Pe măsură ce posibilitățile de activități extrașcolare pare că s-au înmulțit, accesul la sportul de performanță este, în fapt, din ce în ce mai limitat. „Când părinții se implică, da, se vede”.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Să faci sport de la vârste mici nu mai este o alegere pur și simplu. Ține de buzunar, de timpul părinților, de implicare. Sunt în continuare locuri în care profesorii și antrenorii se dedică total pregătirii viitorilor campioni, doar că austeritatea le impune cluburilor din sistemul de stat să taie de unde se poate (și nu de acum, ci de mai mulți ani). Susținerea familiei a devenit principala condiție pentru succes. Când ai devenit suficient de bun să te bați cu cei din afara țării, costurile cresc substanțial, o deplasare la o competiție de top însemnând mii de euro pe care familia trebuie să-i suporte. Nu-i are, te oprești acolo unde îți permiți sau bați din ușă-n ușă sperând să-i poți aduna.

Aproape că sunt diferențe minore între sportul „pe bani” și cel de la cluburile sportive susținute de insttituții publice, statul susținând astăzi salariile antrenorilor și, cel mult, deplasările la competițiile din calendarul oficial. Pentru mai mult, te descurci cum poți.

„Contează foarte mult calitățile motrice care, din păcate, sunt din ce în ce mai precare la copii”

O curte plină-ochi cu copii de toate vârstele, echipați să demonstreze cine sunt și ce pot. Unii au medalii multe și strălucitoare, alții visează la ele. Dansatoare, fotbaliști, tenismeni, luptători, boxeri, karatiști, voleibaliste etc., o imagine care-ți umple sufletul de speranță, privind de pe margine. „Și se spune că nu fac copiii sport!”, auzi de undeva. „Vezi, mami, e fotbalist, ți-am zis că vor veni. Mă duci și pe mine, mă duci?”, se roagă un puști care nu-și poate dezlipi ochii de la sportivii Clubului Sportiv Școlar, echipați complet și gata să uimească.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

E Ziua Internațională a Sportului, iar Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina premiază câștigătorii concursului de eseuri pe tema „Importanța sportului în viața mea”. Sute de sportivi, de la 5-6 ani și până la liceu, au venit de asemenea să arate ce bucurie este sportul și unde te poate duce. Vor face demonstrații pentru a-i atrage și pe alți copii să facă mișcare, să învețe disciplina, să-și facă prieteni și multe altele pe care le poți descoperi doar în sală sau pe terenul de antrenament și în competiții.

E locul potrivit pentru o discuție despre cât de ușor mai sunt de atras, astăzi, copiii în sala de antrenamente, cum faci să le menții atenția și interesul treze ani la rând, ce te faci când vezi că pot, dar sistemul nu.

Romeo Mustață a venit cu grupa de fete de la mini-volei. Este antrenor cu zeci de ani de experiență. Mărturisește că pe an ce trece e, însă, mai greu. Baza de selecție se îngustează, copii dornici să facă sport sunt din ce în ce mai puțini, iar cei care să aibă și calitățile motrice necesare…

„Noi suntem Clubul Sportiv Școlar, avem sediul la baza< Părvulescu>, iar noi ne efectuăm antrenamentele la Liceul Economic „P.S. Aurelian”, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 16.00 la 21.00”, începem să povestim cu antrenorul Romeo Mustață.

„Este un sport la care talia contează foarte mult, dar și cele mai puțin înalte pot să meargă pe anumite posturi. Contează foarte mult calitățile motrice care, din păcate, sunt din ce în ce mai precare la copii. Baza alergării și mersul, apoi sunt exercițiile de gimnastică de început, care reprezintă ABC-ul sportului. Trebuie practicat, copilul trebuie să învețe începând de la clasa pregătitoare”, spune antrenorul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Cu toate că astăzi și elevii din școala primară fac orele de sport cu profesorul de educație fizică, nu cu învățătoarea, lucrurile nu stau așa cum și-ar dori antrenorii. Și nu profesorii au vină aici, insistă antrenorul. „Când vine vorba de sport, părerile sunt împărțite. Părintele de obicei se sperie când copilul transpiră sau se julește la genunchi și procură imediat o scutire medicală și se termină tot”, dezvăluie antrenorul din partea tristă a poveștii sportive care, astfel, moare din fașă.

Antrenorii merg la fiecare început de an și încearcă să facă selecție, încă de la clasa I-a, pentru că un sportiv de performanță se crește de la 6-7 ani. „Trebuie să învățăm în primul rând să ne jucăm, să ne dezvoltăm simțul competiției, să îndrăgească sportul în ansamblu și apoi, după un an, doi, să încercăm să introducem elemente de sport, de ramură respectivă, și de acolo vedem care merge mai departe și care renunță”, explică antrenorul.

În primul an, refuzurile nu sunt numeroase. De la volei, din 10 fete selectate pleacă una, două. „Sunt foarte motivați copiii cam până în clasa a VII-a. Până pe la 13 ani sunt foarte, foarte motivați. Îndrăgesc sportul. Apoi intervine stresul examenelor, vine Evaluarea Națională”, ajungem și în punctul în care, pentru mulți sportivi, unii chiar promițători, se rupe filmul. De ce? Pentru că nu sunt educați să îmbine sportul cu învățătura, ci adesea adulții îi pun să aleagă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Sportul îl destinde pe copil, îl face să se simtă mai bine și să-i crească capacitatea de a învăța. Practic două ore petrecute, o dată la două zile, într-o sală de sport sau pe un teren de sport îi încarcă bateriile pentru a avea capacitatea de a învăța mult mai bine. Dar părinții, nu vreau să-i acuz, dar consideră că făcând meditații excesive și renunțând la plăcerile copilului îi fac un bine. Din punctul meu de vedere, nu, nu fac bine, părintele trebuie să știe să îmbine plăcerile pe care le au copiii zilnic și învățătura. Și în afară de asta, părintele trebuie să discute foarte, foarte mult cu copiii, să aibă un dialog în permanență și să nu uite că latura financiară nu îi ajută, nu înlocuiește prezența fizică în viața lor”, atrage atenția antrenorul.

„Suntem finanțați de Ministerul Educației, practicarea sportului este gratuită”

Ajungem și la latura financiară și curiozitatea este dacă astăzi un copil poate să facă sport de performanță dacă părinții lui nu-și permit financiar. „Da și nu. Noi suntem club sportiv școlar, suntem finanțați de Ministerul Educației, practicarea sportului este gratuită, dar pentru echipamentul de joc nu în totalitate am primit ajutor. Primim și de la minister, dar trecem printr-o perioadă destul de dificilă. Anul trecut a fost o perioadă mai dificilă, dar până anul trecut am avut o finanțare bună, cel puțin pentru deplasări și competițiile oficiale nu s-a pus problema lipsei finanțării”, arată antrenorul. Nu spune că nu sunt bani, doar că bugetele pentru echipamente și materiale sportive sunt mici. „Înțelegem, e o situație dificilă la nivel de țară, și încercăm să ne descurcăm cu ajutorul unor oameni cu bani care pot să ajute sportul, cu ajutorul părinților…”, mai adaugă antrenorul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Un sportiv, în cazul voleiului, ajunge la performanță în aproximativ 8 ani. Până acolo e multă muncă, dincolo de calitatea motrică. „Calitatea nativă nu suplinește munca. Și dacă nu muncește, nu va ajunge nicăieri. Dar sportul de performanță este din ce în ce mai frumos. Eu mă refer strict la volei. Federația Română de Volei, cu domnul Adin Cojocaru la conducere, are un parcurs destul de bun având în vedere că ne-am calificat la Campionatul Mondial după aproape 40 de ani cu echipa națională masculină, suntem calificați la campionatul european feminin, masculin, la nivel de senioare, toate categoriile de loturi, atât la feminin cât și la masculin, au mers în calificări și s-au calificat la turnee finale pentru calificare la campionatele europene și mondiale, deci o generație foarte-foarte bună de sportivi”, găsim și motive de bucurie sinceră.

Mihaela Cambei, femeia care luptă cu greutățile. Sportiva noastră a luat trei medalii la Europenele de haltere

Romeo Mustață pregătește trei grupe de fete, pe trei categorii de vârstă: mini-volei, speranțe și cadete.

„Am participat anul trecut cu toate trei echipele în campionatul național, și să dau așa un exemplu, la nivel de mini-volei am plecat la start cu 96 de echipe. Deci sunt 96 de echipe care se străduiesc să se califice în primele 12 echipe care vor participa la două turnee semifinale, pentru a ajunge la un turneu final și apoi să joace pentru medalii. Dar am două sportive date la Craiova, la școala craioveană de volei, la nivel de cadete, astăzi încep, sunt calificate la turneul final, iar astăzi începe turneul final. (…) Mă bucur că două sportive de la Slatina vor participa în această etapă”, spune cu însuflețire antrenorul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ajungem cu discuția și la copiii de la sate și la șansa lor, sau lipsa de șansă, de a ajunge, într-o zi, sub lupa unui antrenor, indiferent de sport.

„Șansa depinde de profesorul de sport de la școala din sat. Dacă sunt la școală în oraș și fac naveta e greu, asta înseamnă un efort din partea părintelui să-l aducă zilnic. Am o fată care este speranță, are 14 ani, și în primul an de volei a făcut naveta atât la școală cât și la antrenament, zilnic, de la Văleni. Slatina- Văleni, Slatina-Văleni, aproape de la Teleorman, de la aproximativ 50 de kilometri distanță. Făceau și patru drumuri pe zi, atât de mult a îndrăgit sportul ăsta” explică antrenorul ce sacrificii presupune uneori performanța.

Un sportiv de performanță, care are câteva ore de antrenamente pe zi, adică un consum mare de energie, are nevoie și de o alimentație pe măsură. Ce poate să facă în acest sens clubul? „Noi încercăm să-i educăm, ca profesori, să-i educăm să învețe ceea ce trebuie să mănânce, când trebuie să mănânce și mai ales, foarte-foarte important, odihna”, spune antrenorul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Și dacă nu-și permit să mănânce conform rigorilor? „Sincer să fiu, n-am întâlnit asta, pentru că au ajuns să facă sport, mai ales sport de performanță, copiii care primesc susținere din familie”, vine și explicația.

Uneori faptul că au în familie tot ce își doresc nu-i mai motivează să lupte, prezintă antrenorul și reversul medaliei. Cu multe generații în urmă, sportivii vedeau în performanță și o șansă de a-și depăși condiția.

„Copiii care au tot ceea ce le trebuie, părinții le oferă tot ce le trebuie, au altă mentalitate. Renunță mult mai ușor, ambiția lor este mult mai scăzută. Practic eu pot să fac un cantonament în care el să socializeze, dar plătit de părinți, iar părintele îmi spune – merg în concediu două săptămâni, în Dubai. Și nu concurează cantonamentul meu cu propunerea părintelui”, mai spune antrenorul.

Cu toate că un club sportiv școlar, clar subfinanțat, nu poate concura cu o academie sportivă sau un club privat care pot să asigure cazare, masă, transport, CSS Slatina trage tare și fetele rezistă la vârful competiției naționale.

Alt sport, aceleași provocări. Romeo Costică este antrenor de karate și kempo, la un club privat care activează din 1993.

„Budo-karate Slatina este clubul, ne antrenăm la Școala gimnazială nr. 5. Cel care l-a înființat a fost regretatul profesor Silviu Bărbulescu. Am considerat că trebuie să duc mai departe tot ceea ce ne doream cu toții la acel moment. Sunt 33 de ani de activitate. Avem patru grupe, fiecare grupă cu cel puțin 20 de copii. Lucrăm în fiecare zi, de lunea până vinerea, de la ora 18.00 până la ora 21.30. Sunt grupe separate. Sunt grupe de începători și semi-avansați, grupe de avansați, grupele de performanță cu care participăm la campionatele naționale, europene și mondiale, atât la karate cât și la kempo, plus partea unde încă nu am excelat noi, e vorba de partea de jishi no ji, adică lupta cu kimono și fără kimono, în care intră procedee atât din judo, că și din jujitsu brazilian, discipline care țin efectiv de lupta corp la corp”, explică antrenorul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Copiii de astăzi sunt altfel decât generațiile din urmă cu zeci de ani. „Noi toți eram, să spunem, motivați de ceva care consideram noi că este lucrul la care doream să ajungem. Poate acele filme cu Van Damme, cu Arnold, arte marțiale… Acum copiii sunt cu totul și cu totul altfel. Sunt mai mult interesați de partea asta virtuală. Eu sincer mă bucur că în clubul meu sunt foarte mulți copii care depășesc acea dorință de a sta numai în fața calculatorului și a telefonului. Vin, fac mișcare și acest lucru se vede. Mulți vin supraponderali și în decursul a un an jumătate-doi ani încep să se vadă rezultatele”, adaugă antrenorul.

