Actualitate
Cu fața spre Moscova, dar cu ochii la Beijing. Cum a jucat România relația ruso-chineză
Evoluția relațiilor româno-chineze în
perioada Războiului Rece a cunoscut mai multe etape, fiind marcată pe de o
parte de relațiile existente între Republica Populară Română (RPR)/Republica
Socialistă România (RSR) și URSS și, pe de altă parte, de divergențele dintre Republica
Populară Chineză (RPC) și Uniunea Sovietică care au condus la o polemică
susținută pe parcursul anilor ’60.
Hrușciov și Zedong trec în revistă trupele chineze, la a 10-a aniversare de la înființarea RPC
La începutul anilor ’50, „relațiile politice
dintre China și România se derulau în cadrul sistemului de relații practicat de
URSS prin intermediul tratatelor de prietenie, colaborare și asistență mutuală”
(Budura,
2005: 13) încheiate cu România (la 4 februarie 1948) și cu RP Chineză
(în februarie 1950). Între China și România
nu a fost încheiat un tratat bilateral în perioada aceea. Primul document (și
singurul care a existat în anii 1949-1989) care stabilește cadrele dialogului
politic dintre cele două state îl reprezintă Declarația comună a guvernelor român și chinez semnată la 7 aprilie
1958, la Beijing. În 1973, liderii
români au propus încheierea unui tratat de prietenie și colaborare, însă
conducerea chineză a avut o atitudine rezervată, invocând „situația
nefavorabilă în care va fi pusă România față de URSS” (Budura,
2013: 98). Abia în anul 2004 cele două state au semnat Parteneriatul Amplu de Prietenie și
Cooperare. Ca atare, cooperarea româno-chineză s-a derulat în cadrul
„relației triunghiulare China-România-URSS” (Liu,
2013: 131), iar în ce privește conflictul sino-sovietic și a
restaurării relațiilor dintre cele două state „România a avut o contribuție
deloc neglijabilă” (Malița,
Giurescu, 2011: 145).
Foto: Uniunea
Sovietică și China semnează un tratat de alianță pe 30 de ani. Sursa: aici
și aici
Pentru România, anii
1945-1955 au reprezentat perioada subordonării absolute față de Uniunea
Sovietică, „în care Bucureștiul se comportă ca un aliat docil și fidel, copiind
întocmai modelul sovietic” (Cătănuș, 2004: 9).
Fidelitatea Partidului Muncitoresc Român (PMR) față de politica sovietică s-a
manifestat în toate consfătuirile pe probleme politice dezbătute între țările
lagărului socialist și în cadrul reuniunilor Consiliului de Ajutor Economic
Reciproc (CAER) și Organizației Tratatului de la Varșovia.
Noua orientare politică
promovată de Nikita S. Hrușciov în cadrul Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
(PCUS) din 24-25 februarie 1956 și raportul secret care dezvăluia „crimele lui
Stalin” prezentat la finalul
aceluiași an au suscitat divergențe de opinii între liderii sovietici și cei
chinezi asupra principiilor care călăuzesc relațiile dintre partidele comuniste
și muncitorești și raporturile dintre statele socialiste. Acest moment „a
deschis calea contestării rolului URSS de lider politic al lumii comuniste, de centru ideologic
deținător al adevărului absolut, de unic apărător al purității
marxist-leniniste” și va facilita ascensiunea Partidului Comunist Chinez (PCC)
„drept a doua putere în cadrul mișcării comuniste internaționale” (Cătănuș, 2004: 13).
Foto: Cartoon on
the Sino-Soviet Split. Sursa: aici
Anul 1956 are o
importanță fundamentală în evoluția raporturilor dintre URSS și RP Chineză,
între RP Română și URSS, precum și între RPR și RPC. Pe de o parte consemnăm debutul
divergențelor doctrinare de opinii dintre partidele comuniste ale URSS și RPC
cu privire la modul de interpretare a ideologiilor marxiste și care au scos la
iveală și interesele naționale chineze
sau rusești, iar pe de altă parte semnalăm că regimul de la București începe pregătirea
procesului distanțării de Moscova. Începând din 1956 și până în 1964 relațiile
româno-chineze au fost influențate de disputa sovietico-chineză care s-a
agravat progresiv generând o polemică susținută de ambele părți, timp în care,
de la relații aproape inexistente între RPR și RPC (1956-1962), cele două state
și partide ajung să se apropie foarte mult (1962-1964).
