Atât Donald Trump, cât și secretarul de stat Marco Rubio au anunțat duminică faptul că Statele Unite sunt pe cale să semneze un prim acord pentru a pune capăt ostilităților cu Iranul. Potrivit părții americane, acest acord prevede o prelungire a armistițiului de 60 de zile, redeschiderea Strâmtorii Ormuz, Iranul ar putea vinde liber petrolul și ar urma să aibă loc negocieri privind limitarea programului nuclear, scrie Axios. Cu toate acestea, Teheranul contestă o parte din anunțul făcut de Washington.

Un prim acord de pace între Statele Unite și Iran ar evita escaladarea războiului și ar reduce presiunea asupra pieței petrolului, care este afectată încă de la sfârșitul lunii februarie de războiul din Golf. În ciuda anunțurilor americane, nu este deocamdată clar dacă se va ajunge la un acord de pace durabil care să răspundă cerințelor nucleare ale ambelor părți. Pe de o parte, Trump vrea ca Iranul să nu aibă stocuri de uraniu îmbogățit și, pe de altă parte, unele voci din Iran, inclusiv ayatollahul Mojtaba Khamenei, vor să păstreze stocurile de material radioactiv pentru siguranța țării.

Ce prevede acordul dintre Statele Unite și Iran

Ambele țări vor semna un memorandum de înțelegere care va dura 60 de zile și va putea fi prelungit prin acord reciproc:

• În toată această perioadă, Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă fără taxe de tranzit, iar Iranul va elimina minele marine amplasate în apele strâmtorii. Un oficial american a precizat că, cu cât iranienii vor curăța mai repede minele și vor permite reluarea transporturilor maritime, cu atât mai repede va fi ridicată blocada.
• Statele Unite vor ridica blocada asupra porturilor iraniene și vor emite derogări de la sancțiuni pentru a permite Teheranului să vândă liber petrol;
• Statele Unite vor face concesii asupra fondurilor înghețate doar după ce Iranul va face la rândul lui concesii tangibile.
• Proiectul de memorandum de înțelegere include angajamente din partea Iranului de a nu încerca niciodată să dețină arme nucleare și de a negocia suspendarea programului său de îmbogățire a uraniului și eliminarea stocului său de uraniu puternic îmbogățit.
• Forțele americane mobilizate în ultimele luni vor rămâne în regiune pe durata perioadei de 60 de zile și se vor retrage doar dacă se va ajunge la un acord final.
• Proiectul de memorandum de înțelegere precizează, de asemenea, că războiul dintre Israel și Hezbollah din Liban se va încheia. În ceea ce privește acest punct, premierul israelian Benjamin Netanyahu și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această situație într-un apel telefonic cu Donald Trump.

În Iran, părerile sunt împărțite

Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că țara sa este „gata să asigure lumea” că nu dorește să dețină arme nucleare, potrivit presei de stat. Potrivit agenției IRNA, președintele adaugă că Iranul „nu dorește instabilitate regională” și că „regimul israelian… este cel care încearcă să destabilizeze regiunea”. Dar el spune că negociatorii iranieni nu vor „face compromisuri în ceea ce privește demnitatea și onoarea țării”, scrie BBC.

Sâmbătă, purtătorul de cuvânt al Ministerului Iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat la televiziunea de stat că pozițiile americane și iraniene au avut consens în ultima săptămână, dar a acuzat și SUA de „declarații contradictorii”.

Semnele recente de optimism din partea oficialilor americani cu privire la progresele înregistrate în direcția unui acord care să pună capăt războiului din Iran vin după o altă săptămână de schimbări de retorică din partea administrației Trump, președintele american Donald Trump reînnoind amenințările cu acțiuni militare cu doar câteva zile înainte de a declara că negocierile au intrat într-o „fază finală”.

Atât Trump, cât și mediatorii au indicat că acordul ar putea fi anunțat duminică, deși acesta nu a fost finalizat și ar putea totuși să eșueze. În ciuda anunțurilor făcute, liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, și Consiliul de Securitate Națională trebuie să aprobe memorandumul de pace.

Guvernul iranian pare să fie într-o dispoziție jubilantă și se pregătește să revendice o victorie masivă și istorică asupra celor doi mari dușmani ai săi, SUA și Israelul. Acordul ar fi oferit o ridicare a sancțiunilor împotriva Iranului și deblocarea a până la 20 de miliarde de dolari din activele blocate în schimbul redeschiderii strâmtorii Hormuz de către Iran și a acceptării de a negocia programul său nuclear în următoarele 60 de zile, începând cu 5 iunie, în Pakistan.

Recomandările autorului:

Meserii din trecut care azi au dispărut complet. Unele par desprinse din filmele SF, dar chiar au existat în realitate

Polonia vrea extrădarea fostului ministru al Justiției, Zbigniew Ziobro, care a fugit în SUA și s-a angajat în presă, deși încă este deputat

Cristian Mungiu câștigă al doilea Palme d’Or din carieră cu filmul Fjord

Producători auto chinezi încep să utilizeze capacități nefolosite din fabricile europene, prin parteneriate cu mari grupuri din industrie, în timp ce tot mai mulți constructori europeni își deschid liniile de producție pentru rivalii din China.

China preia tot mai multe fabrici auto din Europa

Politicienii și liderii industriei auto s-au temut mult timp că marii producători chinezi în ascensiune vor inunda Europa cu vehicule electrice ieftine (EV), conform The Telegraph.

