Actualitate
Cu fața spre Moscova, dar cu ochii la Beijing. Cum a jucat România relația ruso-chineză
Evoluția relațiilor româno-chineze în
perioada Războiului Rece a cunoscut mai multe etape, fiind marcată pe de o
parte de relațiile existente între Republica Populară Română (RPR)/Republica
Socialistă România (RSR) și URSS și, pe de altă parte, de divergențele dintre Republica
Populară Chineză (RPC) și Uniunea Sovietică care au condus la o polemică
susținută pe parcursul anilor ’60.
Hrușciov și Zedong trec în revistă trupele chineze, la a 10-a aniversare de la înființarea RPC
La începutul anilor ’50, „relațiile politice
dintre China și România se derulau în cadrul sistemului de relații practicat de
URSS prin intermediul tratatelor de prietenie, colaborare și asistență mutuală”
(Budura,
2005: 13) încheiate cu România (la 4 februarie 1948) și cu RP Chineză
(în februarie 1950). Între China și România
nu a fost încheiat un tratat bilateral în perioada aceea. Primul document (și
singurul care a existat în anii 1949-1989) care stabilește cadrele dialogului
politic dintre cele două state îl reprezintă Declarația comună a guvernelor român și chinez semnată la 7 aprilie
1958, la Beijing. În 1973, liderii
români au propus încheierea unui tratat de prietenie și colaborare, însă
conducerea chineză a avut o atitudine rezervată, invocând „situația
nefavorabilă în care va fi pusă România față de URSS” (Budura,
2013: 98). Abia în anul 2004 cele două state au semnat Parteneriatul Amplu de Prietenie și
Cooperare. Ca atare, cooperarea româno-chineză s-a derulat în cadrul
„relației triunghiulare China-România-URSS” (Liu,
2013: 131), iar în ce privește conflictul sino-sovietic și a
restaurării relațiilor dintre cele două state „România a avut o contribuție
deloc neglijabilă” (Malița,
Giurescu, 2011: 145).
Foto: Uniunea
Sovietică și China semnează un tratat de alianță pe 30 de ani. Sursa: aici
și aici
Pentru România, anii
1945-1955 au reprezentat perioada subordonării absolute față de Uniunea
Sovietică, „în care Bucureștiul se comportă ca un aliat docil și fidel, copiind
întocmai modelul sovietic” (Cătănuș, 2004: 9).
Fidelitatea Partidului Muncitoresc Român (PMR) față de politica sovietică s-a
manifestat în toate consfătuirile pe probleme politice dezbătute între țările
lagărului socialist și în cadrul reuniunilor Consiliului de Ajutor Economic
Reciproc (CAER) și Organizației Tratatului de la Varșovia.
Noua orientare politică
promovată de Nikita S. Hrușciov în cadrul Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
(PCUS) din 24-25 februarie 1956 și raportul secret care dezvăluia „crimele lui
Stalin” prezentat la finalul
aceluiași an au suscitat divergențe de opinii între liderii sovietici și cei
chinezi asupra principiilor care călăuzesc relațiile dintre partidele comuniste
și muncitorești și raporturile dintre statele socialiste. Acest moment „a
deschis calea contestării rolului URSS de lider politic al lumii comuniste, de centru ideologic
deținător al adevărului absolut, de unic apărător al purității
marxist-leniniste” și va facilita ascensiunea Partidului Comunist Chinez (PCC)
„drept a doua putere în cadrul mișcării comuniste internaționale” (Cătănuș, 2004: 13).
Foto: Cartoon on
the Sino-Soviet Split. Sursa: aici
Anul 1956 are o
importanță fundamentală în evoluția raporturilor dintre URSS și RP Chineză,
între RP Română și URSS, precum și între RPR și RPC. Pe de o parte consemnăm debutul
divergențelor doctrinare de opinii dintre partidele comuniste ale URSS și RPC
cu privire la modul de interpretare a ideologiilor marxiste și care au scos la
iveală și interesele naționale chineze
sau rusești, iar pe de altă parte semnalăm că regimul de la București începe pregătirea
procesului distanțării de Moscova. Începând din 1956 și până în 1964 relațiile
româno-chineze au fost influențate de disputa sovietico-chineză care s-a
agravat progresiv generând o polemică susținută de ambele părți, timp în care,
de la relații aproape inexistente între RPR și RPC (1956-1962), cele două state
și partide ajung să se apropie foarte mult (1962-1964).
Referitor la România, perioada
1956-1962 este considerată de către istorici „perioada subordonării asumate” (Cătănuș, 2004: 9)
sau „perioada conformismului ideologic” (Croitor,
2014: 459) în care PMR adoptă poziții identice cu Moscova în
probleme de politică externă. Spre exemplu, regimul de la București, alături de
toate celelalte state socialiste europene, a sprijinit intervenția trupelor
sovietice în Ungaria de la 1 noiembrie 1956; PMR a avut poziții identice cu
PCUS în cadrul Confătuirilor de la Moscova (1957, 1960) sau de la București
(1960); iar la cererea sovieticilor, Comitetul Central al PMR a adresat, la 3
martie 1962, o scrisoare CC al PCC în care a criticat comportamentul delegației
chineze participante la Consiliul Mondial al Păcii din decembrie 1961 (Croitor,
2014: 460).
Sursa:
aici
Relațiile chino-sovietice s-au
deteriorat o dată ce „liderii PCC au abandonat linia «unității», angajându-se
cu PCUS într-o dispută publică cu privire la «culisele» elaborării declarației
de la Moscova din cadrul Consfătuirii din noiembrie 1957” (Croitor,
2014: 171). Sub pretextul aniversării a 40 de ani de
la Revoluția din octombrie 1917, Hrușciov a convocat partidele comuniste și
muncitorești pentru a reafirma de fapt primatul ideologic al Kremlinului,
serios afectat de pe urma evenimentelor din Polonia și Ungaria din 1956, ocazie
cu care a fost elaborată o declarație cu privire la principiile mișcării
comuniste internaționale și afirmarea doctrinei „coexistenței pașnice”, și se sugera
că orice deviere de la aceste principii este socotită ca „sciziune”. Aceste
principii nu au fost deloc agreate de partea chineză. Deși PCC susținea
aplicarea teoriei hrușcioviene a „egalității între state”, nu mai împărtășea
ideea ca PCUS să rămână leaderhip-ul
mișcării comuniste internaționale. În
cursul anului 1958, pe fondul proiectelor sovietice de construire a unei stații
radio cu rază lungă de acțiune pe teritoriul chinez, relația sino-sovietică a
devenit și mai tensionată (Croitor,
2014: 174). Polemica dintre URSS și China s-a agravat în anii 1960-1962,
depășind diferendele pur ideologice și trecând la dispute legate de frontiere.
În această perioadă Bucureștiul a ținut partea sovieticilor în disputa lor cu
China și, la presiunile sovieticilor, ca gest de solidaritate, în 1961 a rupt
relațiile diplomatice cu Albania (o susținătoare a Chinei) care a fost exclusă
din CAER și din Organizația Tratatului de la Varșovia. În acest context,
relațiile politice ale României cu China erau aproape inexistente.
Evenimentele din anul 1962 care au determinat
o schimbare radicală în politica externă a României în relațiile cu Uniunea
Sovietică au fost propunerea lui Hrușcoiv de reorganizare a CAER și criza
rachetelor din Cuba.
În cadrul Conferinței
CAER din 6-7 iunie 1962 de la Moscova, Hrușciov a propus adâncirea integrării
economice între țările membre ale CAER, ceea ce însemna transformarea acesteia
într-un organism suprastatal de planificare economică a ṭărilor socialiste din
Europa și organizarea de uniuni transnaționale pe ramuri. Propunerile de
integrare economică și diviziune internațională a muncii prin specializarea
țărilor socialiste est-europene pe ramuri economice (reluate în aprilie 1964 în
cadrul Planului Valev) au fost respinse de delegația României, „care a perceput
pierderea controlului asupra economiei naționale drept un atac la adresa
suveranității naționale” (Cătănuș, 2004: 15).
România pleda pentru menținerea unei politici economice bazate pe forțele
proprii, urmărind în primul rând interesul național și abia apoi satisfacerea
intereselor economice ale lagărului socialist și, de asemenea, nu dorea să
devină o țară specializată în ramuri ale agriculturii așa cum planificau
sovieticii.
Această poziție a PMR „a
facilitat apropierea politică dintre București și Beijing” (Cătănuș,
2004: 16). În mai multe rânduri România pledase pentru implicarea
nemijlocită a Chinei atât în cadrul CAER cât și în Organizația Tratatului de la
Varșovia, deși liderii chinezi aveau convingerea că „lupta lor din afară
împotriva social-imperialismului” (Budura,
2008: 32) poate fi mai eficientă decât din interiorul acestor
organisme.
Foto: Elicopter
american urmărind un submarin sovietic, 28 octombrie 1962. Sursa: aici
Implicarea sovieticilor în „criza
rachetelor din Cuba” din octombrie-noiembrie 1962 prin trimiterea de rachete în
Cuba fără înștiințarea aliaților din Tratatul de la Varșovia și retragerea acestora
la cererea americanilor, a fost cel de-al doilea eveniment care „a deranjat
puternic conducerea de la București, care s-a aflat în situația de a fi atrasă
într-un conflict nuclear fără să știe despre ce este vorba” (Cătănuș,
2004: 15). Pentru că, așa cum a afirmat diplomatul M. Malița, „Tratatul
de la Varșovia implica automat România, ca stat membru, într-un război nedeclarat
de noi, contrar intereselor și obiectivelor noastre” (Malița,
Giurescu, 2011: 19).
În legătură cu acest
moment, diplomația de la București a susținut doar într-o oarecare măsură
poziția pe care o impunea URSS tuturor statelor din lagărul socialist. România
a susținut ideea că acelea „nu sunt rachete ofensive” (Malița,
Dungaciu, 2014: 188), în consonanță cu afirmațiile ambasadorului sovietic
Zorin în cadrul Consiliului de Securitate al ONU care încerca să-și convingă
partenerii că „URSS nu a plasat rachete în Cuba, SUA amenință Cuba și pacea,
noi susținem Cuba și condamnăm agresiunea” (Malița,
Giurescu, 2011: 19). Dar, în cadrul aceleiași reuniuni, delegația
română nu numai că nu a infirmat prezența rachetelor sovietice în Cuba (care fuseseră
descoperite și fotografiate ulterior), ci a declarat în plus că România susține
Cuba și i-a acuzat pe americani de „instalarea blocadei pe mare”, „blocadă
interzisă de dreptul internațional” ‒ poziție care nu a fost agreată de
oficialul sovietic. Ideea care se desprinde este că România nu a ezitat să
refuze „automatismul intrării în conflicte alături de aliații săi dacă nu e
consultată și nu își dă asentimentul” (Malița,
Giurescu, 2011: 19) și că avea o poziție diferită de cea a Uniunii
Sovietice în problemele politice dezbătute la ONU. Acestea au fost primele
acțiuni de delimitare a Bucureștiului de Moscova.
„Deceniul deschiderii” început
în 1962 a însemnat pentru diplomația românească orientarea către țările Asiei
(care făceau parte din Mișcarea de nealiniere), ONU și organismele sale, SUA,
Canada și statele occidentale europene. Această deschidere a fost foarte bine
gândită și pusă în practică de liderii de la București astfel încât „să nu
determine vreo reacție peste măsură a puterii dominante (URSS), dar să îngăduie
totuși inițierea unui drum propriu” (Malița,
Giurescu, 2011: 164). Ghe.
Gheorghiu-Dej și Ion Ghe. Maurer au realizat și pus în aplicare strategia „stalinismului
național, respectiv acea linie politică bazată pe menținerea unei drastice
ortodoxii în politica internă, combinată cu o deschidere spectaculoasă în
relațiile cu Occidentul.” (Vladimir
Tismăneanu, 1995: 129). Această deschidere a României „nu a modificat
defel susținerea de către diplomația RPR a pozițiilor-cheie ale Uniunii
Sovietice, participarea la sesiunile alianței militare a Tratatului de la
Varșovia sau relațiile bilaterale cu țările socialiste «frățești» (…) ca și
cu Iugoslavia și Albania” (Malița,
Giurescu, 2011: 163). Poziția României în principalale probleme
internaționale discutate la ONU urmau linia Moscovei, mai puțin atunci când se
discuta prezența RPC la acest organism.
Începând cu 1962 România
a început „tatonările economice spre Occident și politice spre China, în
vederea construirii unor [planuri] alternative care să intre în funcțiune la un
eventual moment critic al relațiilor româno-sovietice” (Cătănuș,
2004: 16). Divergențele pe aspecte economice dintre Moscova și
București și optica României față de evenimentele internaționale vor conduce la
afirmarea unei poziții proprii a PMR în plan internațional. Deși PMR se
distanțază de PCUS și refuză să se mai subordoneze total, „nu se poate vorbi de
o trecere a României în tabăra chineză” (Cătănuș, 2004: 16). Pentru România era riscant să se ralieze total RP Chineze dată
fiind vecinătatea sa cu Uniunea Sovietică. Putea, în schimb, să covingă liderii chinezi că România poate fi o aliată
a Chinei în Europa. Istoricii români consemnează strategia de politică externă
a lui Gheorghiu-Dej și I. Ghe. Maurer de a reface și întări relația cu China.
Deși liderul român „nu împărtășea radicalismul specific ideologiei maoiste”,
era dispus, formal, să preia unele concepte ideologice, urmărind o apropiere
româno-chineză, iar față de Uniunea Sovietică România să aibă imaginea
„conformă actorului statal moral, ce acționa în strictă concordanță cu
preceptele Consfătuirilor (…) din 1957 și 1960” (Croitor,
2014: 460-461). Gestul României de a redeschide, în martie 1963,
ambasada de la Tirana (Albania) a avut o evidentă semnificație politică și un
semnal pozitiv către China.
Pe linia distanțării
României de URSS se înscriu întâlnirea
secretă dintre ministrul român de Externe, Corneliu Mănescu, și ambasadorul
Chinei la București, Xu Jianguo, din 16 mai 1963, precum și convorbirea dintre
Gheorghiu-Dej și același ambasdor chinez din 12 decembrie 1963, prin care li se
transmitea autorităților chineze decizia României de a nu mai urma „orbește
indicațiile Moscovei” (Croitor,
2014: 460).
Sursa:
aici
În anul 1963 atacurile reciproce dintre RP
Chineză și Uniunea Sovietică au devenit publice în cadrul congreselor și
consfătuirilor, făcând dificilă poziția celorlalte partide comuniste care erau
puse în situația de a se alia uneia dintre cele două părți. În contextul agravării polemicii chino-sovietice din anii ’63-’64,
conducerea de la București a decis să practice o politică prudentă și singura
strategie posibilă era o poziție de imparțialitate între cele două puteri sau o așa-zisă „politică de neutralitate”(Țăranu,
Floroiu, 2019: 17) în așteptarea momentului propice pentru a-și
promova propria politică de independență față de Moscova.
În contextul schismei
chino-sovietice, la nivelul anului 1963, se disting două momente care se
înscriu pe linia neutralității adoptate de România. Primul se referă la
documentul intitulat Propuneri privind
linia generală a mișcării comuniste internaționale în „25 puncte” lansat de
CC al PCC la 14 iunie 1963, care prezenta poziția comuniștilor chinezi în
legătură cu linia generală a mișcării comuniste internaționale (aflată în
evidentă divergență cu poziția PCUS) și prin care condamna vehement poziția
hegemonică a URSS în cadrul blocului comunist. Reacția URSS a fost exprimată în
cadrul reuniunii de la Moscova din iulie același an și a constat în
interzicerea publicării declarației chineze și propunerea de încetare a negocierilor
cu China adresate tuturor statelor comuniste. În afară de Albania care a
publicat integral materialul, doar România „și-a asumat publicarea unor
fragmente din documentul chinez în ziarul Scâteia,
motivându-și gestul prin aceea că fiecare partid comunist are dreptul să-și
exprime propriile păreri care să poată
fi auzite în întregul bloc comunist, și fără ca aceasta să dăuneze unității
lumii comuniste” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 17). Un alt gest de neutralitate îl reprezintă
absența lui Ghe. Gheorghiu-Dej de la Consfătuirea de la Berlin pentru
celebrarea liderului est-german W. Ulbricht, prilej despre care se știa că
Hrușciov intenționa să îl folosească pentru a critica din nou China.
Tot pe linia stopării
disputei chino-sovietice, România a încercat să-și asume rolul de „mediator”,
afirmând, în numele „asigurării unității mișcării comuniste”, că „PMR
reprezintă o a treia poziție în cadrul polemicii” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18). În acest sens, președintele Consiliului de
Miniștri, I. G. Maurer, în discursurile și articolele sale arăta că PMR susține
„egalitatea în drepturi, avantajul reciproc, întrajutorarea tovărășescă,
neamestecul în treburile interne, respectarea integrității teritoriale și
principiilor internaționalismului socialist”, precum și „principiul unității în
diversitate” care trebuie acceptat și aplicat în lumea comunistă, prin aceasta
înțelegându-se că „se admiteau nepotriviri de vederi în privința metodelor de
construcție a socialismului datorită condițiilor specifice din fiecare țară” și
că „aceste diferențe nu trebuiau să devină motive de critică reciprocă sau de polemică”,
sugerâd astfel ca soluționarea divergențelor politice să se facă pe „calea
convorbirilor” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18).
O primă intervenție asumată de România
în vederea încetării pentru o perioadă de timp a atacurilor polemice dintre
cele două părți a constat în propunerea PMR făcută URSS în cadrul întrunirii
Comitetului Central al PCUS din februarie 1964 pentru aprobarea raportului Suslov (material care ataca
din nou ideile și acțiunile comuniștilor chinezi) de a nu fi publicat acel
raport, simultan cu propunerea adresată Chinei privind oprirea pentru moment a
atacurilor polemice și acceptarea unei întâlniri la nivel înalt cu delegația românească
care urma să se deplaseze în China pentru „mediere”. Aceste propuneri au fost
acceptate de conducerile celor două țări.
Delegațiile României conduse de I. G. Maurer s-au deplasat la Beijing, în
perioada 2-11 martie și septembrie-octombrie 1964, pentru „a media” polemica sino-sovietică. Pe parcursul
negocierilor derulate cu ocazia primei vizite în China, diplomații români au propus încetarea polemicii pentru 3
luni, însă propunerea nu a fost
acceptată de chinezi. În aceste condiții URSS a amenințat că va publica
raportul. Așadar, intervenția românească nu a reușit să oprească, ci doar să
întârzie pentru scurt timp continuarea polemicii, care s-a reluat curând. La
sfârșitul lunii martie Bucureștiul a mai făcut o încercare de apropiere între
părți, propunând ca atât chinezii cât și sovieticii să semneze împreună un Apel adresat lumii comuniste. Sovieticii
au acceptat propunearea, în schimb chinezii au repornit în presă campania
împotriva Kremlinului. Consecința a fost publicarea Raportului Suslov la 3 aprilie 1964 în presa sovietică, moment de
la care PCUS a reluat anatemizările împotriva comuniștilor chinezi. Nici
discuțiile din toamna anului 1964, nu au reușit să îndrepte situația dintre
URSS și RPC.
Referitor la demersurile
României în cadrul polemicii, acestea au fost mai degrabă „încercări de
apropiere între cele două părți” pentru „scoaterea din impas a convorbirilor
sino-sovietice blocate la Moscova în vara anului 1963” și „păstrarea, cel puțin
în aparență, a unității lumii comuniste” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 18-19). Deși diplomații români nu au reușit să-i
convingă pe chinezi să renunțe la polemică, au reușit în schimb să strângă
relațiile româno-chineze, oferind un curs ascendent relațiilor bilaterale.
Polemica
chino-sovietică a constituit un prilej pentru București de a căuta sprijinul
chinezilor și a ieși de sub umbrela sovieticilor. La finalul Plenarei din 22
aprilie 1964, Biroul politic de la București a lansat Declarația din aprilie 1964 („Declarația cu privire la poziția PMR
în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”), așa-numita „declarație
de independență” a PMR sau „testamentul lui Dej” prin care România își promova
interesele legitime fără amestecul structurilor suprastatale precum Organizația
Tratatului de la Varșovia sau CAER. Acest pas a însemnat distanțarea de URSS și
PCUS și îmbunătățirea relațiilor româno-chineze.
Începând cu anul 1964,
locul Chinei în politica externă a României a fost unul important și a
reprezentat pentru liderii comuniști români o garanție a independenței în
politica externă și un sprijin în fața tendințelor autoritare ale Moscovei.
Momentul invaziei Cehoslovaciei de către
trupele statelor Pactului de la Varșovia fără concursul RSR, din 1968, a sporit
prestigiul României în plan internațional. La acel moment China a condamnat vehement invazia sovietică
și a transmis că „România poate conta, în apărarea independenței sale, pe sprijinul
poporului chinez” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 26) și s-a
arătat și mai disponibilă în a sprijini România atât prin schimburi materiale
cât și în plan militar.
Din perspectiva
diferendelor dintre RP China și Uniunea Sovietică, președintele RSR, N.
Ceaușescu, făcea apeluri pentru încetarea polemicii și sugera ca problemele
existente între cele două părți să fie soluționate pe cale pașnică, prin
tratate, lăsând totodată să se înțeleagă că susține interesele părții chineze.
Ceaușescu se alia pretențiilor Chinei privind atât retragerea trupelor
vietnameze (sprijinite de URSS) din Cambodgia și realizarea unei reconcilieri a
forțelor politice din această țară, cât și retragerea trupelor sovietice din
Afganistan și normalizarea situației din zonă. (Țăranu,
Floroiu, 2019: 32-33). În plus, România „intermediase cu succes și
normalizarea relației dintre China și Iugoslavia, după 15 ani de relaţii
neprietenoase” (Osiac,
2019: 233). Poate cel mai semnificativ moment în plan
politico-diplomatic care reflectă susținerea pe care România a oferit-o Chinei
în anii ’70, când relațiile bilaterale erau dintre cele mai strânse, se referă
la sprijinul acordat în 1971 în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru
restabilirea dreptului legitim al RPC în toate instanțele acestei organizații,
inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate (Budura,
2008: 30).
De-a lungul anilor
’70-’80, relațiile bilaterale româno-chineze
au intrat într-o nouă etapă de consolidare a cooperării
politico-diplomatice. Un rol determinant în dezvoltarea cu succes a relațiilor
politico-diplomatice l-au avut atât contactele la nivel înalt, cât mai ales
orientările și înțelegerile în problemele de politică internațională.
Documentele diplomatice și cele din arhiva PMR/PCR relevă faptul că România și
China „aveau poziții identice sau foarte apropiate în principalele probleme cu
care se confrunta lumea contemporană”, militau pentru oprirea evoluției
evenimentelor „spre încordare și război”, susțineau rezolvarea diferendelor
dintre state pe cale pașnică, „interzicerea generală și distrugerea totală a
armelor nucleare”, „încetarea cursei înarmărilor și trecerea la măsuri concrete
de dezarmare, eradicarea subdezvoltării și instaurarea noii ordini economice
internaționale” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 32).
Ca o concluzie, cooperarea
politico-diplomatică dintre București și Beijing din perioada Războiului Rece
s-a derulat începând cu mijlocul anilor ’60 în contextul schismei sino-sovietice
și a desprinderii treptate a României de URSS, apoi s-a consolidat după
momentul invaziei Cehoslovaciei din 1968 și ocuparea locului la ONU de către
China comunistă din 1971 și a rămas constantă pentru următoarele două decenii.
Participarea la disputa sino-sovietică de pe o „a treia poziție”, de
„neutralitate relativă”, dar cu o doctrină și principii proprii care aveau la
bază doctrina marxist-leninistă, „acreditează ideea că Bucureștiul a fost la
mijloc, dar nu neapărat și neutru, întrucât unele din tezele românești s-au
apropiat periculos de mult de cele chineze” (Țăranu,
Floroiu, 2019: 23). Până
la urmă, interesul comun al acestui parteneriat politic dintre China și România
a fost contracararea politicilor hegemonice ale Uniunii Sovietice.
Solidaritatea și consensul pe probleme de politică externă au condus la
menținerea și dezvoltarea ascendentă a relației politico-diplomatice dintre
China și România în ultima parte a perioadei Războiului Rece.
*Sanda Cincă este doctor al Universității din București și cercetător la Institutul
de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătinau” (ISPRI) al
Academiei Române.
Actualitate
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de poliție. Tot pe 23 mai, în 1871, s-a născut Garabet Ibrăileanu, critic și teoretician literar român.
Bonnie și Clyde/FOTO: Wikipedia
1430: Ioana D’Arc este capturată de către burgunzi
Supranumită Fecioara din Orleans, Ioana d’Arc este considerată cea mai importantă figură din Evul Mediu francez.
Ioana d’Arc/FOTO: Wikipedia
A afirmat de nenumărate ori că auzea voci de origine divină (considerate astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau să mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. A condus armata franceză într-o victorie memorabilă la Orléans, care a respins o încercare engleză de a cuceri Franța în timpul Războiului de o sută de ani, scrie Britanica.
La 14 mai 1430, Ioana d’Arc se afla la Compiègne, unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Renaud de Chartres și cu Louis I de Bourbon. Împreună au mers la Soissons, însă locuitorii le-au refuzat intrarea. În timp ce ceilalți au decis să se retragă, Ioana s-a întors la Compiègne.
Pe 23 mai 1430, ea a respins de două ori atacurile burgunzilor, dar a fost în cele din urmă capturată după sosirea întăririlor engleze. A fost dusă la Margny, iar după capturare, Renaud de Chartres a acuzat-o că a ignorat sfaturile primite. Regele Carol al VII-lea nu a încercat să o salveze.
Pe 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în piața Vieux-Marché din Rouen, murind în timp ce striga numele lui Iisus Hristos.
1871: S-a născut criticul și teoreticianul literar Garabet Ibrăileanu
Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi. Acesta rămâne în istorie pentru activitatea sa de critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier.
Garabet Ibrăileanu/FOTO: Muzeul Național al Literaturii Române
În 1891, se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie, pe care o termină în 1895, scrie Rador.
A fost căsătorit, din 5 iulie 1901, cu Elena Carp şi a avut o fiică, Maria, născută în anul 1902.
În anul 1904, Ibrăileanu s-a îmbolnăvit, a devenit neurastenic, având o insomnie permanentă. Din cauza bolii, Ibrăileanu lucra noaptea, se culca în zorii zilei şi dormea până la ora trei după-amiaza, păzit de soţie, care avea grijă să nu fie deranjat.
În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista „Viaţa românească”, de care va fi legat toată viaţa.
A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933 şi a susţinut, prin publicarea lor în revistă, mai mulţi scriitori, între care M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, G. Topârceanu. În anul 1912, devine doctor în litere, cu teza „Opera literară a d-lui Vlahuţă”.
Garabet Ibrăileanu a murit în noaptea de 10/11 martie 1936, la Bucureşti.
1929: Este lansată animația „Karnival Kid” în care Mickey Mouse rostește primele sale cuvinte
„Karnival Kid” („Copilul carnavalului”) este un scurtmetraj animat american din 1929 și al nouălea film din seria Mickey Mouse.
A fost regizat de Walt Disney și animat de Ub Iwerks, cu muzica realizată de Carl W. Stalling.
Prima replică rostită de Mickey este celebra „Hot dogs! Hot dogs!”, vocea fiind asigurată de Carl W. Stalling, și nu de Walt Disney. Expresia avea să inspire ulterior celebra replică asociată personajului, „Hot dog!”.
Scurtmetrajul a fost lansat pe 31 iulie 1929 de Celebrity Productions. După ce The Walt Disney Company și-a schimbat distribuitorul, filmul a fost relansat de Columbia Pictures. De la 1 ianuarie 2025, filmul a intrat în domeniul public.
1934: Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie și Clyde au fost împușcați de polițiști
Bonnie Elizabeth Parker și Clyde „Champion” Barrow au fost doi infractori americani care au călătorit prin partea centrală a SUA alături de banda lor în timpul Marii Crize Economice, comițând între 1932 și 1934 o serie de infracțiuni precum jafuri bancare, răpiri și crime.
Bonnie și Clyde/FOTO: FBI
Avertismentul antropologului care a contactat un trib izolat din India: de ce izolarea nu îi mai garantează supraviețuirea
Bonnie s-a născut pe 1 octombrie 1910, iar Clyde pe 24 martie 1909.
FBI transmite că cei doi s-au cunoscut în Texas, în ianuarie 1930. Bonnie avea 19 ani și era căsătorită cu un criminal aflat în închisoare, iar Clyde avea 21 de ani și era necăsătorit.
La scurt timp, Clyde a fost arestat pentru furt și trimis la închisoare. A evadat cu ajutorul unui pistol introdus ilegal de Bonnie, dar a fost prins din nou și reîncarcerat.
Eliberat condiționat în februarie 1932, Clyde s-a întors la Bonnie și a reluat viața infracțională.
În anii următori li s-au alăturat tânărul infractor Raymond Hamilton, fratele lui Clyde, Buck Barrow și soția sa, Blanche Barrow.
Banda a devenit cunoscută în întreaga țară pentru jafurile îndrăznețe și confruntările armate cu poliția. În iulie 1933, Buck Barrow a fost rănit mortal într-un schimb de focuri cu poliția în Iowa, iar Blanche a fost capturată.
Bonnie și Clyde au continuat însă activitatea criminală, reușind de mai multe ori să scape de autorități.
La 13 aprilie 1934, un agent FBI obținut informații potrivit cărora cuplul se ascundea într-o zonă izolată din apropierea localității Sailes, în Louisiana. Autoritățile au aflat că cei doi petrecuseră noaptea de 21 mai 1934 la Black Lake, Louisiana, și urmau să revină în zonă două zile mai târziu.
Mașina în care se aflau Bonnie și Clyde/FOTO: Caters News
Înainte de răsăritul zilei de 23 mai 1934, polițiști din Louisiana și Texas s-au ascuns de-a lungul unei șosele din apropiere de Sailes.
Polițiștii au tras aproape 200 de gloanțe, care le-au fost fatale lui Bonnie și Clyde. Clyde a murit în urma primul val, dar Bonnie care se afla în maşina a fost auziţă ţipând în timp ce gloanţele se repezeau asupra ei.
Presa a condamnat felul de a acţiona al poliţiei, mai ales că tâlharii nu erau înarmaţi şi despre Bonnie nu se ştie cu exactitate dacă ar fi săvârşit vreo crimă. De atunci, poliţia este obligată să someze orice persoană înainte de a trage.
1971: Este inaugurat Hotelul Intercontinental din București
Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar”.
FOTO: Inquam photos/David Muntean
Terenul unde se află astăzi impunătorul hotel aparținea Mănăstirii Cernica. În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu.
Clădirea Hotelului Intercontinental a fost construită între 1968-1971, în cooperare cu firma „Intercontinental Hotel Corporation“, având o înălţime de 88 de metri şi 23 de etaje, după planurile unui colectiv de arhitecţi: Dinu Hariton, şef de proiect, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Ştefan Belea. Costurile de construcție s-au ridicat la şase milioane de dolari.
Inaugurat la 23 mai 1971, hotelul a avut drept prim oaspete un cetățean american. În 2021 a devenit Grand Hotel Bucharest, în urma încheierii contractului de management cu Intercontinental Hotels Group. În prezent, hotelul are 257 de camere și 3 restaurante.
„Călăreții Apocalipsei”, cea mai de temut bandă de războinici din Europa. Se credea că-și vânduseră sufletul diavolului
1992: Magistratul italian anti-mafie, Giovanni Falcone, a fost ucis de clanul Corleonesi cu o bombă
Născut pe 18 mai 1939, în Palermo, Italia, Giovanni Falcone a fost un magistrat italian care și-a dedicat viața luptei împotriva crimei organizate.
Giovanni Falcone/FOTO: Wikipedia
ONU scrie că Falcone a dezvoltat o metodă inovatoare de investigație bazată pe principiul „urmărește banii”, aplicată în anchetele financiare care vizau bănci și instituții financiare din Italia și din străinătate.
Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi dintre anii 1986-1987, în urma căruia, din 474 de mafioți acuzați inițial, au fost condamnați 360 pentru crime grave, inclusiv 119 în absență.
Acest proces a reprezentat o lovitură majoră pentru Cosa Nostra, una dintre cele mai periculoase grupări criminale din istoria recentă. Ca reacție, liderul mafiot Salvatore Riina a ordonat asasinarea politicianului Salvatore Lima și a judecătorului Giovanni Falcone. Lima a fost ucis pe 12 martie 1992.
Asasinarea lui Falcone a fost organizată de mafiotul Giovanni Brusca, care a detonat de la distanță 400 de kilograme de explozibil amplasate sub autostrada A29, lângă localitatea Capaci, la 23 mai 1992. În atentat au murit Falcone, soția sa, Francesca Morvillo, și trei polițiști din escortă.
La doar 57 de zile după atentat, colegul său Paolo Borsellino a fost și el ucis într-un atac cu bombă. După cele două asasinate, autoritățile italiene au lansat o amplă ofensivă împotriva Mafiei.
Salvatore Riina a fost arestat în 1993 și condamnat pe viață, iar Giovanni Brusca a recunoscut că a detonat explozibilul. Zeci de mafioți au primit condamnări pe viață pentru implicarea în uciderea lui Falcone.
Anul trecut, în iunie, Brusca a fost eliberat, după 25 de ani de închisoare și patru ani de eliberare condiționată.
Pedeapsa i-a fost redusă deoarece a cooperat cu sistemul judiciar, graţie unei legi promovate chiar de Falcone. Prin urmare, „după ce a executat şi cei patru ani de eliberare condiţionată, este acum un om liber”.
Actualitate
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea unei soluții pentru formarea unui guvern stabil.
Fostul ministru al Sănătății avertizează, într-o postare pe Facebook, că blocajul politic pune în pericol proiecte majore pentru România.
„Cred mult în oameni. În capacitatea noastră de a găsi resurse și de a repara ce pare ireconciliabil, stricat sau iremediabil. De aceea, aici şi acum am decis să transmit un mesaj prin care cer ceea ce pare imposibil de dat: o nouă investiție de încredere în România noastră, a tuturor, pro-occidentală, onestă şi demnă şi performantă”, a scris Rogobete.
Social-democratul subliniază că România are nevoie urgentă de un executiv funcțional:
„Avem nevoie de o țară cu un Guvern funcțional, cu putere de decizie şi curaj”.
Deputatul critică lipsa de responsabilitate a unor actori politici, în contextul în care proiecte de miliarde de euro depind de stabilitatea guvernamentală.
„Refuz să cred că, în momentul critic în care proiecte de miliarde pentru români atârnă de un fir de ață, nu avem maturitatea și responsabilitatea de a renunța la mituri și salvatori mesianici în favoarea unei construcții stabile și funcționale. Am intuiția care îmi spune că, indiferent de emoția de moment, la final, pierdem toți. Deja am început să pierdem. Un singur exemplu: proiecte și parteneriate strategice puse la grea încercare de orgoliile care alimentează lupta politică. Greșit! Dacă mandatele mele publice la ministerul Sănătății m-au învățat ceva este că numai atunci când livrezi ce ai promis poți să generezi încredere. Restul e publicitate sau marketing, cum vreți să-i spuneți. Atunci când ești într-o funcție de responsabilitate publică, orgoliul și confortul tău ajung pe ultimul loc, nu pe primul”, se mai arată în postare.
„Orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”
Rogobete face un apel direct către toți politicienii care susțin direcția pro-occidentală a României.
„Am încredere în oameni şi îmi permit să fac un apel public către fiecare politician, om politic, decident, în parte care crede în construcţia României pro-occidentale. Înţeleg că este greu, înţeleg că tranşeele par atât de adânc săpate încât nu poţi ieşi din ele, dar orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”, a transmis social-democratul.
Fostul ministru avertizează cu pribire la alegerea între responsabilitate și calcule politice.
„Dacă politicienii vor găsi împreună drumul corect şi responsabil acum, românii ne vor aprecia. Dacă alegem calcule meschine, orgolii nesfârşite sau iluzii îndepărtate vom plăti, cu toţii”.
Amintim că România este într-o criză politică după ce PSD a votat alături de AUR moțiunea de cenzură care a dus la demiterea Guvernului Bolojan. Partidele parlamentare nu au reușit până acum să contureze o nouă majoritate. PSD insistă pentru refacerea fostei coaliții, însă fără Ilie Bolojan ca premier, în timp ce PNL, USR și UDMR cer social-democraților să vină cu o propunere de prim-ministru.
Cand calatoresti in Egipt si in Africa de Nord, vei avea nevoie de o asigurare care acopera urgentele medicale, ingrijirea in spitale private, pierderea bagajelor, intarzierile, furtul si schimbarile neasteptate ale planurilor. Caldura, deshidratarea si imbolnavirile gastrointestinale sunt, de asemenea, riscuri frecvente, asa ca verifica daca sunt incluse tratamentele, analizele si medicamentele. Nu trece cu vederea acoperirea pentru evacuare, regulile privind afectiunile preexistente si excluderile pentru excursiile in desert sau pentru inchirieri. Politica potrivita poate reduce mult stresul, iar exista inca multe de stiut despre cum sa o alegi bine.
Acoperire pentru Asigurarea de Calatorie in Africa de Nord
Cand calatoresti prin Africa de Nord, asigurarea potrivita iti poate oferi o adevarata liniste sufleteasca. Poti explora cu mai multa incredere atunci cand polita ta acopera intarzierile de calatorie, bagajele pierdute si schimbarile bruste ale planurilor. Te ajuta si cand te confrunti cu riscuri de furt, constientizarea acestora in pietele aglomerate, gari si hoteluri, unde sa ramai atent conteaza. Daca te indrepti spre coasta, cauta sprijin pentru urgente pe mare, ca sa nu ramai sa gestionezi singur o problema neasteptata. O acoperire buna iti permite sa te concentrezi asupra oamenilor, locurilor si experientelor din jurul tau. Te vei simti mai pregatit, mai conectat si mai putin stresat atunci cand asigurarea ta se potriveste realitatilor din regiune. Asa iti protejezi calatoria si iti mentii sentimentul de apartenenta intact.
De ce conteaza acoperirea pentru spitalul privat
Protectia pentru calatorie este doar o parte din a te simti in siguranta in strainatate; vrei, de asemenea, sa stii unde vei merge daca ai nevoie de ingrijiri medicale. In Egipt si in Africa de Nord, spitalele private ofera adesea servicii mai rapide, personal mai bine pregatit sa vorbeasca engleza si spatii mai curate, astfel incat calatoria ta sa fie mai putin stresanta. Cand polita ta include aceasta optiune, poti alege ingrijirea cu mai multa incredere, in loc sa te ingrijorezi de sistemele publice mai putin cunoscute. De asemenea, te ajuta la selectarea clinicii, deoarece nu esti limitat la cea mai ieftina locatie. Daca ai nevoie de internare de urgenta, asiguratorul te poate indruma catre locul potrivit si iti poate explica procesul de rambursare. Acest sprijin conteaza, deoarece meriti ajutor care sa se simta organizat, respectuos si la indemana atunci cand te afli departe de casa.
Cele mai frecvente despagubiri de asigurare de calatorie in Africa de Nord
Cand calatoresti in Africa de Nord, urgentele medicale in strainatate se numara printre cele mai frecvente cereri de despagubire din asigurare, asa ca te ajuta sa iti cunosti acoperirea inainte sa pleci. Vei dori, de asemenea, protectie pentru bagajele pierdute, deoarece bagajele intarziate sau care nu ajung la timp iti pot perturba rapid planurile. Cu politica potrivita, poti gestiona aceste neplaceri cu mai putin stres si te poti intoarce la a te bucura de calatorie.
Urgente medicale in strainatate
Urgentele medicale pot aparea oriunde, iar Africa de Nord nu face exceptie. De aceea, este important sa stii cum te ajuta asigurarea de calatorie daca te imbolnavesti sau te ranesti in strainatate. Nu esti singur(a) daca o febra brusca, o problema digestiva sau o entorsa te incetinesc; o acoperire buna te poate ghida catre ingrijire rapid. Tine la indemana aceste elemente esentiale:
| Necesitate | Ce faci |
| Ajutor rapid | Suna la linia de urgenta a asiguratorului |
| Vizita la clinica | Urmeaza pasii aprobati pentru ingrijirea locala |
| Suport pentru recuperare | Salveaza chitantele si rapoartele |
| Preventie | Tine-te hidratat(a) si noteaza contactele de urgenta |
Cand actionezi rapid, iti protejezi calatoria si linistea. Cu un sprijin clar, te poti concentra sa te simti mai bine si sa revii la planurile tale cu incredere.
Revendicari pentru bagaje pierdute
Daca geanta iti dispare pe drum spre Egipt sau in alta parte din Africa de Nord, asigurarea de calatorie poate reduce o parte din stres, ajutandu-te sa urmaresti pierderea si sa acoperi inlocuirea articolelor esentiale. Nu esti singur—cererile pentru bagaje pierdute se numara printre cele mai frecvente reclamatii la asigurarile de calatorie aici. In primul rand, anunta problema imediat la compania aeriana si pastreaza toate chitantele, numerele de referinta si notitele. Apoi urmeaza pasii procesului de revendicare cu asiguratorul tau cat mai curand posibil. Daca este doar o intarziere a bagajului, polita ta poate rambursa articole precum produse de igiena, haine si alte lucruri de baza, ca sa poti continua calatoria confortabil. Stai calm, ramai organizat si pastreaza copii ale tuturor documentelor. Cu acoperirea potrivita, te poti simti sprijinit, increzator si gata sa te bucuri din nou de calatorie.
Acoperire pentru boli gastrointestinale si deshidratare
Gastroenteritele pot aparea oriunde, dar reprezinta un risc real atunci cand calatoresti prin Egipt si Africa de Nord, mai ales daca organismul tau nu este obisnuit cu apa, mancarea sau caldura locale. Cu o asigurare potrivita, poti primi ajutor pentru consulturi medicale, analize si medicamente daca apar disconfort intestinal sau deshidratare. Acest lucru conteaza atunci cand problemele simple pot deveni o boala care iti opreste calatoria. Ar trebui sa respecti totusi masurile de preventie: alege mese sigure, spala-te pe maini si bea doar apa potabila. Igiena alimentara buna iti scade riscul, dar acoperirea iti ofera un sprijin suplimentar daca simptomele apar oricum. Te ajuta sa te simti mai putin singur, pentru ca stii ca exista sprijin daca ai nevoie de ingrijire rapida si increzatoare.
Acoperirea pentru insolatie si expunere la soare in Africa de Nord
Cand calatoresti in Africa de Nord, insolatia poate aparea rapid, asa ca ajuta sa cunosti semnele de avertizare, precum ameteala, confuzia si greata. Asigurarea de calatorie potrivita poate acoperi ingrijirea medicala de care ai putea avea nevoie dupa prea multa expunere la soare, inclusiv tratamentul pentru deshidratare sau arsuri severe. Cu planul potrivit, poti explora mai increzator si poti primi ajutor rapid daca caldura devine prea mare.
Simptomele si riscurile insolatiei termice
Insuficienta calorica (insolatia) se poate instala rapid in Africa de Nord, mai ales daca petreci ore lungi la soare direct sau vizitezi zone calde si uscate fara suficienta apa sau umbra. Poti sa te simti ametit, slabit sau confuz, iar pielea ta poate deveni fierbinte si uscata. Urmareste simptomele insomniei, semnele deshidratarii, riscurile insolatiei si complicatiile febrei, deoarece aceste semne se pot suprapune si pot agrava situatia.
- Dureri de cap, greata si batai rapide ale inimii
- Crampe, oboseala si dificultati de concentrare
- Lesin sau confuzie brusca
Daca observi aceste semne de avertizare, ia-le in serios si muta-te imediat intr-un loc mai racoros. Nu exagerezi; te protejezi. Ramanand atent(a), te poti bucura de calatorie cu incredere si te poti simti sustinut(a) oriunde ai merge.
