O versiune antologică a Simfoniei lui Mahler „Învierea” a fost oferită de Antonio Pappano cu aportul Orchestrei di Santa Cecilia

0
838

In seara de 22 Septembrie, Orchestra e Coro dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia cu renumitul dirijor Antonio Pappano si cu excepționalele  soliste Rachel Willis-Sorensen (soprană) și Okka Van Der Damerau (mezzosoprană) au prezentat o impresionantă versiune a celei de-a doua simfonii a lui Gustav Mahler „Resurrection”.

mahler

Gustav Mahler a fost compozitorul și dirijorul austriac de origine evreiască, care s-a remarcat pentru cele zece simfonii și diverse lucrări destinate orchestrei simfonice. Este considerat ca fiind la confluența mai multor stiluri și curente dar care au reunit multe părți diferite ale curentului romantic. Deși muzica sa a fost ignorată în ultimii 50 de ani de la moartea lui, Mahler a fost considerat mai târziu un precursor important al tehnicilor de compoziție din secolul al XX-lea și au avut o influență recunoscută asupra unor compozitori precum Arnold Schoenberg, Dmitry Shostakovich sau Benjamin Britten.

Această simfonie a fost compusă în anul 1894,  fiind cunoscută cu supranumele de „Învierea”. Debutează cu obsesia morții ce evocă un ceremonial funerar ce se va dezvolta  în cadrul primei mișcări și culminează cu o mărturisire a credinței creștine în nemurire . Este asemeni unei descriei a Zilei Judecății, iar partea finală, de mari proporții  se încheie cu o atitudine de „Înviere” , idee preluată din opera scriitorului german Friedrich Klopstock, din secolul al XVIII-lea .Simfonia implică de asemenea soliști și ansamblu coral. Simfonia este compusă pentru orchestră, cor mixt, doi soliști (soprană și contralto), orgă și un ansamblu de alămuri și percuție amplasat în afara scenei. Utilizarea de două gonguri, unul acut și unul grav, este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță.

Mahler a finalizat ceea ce va deveni prima parte a simfoniei în anul 1888 sub forma unui poem simfonic intitulat Totenfeier („Ritualuri funerare”). Tot din această perioadă datează și schițe ale celei de-a doua părți. Mahler s-a gândit timp de cinci ani dacă să transforme Totenfeier în prima parte a unei simfonii, deși manuscrisul său o clasifică deja drept o simfonie. În 1893 a compus a doua și a treia parte. Finalul are acea originalitate, deși era conștient că va crea asemănări cu Simfonia a IX a lui Ludwig van Beethoven . Ambele simfonii utilizează un cor ca elementul central al ultimei părți,de aceea se explică preferința lui Mahler care știa că dorește o ultimă parte vocală. Găsirea textului potrivit a fost un proces îndelungat și dificil.

Impresionant a fost acel cor final care a intonat coralul lui Klopstock cu un text despre Înviere, pe care Mahler l-a auzit la înmormântarea lui Hans von Bülow.Începând cu solo-ul de alto- O, glaube Mein Hertz!, textul îi aparține lui Mahler și are acea capacitate de a transmite , prin intermediul muzicii și textului acea putere a reînvierii (Ceea ce piere, renaște!). Acest final m-a impresionat realmente,chiar dacă acest lucru  se întâmplă datorită densității de sunete ale corului și ale orchestrei, cu o anumită plinătate a sonorităților care, spre sfârșit se vor topi în momente goale de sonoritate. În privința armoniei am remarcat acele ”apariții accidentetale” între voci care măresc tensiunea.
 De asemenea, un alt moment impunător, solemn a fost acela al Codei intrumentale, din  final intonat în tonalitatea mi bemol major și care este însoțită de profundul dangăt al clopotelor. Despre această mișcare, Mahler a lăsat scris, uimit de inspirația avută : „Creșterea tensiunii până la punctul culminant final este atât de masivă și intensă că nu mă mai cunosc; acum că s-a terminat nu știu cum am ajuns să îl scriu.”
Nota discordanta a acestei monumentale simfonii a reprezentat-o cea de-a doua parte a simfoniei care m-a dus cu imaginația într -o altă lume decât cea în care tocmai este prezentat opusul mahlerian. Este vorba de o lume cu un cer senin, fără pată și fără niciun obsatacol sau nor. Acestă parte a simfoniei pare izolată de celelalte din punct de vedere tematic, fiind un dans popular, un ländler provenit din cu totul alte sfere. Chiar dacă și în prima parte au existat  momente de lumină, acesta este unul diferit.
Am remarcat interpretarea implicată, perfect angajată a instrumentiștilor acestei prestigioase orchestre italiene ce au redat fidel toate stările, ideile profund filosofice desprinse, în anumite momente , dintr-o scriitură simplă, tonală, o țesătură omofonă, dar cu teme care circulă la toate vocile ce pot da impresia unei polifonii reale.
De asemenea, interpretarea soliștilor a fost o revelație.
Demn de remarcat e faptul că însuși Mahler a elaborat inițial un plan narativ.De fapt, au fost câteva versiuni diferite pentru lucrare pe care a împărtășit-o numai cu câțiva prieteni. Chiar a cerut ca una din aceste versiuni să fie tipărită pe programul de la premiera din Dresda din 20 decembrie 1901. În acest program prima parte reprezintă o înmormântare și pune întrebări precum „Există viață după moarte?” . A doua parte este despre amintirea momentelor fericite din viața dirijorului, a bunului său prieten. Cea de-a a treia parte reprezintă o viziune a vieții drept o activitate fără sens, iar partea a patra reprezintă dorința de a se elibera de această viață fără sens .Ultima parte posedă centrul de greutate al simfoniei, cu toate că, din punct de vedere tematic și ideatic se constată o revenire a îndoielilor din partea a treia și la întrebările din prima parte. Momentul culminant se încheie cu o dorință arzătoare de reînnoire veșnică și transcedentală, o temă pe care Mahler o va dezvolta mai târziu în lucrarea Das Lied von der Erde. După cum s-a întâmplat în general, Mahler a retras ulterior planurile narative de la publicare, însă acestea s-au păstrat și oferă cheia unei interpretări și înțelegeri superioare a acestui monumental opus.
Cu siguranță, prin intermediul tehnologiei am asistat la unul dintre concertele memorabile ale acestei ediții a Festivalului George Enescu. Experiența a fost una revelatoare, deoarece monumentalitatea și frumusețea acestei simfonii nu poate fi descrisă ci doar ascultată, trăită!
Sursa foto : YouTube
Cronica acestui concert a fost oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
 

 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here