Actualitate
Camera medievală de lux din Castelul Corvinilor, readusă la viață. Aici a locuit temutul Capistrano VIDEO
O mulțime de încăperi din Castelul Corvinilor au intrat în legendă, însă puține dintre ele dezvăluie eleganța elementelor cu care au fost înzestrate în vremea lui Ioan de Hunedoara. Un astfel de loc este sala în care ar fi locuit Ioan de Capistrano.
Sala din Turnul Capistrano. Foto: Daniel Guță
Camera de lux din Castelul Corvinilor (video), construită de Ioan de Hunedoara la mijlocul secolului al XV-lea a fost restaurată și va putea fi vizitată din nou de turiști. Încăperea se află în Turnul Capistrano, unul dintre monumentele pe seama căruia circulă câteva legende controversate.
Șemineul din Turnul Capistrano
Camera unde ar fi locuit faimosul călugăr din secolul al XV-lea și, probabil, chiar și Ioan de Hunedoara, adăpostește un șemineu la fel de vechi.
„Șemineul gotic de pe latura nordică a încăperii turnului Capistrano, decorat cu o frumoasă friză și construit în secolul al XV-lea, este unicul șemineu original atât de la castel cât și din spațiul vechiului regat medieval maghiar. De asemenea, șemineul este una din realizările arhitectonice de cea mai înaltă calitate de la Castelul Corvinilor care, prin analogiile stilistice pe care le propune, susține plasarea genezei planului de construcție al castelului în legătura cu arhitectura din mediul francez”, informa, recent, Muzeul Castelului Corvinilor.
Turnul Capistrano poartă numele duhovnicului lui Ioan de Hunedoara, călugărul franciscan Ioan de Capistrano. Se mai numea şi turnul paharnicului. Are un parter scund, suprapus de o cameră cu rol de apărare şi o încăpere de formă circulară, în care s-au păstrat mai multe elemente originale: şemineul gotic, o reţea de arce gotice şi o consolă de marmură roşie.
„Notorietatea monumentului este datorată unei legende conform căreia, călugărul Ioan de Capistrano, trimis papal, a locuit în această încăpere, aspect întărit în mentalul colectiv şi de faptul că Ioan de Hunedoara şi Ioan de Capistrano mor de ciumă aproape în acelaşi timp, după bătălia de la Belgrad, din 1456”, informa Muzeul Castelului Corvinilor.
Imaginea 1/13:
Turnul Capistrano din Castelul Corvinilor Foto Daniel Guță (12) jpg
Turnul Capistrano este învecinat Sălii Dietei din Castelul Corvinilor, iar accesul din sala de festivități se face pe câteva trepte care duc la nivelul superior, unde se află camera din turn. O legendă spune că într-o mică încăpere secretă din peretele care desparte turnul de Dala Dietei din Castelul Corvinilor se ascundea unul dintre informatorii lui Ioan de Hunedoara, care observa pe ascuns ceea ce se petrecea în sală în lipsa stăpânului Castelului Corvinilor.
Sala elegantă din Turnul Capistrano
La fel ca alte câteva locuri din Castelul Corvinilor, Turnul Capistrano impresionează prin standardele ridicate ale calității lucrărilor executate aici și aspectul elegant, întâlnit uneori la palatele din Franța acelei epoci.
Construcția turnului și a sălii sale reprezentative datează din vremea în care Ioan de Hunedoara era guvernator al regatului Ungariei (1446 – 1453). Atunci, familia Huniazilor a adus cele mai mari îmbunătățiri cetății primitive pe care Ioan de Hunedoara a moștenit-o de la tatăl său, cneazul Voicu.
„În castelul care poartă urmele mai multor perioade de construcție, așa-numita perioadă ”Hunyadi II” (1446-1453) are elemente arhitecturale vizibil diferite de celelalte prin semnele lor stilistice. Părțile acestei perioade de construcție sunt capela, sala Capistrano și clădirea principală cu două încăperi mari pe fiecare nivel (la parter numită Sala Cavalerilor și la primul etaj numit Sala Regatului (n.r. Sala Dietei). Șemineul din Sala Capistrano trebuia să satisfacă confortul rezidențial al noului guvernator al regatului și a adăugat un rol estetic: hota sa proeminentă a cărei buiandrug (n.r. grindă) este decorat cu false arcade ogivale este purtată de două coloane laterale cu baze asemănătoare cu cele ale ușii”, arăta dr. Krisztina Fehér, într-o lucrare numită „Relațiile arhitecturale dintre castelul de la Hunedoara și Palatul Ducilor de Burgundia din Dijon la mijlocul secolului al XV-lea”.
Cercetătoarea a observat asemănări între construcțiile Castelului Corvinilor (video) din vremea lui Ioan de Hunedoara cu cele din palatul din Dijon.
Cine a fost Ioan de Capistrano
Călugărul franciscan Ioan de Capistrano (1386 – 1456) a rămas în istorie ca unul dintre marii propovăduitori ai catolicismului, ca un reprezentant de seamă al temutei Inchiziții, dar şi pentru ajutorul pe care l-ar fi dat lui Ioan de Hunedoara în cea mai importantă bătălie a vieţii sale, purtată la porţile cetăţii Belgrad, împotriva otomanilor.
Ioan s-a născut în anul 1386, în localitatea Capistran, din provincia Aquila, Italia. Potrivit istoricilor, a studiat dreptul şi a devenit, la vârsta de 26 de ani judecător şi guvernator în Perugia, însă la scurt timp, regiunea a fost ocupată de familia Maltesta, iar el a fost aruncat în temniţă. În perioada petrecută în închisoare, fostul guvernator a decis să meargă pe calea călugăriei. La eliberare a bătut la poarta mănăstirii franciscane din Assisi.
Autorii biografiei sale, din volumul „Vieţile Sfinţilor”, apărut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, scriu că Ioan de Capistrano a călătorit, timp de 30 de ani, în Italia, Germania, Europa centrală şi răsăriteană, readucând la disciplină şi fervoare viaţa din mănăstiri, întemeind mănăstiri noi, organizând opere de caritate, mijlocind împăcarea între regi, principi, episcopi, rechemând la creştinism mulţimi imense atrase de diferitele erezii ale timpului.
Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara, l-a chemat la Castelul Corvinilor, pentru a se îngriji de sănătatea logodnicei lui Matia, Elisabeta de Czillei, potrivit unor autori.
„Poporul de jos îl privea cu neîncredere pe fanaticul călugăr, care în calitatea lui de inchizitor se dedase la persecuţii împotriva „ereticilor” şi a tuturor celor de altă credinţă decît catolicismul. Nu mai departe decît în Transilvania, Capistrano luase măsuri brutale împotriva ortodocşilor. Din îndemnul său fusese prins şi închis Ioan de Calfa, un „vlădică”, probabil ortodox, ce activa în părţile Hunedoarei şi ale Albei. Mulţi preoţi ortodocşi din aceleaşi ţinuturi suferiseră o soartă asemănătoare”, afirma Camil Mureşanu, în volumul Ioan de Hunedoara şi vremea sa (1956).
Alături de Ioan de Hunedoara, în ultima sa bătălie
Capistrano avea 70 de ani în 1456, când armatele sultanului atacaseră cetatea Belgradului. Înainte de această bătălie istorică, la cererea Papei Nicolae V, Ioan de Capistrano a ajuns şi în Transilvania pentru a propovădui creştinilor pericolul otoman.
Ioan de Capistrano. Wikipedia
„Călugărul italian Ioan de Capistrano, trimis în părţile Ungariei ca inchizitor împotriva ereticilor, fu cel dintâi care luă crucea, la 14 februarie 1456, începând predica de cruciadă”, nota istoricul Camil Mureşanu, în volumul Ioan de Hunedoara şi vremea sa (1956). Predicile sale şi pericolul iminent reprezentat de puternica armată otomană i-au motivat în cele din urmă pe oameni să se alăture oştilor conduse de Ioan de Hunedoara.
Ioan de Capistrano i-a fost alături voievodului transilvănean până în ultimele clipe ale vieţii lui, susțineau unii autori. Înainte de a muri, în 11 august 1456, la doar trei săptămâni după ce îi alungase pe turci de la porţile cetăţii Belgrad, Ioan de Hunedoara i s-a împărtăşit călugărului franciscan, scenă relatată de cărturarii epocii.
În 23 octombrie 1456, la mai puţin de trei luni de la moartea voievodului transilvănean, a murit şi călugărul, în castelul întărit de la Villak, în Austria.
În onoarea prieteniei dintre Ioan de Hunedoara şi Ioan de Capistrano, un turn al castelului îi poartă numele.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 3 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Stirea zileiacum 3 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Uncategorizedacum 3 zileHONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme
-
Sanatateacum 2 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele




