Dar, de asemenea, mass-media canadiană The Rebel , care este foarte interesată de știrile vechiului continent. În 2017, unul dintre angajații săi, Jack Posobiec, a contribuit în mare măsură la difuzarea „MacronLeaks”, aceste e-mailuri furate de mai mulți membri ai echipei de campanie a lui Emmanuel Macron, publicată online cu două zile înainte de a doua rundă a alegerilor pentru a ajunge președinte al Franței. De altfel domnul Posobiec a fost unul dintre primii care a menționat publicarea documentelor și a permis difuzarea lor foarte rapidă în sferele sociale, dar mai ales în cele ale dreptului american.
Un alt exemplu, mai vechi este acesta, dat de acele campanii care au fost duse din raţiuni de politică internă din statele respective, dar cu aceleaşi efecte grave pentru alte s state. Pot da ca exemple campania electorală din Italia în cursul căreia Partidul Democrat al lui Walter Veltroni şi Romano Prodi a instrumentat „Cazul Mailat”, campania partidului britanic United Kingdom Independence Party sau campania prezidenţială a fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy care a avut drept componentă inclusiv expulzarea multor populații de romilor, originari din România.
Factorul politic si vulnerabilitatea presei- motive serioase de îngrijorare
O problemă deosebită constă în vulnerabilitatea presei din aceste super-puteri mondiale, în contextul războaielor informaţionale, al căror ecou se face aproape de fiecare dată. Ziariştii nu obişnuiesc să analizeze ştirile şi le preiau din presa străină mulţumiţi că pot cita „o sursă credibilă”, de exemplu o agenţie internaţională de ştiri. Această atitudine nu se datorează neapărat unei lipse de profesionalism a ziariştilor, ci presiunii la care aceştia sunt supuşi. În epoca transmisiunilor prin satelit, a televiziunilor de ştiri cu jurnale din oră în oră şi a presei electronice ştirile se transmit în timp real iar ziaristul nu are timp să verifice sau să contribuie la ştirea respectivă cu o valoare adăugată proprie.
O altă tendinţă este politizarea subiectului, în sensul că ziariştii pot prelua atacurile din presa străină la adresa acestr state, dacă apreciază că acestea pot afecta un demnitar sau o forţă politicăe care publicaţia respectivă îl consideră adversar. Acesta este un exemplu elocvent de lipsă de solidaritate naţională. Trebuie menţionată şi lipsa de stimă faţă de sine a multor cetăţeni, printre care şi ziarişti, care au o bucurie masochistă atunci când se vorbeşte rău despre imaginea statului respectiv. La categoriile de mai sus se adaugă şi unii ziarişti care care se comportă în presă ca nişte agenţi de influenţă ai unor puteri străine.
Politicienii din aceste state nu prea au cum să înţeleagă foarte clar natura, motivaţiile şi beneficiarii campaniilor antistatale, foarte bine finanţate Faptul că presa este liberă nu poate fi o justificare pentru o posibilă pasivitate faţă de aceste campanii a factorilor de răspundere din statele menţionate agravează , mai ales când unele dintre aceste campanii se derulează în presa din acele state.
Conform unor analiști, condițiile pe care acești miliardari americani le exploatează în strategia să de influențare a canalelor de media socială există deja în rândul categoriilor demografice vizate de acțiunile sale. Între acestea se numără furia, teamă, rasismul, xenofobia, tribalismul politic, resentimentele și ignoranța. Trolii urmăresc să transforme aceste trăsături existențe în emoții puternice, aproape întotdeauna negative, care influențează perspectiva pe care individul vizat o are în legătură cu o serie de probleme sociale, economice și politice. În timp, impactul unei asemenea strategii are un efect cumulativ.
Odată ce un segment al unei populații crede o afirmație ce este categoric falsă sau, mai important, pune la îndoială un lucru care este categoric adevărat, este ușor pentru ei ca, urmând un plan similar, sa repete acest proces în legătură cu un număr de alte subiecte. Pe măsură ce cei vizați de propaganda devin tot mai angajați și mai implicați în legătura cu un subiect sensibil, ei tind să facă asta cu tot mai multă siguranță și furie, făcând aproape imposibila recurgerea la fapte, date sau dovezi empirice pentru a-i convinge de lucrul contrar. În opinia lor, orice efort pentru a-i convinge că sunt manipulați este doar o „dovadă” a conspirației care încearcă să îi împiedice să fie informați „cu adevărat.” Rezultatul final este continuarea diviziunii politice și dispute extrem de partizane.
Concluzie
Este limpede că în spatele unora dintre campanii se află interese ale unor guverne străine. În acest caz, problema respectivă ar trebui introdusă în punctajul relaţiei bilaterale dintre statele respective. Deşi nimeni nu îndeamnă un guvern străin să ştirbească libertatea presei din aceste super-puteri mondiale, guvernele au multă influenţă. Discutarea la nivel înalt se impune mai ales dacă există indicii că guvernul străin cu care se abordează problema s-ar afla în spatele campaniei respective.
Sursa foto : SearchNewsGlobal,Economica.net
Acest material a fost conceput si oferit de catre Prof. Dr.Daniel Mihai, redactor-sef al platformei online independente Criteriul Național




