Că suntem o țară bântuită de neșansa de a avea lideri politici de mare marcă și cu potențial care să genereze bunăstare, asta am aflat de mult timp și asta simțim toți. Că încă mai avem o brumă de democrație și o Constituție din ce în ce mai neîndestulătoare în principii pentru vremurile pe care le trăim, și asta se simte din ce în ce mai mult. Când vorbim de dreptate și adevăr, convulsiile majore din societate legate de orice subiect, , de la „hrană, apă, energie” (ca să citez un “clasic” în viață) și până la manifestările cotidiene ale celor trei puteri în stat, Legislativ, Executiv și Justiție, avem dezamăgiri și frustrări care nu trec cu niciun medicament. Diagnosticele sunt de fațadă, așa că nu există adevăr, iar tratamentele eșuează pentru că diagnosticele nu sunt cele reale.

Justiția, spre care ne îndreptăm cu toate problemele pe care le avem, mai puțin cele care țin de dezamăgirile în dragoste, are nevoie de o repoziționare după ce a fost femeia ușoară a multor politicieni care au tras de ea cum și cât au vrut, cu complicitatea sau coautoratul unor magistrați cărora le-a păsat doar de funcțiile lor, de ascensiune și păstrarea unor privilegii pe care tot politicul le-a generat. După o perioadă de calm a venit furtuna li cerul justiției s-a umplut de stoluri de vulturi, iar oamenii încearcă din răsputeri să înțeleagă care e direcția și de ce drumurile sunt înfundate sau podurile consolidării unui Stat de Drept stau să se prăbușească.

Vulturi în zbor deasupra unui cuib de cuci. Fac trimitere, premeditat, la binecunoscutul roman cu acest nume, pentru că acolo totul se petrece într-un spital de psihatrie unde, după administrarea tratamentelor, pacienților le trecea timpul cu jocuri de noroc și puzzle-uri, iar esența, mesajul, este cam același. Toată lumea trebuia să respecte regulile. Cine le încălca, intra pe terapie electroșoc. Zilele se scurgeau într-o muzică redată în buclă de o casetă pe care toți pacienții o știau pe dinafară. În dorința de a-și păstra propria libertate interioară fie ea și distorsionată, unul dintre ei făcea pe surdo-mutul. Ca și la noi, unde lipsa dorinței de implicare sau de pus umărul la schimbarea răului i-a dus pe mulți în această atitudine de surd, mut, sau și una și alta. Iar asta nu schimbă nimic. Dimpotrivă. Timpul trece oricum și nu el este cel care oferă soluții. În lipsă de ceva mai bun, în “Zbor deaupra unui cuib de cuci”, jocurile de noroc din ospiciu, doar ele, aduceau speranța unui câștig iluzoriu. Și la noi, supraviețuirea e la noroc. Și judecarea unor cauze mai ieșite din tipar, mai zgomotoase, tot așa, la noroc. Dacă nu, bestemi ghinionul!

Așa e atmosfera din societatea românească la ora actuală. Lipsă de diagnostic, lipsă de tratamente utile vindecării, apatie, speranța că în justiție lucrurile se vor reașeza prin discuțiile dintr-un comitet organizat la Guvern ca să îi ofere propuneri unanim agreate premierului Ilie Bolojan, care le va citi și Dumnezeu știe ce va înțelege, la final, din ele!

Aceeași manieră de joc, în care tragi de timp pentru a încerca să afli cărțile adversarului, este și la Curtea Constituțională. Unde numărăm amânările pe dezbaterea Legii privind pensiile magistraților ca pe zilele în care au loc întârnirile dintr-un ospiciu în scopul unei “comuniuni terapeutice”. Fiecare iese din tipar într-o luptă acerbă pentru redefinirea identității Justiției așa cum o vede fiecare din poziția în care se află sau pe care a fost pus. În puțin timp, miercuri, CCR va trebui să decidă dacă timite solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la Curtea Europeana de Justiție. Dacă da, mai stăm cel puțin un an cu legea lui Bolojan suspendată în șpagat, între CCR și CJUE. Dacă nu, aleluia! Reluăm caseta în buclă din cuibul de cuci.

Mâine, 16 februarie, la Ministerul Justiției se va încheia lista cu candidații la șefia marilor parchete, adică cine a îndeplinit condițiile de participare după ce au fost analizate toate dosarele depuse pentru selecție. Interviurile vor fi susținute spre finele acestei luni în fața comisiei și a ministrului Justiției, în 2 martie se vor trimite propunerile la CSM pentru a se lua avizul consultativ motivat. De care se va ține cont sau nu. Așa că nu înțeleg de ce se mai cere așa ceva!

Până la urmă, Președintele va da verdictul, ca un suprem ce e în aceste numiri! Iar asta contează, credeți-mă! Contează cine va conduce Parchetul General, DIICOT și DNA, pentru că există variante câștigătoare sau distructive. Justiția poate redeveni o junglă în care cei puternici pot rade pe cei incomozi, ca în timpul parteneriatului dintre Coldea și Kovesi. Poate deveni terenul în care HAȘTAG va face regulile după cum îi dictează interesele. Avem pe lista candidaților și haștagiști de soi. Sau poate să își recapete demnitatea. Sănătatea sistemului ține de modul în care tratezi “pacienții”. Or, dacă “pacienții” sunt tratați de un fals doctor de trupuri și suflete, atunci va fi mai rău decât la spitalul de nebuni! Ceea ce vom trăi nu vor fi efectele unor halucinații, ci ale unei realități impuse care ar putea duce, încet dar sigur, după atâtea șocuri, către cântecul Șefului Bromden din romanul sus-menționat, “Unul a zburat peste cuibul cucului”. Întrebarea ar fi: Și noi ce vină avem? Una este sigur asta: comoditatea care face ca oamenii să nu mai lupte pentru drepturile lor!

AUTORUL RECOMANDĂ:

Cât mai ține scandalul legat de magistratură? Caii nărăvași nu se dresează ușor…

Cum se croșetează pe reforma Legilor Justiției la Guvern. Tare ca fularul, iute ca Personalul!