Ziua de 1 Octombrie 2017 pentru catalani a reprezentat materializarea acestui referendum ce a coincis cu un val de violențe fără precedent. De aceea,pentru conducătorii Cataluniei, care i-au convocat pe locuitorii acestei regiuni la referendum, aceasta a fost o încununare a tuturor eforturilor de separare de Spania cu orice fel de mijloace. Mult mediatizatul scrutin asupra independenței este efectul pe termen lung al politicilor secesioniste atât de cerute de locuitorii acestei provincii istorice.

Date preliminare, oficiale

Președintele regiunii din nord-estul Spaniei- Carles Puigdemont- a fost hotărât să meargă „până la capăt“. La rândul său, guvernul spaniol a interzis acest referendum și a închis o mare parte din secțiile de votare. Rezultatul a fost unul înecat în multe violențe ce au șocat opinia publică internațională.De aici rezultă câteva răspunsuri pentru care se merită încercat să se înțeleagă „criza“ care ridică referendumul privind independența regiunii asemeni unei autentice revoluții.Aceasta poate submina unitatea și suveranitatea Uniunii Europene. Cel puțin acest statut atât de mult râvnit al autonomiei reunește 16% din populația spaniolă și reprezintă aproape 20% din PIB-ul a ţării.

1. Cum s-a ajuns acolo?
   În 2006, Parlamentul spaniol a adoptat un nou statut care abilitează Catalonia (Estatut de Autonómia de Catalunya) și a cărui preambul o definește ca „națiune“ în interiorul statului spaniol.După o solicitare din partea Partidului Popular (PP, conservator), Curtea Constituțională a anulat în 2010, paisprezece articole în acest statut autonom, înregistrarea termenului de „națiune catalană“ și a respins utilizarea limbii catalane ca „preferențială “ în administrații și în mass-media.
   Această decizie a fost privită ca o trădare a multor catalani și întărește campania pentru independența regiunii. Ziua de sărbătoare națională catalană, 11 septembrie a fost automat transformată în mari demonstrații de independență.
   În noiembrie 2014, Catalonia a organizat o consultare simbolică privind independența, în ciuda interzicerii Curții Constituționale. „Da“-ul adresat independenței a devenit aproape 80% din voturi, dar rata de participare a fost limitată la 33% din voturile înregistrate -adică doar 1,8 milioane din cele 7,5 milioane de catalanii care au votat „pentru“. În termeni tehnici, de specialitate am avut de a face cu un „proces participativ” fără consecințe juridice.

Ce abilități sau competențe are Catalonia în prezent?

Comunitatea Autonomă Catalonia are propriul parlament, propriul guvern, propriile sale forțe de poliție și este responsabilă pentru domenii precum educația, sănătatea, securitatea și serviciile sociale. Castiliana și catalana sunt ambele limbi oficiale, dar la școală, cursurile sunt predate în limba catalană.
Cu toate acestea, regiunea nu este competentă din punct de vedere al apărării,a  relațiilor internaționale și din domeniul fiscalității. Acest ultim punct este esențial pentru voința catalană de a cere independență.

Catalonia a cerut în 2012 la Madrid să se bucure de aceleași privilegii fiscale ca și cei din Ţara Bascilor – fie direct prin colecta banilor  contribuabililor săi și să decidă utilizarea acestuia.Răspunsul a venit prompt- un refuz al guvernului spaniol, care a contribuit la creșterea dorinţei independenței în regiune.

Este acest referendum legal?
De îndată ce parlamentul catalan a adoptat legea care organizează referendumul, guvernul spaniol a cerut Curții Constituționale să suspende legea. Curtea a acordat această cerere de suspendare, ceea ce a făcut ca organizarea alegerilor să fie ilegală la data de 1 Octombrie. Cu toate acestea, poporul nu a stat în așteptarea unei decizii cu privire la fondul problemei.

În recursul său, Madridul a susținut  „lipsa suveranității poporului catalan“ și că legea referendumului încalcă opt articole din Constituție.De exemplu, cel de-al doilea articol, care consacră principiul „unității indisolubile a națiunii spaniole ” este invocat mereu de către oficialii din capitala Spaniei.

Curtea Constituțională a avertizat oficialii și funcționarii catalani că nu au putut coopera în organizarea „scrutinului ilegal” la 1 octombrie.

Potrivit lui Gabriel Colomé, profesor de științe politice de la Universitatea Autonomă din Barcelona, ​​această secțiune secundă ar ajunge la stadiul de a „preveni orice posibilitate de secesiune“. Pe aceeași linie, eminentul profesor este de părere cu o opinie larg răspândită și a lansat un scenariu plauzibil.”Dacă o regiune spaniolă își dorește independența, trebuie să treacă neapărat o reformă constituțională. Și unul suspectează că este dificil să accepte ceea ce se petrece numai în Madrid. ”

Opțiunea a fost imediat respinsă de Carles Puigdemont, descriind-o ca o „înșelăciune”, chiar dacă procedura necesară pentru reformarea Constituției este neagreată sau, după cum s-a observat înnăbușită în violențe.Separatiștii au acuzat de mai multe ori ”mâna de fier” a Madridului.

Ei au acuzat judecătorii Curții Constituționale că sunt „instrumentalizați”, deoarece din cei doisprezece magistrați, zece au fost nominalizați de majoritatea conservatoare sau de guvernul lui Mariano Rajoy.

Pentru a contesta interzicerea referendumului de la Madrid, Puigdemont a prezentat „dreptul popoarelor la autodeterminare” consacrat în dreptul internațional. Un principiu care rămâne vag în aplicarea sa deoarece noțiunea de oameni nu este clar definită.

Cum a încercat Madridul să oprească votul?

Față de Barcelona, ​​refuzul de a da înapoi a fost foarte bine instrumentalizat.Poliția a decis să ia pe datele 19 și 20 septembrie aproape 10 milioane de buletine de vot și comunicările pe care urmau să fie trimise la aproximativ 45 000 de evaluatori.

Paisprezece guvernatori regionali au fost arestați de către poliție, iar Curtea Constituțională spaniolă a anunțat la 21 septembrie că a aplicat amenzi între  6 000  la 12 000 de euro pe zi, la douăzeci și patru de organizator ai referendumului „, până când să respecte rezoluțiile justiției.” Guvernul catalan a avut, de asemenea, conturile sale sub tutela  Ministerului bugetului, în scopul de a preveni cheltuielile ilegale.

Madridul e susținut de Partidul Socialist Spaniol Muncitoresc (PSOE, principalul partid de opoziție). Acesta a trimis întăriri impresionante, deoarece 10.000 de agenți ai Gărzii Naționale de Poliție și civile au fost prezenți pentru a preveni accesul la secțiile de votare și a confisca buletinele de vot .
Până vineri seara, activiștii ce au militat pentru independență au început să ocupe unele secții de votare, mai ales unele școli, centre culturale, pentru a preveni închiderea lor.

Sâmbătă, poliția a sigilat mai mult de jumătate din cele 2.315 de secții de votare. Prefectul Enric Millo, reprezentând guvernul spaniol din Catalonia, a declarat că 163 dintre acestea în cadrul birourilor de vot au fost organizate de către unii activiști. „Aceștia din urmă au dreptul de a pleca, dar nimeni nu are dreptul să intre.”, a declarat domnia sa. În același timp, Garda Civilă a intervenit în centrul regional de telecomunicații guvernamentale prin reducerea conexiunile la urne, a sistemelor informatice de numărare a voturilor și a software-ului care ar permite „un vot online pe o pagină web“.
Forțele de poliție regională catalane-The Mossos d’Esquadra- au declarat că s-au temut de neliniște și au anunțat că, în cazul ipotetic al ocupării secțiilor de votare , s- ar ști faptul că organizatorii  c-ar fi obligați să plece înainte de ziua de duminică, de  la ora 6 dimineața”. Dar aceștia au sugerat de asemenea că forța nu va fi folosită.

Care este poziția UE?
La întrebarea „Este o Catalonie independentă exclusă din UE? „, Bruxelles-ul se referă neobosit la ” doctrina Prodi „. Fostul președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, a declarat în 2004 că un stat născut din procesul de secesiune, din cadrul UE nu ar fi considerat automat parte a UE. Comisia și Parlamentul ar trebui să fie consultate, iar un vot unanim al Consiliului European și un acord de aderare ar trebui ratificat de către toate statele membre.
„Nu există o poziție oficială a Comisiei Europene cu privire la întrebarea catalană”, a precizat  Carles Puigdemont. Este normal ca, înainte de un referendum sau o proclamație, unele țări spun că nu o vor recunoaște. ”

Rezultate confirmate sau un scenariu limită?
„Este logic să ne gândim că ceva se va întâmpla mâine, dar ceea ce este sigur este că acest lucru nu va fi niciun referendum“, a asigurat prefectul Enric Millo sâmbătă. În aceeași zi, președintele unei organizații pro-independență, Adunarea Națională Catalană (ANC), Jordi Sanchez, a declarat într-o postare de pe Tweeter că un milion de alegători „nu ar fi un eșec“, deoarece „represiunea“ este determinată de către statul spaniol.
Într-un interviu de 45 de minute acordat Agenției France-Presse (AFP), sâmbătă la amiază, Carles Puigdemont a declarat că era dispus să dea buletinul de vot în cazul în care guvernul conservatorului Mariano Rajoy ar fi fost de acord să deschidă discuțiile ce ar permite efectuarea unui referendum legal.

„Dacă statul spaniol spune să ne dăm de acord asupra unui referendum „, oprim acest lucru. Da, desigur, este modul în care toți catalanii îl doresc „,  a declarat președintele regiunii, asigurându-se că totul a fost pregătit pentru referendumul și cerând catalanilor să evite violența.
Carles Puigdemont a cerut, de asemenea, medierea în disputa dintre el și Madrid. „Trebuie să exprimăm o dorință clară de a avea o mediere in orice fel de scenariu, indiferent daca ar fi da sau nu”, a declarat el pentru AFP. Oricine este de acord să preia această mediere știe că poate conta pe voința părții catalane să participe și să interacționeze … și din acel moment, o atitudine activă de monitorizare și de interes din partea Uniunii Europene ar fi logică . ”

Ar fi dificil să înțelegem actuala politică a Cataloniei fără chestiunea independenței sau a autodeterminării. Legea nu recunoaște un „drept de autodeterminare”, în pofida unei mișcări de independență pro-politică relevante din Catalonia. Potrivit sondajului oficial al Centrului de Studii de Sociologie (CIS) CSI, în 2001, 33,9% din catalani au fost în favoarea unei Catalunii independente, 48,1% împotriva, 13,3 nedeterminate și 2,8% nu au răspuns. Dacă individul era vorbitor catalan și avea mai puțin de 44 de ani, atunci 75% era în favoarea independenței. CSI nu a repetat acest sondaj până în prezent.

Dimpotrivă, factori precum indiferența publică în momentul votării modificării statutului de autonomie sau neparticiparea civică au fost în contrast puternic cu controversa politică dură din spatele modificării sale. În plus, apariția, în alegerile regionale din 2006, a unui nou partid a cărui ideologie principală s-a opus naționalismului catalan, Ciutadans – Partido de la Ciudadanía, a determinat problema independenței să fie o întrebare departe de a fi univocă.

Sursa foto : http://blogs.lse.ac.uk

Materialul a fost conceput de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național