Actualitate
Dincolo de „baby blues“: „Depresia post-partum nu este un eșec personal“
Depresia post-partum rămâne una dintre cele mai frecvente complicații medicale asociate nașterii, însă este adesea confundată cu oboseala firească sau cu așa-numitul „baby blues“. Diferența nu ține doar de intensitatea emoțiilor, ci mai ales de durată și de impactul asupra funcționării zilnice. Dacă stările de tristețe, iritabilitate sau gol interior persistă mai mult de două săptămâni și afectează somnul, apetitul, capacitatea de concentrare ori relația cu copilul, vorbim despre un posibil episod depresiv care necesită evaluare de specialitate.
Sursă foto: Shutterstock
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, depresia postnatală afectează un procent semnificativ dintre femei în primul an după naștere și poate avea consecințe serioase dacă nu este tratată, inclusiv risc de suicid în formele severe. Afecțiunea nu se manifestă întotdeauna prin tristețe evidentă. Multe mame descriu iritabilitate constantă, reacții disproporționate, anxietate intensă, gânduri intruzive sau dificultatea de a simți bucurie – simptom numit anhedonie. Specialiștii explică apariția depresiei post-partum printr-o combinație de factori biologici, psihologici și sociali. Scăderile hormonale bruște după naștere, privarea de somn și modificările neurobiologice care susțin atașamentul pot crește vulnerabilitatea emoțională. La acestea se adaugă istoricul personal de depresie sau anxietate, schimbările din dinamica de cuplu și lipsa sprijinului. Dorința de a avea un copil și o sarcină fără complicații nu elimină acest risc.
În interviul acordat pentru „Weekend Adevărul“, Oana Doruș, psiholog clinician și terapeut prin joc și dramaterapie, explică de ce depresia post-partum nu arată mereu ca tristețe, cum poate apărea și la șase luni după naștere și de ce recuperarea – deși posibilă – depinde de un singur lucru: să ceri ajutor la timp.
„Weekend Adevărul“: Cum poate o mamă să își dea seama că nu este doar oboseală sau „baby blues“, ci depresie post-partum?
Oana Doruș: „Baby blues“ este un fenomen foarte frecvent după naștere și se manifestă prin labilitate emoțională, plâns ușor, iritabilitate, anxietate și somn dificil. Cheia este că, de regulă, debutează rapid după naștere și se remite în maximum două săptămâni. Dacă însă stările de tristețe, iritabilitate sau gol interior durează peste două săptămâni și interferează cu somnul, apetitul, capacitatea de a lua decizii sau de conectare cu copilul, vorbim despre un semnal clar că poate fi mai mult decât adaptarea obișnuită. Depresia postnatală poate dura luni de zile și se poate agrava dacă nu este abordată.
Care sunt cele mai frecvente semne de alarmă pe care femeile tind să le ignore?
Depresia post-partum nu apare mereu ca tristețe, poate să se manifeste frecvent și ca iritabilitate, furie, reacții disproporționate, intoleranță la plâns sau la zgomote, tensiune continuă. Un alt semn subestimat este anhedonia: „nu mă mai bucur de nimic“, inclusiv de lucruri care înainte aduceau plăcere. Apoi, sunt gândurile intruzive și anxietatea excesivă (verificări repetate ale copilului, scenarii catastrofice, hipervigilență), care pot speria mama și o pot face să tacă de teamă să nu fie judecată. În multe cazuri apare și dificultatea de conectare cu copilul: îngrijirea se întâmplă, dar starea este una mai mult absentă, fără emoție. Apar vinovăția, gânduri precum „nu sunt o mamă bună“, „îi fac rău copilului“, „altora le iese, numai eu nu pot“, rușinea și apoi izolarea. Un alt semnal evident este cel legat de lipsa somnului, chiar și atunci când copilul doarme, mintea mamei rămâne în alertă continuă.
De la factori biologici la cei psihologici
Este normal ca o mamă să nu simtă imediat bucurie sau conexiune cu copilul?
Poate fi normal ca bucuria să nu apară imediat sau să existe ambivalență. Tranziția la maternitate este o reorganizare majoră biologică și psihologică, iar legătura părinte-copil se construiește prin interacțiuni repetate, prin reglare reciprocă și prin experiențe de îngrijire. Devine însă îngrijorător atunci când detașarea persistă, este însoțită de suferință, cu o funcționare tot mai scăzută și care împiedică mama în a răspunde sensibil la nevoile copilului.
De ce apare depresia post-partum, chiar și atunci când sarcina a fost dorită și fără complicații?
Cercetările din ultimul deceniu arată că și creierul părintelui se modifică în această perioadă, susținând astfel comportamentele de îngrijire și sensibilitatea la semnalele bebelușului. Aceste transformări pot activa resursele, dar pot scoate la suprafață și fragilități. Dorința de a avea un copil nu anulează vulnerabilitatea psihică. Declanșarea depresiei post-partum ține de o serie de factori importanți și diverși care se pot activa simultan după naștere. Există factori biologici: schimbările hormonale bruște și, aproape invariabil, privarea de somn, care afectează reglarea emoțională și toleranța la stres. Se adaugă factorii psihologici: un istoric de depresie sau de anxietate, experiențele timpurii de atașament, perfecționismul sau autocritica. Tranziția la rolul parental reactivează frecvent teme identitare sensibile. La nivel relațional, dinamica de cuplu se modifică profund în primul an, iar lipsa sprijinului sau conflictele cresc vulnerabilitatea. Social, izolarea și presiunea de a fi „mamă perfectă“ pot amplifica suferința. Acești factori nu acționează separat, ci se întețesc: oboseala intensifică sensibilitatea, sensibilitatea crește tensiunile, tensiunile reduc sprijinul, iar izolarea adâncește ruminația. Din această țesătură de factori agravanți poate apărea depresia post-partum, chiar și în absența unor complicații medicale.
Pe marginea prăpastiei
Poate depresia post-partum să apară și la câteva luni după naștere?
Ghidurile clinice consideră relevantă perioada de până la un an după naștere. Uneori, în primele săptămâni există mobilizare și suport crescut, iar dificultățile apar mai târziu, când se epuizează sprijinul, se acumulează somnul pierdut sau cresc presiunile (revenire la muncă, conflicte, probleme de sănătate ale copilului).
Cât de gravă poate deveni această afecțiune dacă nu este tratată?
Netratată, poate deveni cronică și se poate agrava, afectând funcționarea mamei, relația de cuplu și interacțiunea cu copilul. OMS menționează explicit riscul de suicid, idei de autovătămare în cazuri severe și impactul asupra funcționării și copilului. Separat, există o situație rară, dar critică: psihoza post-partum, care este urgență psihiatrică (debut brusc, delir/halucinații, confuzie, dezorganizare).
Ce impact are depresia post-partum asupra relației mamă-copil?
În primul an de viață se construiește fundația atașamentului prin interacțiuni repetate: copilul semnalează o nevoie, părintele răspunde, iar din această secvență se dezvoltă sentimentul de siguranță. Depresia post-partum poate afecta temporar aceste schimburi. Se observă frecvent scăderea disponibilității emoționale, dificultăți în a citi și a răspunde sensibil la semnalele copilului, diminuarea plăcerii în interacțiune. Din perspectiva atașamentului, sensibilitatea parentală este esențială pentru formarea unui atașament securizant. Când mama este deprimată, răspunsurile pot deveni mai puțin consecvente sau mai puțin acordate, ceea ce poate influența reglarea emoțională a copilului. Totuși, atașamentul este un proces dinamic, nu un moment fix. Nu episoadele punctuale determină tiparul relațional, ci repetiția în timp. Cu intervenție adecvată timpurie (psihoterapie, consiliere parentală, sprijin pentru relația părinte-copil), sensibilitatea poate crește, iar relația se poate reorganiza într-un mod sănătos.
Suportul familiei, esențial
Cum ar trebui să reacționeze partenerul și familia atunci când observă schimbări de comportament?
Prin validare și sprijin concret. Asta înseamnă ascultare fără minimalizare, ajutor practic pentru a proteja somnul mamei, implicare în îngrijirea copilului, facilitarea accesului la evaluare specializată.
Ce NU ar trebui să îi spunem unei mame aflate în această situație?
Mesaje care invalidează experiența și cresc rușinea și însingurarea, de tipul: „Toate mamele trec prin asta“, „E doar oboseală“, „Ar trebui să fii recunoscătoare“. Critica, comparațiile sau presiunea de „a fi pozitivă“ agravează suferința. Mesajul corect este unul care lasă loc trăirilor să fie exprimate și oferă suport specific și aplicat.
Psihoterapia, în prima linie
Când este momentul ca o mamă să ceară ajutor specializat?
Când simptomele persistă și devin tot mai intense, când apar gânduri de auto-vătămare sau când funcționarea zilnică este semnificativ afectată.
Care sunt opțiunile de tratament și cât de eficientă este terapia?
În formele ușoare și moderate, psihoterapia este considerată intervenție de primă linie. Intervențiile centrate pe relația părinte-copil pot susține suplimentar calitatea interacțiunii și reglarea emoțională timpurie. În formele moderate-severe, medicul psihiatru poate recomanda și tratament farmacologic, cu o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu, mai ales în contextul alăptării. Un rol important îl au și intervențiile psihosociale de tipul grupuri de suport pentru mame, programe structurate de consiliere parentală, intervenții de tip educațional și comunitar. Grupurile de suport reduc izolarea, normalizează experiențele și oferă un spațiu de reglare emoțională prin validare și împărtășire. Pentru multe mame, acesta este primul pas accesibil către ajutor. Consilierea parentală individuală poate fi utilă atunci când dificultățile sunt legate de adaptarea la rol, de dinamica de cuplu sau de relația cu bebelușul. Aceasta presupune evaluarea resurselor și vulnerabilităților părintelui și ale cuplului parental, formularea de obiective clare și sprijinirea proceselor de reglare emoțională și coreglare părinte-copil. Este importantă diferențierea între consilierea parentală (orientată către rol și relație) și psihoterapia adultului pentru dificultăți personale mai vechi sau mai profunde. Pe lângă acestea, este recomandată căutarea unui psiholog sau psihoterapeut cu formare în psihologie perinatală, precum și colaborarea interdisciplinară (psiholog – psihiatru – medic obstetrician – medic de familie – consultant în alăptare), mai ales în cazurile cu simptomatologie complexă. Eficiența terapiei este susținută de datele din ghidurile internaționale: majoritatea femeilor cu depresie post-partum răspund favorabil la intervenție adecvată. Recuperarea nu este doar posibilă, ci probabilă atunci când există evaluare corectă și sprijin adaptat nevoilor reale ale mamei și familiei.
Se poate preveni depresia post-partum? Există factori de risc?
Prevenirea nu este posibilă în totalitate, totuși riscul poate fi redus prin identificarea vulnerabilităților (istoric de depresie/anxietate, stres relațional), implementarea unui plan de sprijin pentru primele luni, monitorizare și screening precoce, iar la nevoie, intervenții timpurii orientate către relația părinte-copil și susținerea cuplului parental. Depresia post-partum nu este un eșec personal. Este o vulnerabilitate care apare într-o etapă de reorganizare masivă. Majoritatea femeilor se recuperează și pot construi relații sigure și sănătoase cu copiii lor, atunci când au parte de o evaluare adecvată și de intervenție potrivită.
Actualitate
O dronă rusească a pătruns în spaţiul aerian al României. MApN a ridicat avioane F-16
Forțele ruse au lansat un nou val de atacuri asupra infrastructurii civile ucrainene din zona Dunării, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Radarele MApN au identificat un grup de aproximativ douăzeci de drone în apropierea frontierei fluviale cu România, una pătrunxzând pentru scurt timp în spaţiul aerian naţional, în zona Chilia.
O dronă a pătruns pentru scurt timp în spațiul aerian românesc
Incursiunea a fost de scurtă durată, dispozitivul reluându-și ulterior traseul către țintele din Ucraina. Au fost raportate mai multe explozii pe malul ucrainean al Dunării.
Două aeronave F-16 au decolat de la Baza 86 Aeriană Fetești în jurul orei 02.00 pentru a monitoriza situația. Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență privind instituirea măsurilor de alertare a populației din nordul județului Tulcea, fiind transmis, la ora 02.03, mesaj RO-Alert.
Alerta aeriană a încetat la ora 02.50.
Actualitate
Rădăcinile ascunse ale Europei: de unde provin, de fapt, strămoșii și limbile europenilor de astăzi
Cercetătorii au descifrat originea europenilor: triburile nomade care, în urmă cu 8.500 de ani, au declanșat un genocid continental, dar au pus bazele tuturor limbilor indo-europene vorbite astăzi. Ei sunt strămoșii genetici și lingvistici care au remodelat definitiv chipul Europei.
Înmormântarea unei căpetenii Yamnaya FOTO Rome World/facebook
Limbile indo-europene reprezintă cea mai mare familie de limbi din lume, fiind vorbite de aproape jumătate din populația globală. Totodată, aproximativ 94% dintre europeni vorbesc o limbă indo-europeană, în principal din ramurile romanică, germanică și slavă. Secole de-a rândul, cărturarii și, mai apoi, oamenii de știință moderni au încercat să găsească originea acestor limbi și strămoșii comuni ai europenilor. Au fost emise tot soiul de ipoteze, unele logice, altele fanteziste, dar niciodată nu s-a ajuns la un consens. Noile studii, bazate pe analize avansate asupra ADN-ului unor indivizi care au trăit acum 8.500 de ani, au rezolvat aproape în întregime enigma și au scos la iveală o concluzie absolut surprinzătoare.
Două studii realizate de echipe internaționale de cercetători, pe baza ADN-ului, și publicate în revista Nature, au ajuns la concluzia că strămoșii europenilor erau o populație care trăia pe teritoriul actualei Rusii, în urma cu aproximativ 6500 de ani. Ei au dus la apariția unui grup de păstori nomazi care avea să joace un rol esențial în răspândirea limbilor indo-europene. Mai apoi, neamurile europene de astăzi s-au născut în urma unui genocid cumplit, care a avut loc acum câteva mii de ani pe tot parcursul continentului.
O mână de sate din stepele rusești și un popor care a schimbat istoria lumii
Cercetările efectuate de-a lungul ultimelor decenii s-au apropiat progresiv de această descoperire uimitoare, publicată recent în revistele de specialitate. Mai precis, treptat, oamenii de știință au început să îi identifice pe cei care au adus proto-indo-europeana pe continentul european și, totodată, pe cei care au definit genetic noile popoare de pe acest vast teritoriu. Era vorba despre triburile Yamnaya, populații de păstori și războinici din stepele nord-pontice care au invadat Europa. Cu toate acestea, existau o serie de sincope, pe care noile cercetări le-au rezolvat.
Mai precis, a fost identificată populația care a stat la baza formării triburilor Yamnaya – adică strămoșul originar al europenilor și, totodată, poporul care a dat naștere primei limbi proto-indo-europene, cea din care s-au dezvoltat toate celelalte limbi și graiuri indo-europene de pe Glob. Unul dintre susținătorii acestei ipoteze este geneticianul David Reich, de la Harvard Medical School și Harvard University. Acesta a emis ipoteza că acest strămoș ancestral provine din regiunea Caucaz – Volga Inferioară. „Este pentru prima dată când avem o imagine genetică unificatoare pentru toate limbile indo-europene”, a declarat, pentru Harvard Medical School, coautorul principal Iosif Lazaridis, cercetător asociat în biologia evoluției umane la Facultatea de Arte și Științe (FAS) a Universității Harvard. Ulterior, două studii de referință, publicate în revista Nature, identifică drept nucleu inițial această populație din regiunea Caucaz – Volga Inferioară, considerată sursa proto-indo-europenei, limba precursoare a tuturor acestor idiomuri.
Această populație trăia în stepa eurasiatică, pe teritoriul actualei Rusii, în urmă cu aproximativ 6.500 de ani, în Epoca Cuprului (Eneolitic). Aria sa de răspândire se întindea de la câmpiile de-a lungul Volgăi Inferioare până la poalele nordice ale Munților Caucaz. Potrivit cercetătorilor, membrii acestui grup s-au deplasat spre vest, unde s-au amestecat cu populațiile locale, dând naștere culturii Yamnaya — acel faimos grup de păstori nomazi care avea să joace un rol esențial atât în răspândirea limbilor indo-europene, cât și în formarea popoarelor europene.
Practic, după cum indică studiile, populația Yamnaya s-a format din doar câteva mii de indivizi care trăiau în sate învecinate, în urmă cu circa 5.700–5.300 de ani. În scurt timp, aceștia au dezvoltat o economie inovatoare, bazată pe păstoritul mobil, care le-a permis să exploateze vastele teritorii ale stepelor. Această adaptare a dus la o expansiune demografică rapidă; în doar câteva secole, descendenții lor s-au răspândit pe un teritoriu uriaș, de la Europa Centrală până în estul Asiei.
Descoperirea reprezintă o confirmare importantă a „ipotezei stepelor”, formulată în secolul al XIX-lea, care plasează originea limbilor indo-europene în stepele Eurasiei. De-a lungul ultimelor decenii, lingviștii și arheologii au observat asemănări între limbi precum latina, greaca și sanscrita, sugerând existența unei limbi comune străvechi. Acum, genetica vine să completeze acest tablou.
Pe lângă limbă, triburile Yamnaya au moștenit tradiții culturale importante de la această populație străveche, inclusiv obiceiul de a-și îngropa morții în kurgane (morminte acoperite cu movile de pământ). Concluziile au fost formulate pe baza a două studii: primul, cu ADN obținut de la 354 de indivizi din Rusia și Europa de Sud-Est, iar al doilea, cu 81 de probe din Ucraina și Republica Moldova. Aceste date au fost completate de informații genetice existente de la aproape 1.000 de indivizi antici.
Cel mai mare mister din România. Mormintele de cai din nordul ţării, vechi de 4.000, care i-au lăsat fără răspuns pe cercetătorii lumii
În concluzie, câteva mii de indivizi din Epoca Cuprului (o perioadă de tranziție de la epoca pietrei la cea a metalelor), adunați în câteva sate din stepele rusești, au migrat către vest. Nu se știe exact ce i-a determinat să plece, însă pe teritoriul Ucrainei și, probabil, al Republicii Moldova de astăzi, au întâlnit populații locale, neolitice. S-au amestecat cu localnicii și au dat naștere civilizației Yamnaya, un neam de păstori războinici care avea să schimbe total destinul Europei.
Yamnaya, „tații” europenilor și un genocid preistoric
Acești Yamnaya au dezvoltat un stil de viață revoluționar. Erau crescători de vite și oi și se presupune că au fost prima populație din lume care a domesticit calul și l-a folosit pentru păstoritul nomad. Totodată, au fost primii care au învățat să utilizeze carele trase de boi. Aceste descoperiri i-au transformat în războinici redutabili. În plus, le-au asigurat o mobilitate extraordinară, care le-a modelat stilul de viață. Erau nomazi care străbăteau, cu familiile și bunurile urcate în care, stepele întinse, în căutare de noi pășuni și noi teritorii de cucerit.
„Am descoperit că Yamnaya descind din doar câteva mii de
oameni care trăiau în câteva sate învecinate, acum 5.700–5.300 de ani. Ca descedenți ai lor, Yamnaya au dezvoltat o economie radical nouă, care le-a permis
să-și urmeze turmele de animale în zone de stepă deschisă, anterior
inaccesibile. Acest lucru a dus la o explozie demografică, astfel încât, în
câteva sute de ani, descendenții Yamnaya numărau zeci de mii de persoane și
erau răspândiți de la Ungaria până în estul Chinei”, precizează Reich pentru Harvard Medical School.
Aceste triburi de păstori războinici — oameni de statură înaltă, cu pielea albă, păr roșcat sau blond și toleranți la lactoză (populațiile de vânători-culegători europeni nu o tolerau) — au tăbărât asupra civilizațiilor neolitice și eneolitice ale Lumii Vechi. Oamenii culturii Yamnaya, așa cum arată Martin Trautmann în lucrarea sa „First bioanthropological evidence for Yamnaya horsemanship”, cunoșteau metalurgia, reușind să confecționeze în special arme din bronz.
Practicau rar agricultura, doar pe malurile râurilor, atunci când staționau mai mult timp într-un loc; în acele perioade își fortificau și așezările. Meșteșugarii aveau un statut aparte în lumea Yamnaya, obiectele din metal fiind descoperite în cantități mari în mormintele elitelor tribale. În contrast, populațiile neolitice din Europa mileniului VII î.Hr. erau mai mici de statură, cu pielea mai închisă la culoare și părul brunet. În plus, nu aveau o cultură a războiului și nici nu excelau în zona metalurgiei, folosind arme și unelte din piatră. Mai mult, civilizațiile neolitice europene erau slăbite atât de o epidemie misterioasă, despre care vorbesc mulți oameni de știință, cât și de războaie intertribale.
Din ce limbă vine, de fapt, numele Moldova. Istoria zbuciumată a constituirii principatului românesc
În fața puternicilor războinici Yamnaya — mai bine echipați, mai fortificați fizic, mai rapizi și mai violenți — comunitățile agrare ale Vechii Europe au fost victime sigure. Tot mai mulți specialiști pun pe seama acestei invazii devastatoare distrugerea majorității marilor așezări neolitice, din zona danubiană (inclusiv de pe teritoriul țării noastre) și până la triburile neolitice britanice (cei care au ridicat Stonehenge). Războinicii Yamnaya au „măturat” continentul de la un capăt la celălalt, studiile genetice și arheologice scoțând la iveală un adevărat război de exterminare. Efectiv, genele bărbaților neolitici din Europa au dispărut.
Cel mai probabil, războinicii Yamnaya au exterminat bărbații din fiecare comunitate și au păstrat o parte a femeilor. Specialiștii danezi au descoperit șocați că nu a rămas mai nimic în structura poporului danez, de exemplu, din genetica strămoșilor neolitici. În mare parte doar a celor din cultura Yamnaya. „A fost o schimbare atât de rapidă de populație, efectiv fără descendenți ai predecesorilor”, preciza paleocologistul Anne Birgitte Nielsen de la Universitatea din Lund.
„Sunt tot mai convins de faptul că a fost un fel de genocid”, preciza și cercetătorul Kristian Kristinsen. La rândul lor, noile studii genetice arată că într-adevăr peste 80% dintre europenii de astăzi sunt descedenți ai Yamnaya. „Au schimbat radical populația Europei, cu perturbări majore
în Germania, Spania, Italia și Ungaria (…) În Marea
Britanie, a avut loc o înlocuire a populației de peste 90% în doar câteva
decenii”, preciza Reich.
În plus, acești războinici ai stepelor au adus și limbile proto-indo-europene, moștenite de la strămoșii lor din zona Volgăi.
Actualitate
Amenzi de zeci de mii de lei în cazul cabinetului în care o femeie a murit după o procedură de lifting. Neregulile găsite de inspectori
Cabinetul privat din Capitală, unde o femeie a intrat în comă și ulterior a murit după o procedură estetică, a fost închis, fiind aplicate amenzi în valoare de zeci de mii de lei, a anunțat, vineri, Ministerul Sănătăţii.
Ministerul Sănătății a anunțat sancțiuni în cazul cabinetului privat din Capitală FOTO Arhivă
Ministerul Sănătății a informat, printr-un comunicat transmis vineri, că, deși inițial verificările au fost întârziate de faptul că unitatea a fost găsită închisă, inspectorii sanitari au reușit ulterior să efectueze controlul, conform atribuțiilor legale.
Astfel, pentru neregulile grave constatate, inspectorii sanitari au decis închiderea cabinetului medical, ridicarea Autorizației Sanitare de Funcționare și aplicarea mai multor amenzi în cumul de 70 000 de lei.
Decizia a fost luată conform HG 857/2011 pentru deficiențe majore în procesul de sterilizare a instrumentarului medical; nerespectarea dotărilor obligatorii și a circuitelor funcționale și încălcarea normelor de igienă și a protocoalelor de dezinfecție.
Decizia vine după ce o femeie de 45 de ani din Vâlcea a venit la București pentru o operație estetică de lifting facial. În timpul intervenției, pacienta a suferit complicații grave și a ajuns în moarte cerebrală, fiind transferată de urgență la Spitalul Floreasca.
Aceasta s-a aflat în moarte clinică timp de o săptămână, fiind ținută în viață doar de aparate, ulterior fiind constatat decesul. Investigațiile CT efectuate în spital au indicat o hemoragie cerebrală intraventriculară, cel mai probabil cauzată de ruptura unui vas de sânge.
Soțul acesteia, Sorin Dumitru, a acuzat că intervenția ar fi fost realizată în condiții improprii și că soția sa nu ar fi fost supusă unor analize preoperatorii care ar fi putut preveni tragedia.
Cseke Attila, ministrul interimar al Sănătății, a dispus marți un control al Inspecției Sanitare la cabinetul medical din București unde a fost realizată procedura, însă clinica era închisă.
Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti (CMMB) a anunțat ulterior că s-a autosesizat și că a iniţiat cercetarea disciplinară a medicului implicat în intervenţie.
-
Actualitateacum 3 zileCele mai bune foarfeci de grădină 2026: Top 7 + alternative – cum alegi corect și eviți greșelile, în funcție de buget, nevoi și utilizare
-
Breakingacum 3 zileUnde pot fi consultate documentele tehnice ale cadastrului
-
Actualitateacum 3 zileCCR dă „undă verde” beneficiilor pentru șefii companiilor de stat: sesizarea lui Nicuşor Dan, respinsă
-
Actualitateacum 2 zileProiectul care interzice cumulul pensie-salariu la stat va fi adoptat joi de Guvern
-
Actualitateacum 2 zileRomânii care pleacă în minivacanța de 1 Mai cu mașina personală ar trebui să facă plinul de acasă
-
Breakingacum 2 zileCum a comentat Ilie Bolojan acuzațiile lui George Simion în privința SAFE: România are nevoie de investiții în apărare
-
Breakingacum 2 zileDonald Trump a vorbit despre OZN-uri în prezența echipajului NASA care a mers spre Lună. Reacția amuzantă a astronauților
-
Breakingacum o ziCiprian Ciucu „s-a jucat” cu AI la Primărie. Ce a descoperit edilul