David Popovici, implicat într-o altă cauză nobilă. Campionul le-a arătat copiilor mișcările sale secrete

În primă fază, cei mai mulți copii sunt aduși de părinți pentru a face mișcare. Performanța, de altfel, nu este pentru toată lumea, mai spune antrenorul. „Ca și la școală, nu toți pot să fie elevi de nota 10”, subliniază antrenorul Romeo Costică.

Un sportiv bun se formează în acest sport în minimum cinci ani. „Tot ceea ce vedeți la cei mici, 5, 6, 7 ani, este partea euforică. De asta îi și încântă să vină la concursuri, pentru că acele medalii pe care ei le primesc sunt motivația. Centurile sunt iarăși o formă de a motiva copilul să continue, dar, dacă ar fi să fiu sincer în primul rând cu mine și apoi cu toți ceilalți, este că părintele este factorul determinat. Fără părinte – hai, vino, dă-i drumul la antrenament – copiii nu mai rămân ca altădată, din propria lor inițiativă, în ceea ce fac. Sunt puțini copiii de astăzi – cred că generația clasa a IX-a, clasa a X-a, mai sunt din vechiul format – care să nu aibă nevoie să fie împinși de la spate”, mai spune antrenorul.

„Nu ai suport financiar, nu poți face sport de performanță”

Antrenorul Romeo Costică este și mai categoric decât colegul de la CSS Slatina și admite că un copil care nu poate fi susținut financiar aproape că nu are acces la performanță.

„Eu la ultimul campionat european la care am fost cu fetița (n. red. – fiica antrenorului este multiplu medaliată internațional), pe propria mea susținere financiară, a fost undeva la 2.000 de euro costul. Asta este realitatea, este crudă, dar adevărată. Nu ai suport financiar, nu poți face sport de performanță. Pentru că, nu vreau să fiu răutăcios, dar ar trebui mai multă implicare din partea factorilor de decizie locali, nu preferențial, pe unii îi susținem, pe alții nu-i susținem, din diverse motive”, a mai spus antrenorul.

Costurile, pe de altă parte, nu implică de la început astfel de sume, pentru că e vorba de nivelul la care sportivii ajung progresiv, muncind constant. Contribuția lunară a părinților este, deși vorbim de un club privat, mică, dacă se compară cu taxele percepute de cluburile din alte orașe.

„La început sunt acele cotizații lunare. Unii părinți au senzația că dacă le plătesc, antrenorul este baby-sitter-ul, el are nu știu câte obligații. Antrenorul este cel mai stors individ din tot ceea ce înseamnă sportul de performanță. El trebuie să vină la antrenament, să uite de problemele pe care le are la serviciu, să uite de problemele pe care le are în familie. Pentru el, a intra în sală înseamnă totul de la zero, resetare totală, lucru care nu este văzut. Părintele poate vine, îl bagă într-o sală de antrenament ca la spațiul de joacă pentru copii, a plecat şi după o oră şi jumătate se întoarce, fie că și-a făcut cumpărături, fie că a fost într-o vizită, și are pretenții, dacă se poate, copilul lui să fie cel mai bun și cel mai tare. Astea sunt frustrări ale noastre, ale adulților, care se răsfrâng asupra copilului. Antrenorul și sala de antrenament nu înseamnă că aduci un copil, îl pui la mișcare, că e la început sau că este de multă vreme  în sală, ci înseamnă, în primul rând, a doua familie, atât pentru părinte cât și pentru antrenor”, a mai spus antrenorul.

Mii de persoane au ieșit sâmbătă, 23 mai, pe străzile Madridului pentru a cere demisia premierului spaniol Pedro Sánchez, în urma scandalurilor de corupție care afectează guvernul socialist. Protestul, desfășurat în centrul capitalei spaniole, a adunat aproximativ 40.000 de participanți, potrivit autorităților.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Manifestanții au cerut organizarea de alegeri anticipate și au afișat steaguri spaniole și pancarte cu mesaje critice la adresa executivului, printre care „Demisie și alegeri” și „Dezvăluiți mafia socialistă”. 

Tensiunile au crescut în apropierea reședinței oficiale a premierului, unde un grup de protestatari a încercat să forțeze barierele instalate de forțele de ordine.

Poliția a intervenit și a reținut mai multe persoane mascate implicate în incidente, potrivit Reuters.

La manifestație au participat și lideri ai opoziției, inclusiv reprezentanți ai Partidul Popular și ai formațiunii de extremă dreapta Vox. Marșul a fost descris de autorități drept unul „în mare parte pașnic”.

Protestul a fost organizat de reprezentanți ai societății civile spaniole, printre care omul de afaceri Marcos de Quinto, alături de mai mulți politicieni și europarlamentari afiliați partidului Vox.

Un tribunal spaniol a anunțat marți că fostul prim-ministru socialist spaniol José Luis Rodríguez Zapatero este investigat pentru presupusa conducere a unei rețele de trafic de influență și spălare de bani, ceea ce reprezintă o nouă lovitură pentru guvernul de stânga.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Zapatero, un aliat important al actualului premier Pedro Sánchez, a negat orice faptă ilegală.

Pedro Sánchez a luat în calcul pentru scurt timp să demisioneze în aprilie 2024, după ce un judecător a deschis o anchetă privind-o pe soția sa, Begoña Gómez. Premierul și-a apărat public familia, afirmând că dosarele sunt motivate politic și alimentate de adversari de extremă dreapta.

Begoña Gómez neagă orice faptă ilegală, iar luna trecută un procuror spaniol a cerut judecătorului de caz să închidă ancheta, deschisă în urma unei plângeri depuse de grupuri de extremă dreapta.

Organizatorii au susținut că la protest au participat aproximativ 80.000 de persoane, în timp ce reprezentantul guvernului spaniol la Madrid a estimat numărul participanților la circa 40.000.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Iranul acuză Statele Unite că sabotează negocierile privind încetarea conflictului, prin „cerințe excesive” și poziții contradictorii, în contextul unor tensiuni tot mai mari care alimentează temerile privind o posibilă reluare a ostilităților.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Într-o discuție cu secretarul general al ONU, António Guterres, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a criticat ferm poziția Washingtonului, susținând că aceasta afectează procesul diplomatic aflat sub medierea Pakistanului, relatează AFP.

„Pozițiile contradictorii și cererile excesive repetate ale Statelor Unite perturbă procesul de negocieri”, a declarat Araghchi, potrivit agențiilor iraniene Tasnim și Fars. El a adăugat că, în ciuda neîncrederii profunde față de SUA, Iranul rămâne angajat în procesul diplomatic „cu responsabilitate și seriozitate”.

Negocierile sunt facilitate de Pakistan, iar șeful armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir, a avut recent discuții la Teheran cu oficiali iranieni privind „inițiative diplomatice menite să prevină o nouă escaladare”.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaïl Baghai, diferențele dintre părți rămân „profunde”, în special în privința dosarelor sensibile legate de securitate regională, strâmtoarea Ormuz și programul nuclear iranian.

În paralel, Qatarul și alte state din regiune încearcă să joace un rol de mediator, după ce o delegație qatareză a efectuat recent o vizită la Teheran.

Speculații privind o posibilă escaladare militară

Tensiunile diplomatice sunt amplificate de informații apărute în presa americană, care sugerează că Washingtonul ia în calcul noi acțiuni militare împotriva Iranului.

Postul CBS News a relatat că armata americană s-ar pregăti pentru eventuale bombardamente în cursul weekendului, în timp ce publicația Axios a scris că președintele Donald Trump ar fi discutat cu apropiații săi despre situația din regiune.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În același timp, Trump a declarat public că liderii iranieni „doresc cu disperare să încheie un acord”, fără a confirma însă vreo decizie privind acțiuni militare.

De la intrarea în vigoare a unei încetări fragile a focului, pe 8 aprilie, au avut loc doar runde limitate de negocieri, fără rezultate concrete, inclusiv discuții la Islamabad pe 11 aprilie între reprezentanți americani și iranieni.

Escaladare verbală între Teheran și Washington

Președintele american a amenințat în mai multe rânduri cu reluarea atacurilor, dar nu a trecut la acțiuni directe, în timp ce Iranul avertizează că nu va ceda presiunilor.

Autoritățile de la Teheran au transmis că nu vor accepta „intimidarea”, iar Gărzile Revoluționare au avertizat că un nou atac ar putea extinde conflictul „mult dincolo de regiune”.

În paralel, situația rămâne tensionată și în Liban, unde confruntările dintre Israel și Hezbollah continuă în ciuda armistițiului, iar atacurile aeriene au provocat victime în sudul țării.

Criza din Orientul Mijlociu rămâne astfel într-un punct sensibil, cu negocieri fragile și riscuri crescute de escaladare militară.