Pentru tot mai mulți români, moartea unui câine sau a unei pisici înseamnă pierderea unui membru al familiei. Dincolo de durere apare însă o problemă despre care se vorbește puțin: ce faci cu animalul după moarte dacă în orașul tău nu există un cimitir dedicat? În România, infrastructura pentru înhumarea animalelor de companie rămâne redusă și inegal distribuită, iar Constanța este unul dintre orașele în care această lipsă devine vizibilă.

Cât timp animalul este sănătos, puțini proprietari se gândesc la această zi.

Există veterinarul la care merg pentru vaccinuri și tratamente, magazine specializate, pensiuni, saloane de cosmetică, parcuri și tot mai multe servicii construite în jurul animalelor de companie.

Dar când un câine sau o pisică moare, proprietarul descoperă că pentru ultima etapă opțiunile pot fi mult mai puține.

Unde poate fi dus animalul? Poate fi îngropat? Cine îl poate prelua? Există un crematoriu? Poate familia să primească cenușa? Și unde se află cel mai apropiat cimitir pentru animale de companie?

Sunt întrebări administrative și practice care apar într-un moment profund personal.

Un serviciu care există în România, dar nu peste tot

România are exemple de cimitire dedicate animalelor de companie. În zona București–Ilfov funcționează Raiul Animalelor, la Cățelu, un operator care afirmă că și-a început activitatea în 2003.

La Codlea, în județul Brașov, a fost deschis în 2022 cimitirul EDEN, iar în Hunedoara funcționează Rămas Bun, un alt spațiu dedicat înhumării animalelor.

Problema este distribuția acestor facilități.

O familie care locuiește aproape de un asemenea loc are posibilitatea de a alege un mormânt pe care îl poate vizita ulterior. Pentru un proprietar aflat într-un oraș sau județ fără cimitir, aceeași alegere poate presupune transport pe distanțe considerabile.

O inventariere exactă a unităților autorizate la nivel național necesită date actualizate de la autoritățile sanitar-veterinare. Căutările pe internet nu sunt suficiente: sub aceeași denumire pot apărea cimitire propriu-zise, crematorii, firme de transport, servicii memoriale sau simple locații introduse pe hărțile online.

De aceea, o listare cu denumirea „cimitir de animale” nu ar trebui confundată automat cu existența unei facilități autorizate pentru înhumare.

Ce faci când animalul moare și orașul tău nu are un cimitir?

Aceasta este, de fapt, întrebarea cea mai importantă pentru proprietar.

Prima reacție poate fi aceea de a găsi un loc apropiat și de a îngropa animalul acolo: în curtea casei, pe un teren al familiei sau într-o zonă din afara orașului.

Din punct de vedere sanitar-veterinar însă, gestionarea corpului unui animal decedat este reglementată, iar înhumarea animalelor de companie trebuie făcută cu respectarea normelor aplicabile. Înaintea unei înhumări pe cont propriu, proprietarul ar trebui să solicite informații de la medicul veterinar sau DSVSA cu privire la soluțiile legale disponibile în situația concretă.

Restricțiile au și explicații practice: protejarea solului și a apelor subterane, reducerea riscurilor sanitare și împiedicarea accesului altor animale la corp.

Cu alte cuvinte, faptul că un teren aparține familiei nu înseamnă automat că orice formă de înhumare poate fi realizată acolo.

Iar când nu există un cimitir autorizat în apropiere, proprietarul trebuie să se orienteze către celelalte soluții disponibile.

De ce nu apar mai multe cimitire pentru animale?

La prima vedere, un asemenea proiect pare relativ simplu. Este nevoie de un teren, parcele, alei și o împrejmuire.

În realitate, condițiile sunt mult mai complexe.

Documentarea preliminară asupra normelor aplicabile indică cerințe privind suprafața terenului, amplasamentul, distanțele față de anumite obiective, nivelul apei freatice și accesul, precum și necesitatea unor avize din domeniul sanitar-veterinar, al sănătății publice și al protecției mediului.

Un cimitir trebuie să dispună și de infrastructură pentru funcționarea propriu-zisă: împrejmuire, căi de acces și parcele organizate, spații tehnice și condiții adecvate pentru păstrarea temporară a animalelor.

Apare astfel un paradox.

Terenul trebuie să fie suficient de aproape de oraș pentru ca proprietarii să poată ajunge ușor la el, dar, în același timp, trebuie să îndeplinească cerințele sanitar-veterinare, de mediu și urbanistice.

Există și problema investiției pe termen lung. Regimul unui teren utilizat pentru înhumarea animalelor poate presupune restricții inclusiv după încetarea activității. Condițiile exacte și perioada aplicabilă trebuie verificate pentru fiecare proiect cu autoritățile competente.

Aceste elemente pot explica de ce dezvoltarea unui cimitir este mai complicată decât pare, însă ele nu trebuie transformate automat în explicația lipsei unui asemenea obiectiv într-un anumit oraș. Pentru aceasta sunt necesare documente și răspunsuri din partea autorităților și investitorilor.

Constanța, un oraș care discută problema de aproape un deceniu

Constanța este un exemplu relevant.

Orașul nu dispune în prezent de un cimitir fizic pentru animale de companie disponibil publicului, deși ideea amenajării unuia nu este nouă.

Documente publice ale Primăriei Constanța arată că încă din 2017 Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului a analizat o solicitare privind elaborarea unui PUZ pentru un „parc – cimitir animale de companie”.

Pentru proiect a fost emis un aviz de oportunitate.

Un asemenea aviz reprezintă însă doar o etapă dintr-un proces mult mai lung și nu înseamnă că proiectul urma automat să fie construit.

La aproape un deceniu distanță, întrebarea rămâne: ce s-a întâmplat cu proiectul și de ce Constanța nu are încă un cimitir funcțional pentru animale de companie?

Răspunsul nu ar trebui presupus.

Trebuie stabilit, pe baza documentelor administrației și a răspunsurilor instituțiilor implicate, dacă proiectul a întâmpinat probleme administrative, funciare, economice, de mediu sau dacă pur și simplu investiția nu a mai continuat.

În paralel, apar și inițiative private noi. Memorial PET Constanța readuce în discuție dezvoltarea unor servicii dedicate animalelor după moarte, dar stadiul oricărui proiect fizic de cimitir trebuie diferențiat clar de serviciile deja disponibile și documentat prin autorizațiile și informațiile actualizate ale operatorului.

Constanța devine astfel nu doar un caz local, ci exemplul unei întrebări care privește numeroase orașe din România: ce se întâmplă când relația oamenilor cu animalele s-a schimbat, dar infrastructura nu a ținut același ritm?

Incinerarea, alternativa pentru orașele fără cimitir

Atunci când înhumarea într-un cimitir dedicat nu este accesibilă, una dintre principalele opțiuni este incinerarea animalelor de companie.

Există însă două servicii diferite, iar proprietarul trebuie să știe exact ce alege.

În cazul unei incinerări individuale a animalelor de companie, animalul este incinerat separat, astfel încât cenușa rezultată să poată fi identificată și returnată familiei.

În funcție de operator, serviciul poate începe chiar de la domiciliu sau cabinetul veterinar: animalul este preluat, transportat către unitatea autorizată și incinerat, iar ulterior familia primește cenușa într-o urnă.

Pentru mulți proprietari, urna devine echivalentul unui loc de veci. Poate fi păstrată acasă sau integrată într-un ritual personal de comemorare.

În cazul incinerării colective, procesul implică mai multe animale, iar cenușa individuală a companionului nu este returnată proprietarului.

Diferența trebuie explicată clar înainte de alegerea serviciului. Un preț mai mic poate fi important pentru o familie, dar la fel de important este ca proprietarul să știe dacă va primi sau nu cenușa animalului său.

Transportul poate conta aproape la fel de mult ca existența unui crematoriu

Distanța dintre orașele fără infrastructură și unitățile autorizate poate fi compensată parțial prin servicii de preluare și transport.

Acesta ar putea fi unul dintre elementele importante ale unui sistem național mai funcțional.

Nu este obligatoriu ca fiecare municipiu să aibă propriul crematoriu și propriul cimitir. Pot exista centre regionale, dacă proprietarii au acces la servicii prin care animalul este preluat în condiții corespunzătoare și transportat către acestea.

Cabinetele veterinare pot avea un rol important în acest circuit, inclusiv prin informarea proprietarilor asupra variantelor disponibile înainte ca aceștia să ajungă într-o situație de urgență.

Pentru o familie care tocmai și-a pierdut animalul, diferența dintre „există un crematoriu la 200 de kilometri” și „venim să preluăm animalul” este considerabilă.

Cimitirul virtual, un alt fel de loc de reculegere

Există și o nevoie pe care nici transportul, nici incinerarea nu o rezolvă complet: nevoia unui loc în care amintirea animalului să rămână.

Pentru proprietarii care nu au un mormânt pe care să îl viziteze, o asemenea funcție poate fi îndeplinită, cel puțin simbolic, de un cimitir virtual pentru animale de companie.

Memorialele digitale permit păstrarea fotografiei animalului, numelui, perioadei în care a trăit, poveștii sale și mesajelor familiei.

Memorial PET operează deja o secțiune „In memoriam”, concepută ca spațiu virtual de comemorare.

Un asemenea serviciu nu înlocuiește însă un cimitir în sensul propriu al cuvântului. Nu rezolvă problema corpului animalului și nu poate substitui procedurile necesare pentru incinerare sau înhumare.

Poate rezolva altceva: nevoia unui loc simbolic care rămâne accesibil indiferent de distanță.

Pentru unele familii, formula poate fi incinerare individuală, urnă și memorial digital. Pentru altele, acolo unde există infrastructură, poate fi înhumare și un mormânt fizic.

Modul în care oamenii își comemorează animalele rămâne o alegere profund personală.

O hartă a României ar arăta mai bine problema

Pentru a înțelege adevărata dimensiune a fenomenului nu este suficient să numărăm cimitirele existente.

Ar trebui să știm și cât de departe sunt oamenii de ele.

O hartă națională ar putea marca toate cimitirele autorizate și funcționale, crematoriile și serviciile de preluare, apoi marile orașe care nu dispun de asemenea facilități.

Pentru fiecare ar putea fi calculată distanța rutieră până la cea mai apropiată opțiune.

Imaginea ar permite evaluarea separată a unor regiuni precum Dobrogea, Moldova, Oltenia sau sud-estul țării și ar arăta dacă problema este lipsa totală a serviciilor sau, mai degrabă, concentrarea lor în câteva zone.

Dar pentru realizarea corectă a acestei hărți este necesară mai întâi o listă oficială și actualizată a operatorilor autorizați.

Nu avem nevoie neapărat de un cimitir în fiecare oraș

Extinderea infrastructurii nu trebuie să însemne obligatoriu câte un cimitir pentru animale în fiecare municipiu.

O soluție poate fi dezvoltarea unor cimitire regionale în zone periurbane, conectate cu mai multe orașe prin servicii autorizate de preluare și transport.

O altă măsură utilă ar fi publicarea unei liste oficiale și ușor accesibile a operatorilor autorizați, cu precizarea exactă a serviciilor pe care le oferă.

Cabinetele veterinare ar putea integra mai bine informațiile despre opțiunile existente, astfel încât proprietarii să știe din timp ce pot face în cazul decesului animalului.

Iar incinerarea individuală, incinerarea colectivă, înhumarea animalelor de companie, urnele și memorialele digitale pot funcționa împreună, nu neapărat ca servicii concurente.

Ultimul rămas-bun nu ar trebui organizat în grabă

România s-a schimbat în relația cu animalele sale.

Cheltuim pentru sănătatea lor, le luăm cu noi în vacanțe, căutăm restaurante și hoteluri pet-friendly și le considerăm, în multe familii, parte din casă.

Există însă un moment în care această infrastructură devine brusc mult mai săracă: sfârșitul vieții animalului.

Cimitirele existente demonstrează că un loc fizic de reculegere este posibil. Serviciile de incinerare animale de companie arată că distanța poate fi depășită printr-un alt model. Iar apariția unor servicii precum cimitirul pentru animale de companie virtual arată că și felul în care ne raportăm la memorie se schimbă.

Constanța este doar una dintre localitățile în care această discuție trebuie purtată. Faptul că un proiect de parc-cimitir ajunsese pe masa administrației locale încă din 2017 arată că întrebarea există de ani buni.

Ce lipsește încă este imaginea completă: câte cimitire autorizate avem în România, câți oameni se află la sute de kilometri de ele, de ce proiectele începute în anumite orașe nu au fost finalizate și ce obstacole întâmpină investitorii care încearcă astăzi să construiască asemenea facilități.

Până când aceste răspunsuri și o infrastructură mai accesibilă vor exista, proprietarii au nevoie măcar de informație clară.

Pentru că moartea unui animal cu care ai trăit zece sau cincisprezece ani este deja un moment suficient de greu.

Ultimul rămas-bun nu ar trebui să înceapă cu întrebarea: „Și acum, unde îl duc?”

Cea de-a XI-a ediție a RePatriot Summit începe pe 1 octombrie, la Palatul Cotroceni, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, și continuă până pe 4 octombrie la Mamaia și în Dobrogea.

Evenimentul reunește peste 300 de antreprenori, manageri și profesioniști români din țară și din diaspora în jurul unor teme precum dezvoltarea României, investițiile, securitatea, performanța și consolidarea legăturilor dintre românii de pretutindeni și țară.

Pe 1 octombrie, la Palatul Cotroceni, prima zi este dedicată întâlnirii și recunoașterii unor români care au excelat în diverse domenii și comunități din întreaga lume. Gala Top 100 Români de Pretutindeni, ajunsă la cea de-a IX-a ediție, îi aduce împreună pe românii selectați pentru rezultate, contribuții și impact în țările în care trăiesc și își desfășoară activitatea. Tot în cadrul zilei de deschidere va avea loc Gala România Performance Excellence Program, care pune în valoare organizațiile și liderii care construiesc performanță și excelență prin rezultate, management și dezvoltare pe termen lung în România.

„De unsprezece ani, RePatriot așază la aceeași masă români care construiesc în țară și în lume. Din aceste întâlniri s-au născut parteneriate, investiții, proiecte de comunitate și oameni care s-au întors mai aproape de România. Anul acesta venim cu aceeași energie, dar cu o miză mai ascuțită: să apărăm, să investim și să creștem și să privim spre Marea Neagră ca spre o frontieră de care depinde viitorul țării”, spune Marius Bostan, Antreprenor si inițiatorul RePatriot.

De la Marea Neagră 2035 la proiecte concrete pentru România

Pe 2 octombrie, la Hotel IAKI din Mamaia, participanții vor discuta despre România în prima linie de apărare a Europei, transformările din regiunea Mării Negre cu focus pe securitata, energie, infrastructură, comerț și tehnologie. Programul continuă cu discuții despre încredere și protecție, educație și noua generație, excelență organizațională, investiții și rolul inteligenței românești din diaspora în dezvoltarea României.

Printre temele zilei se află și capitalul, inovația și noi forme de colaborare între antreprenorii din România și cei din diaspora. Agenda se poate vedea pe: repatriot.ro/repatriot-summit-2026/agenda/

Allianz-Țiriac Asigurari este Partener Strategic al RePatriot Summit și susține conversația dedicată încrederii și protecției, teme relevante pentru o comunitate ai cărei membri trăiesc și construiesc adesea între mai multe țări.

„Încrederea se construiește greu și se pierde repede. În business, în comunitate și în relația cu România, ea este una dintre cele mai importante forme de capital. De aceea avem nevoie de contexte în care oamenii să se întâlnească, să se cunoască și să poată construi împreună”, spune Felix Pătrășcanu, cofondator FAN Courier și lider Repatriot.

Pe 3 octombrie, participanții ies din formatul clasic de conferință și lucrează în echipe, în cadrul Laboratoarelor RePatriot, dedicate unor proiecte și provocări concrete, pe Marea Neagra. Experiența pe mare, cu plecare din zona Limanu și deplasare spre Mangalia, completează ziua de lucru într-un cadru care încurajează apropierea dintre participanți, colaborarea și lucrul în echipă. Continuă apoi în sesiunile de lucru și în discuțiile despre proiectele dezvoltate în cadrul laboratoarelor. Seara, participanții se reunesc la Cazinoul din Constanța pentru un concert special de muzica clasica.

Ultima zi, 4 octombrie, este dedicată Dobrogei. Participanții pornesc spre București pe un traseu care include Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Peștera Sfântului Andrei, Mănăstirea Dervent și Dunărea, într-o călătorie care încheie Summitul dincolo de sălile de conferință și readuce în prim-plan locuri și povești care fac parte din România.

RePatriot Summit 2026 are loc în perioada 1-4 octombrie, la București, Mamaia și în Dobrogea, și reunește antreprenori și profesioniști români din țară și din diaspora.

Agenda completă: repatriot.ro/repatriot-summit-2026/agenda/

Ediția a XI-a a RePatriot Summit este susținută de Allianz-Țiriac Asigurări, în calitate de Partener Strategic, Banca Transilvania și BucinMob – Parteneri Gold, precum și de Tema Energy, FAN Courier, Simtel, Aqua Carpatica, Axionet și 1SEO – Parteneri Silver. Printre Partenerii ediției se numără CGA Systems, FormTex, Enterprise Rent-A-Car, Alianța, AD Aeternam, Quick Leap, OkFlora, RadicStar și Patiseria Tineretului, iar Newsweek România, Romanian United Foundation – RUF și Fundația Națională a Tinerilor Manageri – FNTM sunt parteneri media și comunitari.

Despre RePatriot

RePatriot este o comunitate globală de antreprenori și profesioniști români care încurajează reconectarea românilor din diaspora cu România prin inițiative de business, educație, leadership civic și dezvoltare comunitară. Programul a fost lansat de Romanian Business Leaders, organizație care reunește peste 700 de antreprenori și lideri din mediul de afaceri românesc.

mai multe pe repatriot.ro

Contact presă: Andra Maxim, Communication Manager RePatriot – 0726550801

Unul dintre cele mai ample proiecte de infrastructură medicală aflate în construcție în România avansează la Craiova. Construcții Erbașu, în calitate de lider al asocierii de constructori implicaţi în proiect, contribuie la realizarea viitorului Spital Regional de Urgență Craiova, o unitate medicală proiectată să deservească anual peste 250.000 de pacienți.

La cea mai recentă actualizare publicată de Construcții Erbașu, proiectul depășise un stadiu fizic de execuție de 16%, iar infrastructura era realizată în proporție de aproximativ 89%. Aproape 600 de persoane lucrau zilnic pe șantier, unde activitatea avansa simultan la infrastructură și la suprastructura clădirii.

Până la finalul lunii mai fuseseră puse în operă peste 72.200 de metri cubi de beton și aproximativ 11.150 de tone de armătură. Volumele reprezintă aproape jumătate din cantitățile totale prevăzute pentru structura proiectului și oferă o imagine asupra dimensiunii unuia dintre cele mai mari șantiere medicale din țară.

În timp ce lucrările la infrastructură se apropiau de finalizare, structura clădirii începea deja să urce către etajele superioare. Echipele lucrau la parter și la primele două etaje, pregătind următoarele niveluri, dar și lucrările de hidroizolație, umpluturile și începerea etapelor de zidărie.

Un proiect medical construit la scara unei întregi regiuni

Viitorul Spital Regional de Urgență Craiova va avea 807 paturi pentru spitalizare continuă și alte 45 pentru spitalizare de zi, organizate în șase centre medicale. Unitatea este concepută pentru a prelua cazuri complexe din întreaga regiune de sud-vest a țării și pentru a asigura accesul la servicii medicale care, în prezent, sunt fragmentate între mai multe spitale.

Cele șase centre vor reuni specialități medicale și chirurgicale, materno-infantile, oncologice, cardiovasculare, neurologice și pentru intervenții dedicate zonei capului și gâtului. Proiectul include 19 săli de operație și o Unitate de Primiri Urgențe conectată direct la heliportul amplasat la sol.

Heliportul va putea fi utilizat inclusiv de elicoptere de tip Black Hawk S70, permițând transportul rapid al pacienților aflați în stare critică direct către zona de urgență. Este una dintre componentele prin care viitorul spital urmărește să reducă timpul dintre preluarea pacientului și intervenția medicală efectivă.

Complexul va fi dezvoltat pe un teren de peste 246.000 de metri pătrați. Corpul principal va avea subsol, demisol, parter, patru etaje și un etaj tehnic, iar suprafața construită va depăși 37.000 de metri pătrați.

Investiția prevede și amenajarea a peste 135.000 de metri pătrați de spații verzi și parcuri, precum și realizarea a 1.567 de locuri de parcare. Dintre acestea, 63 vor fi rezervate persoanelor cu dizabilități, iar zece vor fi dotate cu stații de încărcare pentru vehicule electrice.

Patru companii românești, reunite pe același șantier

Contractul pentru construirea și dotarea Spitalului Regional de Urgență Craiova a fost semnat în martie 2025, iar ordinul de începere a lucrărilor a fost emis în luna aprilie a aceluiași an. Valoarea contractului aferent Pachetului 2 este de aproximativ 1,875 miliarde de lei, fără TVA, iar durata prevăzută pentru proiectare și execuție este de 40 de luni.

Asocierea este condusă de Construcții Erbașuși reunește alți trei antreprenori români cu experiență în proiecte publice de mare anvergură. Colaborarea dintre cele patru companii arată și o schimbare importantă în piața locală a construcțiilor: firme care concurează în mod obișnuit pentru contracte aleg să-și unească resursele atunci când dimensiunea și complexitatea proiectului depășesc capacitatea unei singure organizații.

Cristian Erbașu, directorul general al Construcții Erbașu, vorbea recent despre maturitatea dobândită de piața românească și despre disponibilitatea companiilor puternice de a colabora în cadrul marilor investiții de infrastructură. În cazul Spitalului Regional Craiova, această asociere presupune coordonarea a sute de specialiști, a unor cantități impresionante de materiale și a mai multor fronturi de lucru desfășurate în paralel.

Spre deosebire de o clădire civilă obișnuită, un spital regional trebuie să integreze circuite medicale distincte, instalații complexe, echipamente de mare capacitate și cerințe stricte privind siguranța, igiena și continuitatea funcționării.

Un nou reper pentru infrastructura medicală din Români

Spitalul Regional de Urgență Craiova este primul dintre cele trei spitale regionale finanțate prin Programul Sănătate 2021–2027 care a ajuns în etapa de construire efectivă a clădirii principale. Beneficiarul proiectului este Ministerul Sănătății, prin Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate, iar investiția este cofinanțată de Uniunea Europeană.

Realizarea sa este urmărită atât prin prisma progresului fizic al lucrărilor, cât și prin efectul pe care viitoarea unitate îl va avea asupra accesului la servicii medicale în Oltenia și în județele învecinate.

Pentru pacienți, cele peste 800 de paturi și cele șase centre medicale ar trebui să însemne acces la investigații și tratamente complexe într-un singur ansamblu medical. Pentru sistemul sanitar, proiectul presupune dezvoltarea unei infrastructuri construite de la zero în jurul circuitelor, tehnologiilor și cerințelor medicinei actuale.

Pentru constructorii implicați, șantierul de la Craiova este și o demonstrație a capacității companiilor românești de a gestiona împreună investiții strategice şi construiesc infrastructura de care vor depinde, în fiecare an, peste un sfert de milion de pacienți.