Bruxelles și Beijing au fost chiar aproape de un război comercial pe acest subiect anul trecut.

Însă situația s-a schimbat. În condițiile în care marii producători europeni nu mai reușesc să își mențină la capacitate liniile de producție, aceștia încep să colaboreze cu rivalii din China.

Constructorii auto europeni încep să vândă spațiu pe liniile de producție parțial neutilizate rivalilor lor chinezi.

„Acesta este, în mod efectiv, începutul transferului de proprietate al unei părți semnificative din baza de producție auto a Europei către chinezi”, spune Simon Vessey, consultant în industria auto.

Producători chinezi, acces la fabrici europene

Companii precum BYD, Geely, Dongfeng, Chery și Leapmotor folosesc aceste acorduri pentru a se poziționa ca producători locali, evitând tarifele UE și regulile „Made in Europe”.

Stellantis, proprietarul unor mărci precum Vauxhall, Fiat și Peugeot, are capacitate neutilizată semnificativă în Europa și a început să ofere spațiu producătorilor chinezi.

Fabrica sa din orașul francez Rennes va produce mașini Voyah într-un joint venture cu producătorul de stat Dongfeng, iar două fabrici din Spania vor produce vehicule Leapmotor.

Alte grupuri auto și posibile tranzacții

Și alte acorduri sunt în curs. Nissan a vândut o fabrică din Spania către Chery și discută despre partajarea uzinei din Sunderland. Ford ia în calcul vânzarea unei părți dintr-o fabrică din Spania către Geely.

Presa germană relatează că Volkswagen (VW) a analizat posibilitatea de a împărți liniile de producție cu companii chineze, inclusiv SAIC și Xpeng. Compania ar avea un surplus de 500.000 de unități în Europa.

Oliver Blume, directorul general al VW, a declarat săptămâna aceasta că firma „nu are în prezent planuri sau discuții cu producători chinezi”.

Totuși, Elvis Cheng, executiv Xpeng, a declarat la o conferință Financial Times că firma a discutat cu VW și alte companii despre „dacă există o locație potrivită aici în Europa”.

BYD, cel mai mare producător chinez, își construiește o fabrică în Ungaria, dar continuă să caute capacitate disponibilă în Europa.

„Discutăm nu doar cu Stellantis, discutăm și cu alte companii. Căutăm orice fabrică disponibilă în Europa, pentru că vrem să folosim acest tip de capacitate nefolosită”, a spus recent Stella Li, vicepreședinte BYD.

Presiunea costurilor și logica economică

La prima vedere, situația este avantajoasă pentru ambele părți. Europa are costuri fixe ridicate, iar utilizarea incompletă a fabricilor obligă producătorii să caute soluții.

„Aceste uzine funcționează mult, mult sub nivelul la care ar trebui. Și există de fapt doar două opțiuni. Poți redirecționa producția către echipamente militare. Sau poți găsi pe altcineva care are nevoie de o fabrică auto, iar chinezii sunt singura opțiune”, spune Vessey.

Predarea controlului către chinezi ajută Europa să evite închideri de fabrici și pierderi de locuri de muncă.

Matthias Schmidt, fondatorul Schmidt Automotive Research, spune că acordurile Stellantis ar putea îmbunătăți rezultatele financiare, dar rămâne întrebarea privind distribuția profitului între Europa și China.

Acces la piață și infrastructură deja existentă

Vessey spune că avantajele strategice pentru China sunt mai importante pe termen lung.

„Acces reglementar la piețe, deoarece producția este locală. Infrastructură industrială gata construită, în piețe unde acest lucru este important. Cadre de relații de muncă deja existente, de care nu trebuie să se ocupe. Acces la lanțurile de aprovizionare din sistemul industrial european. Și legitimitate de brand ‘Made in Europe’.”

Reguli europene și efecte neașteptate

Acordurile pot funcționa pentru Europa, spune Sander Tordoir de la Centre for European Reform, dar doar dacă sunt impuse condiții clare.

„Ar fi naiv să vinzi fabricile auto excedentare ale Germaniei către competitori chinezi fără a stabili niciun fel de condiții, atât în ceea ce privește cerințele de valoare adăugată pentru angajarea de muncitori și ingineri germani, cât și pentru ca producătorii chinezi de baterii și vehicule electrice să se angajeze în transfer de tehnologie”, spune el.

UE a introdus deja reguli prin care producătorii auto trebuie să respecte un conținut european ridicat pentru a primi sprijin financiar.

„Răspunsul politic a fost gândit pentru a proteja volumul producției europene, dar încurajează companiile chineze să intre mai devreme cu producție locală decât ar fi făcut-o altfel”, spune Vessey.

O industrie în schimbare

Pe termen lung, producătorii europeni ar putea ajunge să se concentreze mai mult pe brand, în timp ce producția efectivă ar putea fi realizată în parteneriate cu firme chineze.

„Stellantis va împinge apoi brandingul, va accentua imaginea de marcă pentru Peugeot, Citroën, Fiat etc.”, spune Schmidt.

Interesul Chinei pentru branduri europene

BYD continuă să își extindă ambițiile în Europa.

„Discutăm nu doar cu Stellantis, discutăm și cu alte companii. Căutăm orice fabrică disponibilă în Europa pentru a folosi capacitatea existentă”, a spus Stella Li.

Ea a descris inclusiv marca Maserati a Stellantis ca fiind „foarte interesantă”.

Recomandarea autorului: