate de protecție împotriva bolii Lyme. Persoanele care petrec timp în zonele cu risc ridicat ar trebui să respecte câteva reguli simple dar esențiale.
Îmbrăcămintea adecvată reprezintă prima barieră de protecție: haine cu mâneci lungi, pantaloni lungi introduși în șosete, pălării și încălțăminte închisă reduc semnificativ suprafața de piele expusă. Culorile deschise ajută la identificarea mai ușoară a căpușelor pe haine.
Utilizarea repelentelor pe bază de DEET pe piele și pe haine oferă o protecție suplimentară. După fiecare activitate în aer liber, este crucial să verificați întreaga suprafață a corpului, acordând o atenție specială zonelor calde și umede precum inghinala, subratele și scalpul, unde căpușele preferă să se fixeze.
Dacă descoperiți o căpușă, îndepărtați-o cât mai rapid posibil folosind o pensetă cu vârf fin. Apucați insecta cât mai aproape de piele și trageți uniform în sus, fără să o răsuciți. Când căpușele sunt îndepărtate imediat, transmiterea bacteriei este foarte puțin probabilă. După îndepărtare, dezinfectați zona mușcăturii și monitorizați-o timp de 30 de zile pentru eventuale modificări.
Pentru familiile cu copii, vigilența trebuie să fie și mai mare, deoarece cei mici petrec mult timp jucându-se în iarbă și păduri, iar comportamentul lor explorator îi face mai vulnerabili.
O speranță pentru viitor
Comunitatea medicală lucrează intens la dezvoltarea unui vaccin împotriva bolii Lyme. Vaccinul este în stadiul trei al studiilor clinice și vizează șase dintre cele mai comune tulpini patogene găsite în SUA și Europa. Dacă va fi aprobat, acesta ar putea schimba radical modul în care ne protejăm de această boală insidioasă.
Până atunci, educația și vigilența rămân cele mai puternice arme. Boala Lyme este o afecțiune serioasă, dar cu diagnostic precoce și tratament adecvat, prognosticul este favorabil. Dacă observați o erupție cutanată neobișnuită după ce ați petrecut timp în natură, dacă aveți simptome asemănătoare gripei în sezonul cald sau dacă găsiți o căpușă fixată pe piele, consultați imediat un medic. În cazul bolii Lyme, timpul este aliatul cel mai prețios al vindecării.
Sanatate
Medicina de familie – fundamentul unei vieți sănătoase
Într-o lume în care informația circulă rapid, iar accesul la servicii medicale devine tot mai diversificat, medicina de familie rămâne pilonul central al sănătății individuale și comunitare. La Clinica DAVA, medicina de familie nu este doar o specialitate – este o misiune. O misiune de a fi aproape de oameni, de a preveni, de a educa și de a însoți fiecare pacient în drumul său spre o viață echilibrată și sănătoasă.
De ce este medicina de familie atât de importantă?
Medicul de familie este primul contact cu sistemul medical. Este persoana care cunoaște istoricul tău, care îți înțelege stilul de viață, factorii de risc și nevoile reale. Spre deosebire de consultațiile ocazionale la specialiști, relația cu medicul de familie este una de durată, bazată pe încredere și continuitate.
La Clinica DAVA, această relație este cultivată cu grijă. Fiecare pacient este tratat cu respect, empatie și profesionalism. Echipa de medici de familie oferă consultații complete, monitorizare periodică, recomandări personalizate și sprijin în gestionarea afecțiunilor cronice sau acute.
Centrul Medical DAVA
Adresa: Strada Avram Iancu nr 30, interfon 01, sector 2, Bucuresti
- Puncte de reper: Foisorul de Foc, intersectia bd-ul Pache Protopopescu cu str. Traian
- Mijloace de transport: 70, 90, 311, 655, 14, 79, 86, 133
Telefon: 031.434.4395
Serviciile oferite de medicina de familie la Clinica DAVA
- Consultații medicale generale
- Monitorizarea bolilor cronice (diabet, hipertensiune, afecțiuni cardiovasculare)
- Recomandări pentru analize și investigații suplimentare
- Eliberarea de rețete și bilete de trimitere
- Vaccinări și consiliere preventivă
- Educație medicală și nutrițională
Prevenția – cheia unei vieți sănătoase
Unul dintre cele mai importante roluri ale medicului de familie este prevenția. La Clinica DAVA, se pune accent pe identificarea timpurie a riscurilor, pe consilierea stilului de viață și pe educarea pacientului. Prin controale regulate, analize de rutină și dialog deschis, se pot evita complicații majore și se poate menține o stare de sănătate optimă.
Medicina de familie în era digitală
Clinica DAVA integrează tehnologia în practica medicală, oferind:
- Programări online rapide
- Acces la dosarul medical electronic
- Comunicare eficientă prin platforme digitale
Astfel, pacienții pot accesa serviciile medicale fără bariere, într-un mod simplu și sigur.
Empatie și profesionalism
La DAVA, medicina de familie înseamnă mai mult decât diagnostic și tratament. Înseamnă ascultare, înțelegere și sprijin. Fiecare medic este pregătit să abordeze pacientul ca pe un partener, nu doar ca pe un caz medical. Această abordare umană face diferența în calitatea actului medical și în satisfacția pacientului.
FAQ – Întrebări frecvente despre medicina de familie la Clinica DAVA
1. Pot să îmi aleg medicul de familie la DAVA?
Da, pacienții pot opta pentru medicul de familie dorit, în funcție de disponibilitate.
2. Ce trebuie să fac pentru a mă înscrie?
Este suficient să completezi un formular de înscriere și să aduci actele necesare (CI, card de sănătate).
3. Se pot face consultații și online?
Da, Clinica DAVA oferă consultații prin telemedicină pentru cazurile care permit acest tip de abordare.
4. Sunt acoperite serviciile de medicina de familie de Casa de Asigurări?
Da, majoritatea serviciilor sunt decontate prin sistemul public de sănătate.
5. Pot primi recomandări pentru specialiști?
Desigur. Medicul de familie poate elibera bilete de trimitere către specialiști și poate coordona tratamentul.
Concluzie
Medicina de familie este mai mult decât o specialitate – este o vocație. La Clinica DAVA, această vocație se traduce prin grijă reală față de oameni, prin profesionalism și prin dorința de a construi o comunitate sănătoasă. Dacă vrei să ai alături un medic care te cunoaște, te înțelege și te sprijină, medicina de familie de la DAVA este alegerea potrivită.
Sanatate
Ziua Porților Deschise la Spitalul Digenio: De la prima endoscopie digestivă în sistemul privat la un centru de excelență – Digenio, 30 de ani
Spitalul Digenio anunță organizarea evenimentului Ziua Porților Deschise, care va avea loc vineri, 13 februarie, începând cu ora 14:00, la sediul spitalului.
Evenimentul marchează 30 de ani de la realizarea primei endoscopii digestive într-un spital privat din Transilvania, un moment de pionierat care a contribuit decisiv la dezvoltarea medicinei private și la modernizarea practicilor de diagnostic și tratament în regiune.
Fondatorul Spitalului Digenio, Prof. univ. dr. Marcel Tanțău, este unul dintre cei mai apreciați și respectați specialiști în domeniul gastroenterologiei, recunoscut pentru contribuțiile sale în endoscopia avansată, educația medicală și dezvoltarea practicilor moderne în mediul medical privat.
Parcursul profesional și instituțional al Spitalului Digenio este sintetizat simbolic în titlul evenimentului:
„De la prima endoscopie digestivă în sistemul privat la un centru de excelență – Digenio, 30 de ani”.
Pornit ca un proiect medical de pionierat, Digenio a cunoscut o evoluție constantă, bazată pe investiții continue în infrastructură, tehnologie medicală și resursă umană. Astăzi, Spitalul Digenio funcționează ca o instituție medicală modernă, cu dotări de ultimă generație și o echipă medicală multidisciplinară, recunoscută pentru performanță și profesionalism.
De-a lungul celor trei decenii de activitate, spitalul a avut un rol esențial în dezvoltarea endoscopiei și gastroenterologiei în sistemul privat, în formarea profesională a medicilor și în creșterea accesului pacienților la servicii medicale de înaltă calitate, la standarde europene.
În cadrul evenimentului va avea loc o conferință de presă, începând cu ora 13:30, dedicată prezentării parcursului Spitalului Digenio, a contextului medical în care a fost realizată prima endoscopie digestivă într-un spital privat din Transilvania, precum și a direcțiilor de dezvoltare viitoare.
Evenimentul se desfășoară în prezența Prof. univ. dr. Marcel Tanțău și a Prof. univ. dr. Alina Tanțău, ale căror contribuții profesionale și academice au marcat evoluția spitalului și a medicinei private din regiune.
Publicul, reprezentanții instituțiilor, ai mediului medical și mass-media sunt invitați să viziteze spitalul, să cunoască echipa medicală și să descopere infrastructura, tehnologia și serviciile medicale care definesc astăzi Spitalul Digenio.
Evenimentul reprezintă un moment de recunoaștere a pionieratului medicinei private din Transilvania și o oportunitate de dialog între profesioniști, autorități și comunitate, în jurul valorilor de excelență, continuitate și dezvoltare medicală.
Sanatate
Flora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele
„Flora intestinală distrusă” este un termen popular şi din ce în ce mai frecvent în motoarele de căutare și pe Social Media. Medical, vorbim mai corect despre disbioză, care este o modificare a diversității și funcției microbiotei intestinale, influențată de dietă, medicamente (în special antibiotice), infecții, inflamație, stres și factori de stil de viață.
De ce este important să cunoști statusul florei tale intestinale? Pentru că intestinul nu este un simplu „un tub digestiv”, cum tindem să minimalizăm. La nivel intestinal se află o proporție foarte mare din celulele sistemului imunitar (în literatura de specialitate este frecvent menționat intervalul 70–80%), iar microbiota are un rol activ în educarea și modularea imunității. În plus, tulburările funcționale digestive sunt comune la nivel populațional. Spre exemplu, într-un studiu pe baza criteriilor Rome IV, prevalența tulburărilor funcționale intestinale a fost raportată la ~17%.
De ce „se dereglează” rapid microbiomul și ce ne arată studiile despre dietă, antibiotice și schimbările bruște
Un punct important (și adesea ignorat în social media) este viteza cu care microbiota răspunde la schimbări. Un studiu clasic publicat în Nature a arătat că o modificare alimentară majoră (dietă exclusiv animală vs exclusiv vegetală) poate schimba structura comunității microbiene în câteva zile. În literatura de sinteză se discută inclusiv despre modificări foarte rapide ale activității metabolice microbiene, uneori observabile în aproximativ 24 de ore, în funcție de substratul alimentar și de context.
Un alt aspect este impactul antibioticelor. În cazul în care vă întrebați, pot produce modificări ale microbiotei care persistă săptămâni până la luni după un tratament, iar recuperarea poate fi incompletă pentru anumite specii la unele persoane, mai ales după cure repetate sau antibiotice cu spectru larg. Asta explică de ce un pacient poate spune „de atunci nu mai sunt ca înainte” după o infecție tratată antibiotic, acesta este răspunsul.
Mi-aș dori totuși să clarific faptul că disbioza nu înseamnă automat „boală gravă”, dar poate fi un teren care întreține simptome și sensibilități digestive, mai ales când se combină cu stres, somn deficitar, dietă săracă în fibre, sedentarism sau inflamație de fond.
„Flora intestinală distrusă”: care sunt cele mai frecvente simptome
Aici e partea care creează multă confuzie: simptomele disbiozei sunt frecvent nespecifice. Nu există un „set unic” care confirmă diagnosticul doar din poveste. Cel mai des, pacienții descriu:
Balonare, gaze, disconfort postprandial, alternanță constipație-diaree sau scaune neformate, senzația de digestie „lentă”, intoleranțe alimentare care apar „din senin”. La unele persoane apare hipersensibilitate viscerală: intestinul reacționează exagerat la stimuli normali, iar pragul de toleranță scade.
Pe lângă ce se întâmplă la nivelul sistemului digestiv, pot exista manifestări extraintestinale: oboseală, fluctuații de energie, somn mai slab, „ceață mentală”. Aici trebuie păstrată prudența, întrucât aceste simptome pot avea multiple cauze (deficit de fier/B12, disfuncții tiroidiene, anxietate, tulburări de somn, inflamație), deci nu e corect să le punem automat pe seama microbiomului fără o evaluare minimă.
Așadar, disbioza este adesea o piesă dintr-un puzzle, nu întregul puzzle. De aceea, un articol bun trebuie să includă și partea de diferențiere: când e doar o tulburare funcțională și când există semne că trebuie căutată o cauză organică.
Când vorbim de „disbioză” și când trebuie excluse alte diagnostice
Este important de subliniat că „flora intestinală distrusă” nu este un diagnostic în sine, ci descrie un mecanism funcțional. De aceea, în practică, nu orice balonare, disconfort digestiv sau tranzit neregulat înseamnă automat disbioză.
Disbioza este mai probabil mecanismul dominant atunci când simptomatologia apare în contextul unui factor declanșator cunoscut, precum un tratament antibiotic recent, o infecție digestivă acută, o perioadă de stres intens, privare de somn sau o schimbare alimentară majoră. În aceste situații, tabloul clinic este de obicei funcțional: balonare postprandială, gaze, disconfort abdominal difuz, alternanță constipație–diaree, intoleranțe alimentare apărute recent și o variabilitate importantă a simptomelor în funcție de dietă și context emoțional. În aceste cazuri, mucoasa intestinală este structural intactă, dar mediul microbian și funcția digestivă sunt dereglate.
În schimb, este mai probabil să existe o altă patologie de fond atunci când apar semne de alarmă precum scăderea ponderală involuntară, anemia, rectoragiile, scaunele negre, diareea nocturnă, febra sau durerea abdominală progresivă, ori când simptomatologia este constantă, severă și independentă de alimentație. În aceste situații, este obligatorie excluderea unor afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală, boala celiacă, neoplasmul colorectal, infecțiile persistente sau tulburările endocrine, înainte de a atribui simptomele unui dezechilibru al microbiotei.
Există, de asemenea, un număr mare de situații în care disbioza nu este cauza primară, ci apare secundar unei alte afecțiuni. De exemplu, în boala celiacă netratată, inflamația mucoasei modifică mediul intestinal și duce la disbioză; în hipotiroidism, tranzitul intestinal lent favorizează modificări ale florei; în SIBO, dezechilibrul bacterian este localizat predominant în intestinul subțire; iar în stresul cronic, dereglarea axei intestin–creier modifică motilitatea și secrețiile digestive, cu impact secundar asupra microbiomului. În aceste situații, reechilibrarea florei este necesară, dar insuficientă dacă nu este tratată și cauza de fond.
Din perspectivă clinică, abordarea corectă nu este să „etichetăm” simptomele ca disbioză, ci să înțelegem dacă disbioza este mecanismul principal, un factor agravant sau doar un epifenomen. Această diferențiere este esențială pentru ca intervenția să fie eficientă și durabilă.
Concluzie
Dezechilibrul florei intestinale este o expresie a modului în care intestinul reacționează la dietă, stres, inflamație, medicație și contextul general al organismului. De aceea, simptomele atribuite frecvent „florei distruse” nu pot fi interpretate izolat și nu ar trebui tratate prin soluții universale sau intervenții empirice.
Pentru unii pacienți, disbioza este mecanismul central al simptomelor și răspunde bine la ajustări nutriționale, corectarea stilului de viață și, atunci când este cazul, intervenții microbiotice țintite. Pentru alții, disbioza este secundară unei alte afecțiuni (inflamatorii, endocrine, autoimune sau funcționale) care trebuie identificate și tratate pentru ca echilibrul digestiv să se poată reface durabil.
Abordarea corectă este, așadar, una integrativă și personalizată. Scopul nu este să urmărim doar „să reparăm flora”, ci să înțelegem contextul în care aceasta s-a dezechilibrat. Este singura alternativă prin care simptomele digestive pot fi ameliorate real, iar intestinul își poate recăpăta rolul său esențial în reglarea metabolismului, imunității și stării generale de bine.
-
Actualitateacum 3 zileȘoferul din Iași care a ucis un bărbat pe trecerea de pietoni în 2021 nu scapă de pușcărie. ICCJ menține pedeapsa de 5 ani cu executare
-
Actualitateacum 3 zileCum a devenit zodiacul un instrument de autocunoaștere pentru Generația Z
-
Actualitateacum 3 zileDans la bară marca Serena Williams. Mișcări fără rețineri din partea americancei, în clipul care a încins internetul
-
Actualitateacum 2 zilePovestea bolșevicului considerat responsabil de moartea a milioane de oameni și care a semnat răpirea Basarabiei
-
Actualitateacum 2 zileDovezi tot mai numeroase că Epstein a fost ucis: un misterios fulger portocaliu și medicul care spune că a fost strangulat
-
Actualitateacum 2 zileCristi Chivu a rupt blestemul! Victorie mare cu Juventus: primul derby câștigat în cariera sa de antrenor
-
Actualitateacum 2 zileProgram catastrofal la JO 2026. Marele favorit la aurul olimpic a cedat complet sub presiune. Ratare istorică pentru american
-
Actualitateacum 2 zileRadu Miruță anunţă un acord bilateral cu Tokyo, după întâlnirea cu omologul său japonez, la Munchen




