Trebuie să recunoaștem că am fost înșelați de faptul că ministra Dan a recunoscut public faptul că MAI-ul utilizează teste psihologice ilegale, fără licență, pe angajați … Am crezut că ministra Dan chiar vrea să reformeze MAI-ul… ete că, ne-a indus în eroare aceasta demonstrând că nu are nicio treabă cu Legea ci doar protejează interesele meschine, oculte ale șefilor și falșilor psihologi din M.A.I. (mai ales a celor ce se află în incompatibilitate: și polițist și psiholog, culmea și fără aviz de la Colegiul psihologilor din România respectiv fără studii finalizate de psihologie).

În fine, evenimentul zilei face cunoscută „opinia reformatoare” a ministresei Dan, cităm: „Mi se pare că acea testare psihologică (vechea testare, n.r.), fără a avea o asociere cu această fişă de semnalare, nu-şi atingea obiectivul, nu era îndeajuns de relevantă încât să ne indice unde sunt angajaţi problemă şi ce trebuie să dispunem ca măsuri pentru a nu ajunge în situaţii de genul acesta”, a arătat Carmen Dan, potrivit agerpres.ro.” Cine v-a învățat, tovarășă, despre „fișa de semnalare”? Cine întocmește această „fișă de semanlare”? Cumva „șeful” care, așa cum ne-am obișnuit, în M.A.I. e atoștiutor? Da’, pe „psihologii” din M.A.I:, cine îi testează? Cine le face de semnalare? Or, șefilor: cine le întocmește „fișa de semnalare”?

De fapt, această „fișă de semnalare” era instrumentul uzitat de serviciile secrete (inclusiv CIA până în anul 2001) și bolșevici pentru a-I „închide la psihiatrie” pe dizidenți/cei considerați periculoși pentru sistem. Dar cine este inventatorul acestei idei? Haideți să ne uităm puțin în istorie și vom găsi:

• „Psihologia proletariatului este puternic standardizata de mecanizarea miscarilor si a gandirii de zi cu zi… Tocmai aceasta trasatura confera psihologiei izbitoarea ei anonimitate, facand posibila desemnarea fiecarei entitati proletare prin A, sau B, sau C (…) Prin urmare (…) proletariatul este strabatut de un flux impetuos de curenti psihologici, ca si cum n-ar mai exista un milion de creiere proletare diferite, ci un singur creier universal. In viitor, aceasta tendinta va face ca gandirea individuala sa dispara“ Aleksei Gastev (1918), metalurgist devenit poet;
• Procesele si persecutiile politice ori religioase din istoria omenirii sunt asociate cu practica “tapului ispasitor”. Puterea ei asupra imaginarului colectiv al multimii a fost explicata astfel de sociologul Emil Durkheim: “Cand societatea sufera, simte nevoia de a gasi pe cineva caruia sa-i impute raul, pe care sa se poata razbuna pentru dezamagirile sale”. Trei tipuri de “complot” – evreiesc, iezuit si masonic – au lunga cariera politica europeana in realizarea functiilor stravechii practici iudaice. Cel de-al patrulea – complotul conspiratiei imperialiste impotriva comunismului – a fost leitmotivul proceselor staliniste. Efectele sale au fost, pentru moment, solutia depasirii climatului psihosocial de angoasa, frica si nesiguranta, corespunzator crizei din acea perioada. Brutalitatea schimbarilor economice si politice nu adusese bunastarea si fericirea promise de regimul bolsevic. Trebuiau asadar gasiti si pedepsiti vinovatii! Remarcabile sunt conditiile create de legislatia sovietica in derularea acestor fenomene. In toti anii regimului comunist, justitia a functionat pe baza prezumtiei de vinovatie. Torturile si constrangerile fizice si psihice la care au fost supusi anchetatii au condus la obtinerea marturiilor scontate. Simplul inventar al acestora conduce la concluzia ca rezistenta era imposibila. Smulgerea unghiilor, stingerea tigarii pe piele, “zabala”, “frigarea”, batutul la talpi, camasa de forta, fractura coloanei vertebrale – erau cateva dintre ele. “Manejul” (plimbarea in cerc in jurul anchetatorului) si “ancheta in ture” (cu privarea celui anchetat de somn) erau metodele subtile care garantau succesul obtinerii oricarei “marturii” fara a “distruge imaginea” anchetatului, menit sa devina acuzat sau martor intr-un proces public. Daca omului de rand i se aplicau astfel de metode pentru a deveni “tapul ispasitor”, reprezentand una dintre categoriile de raufacatori care impiedica infaptuirea raiului promis, in cazul fostilor “revolutionari de profesie” s-a procedat altfel. Pentru cei care nu cunosteau teoriile care au stat la baza functionarii Partidului Comunist in ilegalitate, comportamentul vechilor bolsevici in procese a fost de neexplicat. Aderand la organizatia secreta a comunistilor, ei promisesera sa-si dedice intreaga viata cauzei revolutiei. Insasi fiinta lor trebuia inteleasa ca un “capital destinat sacrificiului” atunci cand partidul o cere. In momentul declansarii terorii, fostii revolutionari de profesie s-au transformat in “gladiatorii lui Stalin”. In spiritul aceleiasi ideologii revolutionare, timpul in care traiau fusese declarat al “ascutirii contradictiilor imperialismului”. De altfel, partidul nu mai avea mare nevoie de fostii teoreticieni si organizatori de atentate sau greve, fiind in acuta criza de “cadre” cu specializare economica. Astfel ca fostilor revolutionari li s-a incredintat rolul de “tapi ispasitori” ai neimplinirilor revolutiei proletare. Din ordin superior, rand pe rand, din acuzatori ai tovarasilor lor, liderii partidului si ai serviciilor speciale au devenit victime. “Gladiatorii lui Stalin” au scris scenarii de spionaj si le-au jucat in arenele “tribunalelor poporului”. Si-au asumat rolurile de conspiratori si sabotori comandate de partid si au murit in fata plutoanelor de executie cantand “Internationala”, strigand lozinci revolutionare si “Traiasca Stalin!”.
• Una dintre stiintele care ajuta la explicatiile cauzelor si efectelor faptului istoric recent este psihosociologia. Corpul teoriilor aplicative provenite din studiul propagandei ori tehnicilor de influenta si persuasiune transforma aceasta noua stiinta in ceea ce S. Moscovici numea o „masina de fabricat zei“. Datorita utilizarii lor, in cadrul unui program bine stabilit, intr-o perioada scurta de timp, dintr-un individ aproape comun in tagma sa profesionala se poate confectiona o somitate.

Deci, cam acesta este rolul „fișei de semnalare” pe care tovarășa Carmen Dan ne-o prezintă ca și „mare invenție managerială” (exact cum Incisiv de Prahova v-a tot sesizat începând cu finele anului 2017): în M.A.I. rămân pilele și sunt îmbolnăviți dizidenții/cei care nu „se adaptează sistemului” or, mai grav, cei care nu comit orice ilegalitate dispusă de șef…(Redacția Incisiv de Prahova).