Referitor la România, perioada
1956-1962 este considerată de către istorici „perioada subordonării asumate” (Cătănuș, 2004: 9)
sau „perioada conformismului ideologic” (Croitor,
2014: 459) în care PMR adoptă poziții identice cu Moscova în
probleme de politică externă. Spre exemplu, regimul de la București, alături de
toate celelalte state socialiste europene, a sprijinit intervenția trupelor
sovietice în Ungaria de la 1 noiembrie 1956; PMR a avut poziții identice cu
PCUS în cadrul Confătuirilor de la Moscova (1957, 1960) sau de la București
(1960); iar la cererea sovieticilor, Comitetul Central al PMR a adresat, la 3
martie 1962, o scrisoare CC al PCC în care a criticat comportamentul delegației
chineze participante la Consiliul Mondial al Păcii din decembrie 1961 (Croitor,
2014: 460).
Sursa:
aici
Relațiile chino-sovietice s-au
deteriorat o dată ce „liderii PCC au abandonat linia «unității», angajându-se
cu PCUS într-o dispută publică cu privire la «culisele» elaborării declarației
de la Moscova din cadrul Consfătuirii din noiembrie 1957” (Croitor,
2014: 171). Sub pretextul aniversării a 40 de ani de
la Revoluția din octombrie 1917, Hrușciov a convocat partidele comuniste și
muncitorești pentru a reafirma de fapt primatul ideologic al Kremlinului,
serios afectat de pe urma evenimentelor din Polonia și Ungaria din 1956, ocazie
cu care a fost elaborată o declarație cu privire la principiile mișcării
comuniste internaționale și afirmarea doctrinei „coexistenței pașnice”, și se sugera
că orice deviere de la aceste principii este socotită ca „sciziune”. Aceste
principii nu au fost deloc agreate de partea chineză. Deși PCC susținea
aplicarea teoriei hrușcioviene a „egalității între state”, nu mai împărtășea
ideea ca PCUS să rămână leaderhip-ul
mișcării comuniste internaționale. În
cursul anului 1958, pe fondul proiectelor sovietice de construire a unei stații
radio cu rază lungă de acțiune pe teritoriul chinez, relația sino-sovietică a
devenit și mai tensionată (Croitor,
2014: 174). Polemica dintre URSS și China s-a agravat în anii 1960-1962,
depășind diferendele pur ideologice și trecând la dispute legate de frontiere.
În această perioadă Bucureștiul a ținut partea sovieticilor în disputa lor cu
China și, la presiunile sovieticilor, ca gest de solidaritate, în 1961 a rupt
relațiile diplomatice cu Albania (o susținătoare a Chinei) care a fost exclusă
din CAER și din Organizația Tratatului de la Varșovia. În acest context,
relațiile politice ale României cu China erau aproape inexistente.
Evenimentele din anul 1962 care au determinat
o schimbare radicală în politica externă a României în relațiile cu Uniunea
Sovietică au fost propunerea lui Hrușcoiv de reorganizare a CAER și criza
rachetelor din Cuba.
În cadrul Conferinței
CAER din 6-7 iunie 1962 de la Moscova, Hrușciov a propus adâncirea integrării
economice între țările membre ale CAER, ceea ce însemna transformarea acesteia
într-un organism suprastatal de planificare economică a ṭărilor socialiste din
Europa și organizarea de uniuni transnaționale pe ramuri. Propunerile de
integrare economică și diviziune internațională a muncii prin specializarea
țărilor socialiste est-europene pe ramuri economice (reluate în aprilie 1964 în
cadrul Planului Valev) au fost respinse de delegația României, „care a perceput
pierderea controlului asupra economiei naționale drept un atac la adresa
suveranității naționale” (Cătănuș, 2004: 15).
România pleda pentru menținerea unei politici economice bazate pe forțele
proprii, urmărind în primul rând interesul național și abia apoi satisfacerea
intereselor economice ale lagărului socialist și, de asemenea, nu dorea să
devină o țară specializată în ramuri ale agriculturii așa cum planificau
sovieticii.
Această poziție a PMR „a
facilitat apropierea politică dintre București și Beijing” (Cătănuș,
2004: 16). În mai multe rânduri România pledase pentru implicarea
nemijlocită a Chinei atât în cadrul CAER cât și în Organizația Tratatului de la
Varșovia, deși liderii chinezi aveau convingerea că „lupta lor din afară
împotriva social-imperialismului” (Budura,
2008: 32) poate fi mai eficientă decât din interiorul acestor
organisme.