Ingrijire medicala prin expunere la soare
Daca soarele te pune la incercare in Egipt sau in Africa de Nord, asigurarea de calatorie te poate ajuta sa primesti rapid ingrijiri medicale pentru afectiuni cauzate de caldura si expunere severa la soare. Ar trebui sa faci o evaluarea politei medicale inainte sa pleci, ca sa stii costuri tratamentului si ce este inclus. Planurile bune iti ofera acces la o retea clinici, plus spitalizare acoperita daca ai nevoie de monitorizare mai atenta. De asemenea, poti obtine medicamente prescrise, autorizatii pentru rambursare si transporturi de urgenta atunci cand starea ta necesita actiune rapida. Cu asistenta nonstop, nu va trebui sa gestionezi singur o criza. Acest sprijin conteaza cand esti departe de casa si ai nevoie de ajutor clar, raspunsuri calme si ingrijire care se potriveste calatoriei tale.
Vaccinuri si efecte secundare
Inainte sa calatoresti in Egipt sau in alta parte din Africa de Nord, verifica ce vaccinuri iti recomanda medicul si discuta despre posibile efecte secundare ca sa te poti planifica cu incredere. Daca ai afectiuni preexistente, mentioneaza-le din timp, deoarece ele pot influenta programul de vaccinare si raspunsul organismului tau la imunitate. Adu cu tine orice documente necesare, mai ales daca un cabinet sau un control de frontiera cere dovada. Cele mai multe efecte secundare sunt usoare, cum ar fi o durere la nivelul bratului, oboseala sau o febra usoara, si de obicei trec rapid. Te poti simti linistit cu pasi simpli:
- Programeaza vaccinarile din timp, astfel incat dozele sa se potriveasca cu calendarul tau.
- Intreaba ce simptome sunt normale si cand trebuie sa ceri ajutor.
- Tine evidenta documentelor la indemana, ca sa fii pregatit si sustinut.
Cu putina pregatire, te vei simti informat si binevenit.
Cum sa alegi asigurarea de calatorie pentru Africa de Nord
Atunci cand alegi o asigurare de calatorie, acoperirea pentru evacuare medicala, deoarece in zone indepartate si pe distante lungi chiar si problemele mici pot deveni mari. Apoi, analizeaza limitele de acoperire pentru ca ingrijirile medicale, furtul si intarzierile de calatorie sa fie suficiente pentru planurile tale. Nu sari peste regulile privind afectiunile preexistente, deoarece o excludere ascunsa poate ramane sa te lase neasigurat chiar atunci cand ai cel mai mult nevoie de ajutor. Citeste cu atentie excluderile din polita pentru activitatile de aventura, excursiile in desert si masinile inchiriate. Daca te alaturi altor calatori, alege o polita care se potriveste itinerariului comun si ofera tuturor liniste. Cu polita potrivita, te poti concentra pe calatorie si te poti simti increzator, sprijinit si pregatit pentru Africa de Nord. pentru Africa de Nord, incepe prin a potrivi polita cu calatoria ta, nu doar prin a alege cea mai ieftina optiune. Verifica mai intai
Intrebari frecvente
Aceasta asigurare este valabila daca fac o escala in alta tara?
Da, de obicei este valabil si la escala, daca polita acopera tranzitul; verifici insa conditiile pentru companiile aeriene, daune conexiuni, pierdere bilete si intarziere zboruri, ca sa te simti linistit.
Acopera polita pierderea pasaportului sau a actelor?
Da, polita poate acoperi pierderea pasaportului sau a actelor, daca include acest beneficiu. Verifica conditiile, iar pentru Pierderea bagajelor si despagubire urgenta, primesti sprijin rapid si te simti in siguranta.
Este Inclusa Asistenta In Limba Romana?
Da, de multe ori ai asistenta in limba romana, daca polita o include. Verifici limba asistentei si acoperirea pentru comunicare inainte sa pleci, ca sa te simti in siguranta si inteles.
Poti extinde asigurarea dupa ce am plecat in calatorie?
Da, poti solicita prelungirea politei dupa data plecarii, dar depinde de conditiile de acoperire si de aprobarea asiguratorului. Verifica cate zile raman si trimite o notificare insurerului cat mai repede; uneori este necesara acceptarea inainte de expirare.
Acopera asigurarea sporturile nautice sau safariul?
Da, uneori, dar tu trebuie sa verifici polita: sporturile nautice si safari-ul pot avea limitari. Cauta Riscuri de sanatate, acoperire medicala, Costuri evacuare si repatriere urgenta, ca sa calatoresti linistit.
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de...
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea...
Asigurare de Calatorie pentru Egipt si Africa de Nord – Riscuri Specifice de Cunoscut
Cand calatoresti in Egipt si in Africa de Nord, vei avea nevoie de o asigurare care acopera urgentele medicale, ingrijirea...
Desemnarea viitorului premier trebuie să ţină cont de problemele urgente ale României
Sper că aşa îşi pun problema desemnării viitorului premier preşedintele Nicușor Dan şi consilierii săi. Ce trebuie să rezolve viitorul...
Iranul își reconstruiește baza industrial-militară mai repede decât se anticipa. Producția de drone a fost deja reluată, arată rapoartele SUA
Teheranul a reluat deja o parte din producția de drone pe parcursul armistițiului de șase săptămâni început la începutul lunii...
AUR a dat în judecată Guvernul pentru a modifica legea finanțării partidelor. Soluția Curții de Apel București
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a încercat să obțină în instanță anularea unor articole din normele de aplicare ale Legii...
De ce tot mai multe companii aleg soluții ERP pentru companii din România și cum identifici cel mai bun ERP pentru afacerea ta
Companiile trebuie să transmită date către ANAF aproape în timp real. e-Factura și SAF-T implică formate stricte și termene clare....
-
Actualitateacum 2 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Breakingacum 3 zile20 Mai, calendarul zilei: Cher împlinește 80 de ani, Miodrag Belodedici 62. Sunt brevetați blugii
-
Actualitateacum 3 zile
SUA vor să reducă forțele militare puse la dispoziția NATO în caz de criză. Când ar urma să fie făcut anunțul oficial
-
Actualitateacum 2 zile
Antrenorul de box din București care a agresat sexual și fizic o cursantă minoră timp de peste doi ani a fost arestat preventiv
-
Actualitateacum 2 zile
Planul lui Trump pentru Gaza, în impas: fonduri neplătite și progrese inexistente pe teren
-
Breakingacum 2 zileTrump spune că negocierile SUA-Iran au intrat în „faza finală”
-
Actualitateacum o zi
SUA vor tehnologia dronelor ucrainene. Washingtonul cere acces la sistemele AI și navigația fără GPS, dar Zelenski trasează o „linie roșie”
-
Actualitateacum 2 zile
Miniștrii de Externe ai NATO se reunesc în Suedia după anunțurile SUA legate de reducerea implicării în securitatea Europei