Iconografia icoanei

0
973

In toate timpurile si in toate culturile, icoana nu este o simpla piesa de arta, cu un ajutor pentru inchinare si un instrument puternic pentru transmiterea traditiei si credintei crestine. Duhul Sfant vorbeste oamenilor prin icoane. Oriunde am plasa o icoana (probabil cu exceptia unui muzeu) acolo devine loc de rugaciune si de inchinare, pentru ca icoana nu este un scop in sine, ci o fereastra prin care privim cu ochii nostri fizici Imparatia Cerurilor si Imparatia experientei spirituale. Este important sa ne amintim astfel ca icoana se refera doar la cele sfinte. Icoana este teologie in culoare. Crestinismul este Cuvantul lui Dumnezeu exprimat in imagini.

Pentru crestinul ortodox, icoana nu este un simplu obiect estetic sau un obiect de studiu, ci o arta vie daca o putem numi asa. Este menita sa transfigureze si sa inspire persoana spre rugaciune si venerare.

Prima icoana

Prima icoana, numita MANDYLION sau „realizata fara maini” nu este doar o asemanare autentica cu Hristos, ci una pe care Hristos Insusi ar fi produs-o de buna voie. A fost folosita ca si dovata a intruparii lui Dumnezeu, o justificare pentru pozitia iconofila pe care Hristos insusi a aprobat-o pentru imaginea Sa.

Existenta acestei icoane numita The Holy Napkin este mentionata pentru prima data in secolul al VI-lea. Potrivit legendei, Adgar V Negrul, regele Edessei (capitala provinciei turce Oshroene, un important centru crestin si comercial al lumii islamice pana in secolul al XIII-lea), s-a imbolnavit si l-a rugat pe Hristos sa vina si sa-l vindece. In loc sa mearga sa-l viziteze pe Abgar, Hristos a trimis un prosop cu care si-ar fi sters fata. Chipul Sau a ramas impregnat pe acel prosop. Dupa primirea acelui prosop, regele s-a vindecat in mod miraculos. Imaginea s-a pierdut si a fost apoi redescoperita in Edesa. In anul 944, Edesa a fost asediata, iar The Holy Napkin a fost cerut ca si conditie pentru retragere. Apoi a fost dus in procesiune in Constantinopol, unde a fost asezat in capela sultanului din Palatul cel mare. Evenimentul este sarbatorit anual pe 16 august. Mai tarziu, se spune ca a fost cumaprat de catre regele Ludovic al IX-lea al Frantei in 1247, dus la Paris si asezat in St Chapelle. A disparut in timpul Revolutie franceze.

Trasaturile chipului lui Hristos de pe The Holy Napkin sunt cele ale Pantocratorului. Nu este un bust pentru ca arata doar capul si o parte a gatului. Nu se vad umerii. Fata este pictata ca si cum ar fi imprimata pe o fasie orizontala de panza alba, de unde si numele de napkin care inseamna prosop sau servetel. Cel mai vechi exemplar existent dateaza din secolul al X-lea si se afla la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. Aceasta icoana nu are un loc fix in decorarea bisericii.

Imaginea Sfantului Prosop este de asemenea cunoscuta si in Occident sub numele de Valul Veronicai. Povestea Veronicai este similara cu cea a regelui Abgar. Veronica era o femeie care se ruga lui Hristos si care l-a plans cand a fost rastignit pe cruce. Pe drumul spre Golgota, ea i-ar fi dat o bucata de panza lui Iisus pentru a-si sterge sudoarea de pe fata. Ulterior, s-a descoperit ca imaginea fetei sale a ramas impregnata pe acel prosop de panza. Era o imagine minunata.

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here