Foto: Elicopter
american urmărind un submarin sovietic, 28 octombrie 1962. Sursa: aici
Implicarea sovieticilor în „criza
rachetelor din Cuba” din octombrie-noiembrie 1962 prin trimiterea de rachete în
Cuba fără înștiințarea aliaților din Tratatul de la Varșovia și retragerea acestora
la cererea americanilor, a fost cel de-al doilea eveniment care „a deranjat
puternic conducerea de la București, care s-a aflat în situația de a fi atrasă
într-un conflict nuclear fără să știe despre ce este vorba” (Cătănuș,
2004: 15). Pentru că, așa cum a afirmat diplomatul M. Malița, „Tratatul
de la Varșovia implica automat România, ca stat membru, într-un război nedeclarat
de noi, contrar intereselor și obiectivelor noastre” (Malița,
Giurescu, 2011: 19).
În legătură cu acest
moment, diplomația de la București a susținut doar într-o oarecare măsură
poziția pe care o impunea URSS tuturor statelor din lagărul socialist. România
a susținut ideea că acelea „nu sunt rachete ofensive” (Malița,
Dungaciu, 2014: 188), în consonanță cu afirmațiile ambasadorului sovietic
Zorin în cadrul Consiliului de Securitate al ONU care încerca să-și convingă
partenerii că „URSS nu a plasat rachete în Cuba, SUA amenință Cuba și pacea,
noi susținem Cuba și condamnăm agresiunea” (Malița,
Giurescu, 2011: 19). Dar, în cadrul aceleiași reuniuni, delegația
română nu numai că nu a infirmat prezența rachetelor sovietice în Cuba (care fuseseră
descoperite și fotografiate ulterior), ci a declarat în plus că România susține
Cuba și i-a acuzat pe americani de „instalarea blocadei pe mare”, „blocadă
interzisă de dreptul internațional” ‒ poziție care nu a fost agreată de
oficialul sovietic. Ideea care se desprinde este că România nu a ezitat să
refuze „automatismul intrării în conflicte alături de aliații săi dacă nu e
consultată și nu își dă asentimentul” (Malița,
Giurescu, 2011: 19) și că avea o poziție diferită de cea a Uniunii
Sovietice în problemele politice dezbătute la ONU. Acestea au fost primele
acțiuni de delimitare a Bucureștiului de Moscova.
„Deceniul deschiderii” început
în 1962 a însemnat pentru diplomația românească orientarea către țările Asiei
(care făceau parte din Mișcarea de nealiniere), ONU și organismele sale, SUA,
Canada și statele occidentale europene. Această deschidere a fost foarte bine
gândită și pusă în practică de liderii de la București astfel încât „să nu
determine vreo reacție peste măsură a puterii dominante (URSS), dar să îngăduie
totuși inițierea unui drum propriu” (Malița,
Giurescu, 2011: 164). Ghe.
Gheorghiu-Dej și Ion Ghe. Maurer au realizat și pus în aplicare strategia „stalinismului
național, respectiv acea linie politică bazată pe menținerea unei drastice
ortodoxii în politica internă, combinată cu o deschidere spectaculoasă în
relațiile cu Occidentul.” (Vladimir
Tismăneanu, 1995: 129). Această deschidere a României „nu a modificat
defel susținerea de către diplomația RPR a pozițiilor-cheie ale Uniunii
Sovietice, participarea la sesiunile alianței militare a Tratatului de la
Varșovia sau relațiile bilaterale cu țările socialiste «frățești» (…) ca și
cu Iugoslavia și Albania” (Malița,
Giurescu, 2011: 163). Poziția României în principalale probleme
internaționale discutate la ONU urmau linia Moscovei, mai puțin atunci când se
discuta prezența RPC la acest organism.
Începând cu 1962 România
a început „tatonările economice spre Occident și politice spre China, în
vederea construirii unor [planuri] alternative care să intre în funcțiune la un
eventual moment critic al relațiilor româno-sovietice” (Cătănuș,
2004: 16). Divergențele pe aspecte economice dintre Moscova și
București și optica României față de evenimentele internaționale vor conduce la
afirmarea unei poziții proprii a PMR în plan internațional. Deși PMR se
distanțază de PCUS și refuză să se mai subordoneze total, „nu se poate vorbi de
o trecere a României în tabăra chineză” (Cătănuș, 2004: 16). Pentru România era riscant să se ralieze total RP Chineze dată
fiind vecinătatea sa cu Uniunea Sovietică. Putea, în schimb, să covingă liderii chinezi că România poate fi o aliată
a Chinei în Europa. Istoricii români consemnează strategia de politică externă
a lui Gheorghiu-Dej și I. Ghe. Maurer de a reface și întări relația cu China.
Deși liderul român „nu împărtășea radicalismul specific ideologiei maoiste”,
era dispus, formal, să preia unele concepte ideologice, urmărind o apropiere
româno-chineză, iar față de Uniunea Sovietică România să aibă imaginea
„conformă actorului statal moral, ce acționa în strictă concordanță cu
preceptele Consfătuirilor (…) din 1957 și 1960” (Croitor,
2014: 460-461). Gestul României de a redeschide, în martie 1963,
ambasada de la Tirana (Albania) a avut o evidentă semnificație politică și un
semnal pozitiv către China.
Pe linia distanțării
României de URSS se înscriu întâlnirea
secretă dintre ministrul român de Externe, Corneliu Mănescu, și ambasadorul
Chinei la București, Xu Jianguo, din 16 mai 1963, precum și convorbirea dintre
Gheorghiu-Dej și același ambasdor chinez din 12 decembrie 1963, prin care li se
transmitea autorităților chineze decizia României de a nu mai urma „orbește
indicațiile Moscovei” (Croitor,
2014: 460).
Sursa:
aici
În anul 1963 atacurile reciproce dintre RP
Chineză și Uniunea Sovietică au devenit publice în cadrul congreselor și
consfătuirilor, făcând dificilă poziția celorlalte partide comuniste care erau
puse în situația de a se alia uneia dintre cele două părți. În contextul agravării polemicii chino-sovietice din anii ’63-’64,
conducerea de la București a decis să practice o politică prudentă și singura
strategie posibilă era o poziție de imparțialitate între cele două puteri sau o așa-zisă „politică de neutralitate”(Țăranu,
Floroiu, 2019: 17) în așteptarea momentului propice pentru a-și
promova propria politică de independență față de Moscova.
În contextul schismei
chino-sovietice, la nivelul anului 1963, se disting două momente care se
înscriu pe linia neutralității adoptate de România. Primul se referă la
documentul intitulat Propuneri privind
linia generală a mișcării comuniste internaționale în „25 puncte” lansat de
CC al PCC la 14 iunie 1963, care prezenta poziția comuniștilor chinezi în
legătură cu linia generală a mișcării comuniste internaționale (aflată în
evidentă divergență cu poziția PCUS) și prin care condamna vehement poziția
hegemonică a URSS în cadrul blocului comunist. Reacția URSS a fost exprimată în
cadrul reuniunii de la Moscova din iulie același an și a constat în
interzicerea publicării declarației chineze și propunerea de încetare a negocierilor
cu China adresate tuturor statelor comuniste. În afară de Albania care a
publicat integral materialul, doar România „și-a asumat publicarea unor
fragmente din documentul chinez în ziarul Scâteia,
motivându-și gestul prin aceea că fiecare partid comunist are dreptul să-și
exprime propriile păreri care să poată
fi auzite în întregul bloc comunist, și fără ca aceasta să dăuneze unității
lumii comuniste” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 17). Un alt gest de neutralitate îl reprezintă
absența lui Ghe. Gheorghiu-Dej de la Consfătuirea de la Berlin pentru
celebrarea liderului est-german W. Ulbricht, prilej despre care se știa că
Hrușciov intenționa să îl folosească pentru a critica din nou China.
Tot pe linia stopării
disputei chino-sovietice, România a încercat să-și asume rolul de „mediator”,
afirmând, în numele „asigurării unității mișcării comuniste”, că „PMR
reprezintă o a treia poziție în cadrul polemicii” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18). În acest sens, președintele Consiliului de
Miniștri, I. G. Maurer, în discursurile și articolele sale arăta că PMR susține
„egalitatea în drepturi, avantajul reciproc, întrajutorarea tovărășescă,
neamestecul în treburile interne, respectarea integrității teritoriale și
principiilor internaționalismului socialist”, precum și „principiul unității în
diversitate” care trebuie acceptat și aplicat în lumea comunistă, prin aceasta
înțelegându-se că „se admiteau nepotriviri de vederi în privința metodelor de
construcție a socialismului datorită condițiilor specifice din fiecare țară” și
că „aceste diferențe nu trebuiau să devină motive de critică reciprocă sau de polemică”,
sugerâd astfel ca soluționarea divergențelor politice să se facă pe „calea
convorbirilor” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18).
O primă intervenție asumată de România
în vederea încetării pentru o perioadă de timp a atacurilor polemice dintre
cele două părți a constat în propunerea PMR făcută URSS în cadrul întrunirii
Comitetului Central al PCUS din februarie 1964 pentru aprobarea raportului Suslov (material care ataca
din nou ideile și acțiunile comuniștilor chinezi) de a nu fi publicat acel
raport, simultan cu propunerea adresată Chinei privind oprirea pentru moment a
atacurilor polemice și acceptarea unei întâlniri la nivel înalt cu delegația românească
care urma să se deplaseze în China pentru „mediere”. Aceste propuneri au fost
acceptate de conducerile celor două țări.
Delegațiile României conduse de I. G. Maurer s-au deplasat la Beijing, în
perioada 2-11 martie și septembrie-octombrie 1964, pentru „a media” polemica sino-sovietică. Pe parcursul
negocierilor derulate cu ocazia primei vizite în China, diplomații români au propus încetarea polemicii pentru 3
luni, însă propunerea nu a fost
acceptată de chinezi. În aceste condiții URSS a amenințat că va publica
raportul. Așadar, intervenția românească nu a reușit să oprească, ci doar să
întârzie pentru scurt timp continuarea polemicii, care s-a reluat curând. La
sfârșitul lunii martie Bucureștiul a mai făcut o încercare de apropiere între
părți, propunând ca atât chinezii cât și sovieticii să semneze împreună un Apel adresat lumii comuniste. Sovieticii
au acceptat propunearea, în schimb chinezii au repornit în presă campania
împotriva Kremlinului. Consecința a fost publicarea Raportului Suslov la 3 aprilie 1964 în presa sovietică, moment de
la care PCUS a reluat anatemizările împotriva comuniștilor chinezi. Nici
discuțiile din toamna anului 1964, nu au reușit să îndrepte situația dintre
URSS și RPC.
Referitor la demersurile
României în cadrul polemicii, acestea au fost mai degrabă „încercări de
apropiere între cele două părți” pentru „scoaterea din impas a convorbirilor
sino-sovietice blocate la Moscova în vara anului 1963” și „păstrarea, cel puțin
în aparență, a unității lumii comuniste” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18-19). Deși diplomații români nu au reușit să-i
convingă pe chinezi să renunțe la polemică, au reușit în schimb să strângă
relațiile româno-chineze, oferind un curs ascendent relațiilor bilaterale.
Polemica
chino-sovietică a constituit un prilej pentru București de a căuta sprijinul
chinezilor și a ieși de sub umbrela sovieticilor. La finalul Plenarei din 22
aprilie 1964, Biroul politic de la București a lansat Declarația din aprilie 1964 („Declarația cu privire la poziția PMR
în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”), așa-numita „declarație
de independență” a PMR sau „testamentul lui Dej” prin care România își promova
interesele legitime fără amestecul structurilor suprastatale precum Organizația
Tratatului de la Varșovia sau CAER. Acest pas a însemnat distanțarea de URSS și
PCUS și îmbunătățirea relațiilor româno-chineze.
Începând cu anul 1964,
locul Chinei în politica externă a României a fost unul important și a
reprezentat pentru liderii comuniști români o garanție a independenței în
politica externă și un sprijin în fața tendințelor autoritare ale Moscovei.
Momentul invaziei Cehoslovaciei de către
trupele statelor Pactului de la Varșovia fără concursul RSR, din 1968, a sporit
prestigiul României în plan internațional. La acel moment China a condamnat vehement invazia sovietică
și a transmis că „România poate conta, în apărarea independenței sale, pe sprijinul
poporului chinez” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 26) și s-a
arătat și mai disponibilă în a sprijini România atât prin schimburi materiale
cât și în plan militar.
Din perspectiva
diferendelor dintre RP China și Uniunea Sovietică, președintele RSR, N.
Ceaușescu, făcea apeluri pentru încetarea polemicii și sugera ca problemele
existente între cele două părți să fie soluționate pe cale pașnică, prin
tratate, lăsând totodată să se înțeleagă că susține interesele părții chineze.
Ceaușescu se alia pretențiilor Chinei privind atât retragerea trupelor
vietnameze (sprijinite de URSS) din Cambodgia și realizarea unei reconcilieri a
forțelor politice din această țară, cât și retragerea trupelor sovietice din
Afganistan și normalizarea situației din zonă. (Țăranu,
Floroiu, 2019: 32-33). În plus, România „intermediase cu succes și
normalizarea relației dintre China și Iugoslavia, după 15 ani de relaţii
neprietenoase” (Osiac,
2019: 233). Poate cel mai semnificativ moment în plan
politico-diplomatic care reflectă susținerea pe care România a oferit-o Chinei
în anii ’70, când relațiile bilaterale erau dintre cele mai strânse, se referă
la sprijinul acordat în 1971 în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru
restabilirea dreptului legitim al RPC în toate instanțele acestei organizații,
inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate (Budura,
2008: 30).
De-a lungul anilor
’70-’80, relațiile bilaterale româno-chineze
au intrat într-o nouă etapă de consolidare a cooperării
politico-diplomatice. Un rol determinant în dezvoltarea cu succes a relațiilor
politico-diplomatice l-au avut atât contactele la nivel înalt, cât mai ales
orientările și înțelegerile în problemele de politică internațională.
Documentele diplomatice și cele din arhiva PMR/PCR relevă faptul că România și
China „aveau poziții identice sau foarte apropiate în principalele probleme cu
care se confrunta lumea contemporană”, militau pentru oprirea evoluției
evenimentelor „spre încordare și război”, susțineau rezolvarea diferendelor
dintre state pe cale pașnică, „interzicerea generală și distrugerea totală a
armelor nucleare”, „încetarea cursei înarmărilor și trecerea la măsuri concrete
de dezarmare, eradicarea subdezvoltării și instaurarea noii ordini economice
internaționale” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 32).
Ca o concluzie, cooperarea
politico-diplomatică dintre București și Beijing din perioada Războiului Rece
s-a derulat începând cu mijlocul anilor ’60 în contextul schismei sino-sovietice
și a desprinderii treptate a României de URSS, apoi s-a consolidat după
momentul invaziei Cehoslovaciei din 1968 și ocuparea locului la ONU de către
China comunistă din 1971 și a rămas constantă pentru următoarele două decenii.
Participarea la disputa sino-sovietică de pe o „a treia poziție”, de
„neutralitate relativă”, dar cu o doctrină și principii proprii care aveau la
bază doctrina marxist-leninistă, „acreditează ideea că Bucureștiul a fost la
mijloc, dar nu neapărat și neutru, întrucât unele din tezele românești s-au
apropiat periculos de mult de cele chineze” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 23). Până
la urmă, interesul comun al acestui parteneriat politic dintre China și România
a fost contracararea politicilor hegemonice ale Uniunii Sovietice.
Solidaritatea și consensul pe probleme de politică externă au condus la
menținerea și dezvoltarea ascendentă a relației politico-diplomatice dintre
China și România în ultima parte a perioadei Războiului Rece.
*Sanda Cincă este doctor al Universității din București și cercetător la Institutul
de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătinau” (ISPRI) al
Academiei Române.
Actualitate
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din 2026, românii au înmatriculat peste 236.000 de autoturisme, iar luna iunie a adus cea mai bună evoluție din acest an. Deși mașinile second-hand continuă să domine piața, segmentul autoturismelor noi câștigă teren.
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil
În același timp, Dacia se apropie de BMW în clasamentul general al mărcilor preferate, iar producătorii chinezi, în special BYD, schimbă rapid echilibrul pe piața automobilelor electrice.
Piața auto a crescut ușor, dar mașinile rulate domină în continuare
Piața auto din România a ajuns la 236.126 de înmatriculări în primele șase luni ale anului 2026, potrivit unei analize realizate de plus-auto.ro pe baza datelor oficiale DRPCIV.
Structura pieței arată însă că România rămâne o piață dominată de autoturismele second-hand. Din totalul înmatriculărilor, 171.276 de mașini au fost rulate, reprezentând 72,5% din piață, în timp ce autoturismele noi au totalizat 64.850 de unități, respectiv 27,5%.
Comparativ cu primul trimestru al anului, când ponderea mașinilor rulate ajunsese la 76,7%, datele indică o ușoară revenire a segmentului de mașini noi.
Situația este apropiată de cea înregistrată în 2025, când raportul dintre mașini rulate și mașini noi era de aproximativ 71,5% la 28,5%.
Iunie a fost cea mai bună lună pentru piața auto din 2026
Evoluția lunară arată un parcurs oscilant în prima jumătate a anului.
Piața a pornit de la 33.912 înmatriculări în ianuarie, a crescut până la 42.739 de unități în martie, apoi a încetinit în aprilie și mai, cu 38.216, respectiv 37.590 de autoturisme.
Revenirea a venit în iunie, când au fost înmatriculate 43.461 de autoturisme, cel mai ridicat nivel lunar din primul semestru.
Creșterea a fost susținută în special de segmentul mașinilor noi. În iunie au fost înmatriculate 16.120 de autoturisme noi, cu aproape 60% mai multe decât în aprilie.
„Iunie a fost o lună de accelerare pentru piața de mașini noi. Am văzut un apetit mult mai mare pentru Dacia, Toyota și pentru mărcile chinezești, în special BYD, ceea ce ne spune că bugetele consumatorilor rămân concentrate pe modele accesibile, dar mai mulți români aleg acum să cumpere direct o mașină nouă”, a explicat expertul auto Veronica Negru.
Dacia recuperează teren în fața BMW
În clasamentul general al mărcilor, Volkswagen rămâne lider detașat.
Marca germană a acumulat 33.468 de înmatriculări în primul semestru, fiind susținută în special de piața autoturismelor rulate.
Pe locul al doilea se află BMW, cu 23.404 unități, însă avantajul față de Dacia este aproape dispărut.
Constructorul român a ajuns la 23.278 de autoturisme înmatriculate, la doar 126 de unități distanță de BMW.
Apropierea vine în special datorită cererii ridicate pentru modele Dacia noi, unde marca este lider incontestabil, a declarat pentru „Adevărul” Veronica Negru.
„Apropierea dintre BMW și Dacia nu înseamnă un interes egal pentru cele două mărci, ci două comportamente de cumpărare diferite care converg spre un total similar. BMW ajunge la acest volum aproape exclusiv prin piața de mașini rulate (peste 90% din unități), acesta fiind modul în care mulți români accesează o mașină premium, prin depreciere. Dacia, în schimb, e singura marcă unde cererea e la fel de puternică atât pe mașini noi, cât și pe rulate, ceea ce confirmă poziția sa de lider incontestabil pe segmentul de mașini noi din România„, a spus ea.
Topul general al mărcilor este completat de Audi, cu 17.487 de unități, Renault cu 15.438, Skoda cu 14.153, Mercedes-Benz cu 13.376, Ford cu 10.599, Toyota cu 10.011 și Hyundai cu 7.155.
„Volkswagen și BMW rămân alegerile de încredere pentru cumpărătorii care caută performanță, fiabilitate și valoare de revânzare pe piața second-hand. În același timp, Dacia confirmă statutul de brand național preferat”, a adăugat experta.
Dacia conduce piața mașinilor noi, iar BYD intră în top 10
Dacă analizăm doar autoturismele noi, clasamentul este diferit. Dacia conduce cu 11.673 de unități și o cotă de 18% din piață. Pe următoarele poziții se află Toyota, cu 6.031 de mașini noi, Skoda cu 5.447 și Volkswagen cu 4.799.
Surpriza primului semestru este BYD, care intră direct în top 10 al celor mai cumpărate mărci noi din România. Constructorul chinez a ajuns la 2.140 de autoturisme noi înmatriculate, depășind numeroși producători consacrați.
Clasamentul complet al mașinilor noi este:
- Dacia – 11.673 unități
- Toyota – 6.031 unități
- Skoda – 5.447 unități
- Volkswagen – 4.799 unități
- Renault – 2.983 unități
- Hyundai – 2.789 unități
- Ford – 2.724 unități
- Mercedes-Benz – 2.399 unități
- BMW – 2.335 unități
- BYD – 2.140 unități
BYD intră în lupta cu Tesla pe electrice
Segmentul automobilelor electrice este unul dintre cele mai interesante puncte ale pieței auto din 2026.
Tesla rămâne foarte aproape de BYD la nivel general, cu 2.446 de înmatriculări în primul semestru, dintre care 1.459 de mașini noi și 987 rulate.
BYD a ajuns la 2.340 de unități, însă diferența importantă este structura vânzărilor: 2.140 de automobile noi și doar 200 second-hand.
Pe segmentul strict al mașinilor electrice noi, BYD a ajuns la 1.092 de unități și se apropie rapid de Tesla, care are 1.459.
La electrice rulate, Tesla rămâne lider detașat.
Hibridul domină mașinile noi, dieselul domină piața second-hand
Preferințele românilor diferă radical între mașinile noi și cele rulate.
La automobilele noi, hibridul este alegerea dominantă. 57,9% dintre mașinile noi înmatriculate în primul semestru sunt hibride.
Mașinile pe benzină sau GPL reprezintă 27,2%, electricele 8,5%, iar dieselul doar 6,3%.
Pe piața second-hand situația este inversată. Motorina reprezintă 61% din înmatriculări, urmată de benzină și GPL cu 25,9%, hibride cu 11,3% și electrice cu doar 1,8%.
Bucureștiul concentrează mai mult de jumătate din mașinile noi
Un alt element important al pieței este concentrarea foarte mare în Capitală.
Din cele 64.850 de autoturisme noi înmatriculate în România în primul semestru, 35.062 au fost înregistrate în București.
Asta înseamnă că Bucureștiul concentrează 54,1% din toate mașinile noi cumpărate în România.
Ilfov, aflat pe locul al doilea, are doar 2.942 de unități.
Diferența este și mai vizibilă la automobilele electrice. Aproape jumătate dintre toate electricele noi din România au fost înmatriculate în Capitală: 2.565 dintr-un total de 5.522.
Cum ajung în România mașini second hand cu daună totală. Chichița legală care permite vânzarea mașinilor care ar trebui casate
Piața diferă puternic de la un județ la altul
Preferințele regionale confirmă diferențe importante.
Dacia domină în județe precum Mureș și Argeș, unde are cote de peste 39% din piața mașinilor noi, în tinp ce în Cluj, Audi a devenit cea mai cumpărată marcă nouă, schimbând clasamentul față de începutul anului.
Greșeala care îți scade valoarea mașinii cu mii de euro la revânzare
Pe piața second-hand, Volkswagen și BMW rămân lideri în majoritatea județelor.
În București, BMW este cea mai cumpărată marcă rulată, cu o pondere de 17,7%, urmat de Mercedes-Benz cu 13,1%.
APIA: Revenirea trebuie privită cu prudență. Electrificarea devine noua regulă a pieței
Potrivit datelor APIA consultate de „Adevărul”, înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu 53% în iunie 2026 față de aceeași lună a anului trecut, însă evoluția este influențată în mare parte de lichidarea stocurilor și anticiparea unor schimbări de reglementare. Astfel, creșterea nu indică încă o revenire structurală a pieței.
„Rezultatul din luna iunie trebuie analizat cu prudență. Această evoluție reflectă într-o măsură importantă efectul unui sfârșit de serie, determinat de lichidarea stocurilor și de anticiparea schimbărilor de reglementare și de piață”, spune Dan Vardie, președintele APIA.
În același timp, datele APIA confirmă accelerarea electrificării. Automobilele electrificate au ajuns la o cotă de piață de 64% în luna iunie și la 67% după primele șase luni ale anului, depășind pentru prima dată motorizările clasice.
Cele mai mari creșteri vin din zona automobilelor pur electrice și plug-in hybrid. Mașinile 100% electrice au crescut cu 352% în iunie față de aceeași lună din 2025, ajungând la o cotă de piață de 9,4%, în timp ce modelele plug-in hybrid au crescut cu 125%, până la o cotă de 9,6%.
Clasamentul electricelor confirmă ascensiunea BYD. Tesla conduce încă după volumul total al mașinilor electrice noi, cu 1.459 de unități în primele șase luni, însă BYD a ajuns rapid la 1.092 de unități, după doar patru mașini în aceeași perioadă din anul precedent.
Pe segmentul plug-in hybrid, producătorul chinez este deja lider, cu 1.048 de unități, depășind mărci tradiționale precum Volkswagen, Mercedes-Benz sau BMW.
O altă schimbare importantă este dominația SUV-urilor. În luna iunie, acest segment a avut o cotă de piață de 58,5% din totalul mașinilor noi, mult peste clasa compactă (21%) și clasa mică (12,8%).
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din...
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de...
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
Perioada petrecută de internaționalul român Radu Drăgușin în prima ligă de fotbal din Anglia se apropie de sfârșit. Potrivit presei...
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
Evenimentul a transmis un puternic mesaj de încredere afirmând forța parteneriatului strategic România – SUA Peste 550 de invitați au...
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Breakingacum o ziEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 3 zile
Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei
-
Actualitateacum o zi
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum 2 zile
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite