Actualitate

2 milioane de bucureşteni riscă să îngheţe la iarnă

Publicat

acum 7 ani

august 1, 2019

Nationalul

2 milioane de bucureşteni riscă să îngheţe la iarnă

Iarna trecută, sistemul de termoficare din Bucureşti şi-a arătat din plin neputinţa: zilnic, aproape 100 de blocuri au fost afectate de avariile care s-au ţinut lanţ. Majoritatea bucureştenilor, în aproape toate zonele Capitalei, au avut de suferit iarna trecută din cauza faptului că ţevile au crăpat pe rând, ca un „domino” de coşmar. Vorbim de 4.000 de kilometri de ţeavă, dintre care 1.000 de kilometri de ţeavă primară, care este foarte veche şi ruginită, şi care trebuie înlocuită.

Actualul director şi administrator special al RADET, Alexandru Burghiu, este optimist:

„Iarna trecută, faţă de celelalte ierni, nu a fost deosebită. Există o creştere, să spunem progresivă a numărului avariilor, odată cu creşterea vechimii reţelei. Numărul avariilor a crescut undeva cu 7% faţă de iarna trecută. Care este marea deosebire între iarna trecută şi celelalte ierni este mediatizarea. Şi mai există un caracter de noutate, că au apărut avarii în zone, să le spunem netradiţionale, adică în sectoarele 2 şi 3 care au avut tot timpul agent termic. Cea mai importantă avarie a fost pe Magistrala 2 Sud, în zona Fizicienilor, care a afectat în Ajunul Crăciunului acele blocuri din sectoarele 2 şi 3. Ne-a dat bătăi de cap, dar am stabilizat-o, aşa cum aţi văzut”, a declarat Alexandru Burghiu pentru MEDIAFAX.

Radu Opania, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România şi fost director al RADET, vede altfel situaţia sistemului de termoficare:

„Iarna trecută, în fiecare zi, aproape 100 de blocuri au fost fără apă caldă şi căldură, iar lucrurile merg din ce în ce mai rău, situaţia este extrem de gravă. Şi ce nu se ştie şi nu se discută este că în aceeaşi situaţie sunt şi reţeaua de gaze şi reţeaua de energie electrică, şi dacă tragem o concluzie este că bucureşteanul, chiar dacă are bani, nu o să se mai poată încălzi iarna, pentru că nu mai are cu ce, decât cu improvizaţii, ceea ce reprezintă un mare pericol, la fel cum se întâmplă şi în alte oraşe, şi aici vorbim de incendii, de explozii şi de victime”, a declarat Opaina pentru MEDIAFAX.

Potrivit acestuia, dacă avariile vor continua să apară şi iarna viitoare, mulţi bucureşteni ar putea apela la furnizorii de gaze pentru montarea unor dispozitive de încălzire pe gaz, însă, spune fostul director RADET, vor întâmpina probleme.

„Furnizorul de gaze o să zică: <<depuneţi dosarul şi aşteptaţi>>. Apoi, furnizorul se întreabă dacă poate mări debitul în anumite zone, şi realizează că poate bubui ţeava, care este uzată şi terminată. Şi atunci, furnizorul va spune că nu dă aprobări. Ca atare, bucureştenii sunt în mare pericol să îngheţe de frig în case, vorbim de 2 milioane de oameni, iar Bucureştiul să facă o figură în Europa”, spune Opaina.

Dar totuşi, ce vor face bucureştenii?

„Vor recurge la electric şi vor băga în prize calorifere sau reşouri, iar instalaţiile electrice din blocuri nu sunt făcute pentru încălzire, şi multe vor lua foc. Lucrurile acestea s-au întâmplat în alte oraşe, nu spun eu noutăţi acum. Unii bucureşteni vor recurge chiar şi la sobe cu lemne şi cărbuni, în blocuri, cum sunt în alte oraşe deja. Şi o să vedem o capitală europeană cu oameni care îşi vor încălzi apartamentele cu lemne. Românul nu poate să îngheţe, şi trebuie să bage ceva pe foc. Şi bagă lemne, pentru că altă soluţie mai deşteaptă nu are, pentru că statul a distrus tot ce s-a putut distruge”, mai spune Opaina.

De ce s-a ajuns la această situaţie şi cine este responsabil?

Potrivit lui Opaina, sistemul de termoficare a ajuns în prag de colaps din cauza corupţiei din ultimii 30 de ani, a hoţiei şi a indiferenţei.

O altă problemă, spune consilierul USR Ana Ciceală, a fost politizarea managementului RADET.

„Istoria problemelor RADET începe imediat după 1990. Aceste probleme sunt interconectate strâns cu alte probleme ale unei companii de stat, ELCEN (producătorul de energie termică). Acestea s-au agravat de la an la an pe fondul lipsei de investiţii, neînlocuirii reţelei de distribuţie expirate, contractelor cu termene de plată neeconomice şi preţuri manipulate între cele două companii de stat, primarilor iresponsabili şi incapabili care au condus Bucureştiul în ultimii 30 de ani şi care au politizat managementul regiei”, a declarat Ana Ciceală pentru MEDIAFAX.

Potrivit actualului director, modernizarea reţelei ar fi trebui să înceapă acum 28 de ani, iar administraţia de acum s-ar afla într-o situaţie ingrată. Burghiu este de părere că primarii care s-au succedat la Capitală au preferat să pună borduri şi panseluţe.

„Din punct de vedere moral, normal, şi să nu spun şi legal, lucrările de înlocuire a reţelei ar fi trebuit să înceapă, logic, acum 28 de ani. Nu s-a întâmplat. Noi suntem într-o situaţie foarte ingrată, în capul nostru se sparg toate şi noi suntem vinovaţi de tot. Totul e bine, cât nu se întâmplă ceva rău, cam acesta a fost principiul gestionării acestui sistem. Mai bine să faci investiţii care se văd, şi gândiţi-vă câţi primari s-au perindat, şi avem chestii clasice, cu borduri sau cu panseluţe. Iar acum, s-a ajuns la decont. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată”, spune Alexandru Burghiu.

Tot din sistem, Radu Opaina are o viziune mai radicală şi spune că prejudiciul care s-a adus la RADET este de 3 miliarde de euro. Preşedintele FAPR este de părere că regia nu ar fi trebuit să intre în faliment.

„Pe hârtie, sistemul este modernizat, iar dacă ne uităm în achiziţiile publice din ultimii 20 de ani o să vedem că mare parte a reţelei este modernizată. Aici vorbim de un jaf la drumul mare, iar prejudiciul este de cel puţin 3 miliarde de euro. Conform legii, răspunzători sunt toţi primarii generali din ultimii 20 de ani, cel puţin. Toţi şi-au făcut de cap, iar asta se numeşte dezmăţ şi şi-au bătut joc de 600.000 de clienţi. Şi este incredibil cum ei declară că RADET este în faliment. Nu este în niciun faliment, pentru că marfa vândută este foarte căutată, iar clienţii încă sunt pe loc”, afirmă Opaina.

Ce trebuie făcut pentru evitarea colapsului?

Actualul director sugerează că situaţia RADET este sub control şi spune că anul trecut s-au modernizat 11,5 kilometri de ţeavă, adică…1% din reţeaua primară. Burghiu spune că în prezent se lucrează în punctele critice.

„Anul trecut a fost cea mai mare cantitate de ţeavă înlocuită, respectiv 11,5 kilometri, din ultimii 8 ani de zile. Este clar că nevoia de schimbare este cu mult mai mare decât are RADET capacitate cu forţe proprii, pentru că 11 kilometrui reprezintă 1% din totalul reţelei primare. De aceea, am început lucrările (în luna mai – n.r.) pe acea magistrală care ne-a produs cele mai mari neplăceri, pe Magistrala 2 Sud, într-un contract între Primăria Capitalei şi Compania Municipală Energetica, un contract de 64 de kilometri de reţea.

Anul acesta am început la Bobocica, Fizicienilor şi suntem aproape să obţinem autorizaţiile pentru construire şi pentru Ferentari şi zona Drumul Taberei – vorbim de acele tronsoane care au produs principalele probleme iarna trecută”, spune Burghiu, care mai precizează că în luna aprilie au fost votaţi indicatorii tehnico-economici pentru realizarea a 212 kilometri, „care, noi sperăm ca anul acesta să fie scoşi la licitaţie publică, pentru proiectare şi execuţie”.

În schimb, Radu Opaina spune că lucrurile se mişcă foarte greu, iar dacă nu se va face ceva concret, situaţia va deveni una de siguranţă naţională.

„Ei trebuie să facă ceva urgent, să pună ceva în mişcare, măcar o zonă mică, să vadă lumea că se rezolvă ceva, pentru că problema poate deveni una de siguranţă naţională, s-ar putea transforma în haos”, este de părere Opaina.

Potrivit consilierului Ana Ciceală, investiţiile în modernizarea RADET s-ar ridica la 500 de milioane de euro, iar în primă fază trebuie înlocuită reţeaua primară de 1.000 de km, adică cea care transportă apa caldă de la ELCEN la centralele de cartier.

„RADET are nevoie urgentă de înlocuirea a 1000 de kilometri de reţea primară, de modernizări ale reţelei secundare, de retehnologizarea Centralei de la Casa Presei, a centralelor de cvartal, de reconfigurarea traseelor şi lungimilor reţelelor de transport şi distribuţie, de construcţia a noi centrale de cvartal aflate mai aproape de punctul de livrare către consumatori, de un sistem nou de monitorizare finalizat. Toate aceste investiţii ar costa, din estimări, cel puţin 500 de milioane de euro în următorii 3 ani”, declară Ana Ciceală.

Consilierul general mai spune că în prezent sistemul de termoficare este afectat şi de situaţia juridică, care devine tot mai complicată.

„Situaţia juridică va deveni din ce în ce mai complicată de procesele dintre RADET şi ELCEN, de falimentul RADET şi de situaţia juridică a Termoenergetica. Mă aştept ca iarna viitoare, lipsa căldurii să fie resimţită dramatic de bucureşteni. Vor fi mai multe avarii şi mai multe situaţii în care se va sta în frig. Asta pentru că nu există în prezent niciun plan realist de investiţii şi nici nu se munceşte, decât sporadic şi neorganizat la repararea conductelor. Aceasta este situaţia de fapt”, conchide Ciceală.

Bucureştenii au plătit factura standard, dar căldura a fost puţină

La „firul ierbii”, adică la nivelul asociaţiilor de proprietari, situaţia pare la fel gravă, iar bucureştenii au plătit iarna trecută o factură standard, însă, căldura a fost mult sub parametrii normali, susţine un preşedinte de asociaţie de proprietari din cartierul Militari.

„În mod normal, RADET ar trebui să suporte toate pierderile, însă, în prezent nu ştim dacă se va întâmpla asta. Ei au emis factura, cu gigacaloria consumată, dar problema este că iarna trecută nu a fost căldura care ar fi trebuit să fie. Ei au nişte parametri, prin care apa caldă la intrarea în bloc trebuie să fie undeva la 50-54 de grade, dar ei nu au atins deloc acest prag iarna trecută. Dar locatarii au plătit facturile emise. Acum, RADET ar trebui să recalculeze aceste facturi, în baza indicelui din subsol, unde sunt sunt nişte aparate care transmit informaţii în timp real”, explică Florin Matei, preşedinte de bloc.

Potrivit acestuia, iarna viitoare va fi mai rău decât sezonul 2018-2019.

„Noi, ca şi consumatori, plătim standard şi luăm de bun ce facturează ei. Noi facem tot felul de reclamaţii la ei, dar le facem degeaba. Facturile au venit aproximativ la fel ca acum doi ani, dar în casă a fost crunt. Niciodată nu a fost ca iarna trecută. A fost jalnic, iar iarna viitoare va fi mai rău, din punctul meu de vedere. Nu au cum să schimbe atâtea sute de kilometri de ţeavă, este imposibil. Va fi jale”, mai spune preşedintele de bloc.

Sunt panourile solare o alternativă la sistemul tradiţional?

Pe Calea Victoriei există un bloc care din 2013 are montate pe terasă panouri solare, dar care nu ajută deloc în ceea ce priveşte încălzirea pe timp de iarnă, însă pot asigura 80% din apa caldă pe timp de vară, în zilele cu soare.

De unde a plecat această idee? „Aveam nişte bani din chiria antenelor de sus, de pe terasă, erau vreo trei antene atunci, şi s-au adunat cam 36 de mii de euro, iar fiecare a mai dat în plus, o singură dată, câte 50 de lei pentru garsoniere şi 100 de lei pentru apartamente. Ideea de la mine a plecat, şi a fost preluată de preşedintele asociaţiei, din 2013. Ce am pus noi sunt panouri plane, care au şi avantaje, dar şi dezavantaje. Sunt destul de scumpe, şi nici măcar panoul în sine nu îşi justifică preţul, şi le folosim pentru apă caldă, nu şi pentru căldură”, a precizat, pentru MEDIAFAX, Mogoş Ene, mecanicul blocului de pe Calea Victoriei 142-148.

Mecanicul mai spune că atunci când sunt nori, „ este mai greu cu apa caldă”, însă, în zilele frumoase, de vară, se poate asigura 80% din apa caldă.

„Să zicem că acum aş plăti apa caldă 160 de lei, la două camere, înainte era cam 210 lei. Nu e foare mult, dar contează. Investiţia se va amortiza în ani”, spune mecanicul.

Potrivit acstuia, şi procedurile birocratice au durat, dar asta mai ales din cauza faptului că artera pe care este amplasat blocul este protejată de Primăria Capitalei, iar pentru montarea unor astfel de panouri pe o clădire dintr-o zonă protejată necesită mai multe expertize şi avize de la departamentele de specialitate ale PMB.

„În primul rând ca să montezi astfel de panouri trebuie să ai un proiect, pe care am dat 10.000 de euro, care să arate dacă ţine structura. Am fost la Primăria Capitalei, la Ministerul Culturii, pentru că este pe Calea Victoriei şi este zonă protejată, iar procedurile au durat 6 luni. Nu se poate să pui panouri, şi să te debranşezi, nu fac faţă. Sunt doar pentru a compensa la apa caldă”, mai spune mecanicul.

În afară de Primăria Sectorului 1, care a primit în ultimii ani aproximativ 11 solicitări de la asociaţii de proprietari pentru finanţarea unor astfel de proiecte, reprezentanţii celorlalte primării spun că nu au avut până acum astfel de cereri, mai ales că administraţiile locale nu finanţează astfel de proiecte şi nici nu există alte blocuri cu panouri, în afară câtorva cartiere private.

Cel mai cunoscut astfel de cartier privat se numeşte Solar, din sectorul 4, unde blocurile au montate panouri, dar sunt folosite doar pentru energia electrică din exteriorul complexului.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte producerea energiei termice şi a apei calde, „la nivelul Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM) nu există în prezent un program de subvenţionare pentru montarea de panouri care să producă astfel de energie”, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii AFM.

Potrivit lui Alexandru Gâdiuţă, consilier municipal din partea USR, implicat în mai multe proiecte de mediu, tehnologia nu este în prezent atât de avansată, încât panourile să producă energie termică pentru necesarul de consum într-un oraş precum Bucureşti.

De aceeaşi părere este şi consilierul PNL, Ciprian Ciucu:

„Problema se pune atunci când sunt acele perioade de două- trei săptămâni în care nu este soare, iar în România am avut astfel de perioade, şi atunci nu poţi acumula energia, nu poate face faţă un astfel de sistem cu panouri pe o perioadă lungă de timp. Nu pot spune că am putea încloui acum RADET cu un astfel de sistem. Pe de altă parte, sistemul actual este într-o situaţie foarte proastă, din cauza lipsei investiţiilor, mai ales din ultimii trei ani. Mulţi vor apela la centralele de apartament, dar acestea vor fi catastrofale pentru calitatea aerului din Bucureşti, pentru că o astfel de centrală poluează extrem de mult”.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:bucureşteni de iarnă îngheţe la milioane prima riscă să

Urmatorul

În luna august vom demara o acţiune de amploare pentru combaterea evaziunii

Nu ratati

Liderul terorist Hamza ben Laden, fiul lui Osama ben Laden, a murit

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 3 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare