România, partea fără sens. Simple posibilități:

Este posibil ca angajați ai DRPCIV (Permise și Înmatriculări Auto), împreună cu angajați ai Registrului Auto Român, să fi înmatriculat un număr mare de autovehicule furate, în cunoștință de cauză.

Este posibil ca autovehiculelor de la punctul 1 să le fi fost schimbată culoarea înainte de comercializare.

Este posibil ca un număr semnificativ de angajați ai Registrului Auto Român să fi emis certificate de autenticitate pentru autovehicule furate, în perioada prevăzută de lege.

Este posibil ca Registrul Auto Român să fi autorizat un număr semnificativ de service-uri auto care nu îndeplineau normele.

Este posibil ca legislația României să nu acopere satisfăcător problemele din domeniul tranzacțiilor auto legale/ilegale.

Este posibil ca, în târgul auto Vitan-Bârzești și în alte târguri auto din țară, să se fi vândut, de-a lungul timpului, un număr semnificativ de autovehicule furate, cu acordul benevol al conducerii Poliției Române.

Este posibil ca pe site-urile de anunțuri, de pe internet, să se fi vândut un număr semnificativ de autovehicule furate, cu acordul benevol al conducerii Poliției Române.

Un articol de Vlad Stoica

Citește mai mult despre posibile abuzuri și cazuri de corupție în cadrul Poliției Române, dând click pe acest text

Călin Georgescu, cândva un fervent susținător al ecologiei și dezvoltării durabile, a reușit să surprindă pe toată lumea cu o piruetă ideologică demnă de un acrobat politic desăvârșit. Din militant al protecției mediului, s-a transformat într-un apostol al suveranismului cu accente pro-ruse, demonstrând că, în politică, orice este posibil, mai ales când vine vorba de redefinirea propriilor convingeri.

De la verde la roșu: metamorfoza neașteptată

În trecut, Călin Georgescu era recunoscut pentru angajamentul său față de ecologie, promovând politici de mediu și dezvoltare sustenabilă. Însă, odată cu intrarea sa în arenă politică, discursul său a suferit o transformare radicală. A început să critice vehement Uniunea Europeană și NATO, descriind scutul antirachetă din România drept o „rușine a diplomației” și afirmând că „NATO este cea mai slabă alianță de pe fața pământului”.

Admirație pentru Est: Putin, un model de urmat?

Nu s-a oprit aici. Georgescu și-a exprimat deschis admirația față de liderul de la Kremlin, declarând că „Vladimir Putin este un om care-și iubește țara”.

Mai mult, a pus sub semnul întrebării legitimitatea Ucrainei ca stat, susținând că „Ucraina e un stat inventat”.Astfel de declarații ridică semne de întrebare cu privire la orientarea sa geopolitică și la interesele pe care le-ar putea servi în calitate de președinte al României.

Programul „Hrană, apă, energie”: o rețetă pentru izolare?

Planul său de guvernare, intitulat „Hrană, apă, energie”, propune un model economic bazat pe suveranism și distributism, promovând ideea că România ar trebui să se bazeze exclusiv pe resursele proprii.

Deși, la prima vedere, acest program pare să încurajeze autosuficiența, în contextul global actual, o astfel de abordare riscă să izoleze țara și să o priveze de beneficiile cooperării internaționale.

România la răscruce: între Vest și Est

Într-un moment în care România se confruntă cu provocări majore și trebuie să-și decidă viitorul prin vot, ascensiunea unui candidat cu astfel de viziuni ridică îngrijorări. În loc să consolideze parteneriatele strategice cu Occidentul, Călin Georgescu pare să propună o reorientare către Est, punând sub semnul întrebării angajamentele țării față de UE și NATO.

Un viitor incert sub conducerea lui Georgescu

Dacă ar ajunge președinte, Călin Georgescu ar putea conduce România pe un drum al incertitudinii, marcat de dezinformare și o posibilă apropiere de sfere de influență care nu împărtășesc valorile democratice ale țării. Într-o perioadă în care stabilitatea și claritatea direcției sunt esențiale, un astfel de viraj ideologic ar putea avea consecințe nefaste pentru viitorul României.

Călin Georgescu, eternul salvator auto-declarat al României, are un talent aparte de a stârni controverse. Cu un discurs pompos despre suveranitate și despre cum România trebuie „să se ridice din genunchi”, domnul Georgescu și-a croit o aură de simplu patriot modest. Dar dacă ne uităm mai atent, conturile „modeste” ale acestuia par să aibă mai multe dedesubturi decât o săpătură arheologică la Sarmizegetusa.

Suveranism cu gust de lux

În timp ce Călin Georgescu vorbește despre reîntoarcerea la valorile strămoșești și despre „reconstrucția spirituală” a României, este dificil să nu observăm o disonanță flagrantă între predica sa și realitatea financiară. Conform propriilor declarații, averea sa ar fi una modestă, dar parcă fiecare pas al său e acompaniat de un parfum de exclusivitate. Desigur, în viziunea sa, modestia se traduce printr-o opulență subtilă, poate chiar bine ascunsă în spatele unor structuri financiare de nepătruns.

Economia „tradițională” a viitorului

Planurile sale economice sunt un cocktail interesant de utopie și haos. Printre ideile care ar trebui să salveze România se numără reducerea dependenței de Uniunea Europeană și o întoarcere spre „autosuficiență”. Desigur, într-o lume globalizată, unde crizele economice sunt interdependente, această strategie pare mai degrabă o rețetă pentru un colaps rapid decât pentru prosperitate.

Un exemplu de clarviziune economică: Călin Georgescu își dorește un sistem bazat pe „suveranism economic”. În traducere liberă, acest lucru ar putea însemna abandonarea investițiilor externe și îmbrățișarea unei economii austere, în care cetățenii să se descurce cu ceea ce au, eventual să revină la troc.

Criza permanentă: o viziune de dreapta extremă

Deși promite stabilitate, planurile lui Georgescu nu fac decât să arunce România într-o incertitudine cronică. Atitudinea sa ascunsă și mesajele sale aparent mincinoase sugerează o eventuală direcționare spre izolare internațională. Citatul său preferat, „România va fi liberă doar când va renunța la dictatura Bruxelles-ului”, poate fi interpretat ca un pas către periferizarea țării.

Pe scurt, cu un lider precum Georgescu, economia României ar deveni un experiment cu final incert. Misterul conturilor „modeste” rămâne nerezolvat, dar ceea ce este clar e că promisiunile grandioase ascund o posibilă catastrofă națională. Să sperăm că visul său de a ajunge președinte nu se va transforma în coșmarul nostru colectiv.