Alegerile parlamentare și prezidențiale au fost inițial programate în luna noiembrie, însă președintele Erdogan le-a devansat pentru a grăbi trecerea la statutul de republică prezidențială.

Decizie arbitrară, fără echivoc

Actualul președinte în exercițiu al Tuciei Recep Erdoğan va implementa noul sistem constituţional prezidenţial, cu această modificare urmărind să elimine postul de prim-ministru şi va centraliza puterea prin sporirea funcţiei sale cele mai înalte deținute, aceea de preşedinte, conform ediției electronice din limba engleză a Daily News Hurriyet .

„Chiar dacă președintele și guvernul lucreaza la unison, bolile vechiului sistem ne confruntă cu fiecare pas pe care îl facem”, a declarat Recep Erdoğan, atunci când a anunțat această măsură într-un scurt discurs oficial în Ankara. „Evoluțiile din Siria și din alte părți au determinat că este urgent să trecem la noul sistem executiv pentru a lua măsuri mai stricte pentru viitorul țării noastre”, a mai spus domnia sa.

Din comentariile analiștilor de politică externă și a experților pe geo-politicã se preconizează urmãtorul scenariu în care  câștigătorul viitoarelor alegeri va prelua președinția republicii turce cu puteri sporite, care au fost aprobate după un referendum constituțional ce a avut loc anul trecut. Alegerile sunt deja susceptibile să aibă loc într-o stare de urgență care a intrat în vigoare de la încercarea unei lovituri de stat efectuate în luna iulie a anului 2016.

Înainte de punerea în practică, Erdoğan s-a angajat în mod repetat să organizeze alegerile în anul 2019, așa cum erau planificat inițial, dar temerile legate de încetinirea creșterii economice au reaprins recent speculațiile, conform cărora ar fi existat motive de a-și schimba opiniile.

Cu o rapidă ascensiune politică, Recep Tayyip Erdogan a devenit încă din anul 2014 președintele Turciei, ajungînd în prezent să pună bazele unui sistem de guvernare autoritar. Având la bază, școli de orientare islamistă, el a schimbat în timpul celor aproape patru ani de guvernare fața Turciei. În contextul loviturii de stat eșuate de anul trecut, auto-proclamatul democrat-conservator și-a instaurat o domnie absolută prin intermediul acelui referendum din luna aprilie a anului trecut.

Referendumul turc și importanța sa

La data de 16 aprilie 2017, alegătorii turci au aprobat aproape în unanimitate un pachet de amendamente constituționale care i-au conferit președintelui Erdoğan noi competențe. Mai precis, modificările au transformat țara dintr-o democrație parlamentară într-un sistem prezidențial ,probabil cea mai importantă evoluție politică de la declararea republicii turcești din anul 1923. În cadrul noului sistem (care nu va fi afectat decât după alegerile de la sfârșitul lunii iunie)  Erdoğan va putea să stea încă două cicluri electorale, ceea ce înseamnă că el ar putea guverna ca șef cu puteri depline al statului până în anul 2029. Noile legi îi permit deja lui Erdoğan să angajeze și să concedieze judecătorii și procurorii, să numească un cabinet, să desființeze postul de prim-ministru, să limiteze rolul parlamentului de a modifica legislația și multe altele. Susținătorii președintelui au declarat că noul sistem va transforma Turcia într-un stat mai sigur și mai puternic. Ca răspuns, chiar dacă sunt în inferioritate, contetatarii agestui regim autoritar se tem că va introduce o eră a unei dictaturi feroce.

Consecințe planificate și viitor atent monitorizat 

Reamintesc faptul că statul turc a organizat acest referendum asupra puterilor prezidențiale în luna aprilie a anului trecut. În mod dramatic aprobat de către majoritatea celor care s-au prezentat la urne, amendamentele constituționale au eliminat astfel funcția de prim-ministru și i-au permis președintelui să fie membru al unui partid politic, să numească vicepreședinții direct desemnați de către acesta și totodată să aibă un cuvânt mai pronunțat în numirea judecătorilor la cea mai înaltă instanță judiciară din țară, punând la socoteală și emiterea decretelor cu forța legii.

Evenimentele și convulsiiile socio-politice precum răscoala militară din luna iulie 2016 a fost etichetată de către Erdogan nu precum o „lovitură”, ci o șansă pentru a se impune ca fiind un lider solid și puternic de care Turcia nu se poate lipsi. La acea vreme, chiar au circulat prin presă opinii ale diverșilor comentatori politici, care au catalogat răbufnirile armatei, drept o „făcătură” a însuși președintelui.

Lăsînd deoparte modul producerii ei, se pot observa limpede dorințele liderului turc: intrarea într-o nouă eră politică a Turciei, instaurarea unui regim totalitar particular. Iar în acest scop, s-a început o intensă și rapidă campanie de epurare în Turcia care să permită înlăturarea oricărui pericol. În cele din urmă, lanțul subjugării s-a răsfrînt și asupra presei.

Multe trusturi de presă a fost lăsate fără licențe și însușite guvernului turc iar un număr de 145 de jurnaliști au fost închiși, Sunt evidente motivele cenzurării presei, iar împiedicarea prin orice mijloace a viitoarelor răbufniri, amuțirea criticilor, împiedicarea distribuirii unor informații contrare ideologiei actuale turce sunt practici arhicunoscute.

Ca să întărească și să motiveze această atitudine,într-una din ieșirile sale publice, președintele turc a declarat tranșant, fără pic de ezitare cum anume „cărțile sunt mai periculoase decît armele” potrivit Radio France Internationale.

Erdogan a considerat și continuă să creadă cu toată convingerea că informațiile difuzate de presă pot fi potrivnice planurilor sale. Sub aparenta arestare cauzată de insulta adusă regimului, se află disprețul și ura pe care acesta le nutrește mass-mediei independente cât și fluxului de informații de pe Internet pe care nu îl poate controla decît într-o mică măsură. De remarcat este amănuntul conform căruia accesul limitat la informație al turcilor, reduce informarea corectă, obiectivă a populației.

Guvernul este condus de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdoğan. Acesta a lansat o represiune largă asupra tuturor dizidenților în urma loviturii de stat, despre care se crede că a fost realizată de adepții unui predicator exilat din Pennsylvania- Fethullah Gülen. Ruptura a trecut dincolo de noii prozeliți ai acestui predicator, pentru a cuprinde deputați, academicieni și chiar o parte a mass-mediei ostile regimului actual, dar și cu jurnaliști disidenți maltratați și rapid încarcerați din ordinul procurorilor loiali lui Erdoğan. De altfel, principala acuzație a fost presupusul asalt al grupurilor teroriste asupra statului, fapt ce a determinat ca în acest an Turcia să redevină locul cel mai periculos,detestat de către toți factorii de opinie, de către toți jurnaliștii occidentali independenți care sunt mereu vânați sau chiar privați de libertate în închisorile de maximă securitate din Turcia.

Între timp, Turcia cooperează cu Iranul și Federația Rusă pentru a pune capăt războiului din Siria, iar cooperarea cu autoritățile politice din Moscova s-a extins în mai multe direcrii, de la domenii ce vizează atât energia cțt mai ales domeniul militar.

După anunțarea alegerilor anticipate, atât liră turcească, care a avut recent o tendință de declin rapid, cât și bursa de valori a înregistrat anumiți indici crescători.

Sursa foto : Adem Altan/AFP/Getty Images,https://www.aljazeera.com, https://www.ziare-pe-net.ro,Nasul.tv

Sinteza acestui material a fost realizată de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor șef al platformei emdia Criteriul Național