REPORTAJ | Povestea samariteanului Viorel, muncitorul dintr-o fabrică de pantofi care a ajuns să îngrijească 2.000 de bolnavi pe care nu i-a mai vrut nimeni. ”Statul nu are loc pentru oamenii ăștia”
La 40 de kilometri de Oradea, în satul Dumbrava, Viorel Pașca a ajuns o emblemă a ajutorului pentru cei muribunzi și uitați de lume. De mai bine de 15 ani, bărbatul le oferă adăpost și îi îngrijește pe cei năpăstuiți de soartă. De la o singură casă în 2006, Viorel are acum 17 case care adăpostesc peste 450 de oameni. Au fost donate de afaceriști, medici sau cumpărate din donațiile oamenilor.
În curtea cochetă cu gazon, printre trandafirii galbeni și mușcatele curgătoare ce atârnă la streșinile caselor, bătrâni în cărucioare se plimbă dintr-o parte în alta. Cei mai bolnavi sunt în case și respiră greoi, prin măștile de oxigen care le prelungesc viața. Unii dintre cei ajunși la Dumbrava au murit în brațe lui Viorel și au fost îngropați sub sutele de cruci din cornier negru, alții au decis să plece și să-și caute un rost.
Pe samariteanul milostiv Viorel Pașca este ușor să-l recunoști dincolo de cămășile în carouri pe care le poartă: este mereu printre oameni și nu spune niciodată nu cuiva care îi cere ajutorul. A adunat în jurul lui asistente și infirmiere, care schimbă zilnic sute de pansamente și perfuzii, și curăță rănile adânci de pe trupurile bolnave și bătrâne.
”Mă sunau oameni de la spital să îl iau pe următorul, și pe următorul”
Născut în Inceşti, un cătun bihorean, Viorel s-a mutat în Dumbrava, un sat izolat, cu oameni săraci. Ani de zile a făcut navata între Spitalul din Oradea și fabrica de încălțăminte la care muncea. Voia să fie util societății, așa că a devenit voluntar la spitalul municipal. Le dădea bolnavilor să mănânce, le pansa rănile și îi ajuta să-și spele trupurile muribunde, dar îi alina și cu vorbe bune pe cei copleșiți de teama de moarte.
Din banii puțini pe care îi avea, bărbatul și-a cumpărat o casă modestă, cu vatră, care avea pământ în loc de dușumea. Apoi a adunat în jurul lui copiii din sat, pe care i-a învățat să scrie și să citească. Lângă casa lui Viorel s-a mutat, după o vreme, și nepotului lui, într-o căsuță cu doar două camere.
În trei zile, a zis că nu mai vrea să stea acolo și că o să-mi lase mie casa lui. Mă întrebam la ce o folosesc, pentru a nu o mai abandona. Nu am vrut să o vând și am vrut să-i dau o întrebuințare. Mă gândeam: Doamne, dă-mi o idee”, spune Viorel Pașca.
Viorel Pașca și unul dintre bătrânii de la Dumbrava
Au trecut trei săptămâni, însă Viorel tot nu avea vreo idee pentru casă. Într-o seară geroasă de iarnă, când singurele zgomote din sat erau de la lătratul câinilor, a văzut o știre la televizor care l-a pus pe gânduri: „Încă doi oameni au murit din cauza gerului”.
„Uite, Viorel, asta ar trebui să faci tu, mi-am zis. Să iei oameni care mor de frig pe stradă și să-i aduci în casa aia. Le dai mâncare și stau la căldură. Am crezut în asta de la bun început. Am luat primul bolnav acasă, apoi au început să mă sune oamenii de la spital și să-l iau și pe următorul, și pe următorul, pentru că nu aveau locuri. Ideea este să le ofer condiții mai bune decât ar fi avut ei”, mărturisește Viorel.
”Statul nu are loc pentru oamenii ăștia”
Oamenii care ajung la Dumbrava sunt cei de care statul român află atunci când se îmbolnăvesc și ajung în spital. Nu au acte de identitate, asigurări de sănătate și, de cele mai multe ori, singura soluție este să-i trimită la Dumbrava.
„O parte dintre ei nu se adaptează. La noi, vin bolnavii imobilizați la pat, cu cancer, bolnavii cu forme foarte grave, amputați. Unii dintre ei se fac bine, alții se prăpădesc de boală și bătrânețe. Atunci când se fac bine, unii oameni decid să plece, alții vor să rămână, pe alții în încurajăm noi să plece, pentru că locurile sunt limitate. În prezent, avem 450 de locuri și vrem să mai deschidem încă 50”, spune Viorel Pașca.
Dintre oamenii care îi calcă pragul, cei mai vulnerabili sunt oamenii cu dizabilități psihice. Unul s-a spânzurat de un pom, altul, de clanţa uşii.
„Statul nu are loc pentru oamenii ăștia. Mă sună de la toate spitale din țară, pentru că nu sunt locuri pentru cei cu boli psihice”, spune Pașca.
Mușcat de șobolani în subsolurile de bloc
În curtea lui Viorel ajung și oamenii străzii, unii rămași fără case, alții cu aproape întreaga viață trăită prin subsoluri, prin gări sau pe sub poduri. Viorel își amintește de un bărbat care a ajuns la spital din cauza infecțiilor și a mușcăturilor de șobolani din subsolurile în care a stat.
Am avut la centru, acum ceva timp, un bărbat care ne-a spus că toată viața a locuit prin gări. Cunoștea toate gările din țară. Alții au stat pe malurile râurilor, prin subsoluri de bloc”, mărturisește Viorel.
Mulți sunt pierduți din evidențele statul român, pentru că nu au acte de identitate. Unul dintre ei, care nu mai avea acte din 1982, a ajuns la Viorel după ce trăise mulți ani pe malul Crișului.
La Dumbrava ajung și oameni care au avut cândva o familie, o meserie și o casă, dar viața i-a adus în punctul în care au pierdut totul. Unii au făcut împrumuturi la bănci și cămătari, alții au fost „oameni răi”.
„S-au purtat urât cu familia, cu cei dragi, au fost violenți și au rămas pe drumuri”, spune Viorel.
”Am îngrijit judecători, ingineri, profesori”
Mulți dintre oamenii care ajung la Dumbrava au rămas fără nimic, în stradă, sau au agoniseala de-o viaţă înghesuită în câțiva saci de rafie.
„Am avut judecători, ingineri, profesori, locotenenți, oameni care au avut cândva o situație bună, material și social, dar ceva s-a schimbat. Cei mai mulți sunt însă cei care au avut și copii, au trecut casa pe numele lor, apoi copiii au vândut și i-au lăsat pe drumuri. Mai sunt și cei care au pierdut totul în urma divorțului”, povestește Viorel Pașca.
Cei care se pun pe picioare după o vreme de stat la Dumbrava sunt încurajatați să se întoarcă în societate pentru a-și câștiga o pâine. Unii însă, cad din nou pradă viciilor și ajung din nou în stradă.
„Mulți vin aici cu obiceiurile lor împământenite. Iau din coșul de gunoi și ascund sub pat, sub saltele”, mărturisește Viorel.
La Dumbrava, cei care se pot autogospodări și nu sunt imobilizați la pat învață să aibă reguli: spălat regulat, tuns, bărbierit.
„Dragă Getuța, te rog, iartă-ne pe noi, cei mari”
Fiecare casă are mărturia ei. „Sunt povești incredibile”, spune bărbatul care a îngrijit peste 2.000 de suflete.
Călit cu suferințele vieții, Viorel își amintește și acum povestea Angelei Rostaş, din Mureş. Femeia de 32 de ani s-a prăpădit la începutul lunii septembrie. Angela și-a strigat până la ultima suflare copila de șapte ani, pe Getuța, care a fost luată de lângă ea și dusă într-un centru. Femeia a fost îngropată în cimitirul care a adunat în ani 600 de cruci. De unii dintre cei morți la Dumbrava nu a întrebat nimeni, iar la înmormânarea lor au fost doar Viorel și preotul din sat. Ei sunt sub crucile fără nume, marcate cu ”Necunoscut” și anul în care au murit.
