Actualitate
Industria meditațiilor, aspru criticată de un profesor pensionar: „Tragedia este că pregătirea suplimentară începe de la clasa I“
Meditațiile sunt un moft sau o necesitate, astăzi, când România se laudă cu cel mai mare număr de elevi olimpici internațional, în timp ce înregistrează unele dintre cele mai slabe rezultate la testele PISA? Un profesor de matematică, astăzi pensionar, vorbește despre industria meditațiilor și cum a evoluat „piața“ din comunism și până în prezent.
Fără pregătire în particular, elevii aproape că nu mai pot trece examenele FOTO: arhiva
Profesorul oltean Dumitru Nica (81 de ani) are în spate zeci de ani la catedră, în fața elevilor de liceu și în fața studenților. A fost inspector de specialitate și în comunism, dar și după 1989, a și condus Inspectoratul Școlar Județean Olt, a înființat un liceu și, în două rânduri, a adus învățământul superior în municipiul Slatina.
„Nu mai e meditație, aia e industrie!“
Cu atâta experiență în spate, acumulată în anii în care activitatea profesorilor de matematică, de la cei din ultimul sătuc și până la titularii din liceele de top, se reflecta în rezultatele elevilor și într-o activitate bogată în cadrul Societății de Științe Matematice, filiala Olt, profesorul Dumitru Nica spune că ce se întâmplă astăzi în școala românească e prea mult. Scoatem în evidență elevii de top, ceea ce este un lucru de lăudat, însă îi uităm pe copiii în care părinții nu „investesc“ plătind meditații încă din primii ani de școală.
„Tragedia este că meditațiile au început de la clasa I acum. Și învățătorii fac. Profesorul, în loc să-și facă datoria sută la sută la clasă, trece la meditații. Nenorocirea este că nici acolo nu face cum trebuie, pentru că am înțeles că se fac meditații și cu șapte-opt elevi. Nu mai e meditație, aia e industrie. Ca să faci meditație, trebuie să faci cu doi-trei copii, ca să poți să-i ambiționezi, elevi de același nivel“, spune profesorul pentru „Weekend Adevărul“.
Profesorul Nica recunoaște că și el a făcut pregătire suplimentară cu copiii. „Și eu am făcut meditații când am avut timp, când eram profesor, dar în primul rând că nu făceai meditații cu elevii tăi. Era un principiu pe care ți-l impuneai, dar era și impus de minister. Te depista“, a dezvăluit profesorul.
Profesori cu principii
Pregătirea elevilor în particular nu s-a inventat în zilele noastre, admite profesorul, pentru că și cu zeci de ani în urmă anumiți elevi aveau nevoie de ajutor suplimentar, fie pentru a face performanță, fie pentru a se asigura că vor trece cu bine examenele bine cunoscute până astăzi, respectiv admiterea la liceu și admiterea la facultate. E drept, și atunci, cum se întâmplă și astăzi, elevii care aveau nevoie de ajutor suplimentar erau, cumva, îndreptați către profesori cu aceeași viziune ca a profesorului de la clasă.
„Făcea meditație cine voia să facă, dar erau copii care nu făceau meditație și care erau admiși fără probleme. Făceam exerciții, probleme pentru admitere la liceu sau la facultate. Au fost foarte multe situații în care îi testam și nu era nevoie. Îmi amintesc de o întâmplare. Mă rugase un coleg să testez un elev și să accept să fac meditație cu el. I-am spus: «Fac de două ori cu el, îl verific, văd despre ce e vorba». La urmă a venit un bătrân și a stat de vorbă cu mine: «Sunt bunicul lu’ cutare, aș vrea să-l pregătiți pentru facultate». Era dintr-un sat de pe lângă Slatina. I-am spus: «Copilul va lua admiterea indiferent unde va da examen. Du-te cu banii și ia copilului ceva!». Nu făceai meditație ca să iei bani, cel puțin principiul acesta l-am avut“, a detaliat profesorul Nica.
Prof. Dumitru Nica spune că meditațiile sunt astăzi o industrie FOTO: arhiva personală
Pregătire de la început
Profesorul privește cu zeci de ani în urmă și dezvăluie ce metodă aplica pentru a-și ține elevii în priză, iar la fel făceau mulți alți colegi.
„Mă duceam în clasă și întrebam: «Ați făcut vreun subiect care s-a dat anul ăsta sau anul trecut la facultate? Nu?!». Începând din septembrie, când ajungeam la o anumită temă, alegeam problema care se dădea la admitere, la ASE, Politehnică, Electrotehnică, și aveam aproape culegeri întregi din care lucram, nu numai în mai, sau în iunie, când trebuia să fac recapitulare. La fiecare temă spuneam: «Exercițiul ăsta a fost dat la cutare facultare, ăsta a fost dat la cutare facultate, ia să-l facem!», nu așteptam să vină recapitularea de câteva săptămâni“, a explicat profesorul Nica.
Evaluarea performanței profesorilor, o problemă
Profesorul crede că sistemul de învățământ mai are o problemă: cadrele didactice nu sunt încurajate cu adevărat să-și dovedească performanța la catedră. Dosarele în baza cărora obțin salarii și gradații de merit sunt burdușite cu adeverințe și diplome care atestă performanțe obținute cu elevii la fel de fel de concursuri școlare, ceea ce nu face decât să întărească opinia exprimată de elevul care l-a impresionat pe profesorul Dumitru Nica.
„Premiem elevii olimpici și pe profesorii lor. Îi premiem, foarte bine, dar eu aș premia profesorii de la școală, de la liceu, care aduc elevii de la nota 4 la 6, de la 5 la 7. Trebuie să urmăresc să văd care face performanță. Citeam zilele trecute niște cuvinte ale unui elev care spunea că ar trebui profesorii să se ocupe mai mult de clasă și să lase olimpicii, că ei și așa obțin rezultate. E adevărat, sunt mai multe neajunsuri acum și în viața profesorilor și în viața elevilor, însă a cam scăzut interesul profesorilor pentru calitatea învățământului la clasă“, a apreciat prof. Nica.
Faptul că un profesor care predă la un liceu tehnic unde elevii sunt admiși din gimnaziu cu note foarte mici – sau la o școală gimnazială unde pentru elevi performanța este să acumuleze cât mai puține absențe într-un an școlar, rata de abandon fiind mare – nu ia niciodată gradație de merit, constituie o problemă pe care sistemul este necesar să o rezolve, consideră prof. Nica.
„Nu să evaluăm dosare. Ar trebui să se ducă să-l verifice cineva nu pe cel care are 70 de adeverințe la dosar sau diplome de pe nu știu unde. În primul rând, gradația se dă pentru activitatea la clasă și nu pentru ce faci tu în afară. Ar trebui așa făcut: mă duc și-l verific pe profesorul acesta, și nu o dată. Eu, ca inspector de Matematică, știam în fiecare școală cum sunt profesorii. Și mă luptam pentru ei. Pe vremea aceea se înscriau la grade didactice cu procent, nu îi înscriai pe toți cei care meritau. Și eu știam: am 11 locuri la gradul I, sau 20, dar niciodată n-am avut peste 15. Și aveam 650 de profesori de matematică. Și știam în fiecare an pe cine trebuie să înscriu. Pentru că știam de activitatea lor, organizam acțiuni la nivel de județ, în care veneau și prezentau materiale, aveau activitate“, a mai precizat profesorul Nica.
Când vorbim de disciplinele de examen, evaluarea profesorilor ar trebui să țină cont de evoluția elevilor lor, crede dascălul.
„Între ’93 și ’97, am făcut o analiză la sfârșitul trimestrului I și știam că un director se laudă că elevii lui sunt cei mai buni. Și îi spun adjunctului meu: «Facem analiza așa: elevii de la liceul acesta au intrat cu 8, cu 9, și la Bacalaureat, dar cazuri concrete, au ieșit cu media x, y». Și am făcut o analiză pe procente. Sau au intrat cu 6, au ieșit cu 9. Așa trebuie făcută analiza. Și atunci nu au mai avut nimic de zis. Olimpici nu există în fiecare unitate școlară, există în liceele de top, pe la liceele tehnice în domeniul tehnic, dar nu pot fi în toate, pentru că acesta este nivelul copiilor“, a conchis profesorul Dumitru Nica.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului




