Un raport oficial al Curții de Conturi aruncă în aer imaginea administrației prezentate ani la rând drept „model de eficiență”. Auditorii au emis opinie contrară asupra situațiilor financiare, concluzionând că acestea nu reflectă realitatea: patrimoniu trecut eronat în evidențe, bunuri lipsă din contabilitate și plăți nejustificate de ordinul milioanelor de lei, toate în perioada în care administrația era condusă de Ilie Bolojan.

Administrația din Bihor a fost invocată, ani la rând, ca un exemplu de eficiență: investiții rapide, tăieri de costuri, reorganizări și disciplină bugetară.

Și același model este astăzi argument politic pentru reforme și austeritate la nivel național, doar că auditul oficial spune altceva: situațiile financiare nu prezintă realitatea.

Curtea de Conturi a emis o opinie contrară, cea mai severă formă de concluzie pe care o poate primi o instituție publică. Iar o opinie contrară nu e o nuanță contabilă. Este ca și cum Curtea ar spune: „din ce am verificat, bilanțul nu reflectă corect realitatea”.

Marea gaură de imagine: patrimoniu trecut în acte, dar ieșit din patrimoniu

În cazul de față, baza „greutății” vine în primul rând din două erori mari de patrimoniu (active) și una de inventariere/denominare la Muzeul Țării Crișurilor, care împreună înseamnă circa 33,73 milioane lei, notează stiripesurse.ro.

Curtea constată o supraevaluare a activelor necurente în 2024 pentru că nu s-a înregistrat ieșirea din patrimoniu a unor imobile aferente Campusului pentru Învățământ Dual – Oradea.

Cifra este uriașă: 17.867.052 lei (în concret, un imobil apare în contabilitate cu 17.867.051,67 lei), deși, prin hotărâri ale CJ și CL Oradea, imobilele aferente campusului au fost trecute în domeniul public al Municipiului Oradea și s-a făcut protocol de predare-primire.

Pe înțelesul tuturor: „am dat bunul, dar în acte încă îl ținem la noi”. Iar asta umflă artificial bilanțul.

Drumuri/terenuri: 14,48 milioane lei care există, dar nu apar în evidențe

A doua eroare mare este oglinda primei: subevaluare a activelor necurente, pentru că nu au fost înregistrate în contabilitate și inventar terenuri din domeniul public preluate pentru drumuri județene/proiecte (Zona Metropolitană Oradea, centuri ocolitoare, culoare de expropriere etc.).

Valoarea erorii: 14.484.633,12 lei, pentru o suprafață totală de 554.243 mp teren. Altfel spus… „terenurile au intrat, dar nu există în contabilitate”.

Aici, concluzia economică este simplă: în același bilanț sunt și „bunuri plecate, dar încă în acte”, și „bunuri intrate dar lipsă din acte”.

A treia piesă mare: Muzeul Țării Crișurilor și denominarea patrimoniului cultural

Raportul mai cuprinde o problemă semnificativă la Muzeul Țării Crișurilor Oradea: neconcordanțe între evidența contabilă și gestiunea cantitativ-valorică a bunurilor culturale (obiecte muzeale), plus aplicarea necorespunzătoare a procesului de denominare pentru bunurile deținute anterior datei de 1 iulie 2005.

Eroarea cuantificată: 1.379.829,35 lei (subevaluare a activelor imobilizate de natura bunurilor culturale).

Mai târziu, raportul notează separat că Muzeul nu a făcut reevaluarea bunurilor culturale mobile, dar acolo „valoarea erorii nu a fost cuantificată”.

Mai exact, patrimoniul cultural există, dar valoarea lui în evidențe nu este gestionată corect, iar acest fapt afectează atât contabilitatea, cât și imaginea reală a patrimoniului public.

Zona „care doare în deficit”: plăți nelegale, supraplăți, ajustări greșite

Și dacă partea de mai sus reprezintă  „imagine și control patrimonial”, mai departe auditul arată și „buba” pe care o simte orice contribuabil: bani plătiți în plus sau greșit.

Între constatările cuantificate din raport (punctele 4–17), rezultă un total al erorilor cuantificate de aproximativ 2,07 milioane lei. Aici găsim plăți nelegale/supraplăți, accesorii, decontări greșite, lucrări neexecutate decontate etc.

Dar nu toate aceste sume sunt „gaură definitivă”. Unele sunt tratate ca prejudicii de recuperat/regularizat, dar economic vorbim de același lucru: presiune pe buget și control intern slab.

Provizioane pe litigii ținute „din inerție”: 707.411 lei

Curtea de Conturi precizează că provizioanele pentru litigii nu au fost revizuite și ajustate la data bilanțului în funcție de sentințe definitive, ceea ce a dus la supraevaluarea datoriilor necurente. Valoarea acestei erori? 707.411 lei.

Așadar, în bilanț apare o datorie probabilă mai mare decât ar fi trebuit, pentru că nu s-a actualizat situația juridică. Asta nu e „pierdere de cash” imediată ca o plată, dar e un semn clasic de management financiar rigid și raportare care nu urmărește realitatea la zi.

Asociere fără personalitate juridică: 50.000 lei (cu detalierea 45.000 + 5.000)

Raportul mai notează nerespectarea tratamentului fiscal privind o asociere fără personalitate juridică, cu o valoare a erorii de 50.000 lei (în audit apar explicit și componentele de 45.000 lei și 5.000 lei).

Aici miza economică e simplă: când fiscalitatea și forma juridică nu sunt tratate corect, riști regularizări, accesorii, litigii, blocaje.

Ajustare greșită de plăți la un drum județean: 84.280 lei

La obiectivul „Reabilitarea DJ190G…”, Curtea constată aplicarea unui coeficient de ajustare incorect, contrar contractului.

Valoarea erorii: 84.280 lei, din care 77.750 lei plăți nelegale și 6.530 lei accesorii calculate de conducerea entității. Deci nu discutăm despre „s-a asfaltat sau nu s-a asfaltat”, ci despre formula de actualizare/decontare aplicată greșit.

Genul de eroare care, repetată pe multe contracte, umflă cheltuielile fără să crească lucrarea, mai scrie sursa citată.

Plăți nelegale/în plus pe lucrări și dotări: de la zeci de mii la sute de mii

Raportul are mai multe puncte care, în esență, repetă același tipar economic: „s-a acceptat la plată mai mult decât era real datorat” ori „s-au decontat cantități neexecutate/neconforme”.

Câteva valori-cheie exact cum apar în raport:

Într-un caz, o valoare a erorii de 172.632 lei (în același punct sunt menționate 158.378 lei + 14.254 lei accesorii/actualizări). În astfel de cazuri, Curtea vede diferențe între documentația tehnică, realitate și decontare.

În alt caz, 44.187 lei (cu 40.913,44 lei + 3.273 lei).

Un alt punct major: 622.690 lei (cu 571.275 lei și 51.415 lei accesorii/actualizări). Asta deja e sumă care, într-o logică de „austeritate”, e fix genul de „scurgere” care nu produce servicii mai bune, ci doar costuri.

Mai apar: 171.772 lei, 54.861 lei, 24.387 lei, 52.209 lei, 21.774,18 lei (cu 19.976,18 lei + 1.798 lei), plus alte constatări de ordinul zecilor de mii.

„Modelul Bihor” și austeritatea lui Bolojan

Atunci când un lider spune „statul e prea gras, trebuie să strângă cureaua“ (așa cum spunea Bolojan în primele zile ale mandatului său) – adică disciplină și control, – sunt două moduri să-l contrazici: ori îi arăți că datele sunt impecabile și că nu există pierderi, ori îi arăți că pierderile sunt inevitabile.

Raportul Curții pune reflectorul exact pe punctele care fac reforma „plauzibilă” ca discurs, indiferent dacă îți place sau nu austeritatea.

„Austeritatea” apare când ai scurgeri și bilanțuri neclare

Dacă, în același an, ai erori mari de patrimoniu de ordinul zecilor de milioane și apoi o suită de supraplăți/decontări greșite de ordinul milioanelor, mesajul economic e simplu: statul cheltuiește fără să știe perfect pe ce, iar asta împinge spre trei soluții, toate nepopulare: taxe mai mari, împrumuturi mai scumpe sau tăieri/înghețări.

Și aici apare paradoxul care îi enervează pe români: nu se taie pentru că „nu există bani în lume”, ci pentru că banii existenți se pierd prin control slab și evidență neclară.

Autorul mai recomandă:

Lucian Romașcanu a depus jurământul ca membru al Curții Europene de Conturi: „Voi reprezenta România cu cinste”

Hubert Thuma deconspiră planurile lui Bolojan pentru liberali: „Îi reproșez o încercare de USR-izare a partidului”