„Dragă Getuța, te rog iartă-ne pentru că noi, cei mari care ar trebui să te protejăm, am permis să fii luată de lângă mama ta, care în zilele cât a fost îngrijită la Dumbrava te-a pomenit mereu și a dorit să te aibă lângă ea. Te rog iartă-ne că nu am fost mai insistenți, mai categorici și mai vehemenți în încercarea de a te aduce aici și am lăsat niște oameni cărora puțin le pasă de tine să decidă în locul tău. Ne pare rău că nu ai fost lângă mama ta în ultimele clipe ale vieții ei, știm că nu tu ești vinovată pentru asta și nu de tine a depins acest lucru, dar poate ar fi trebuit ca noi să luptăm mai mult pentru tine și pentru ceea ce îți doreai tu”, scria Viorel pe Facebook când a publicat povestea femeii din Sântana de Mureș.
Foto: Mormântul Angelei din Dumbrava, mama Getuței
Cei care vor să-i ajute pe frații din Botoșani, dar și pe ceilalți din centrul de la Dumbrava pot dona în următoarele conturi, pe numele „Asociația Dumbrava DPG”, reprezentată de Viorel Pașca.
IBAN RO81BTRLEURCRT036044600- EURO
RO34BTRLRONCRT0360446001- LEI
Cod Swift BTRLRO22
Cei care vor să trimită colete prin poștă/curier: Nume și număr destinar: Pașca Viorel/0751022191 Adresă: Localitatea Dumbrava, nr.83, comuna Holod, jud.Bihor
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie seamana cu cele din restul Europei, dar ritmul traficului, obiceiurile soferilor si drumurile de munte au farmecul lor, pe care il descoperi doar dupa cateva sute de kilometri parcursi.
Inainte de primul drum lung, multi straini isi pun intrebari despre acte si despre statutul lor in tara. Unii discuta cu un avocat imigrari pentru a intelege mai bine ce documente sunt valabile aici si ce trebuie facut pe termen lung, mai ales daca vor sa ramana in Romania mai multi ani.
Drumul in sine ramane insa partea cea mai interesanta. Si cea mai frumoasa, mai ales vara, cand zilele sunt lungi si fiecare weekend poate insemna o destinatie noua.
Primele saptamani la volan in orasele mari
In orasele mari, traficul poate parea aglomerat la inceput, mai ales la orele de varf. Soferii nou veniti invata repede unde se gasesc locuri de parcare, care sunt strazile de evitat dimineata si cum se circula in intersectiile mari, unde fiecare are ritmul lui. Un GPS bun si putina rabdare rezolva cele mai multe situatii.
O tema care revine des in discutiile dintre strainii stabiliti aici este preschimbare permis auto, pentru ca fiecare tara emitenta are un regim diferit. Informatia potrivita se cauta pentru situatia proprie, din surse oficiale, nu din experienta unui prieten care venea din alta tara.
Lucrurile pe care un sofer nou venit le are, de obicei, in masina in primele luni sunt aceleasi:
permisul si actul de identitate
actele masinii si asigurarea valabila
trusa medicala, extinctorul si triunghiurile
o harta offline pentru zonele fara semnal
Excursiile lungi si planurile de viitor
Dupa cateva luni, drumurile scurte prin oras sunt inlocuite de excursii mai lungi. Muntii, Delta si satele cu case vechi devin destinatii de weekend, iar soferii straini descopera o tara mult mai variata decat se asteptau cand au ajuns prima data.
Pentru cei care raman aici multi ani, drumurile acestea devin parte dintr-un plan mai larg de viata, in care apare uneori si subiectul obtinere cetatenie romana. Fiecare situatie are conditiile ei, iar informatiile corecte se afla de la institutiile competente si de la oameni care lucreaza cu astfel de dosare.
Pana atunci, harta tarii se umple incet cu locuri vizitate. Fiecare excursie aduce o poveste noua, o fotografie si, uneori, un prieten nou intalnit la o pensiune de munte sau la un popas pe marginea drumului.
Rutele recomandate de soferii straini
Cei care au condus mult prin Romania au, aproape toti, o lista de drumuri pe care le recomanda celor nou veniti, in ordinea in care le-au descoperit:
Fiecare drum are particularitatile lui. Unele sunt spectaculoase, dar cer atentie la curbe si la vreme, altele sunt linistite si potrivite pentru o plimbare de duminica cu toata familia si cu un picnic la jumatatea drumului.
Iarna, drumurile de munte cer pregatire suplimentara. Anvelopele potrivite sunt obligatorii, iar verificarea prognozei inainte de plecare scuteste multe neplaceri.
Ce obiceiuri au soferii romani?
Orice sofer strain observa, dupa primele saptamani, cateva obiceiuri locale. Claxonul scurt de salut intre cunostinte, semnalul cu farurile pentru a avertiza ceva pe drum sau ajutorul spontan oferit cuiva ramas in pana sunt lucruri care raman in memorie.
Unii se adapteaza imediat, altii au nevoie de mai mult timp ca sa inteleaga ritmul. Ce ajuta mult este rabdarea, mai ales in orasele mari, unde traficul de la orele de varf poate obosi pe oricine dupa o zi lunga de munca.
Cu timpul, si strainii incep sa salute cu farurile. E semnul ca s-au acomodat si ca drumurile din Romania nu mai au secrete pentru ei.
Pauzele si popasurile de pe drum
Drumurile lungi au si ele ritualurile lor. O cafea la o benzinarie, un covrig cumparat de la marginea drumului sau o oprire la o stana pentru branza proaspata devin parte din experienta, la fel de importante ca destinatia insasi.
Multi straini spun ca aceste pauze sunt momentele in care au simtit cel mai bine tara. Oamenii de la marginea drumului sunt adesea curiosi sa afle de unde vine soferul, iar conversatiile scurte se transforma uneori in recomandari de locuri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.
Mancarea de la stana ramane, pentru multi, cea mai buna amintire de drum. Si un motiv sa revina pe acelasi drum, an de an, de cele mai multe ori cu prieteni noi.
Masina ca parte din viata in Romania
Dupa un an sau doi, masina devine pentru multi straini mai mult decat un mijloc de transport. Este felul in care au descoperit tara, au cunoscut oameni si au construit amintiri cu familia si prietenii, fie in weekend, fie in concedii mai lungi.
Actele s-au asezat, drumurile zilnice au devenit rutina, iar excursiile de weekend sunt planificate cu placere. Harta din telefon e plina de locuri salvate si de trasee pe care vor sa le refaca, iar prietenii de acasa primesc des fotografii cu peisaje pe care nu le banuiau.
Romania vazuta de la volan arata altfel decat din avion sau din tren. E o tara care se descopera incet, curba cu curba, si care rasplateste cu peisaje pe oricine are rabdare.
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles, mai ales dacă ai văzut boala de aproape, la un părinte sau la un bunic. Realitatea este însă mai nuanțată. Unii factori de risc țin de vârstă și de moștenirea genetică, deci nu-i poți controla. Alții țin de felul în care trăiești și de bolile pe care le ții sau nu sub control. Analizele internaționale din ultimii ani arată că o parte importantă a cazurilor, aproape jumătate potrivit unor estimări, ar putea fi prevenite sau amânate.
Ce nu poți schimba
Vârsta rămâne cel mai important factor de risc. Riscul crește vizibil după 65 de ani, deși demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, iar mulți oameni ajung la vârste foarte înaintate cu mintea limpede. Contează și genetica: anumite variante ale genelor cresc predispoziția, iar în cazuri rare boala se transmite direct în familie. Femeile sunt afectate ceva mai des, în parte pentru că trăiesc mai mult.
Totuși, a avea un părinte cu demență nu înseamnă că vei face și tu boala. Când vorbim despre cauze dementa, vârsta și genele sunt doar o parte din poveste. Restul se construiește în decenii, din obiceiuri și din afecțiuni care, de cele mai multe ori, pot fi ținute sub control.
Tensiunea, diabetul și colesterolul
Ce afectează inima afectează și creierul. Hipertensiunea netratată, diabetul, colesterolul crescut și obezitatea deteriorează în timp vasele mici care hrănesc țesutul cerebral. Riscul începe să se acumuleze încă de la vârsta mijlocie, cu mult înainte de apariția vreunui semn, de aceea contează atât de mult controalele regulate și tratamentul urmat corect după 40 de ani.
Acești factori vasculari nu duc doar la demența vasculară. La vârstnici, leziunile vaselor de sânge și modificările specifice bolii Alzheimer apar adesea împreună, iar medicii numesc această combinație dementa mixta. Este o formă frecventă la vârste înaintate, iar existența ei arată cât de mult contează sănătatea vaselor, chiar și atunci când boala de fond este alta.
Auzul și vederea, factori subestimați
Puțini oameni fac legătura între pierderea auzului și memorie, dar ea există. Când auzi greu, creierul primește mai puțini stimuli, depune mai mult efort ca să înțeleagă și, adesea, te retragi din conversații. Același lucru e valabil și pentru vederea slabă netratată. Mulți oameni amână ani la rând un test auditiv, deși scăderea auzului este frecventă după 60 de ani și poate fi corectată relativ ușor. Un control auditiv periodic și purtarea aparatului auditiv sau a ochelarilor recomandați sunt gesturi simple, cu beneficii mai mari decât par.
Mișcarea, fumatul și alcoolul
Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația, ajută la controlul greutății și al glicemiei și pare să aibă un efect protector direct asupra creierului. Nu e nevoie de sală: mersul pe jos în ritm alert, grădinăritul sau înotul, practicate constant, sunt suficiente. Fumatul și consumul excesiv de alcool lucrează în sens invers, afectând vasele și celulele nervoase. Renunțarea la fumat aduce beneficii la orice vârstă.
Mintea activă și oamenii din jur
Creierul are nevoie de provocări. Educația, învățarea lucrurilor noi, cititul sau jocurile care cer gândire construiesc o rezervă pe care o poți folosi mai târziu. La fel de importante sunt relațiile: izolarea socială și depresia netratată cresc riscul, motiv pentru care merită să păstrezi legătura cu prietenii și familia și să ceri ajutor când starea de spirit se strică. Nu în ultimul rând, protejează-ți capul, purtând cască la bicicletă și evitând căderile, pentru că loviturile repetate lasă urme.
Nu poți alege ce gene ai moștenit și nici nu poți opri trecerea anilor, dar poți influența multe dintre celelalte piese. Fiecare tensiune ținută sub control, fiecare plimbare și fiecare conversație contează, iar efectele se adună în timp. Iar dacă observi schimbări de memorie la tine sau la cineva drag, discută-le cu medicul, care te poate ajuta să afli ce se află în spatele lor.
Într-o turnătorie, lângă un cuptor de sticlă sau la postul de sudură, căldura nu este un disconfort trecător, ci un risc prezent în fiecare minut al turei. O piesă ridicată fără protecție, un strop de metal topit sau o talpă care cedează pe o suprafață fierbinte pot transforma o zi obișnuită într-un accident. Vestea bună este că echipamentul potrivit reduce mult aceste riscuri, iar Hoffmann Group explică în ghidurile sale pentru protecția personală cum se aleg corect mănușile și încălțămintea pentru astfel de medii.
Mâinile, primele expuse la căldură
Mâinile ating direct piesele, sculele și suprafețele încinse, de aceea sunt cele mai vulnerabile. Pentru turnătorii, bucătării mari, producția de sticlă sau sudură, alegerea firească sunt modelele de manusi termice certificate pentru riscul concret de la post. Potrivit Hoffmann Group, mănușile rezistente la foc pot face față unor temperaturi de până la 500 °C și oferă, în același timp, protecție mecanică, însă valoarea exactă diferă de la un model la altul și trebuie verificată pe etichetă.
Eticheta unei astfel de mănuși face trimitere la standardul EN 407, care testează șase comportamente: rezistența la aprindere, la căldura de contact, la căldura de convecție, la căldura radiantă, la picăturile mici de metal topit și la cantitățile mari de metal topit. Fiecare primește un nivel de la 0 la 4, iar cu cât cifra este mai mare, cu atât protecția este mai bună. Pe aceeași mănușă apare adesea și standardul EN 388, pentru riscurile mecanice: abraziune, tăiere, rupere și perforare.
Materialul face diferența
În spatele cifrelor stă materialul din care este făcută mănușa, iar gama Hoffmann Group include mai multe variante, fiecare cu rolul ei. Țesătura de aramidă sau Kevlar rezistă la căldură și la tăiere, iar țesătura de sticlă face față expunerilor la temperaturi ridicate. Pielea este apreciată la sudură pentru rezistență și flexibilitate, în timp ce tricotul cu acoperire de nitril sau neopren asigură o priză sigură.
Pe lângă marca proprie HOLEX, gama include producători precum Ansell, JUTEC sau uvex. Rețineți că o mănușă prea groasă pentru o operație de precizie ajunge să fie scoasă, așa că merită să alegeți cel mai subțire model care oferă nivelul de protecție cerut.
Picioarele, protejate de jos în sus
Căldura nu vine doar de sus. Stropii de metal topit, pardoselile încinse și obiectele grele care cad fac din încălțăminte a doua linie de apărare. Pentru astfel de medii, perechile de bocanci de lucru certificați conform EN ISO 20345 oferă bombeu de protecție, iar clasele superioare adaugă talpă antiperforare și rezistență la apă. Marcajul suplimentar HRO arată că talpa rezistă la contactul cu suprafețe fierbinți, un detaliu esențial lângă cuptoare sau în turnătorii.
Hoffmann Group amintește că bocancii de siguranță diferă nu doar prin clasă, ci și prin materiale, design și culoare. Bombeul poate fi din oțel, aluminiu sau plastic, iar fața din piele, microfibră sau textil. Gama include modele pentru bărbați și femei, de la mărci precum GARANT, ELTEN sau Haix. Iar confortul nu este un detaliu: site-ul notează că nu este neobișnuit ca picioarele să stea în încălțămintea de lucru 50 de ore pe săptămână sau chiar mai mult.
Un plan, nu o achiziție la întâmplare
Într-o întreprindere cu mai multe tipuri de posturi, sudorul, operatorul de la cuptor și mecanicul de întreținere au nevoie de echipamente diferite. Pentru a evita confuziile, Hoffmann Group întocmește un plan personalizat de utilizare a mănușilor, care stabilește, pe baza analizei de risc, ce mănuși sunt necesare în fiecare zonă. Specialiștii în echipamente de protecție personală pot sprijini și alegerea încălțămintei, testele de purtare și instruirea angajaților, astfel încât echipamentul să fie nu doar cumpărat corect, ci și purtat corect.
Lucrul la temperaturi înalte va rămâne solicitant, dar riscul de arsuri poate fi redus considerabil atunci când fiecare om poartă echipamentul potrivit postului său. Începeți cu o trecere prin zonele cele mai calde ale producției și notați ce ating angajații zilnic cu mâinile și pe ce calcă: de acolo pornește orice alegere corectă.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Lifeacum o zi
Lifeacum o zi
Lifeacum 3 zile
Uncategorizedacum 2 zile
Uncategorizedacum 2 zile
Socialacum 3 zile
Uncategorizedacum 2 zile
Lifeacum 2 zile