Actualitate

În cazul Dincă nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML, după expertiză

Publicat

acum 6 ani

august 9, 2019

Nationalul

În cazul Dincă nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML, după expertiză

Fostul medic şef al Secţiei de Psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, Diana Cârjaliu a precizat, vineri, într-o postare pe pagina personală de Facebook, că deşi în spaţiul public, în cadrul anumitor emisiuni televizate, au fost vehiculate mai multe greşeli criminale în cazul „Caracal”, în cazul Dincă „nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML”, după expertiză. „Până una altă, este evident un psihopat antisocial, probabil cu discernământ. Mai psihopat că alţii? Poate da, poate nu”, transmite Diana Cârjaliu.

Psihiatrul a precizat şi faptul că, potrivit ultimelor statistici, România se află pe locul doi în Europa din punct de vedere al incidenţei bolilor mintale, „cu 1403,75 cazuri la 100.000 locuitori, după Estonia, care raporta 2057,27 cazuri la 100.000 locuitori în 2011 la European Health for All Databases, conform unui comunicat de presă referitor la depresii. Anual sunt raportate circa 300.000 de noi cazuri, ceea ce ne plasează tot pe locul doi în Europa”.

În acelaşi context, ea a precizat şi faptul că deşi îngrijirile de sănătate mintală în România se concentrează încă în spitalele de psihiatrie, numărul de paturi de psihiatrie este printre cele mai scăzute din Europa, cu 76,1 paturi la 100.000 de locuitori, totalizând 16.700 paturi pentru psihiatrie.

Ea a atras atenţia şi asupra variaţiunilor înregistrate în cazul numărului de medici psihiatri. „De la 30 ‰ în Elveţia, 26‰ în Finlanda, 6,61‰ în România, la 3‰ în Albania şi 1‰ în Turcia”, spune medicul psihiatru.

„Ultimele statistici indicau aproape 1.300 de psihiatri în România, în condiţiile în care ţări precum Elveţia au 3.500, Marea Britanie — aproximativ 5.000, iar Franţa — circa 8.000”, completează aceasta.

Sursa citată a mai menţionat în postarea sa şi faptul că psihopatia „nu este o boală şi prin urmare nu se tratează”. „Nu numai oamenii se psihopatizeaza ci şi societăţile în ansamblu, în perioade de criză. La fel, în perioade de criză, psihopaţii se pot decompensa psihotic timp de câteva ore sau 1-2 zile şi atunci internarea şi tratamentul neuroleptic se impune pentru câteva zile”, spune aceasta.

Diana Cârjaliu informează şi asupra faptului că pacientul psihiatric trebuie să consimtă la internare, precum în cazul oricărei alte specialităţi. „Dacă refuză internarea şi psihiatrul nu are informaţîi privind periculozitatea lui, este obligat, conform legii, să nu-l interneze. Aproape o treime dintre bolnavii psihic nu sunt vizitaţi de nimeni pe perioada spitalizării, aşa încât informaţiile sunt de multe ori imposibil de obţinut de către medic”, completează medicul.

Medicul psihiatru a spus că nu se ştie nimic despre istoricul psihiatric al personajului Dincă, în afara faptului că „a fost internat de opt ori la psihiatrie, în urmă cu 10 ani, pentru tulburări de comportament secundare abuzului de alcool pe fondul unei personalităţi dizarmonice”.

„Psihopaţii sunt în afara spitalelor de psihiatrie, în familiile lor, pe stradă şi la locul de muncă. Îşi construiesc o mască de sociabilitate şi moralitate şi sunt şarmanţi când vor să obţină un beneficiu. Impun autoritate şi de multe ori ajung în funcţii de răspundere. Ştiu să-şi ascundă faptele reprobabile sau să le justifice convingător. Tuturor le e frică de psihopaţi şi mulţi tineri au ajuns să se catalogheze astfel, făcându-şi din asta un titlu de glorie”, susţine medicul.

Ea a precizat şi faptul că dacă oamenii care se confruntă cu acest tip de probleme adoptă în societate o mască de „ afabilitate”, „acasă îşi terorizează familia zi de zi”. „Divorţul nu este o soluţie, pentru că de psihopat nu poţi scăpa. Te şicanează, te urmăreşte, te ameninţă, te hărţuieşte, telefonează, îţi înscenează, te şantajează sau cine mai ştie ce. Singură soluţie e fuga departe. Frica este motivul pentru care familia nu îl vorbeşte de rău şi pentru care nu i-a mai trecut pragul casei de cine ştie câţi ani”, spune medicul.

Medicul psihiatru a menţionat în postarea sa de pe Facebook că răspunsurile la întrebările legate de „cine şi ce a solicitat” în urma celor 8 internări ale lui Gheorghe Dincă probabil nu vor fi aflate niciodată, întrucât datele medicale sunt confidenţiale chiar şi după moartea pacientului. „Legea drepturilor pacientului nr.46/2003 şi Normele din 12.12.2016, cine şi pentru ce a solicitat cele 8 internări. Poate nu familia, ci poliţia sau un terţ prejudiciat. Dacă ar fi fost aşa, a depus acela şi plângere la poliţie? S-a întocmit vreun dosar de cercetare penală? A fost dosarul finalizat, ori zace în vreun sertar? Pentru că ştim că nu are cazier.Psihiatrii de la Mina Minovici şi procurorul de caz vor avea toate aceste informaţii”, spune Diana Cârjaliu.

Potrivit aceleiaşi surse, la externare, psihiatrul recomandă un tratament, atunci când e cazul, dar „nimic nu îl poate obliga pe pacient să-l ia (probabil că dacă l-ar fi luat nu ar fi ajuns la spital)”.

Ea a completat această informare spunând că într-un singur caz poate fi supravegheat pacientul, respectiv „acela al inculpatului care a săvârşit o fapta penală sub influenţa bolii psihice, deci fără discernământ şi faţă de care instanţa a hotărât încadrarea în măsură de siguranţă prevăzută de art. 109 C. pen. Această înseamnă că bolnavul psihic este obligat la tratament ambulator”.

„Art. 245 din noul cod de procedura penală stabileşte condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii prevăzute de obligarea la tratament:

(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţîi, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra măsurii prevăzute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanţa se pronunţă asupra măsurii prin încheiere motivate”, se mai arată în postarea dr. Diana Cârjaliu de pe pagina personaă de Facebook.

Aceasta invocă în acest sens şi aliniatele Art. 246, care vizează procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii.

„(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.

(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de expertiză medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.

(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5 zile de la dată înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului sau inculpatului.

(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul că la soluţionarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenţa concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.

(7) Judecătorul se pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.

(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care această nu a fost depusă potrivit alin. (2).

(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.

11) În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător.

(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.”, menţionează dr. Diana Cârjaliu.

Ea a precizat şi faptul că, dacă Gheorghe Dincă ar fi fost reclamat pentru o fapta penală, „s-ar fi întocmit dosar penal, procurorul l-ar fi suspectat de a fi avut discernământul alterat, ar fi fost expertizat şi încadrat în art. 109 C pen, ar fi fost şi supravegheat ulterior”.

„Toţi aceşti „dacă” presupun implicarea responsabilă a unor cetăţeni şi a mai multor instituţii. În realitate, lucrurile se întâmplă astfel: persoana lezată merge la poliţie şi se plânge iar poliţistul îl sfătuieşte să nu-şi piardă timpul cu plângerea, pentru că dacă agresorul e bolnav psihic, nu păţeşte nimic. Complet fals, doar că poliţistul ori nu are chef de un nou dosar, ori habar nu are pe ce lume trăieşte. Uneori, că urmare a unei fapte cu caracter penal, poliţistul îl duce pe făptaş la psihiatrie. Şi atât”, spune medicul psihiatru.

„Adică l-a predat şi se cheamă că şi-a făcut datoria. Ba nu, îi bagă psihiatrului sub nas un proces-verbal de predare-primire. Întrebat dacă i-a întocmit şi dosar de cercetare, poliţistul răspunde ţâfnos că nu are dreptul decât după plângerea prealabilă a părţii vătămate. Partea vătămată e cel puţin înfricoşată dacă nu rănită fizic şi nu depune plângere. Psihiatrul declanşează procedura internării nevoluntare în baza legii 487, dar asta tot înseamnă că pacientul va fi externat în maxim o lună şi o va lua de la capăt. De ce o lună? Pentru că durata medie de spitalizare într-o secţie de acuţi trebuie să fie de14 zile”, completează Diana Cârjaliu.

Ea a spus că în varianta în care se presupune că bolnavul psihic a comis fapta penală fără discernământ „asta însemnând că a existat o faptă, o plângere, un dosar, o cercetare, o expertiză medico-legală şi un proces care, pentru că trăim în România durează peste un an, instanţa hotărăşte obligarea la internare nevoluntară în baza art.110 Cpen. Asta se face numai în spitalele de psihiatrie şi măsuri de siguranţă, care sunt numai patru în ţară. Sunt singurele spitale în care internarea durează mai mulţi ani (deşi perioada a scăzut dramatic şi scade în continuare, pentru că sunt arhipline şi nu mai fac faţă)”.

Medicul psihiatru a menţionat şi faptul că şefii poliţiei din diferite localităţi au cerut frecvent medicilor psihiatri lista complete cu persoanele domiciliate pe rază acelor localităţi, „cu nume, prenume, CNP, adresa, diagnostic şi întrebarea retorică „dacă ar putea fi agresive, pentru a-i avea în atenţie”.

În acest sens, Diana Cârjaliu invocă textul Legii 487/2002 republicată în 2012, Art. 33, potrivit căreia „(1) fiecare membru din echipa terapeutică este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenţa lege. (2) Situaţiile în care pot fi dezvăluite informaţîi referitoare la o persoană cu tulburare psihică sunt următoarele: a) există o dispoziţie legală în acest sens; b) stabilirea vinovăţiei în cazul unei infracţiuni prevăzute de lege; c) acordul persoanei în cauza”.

Ea a concluzionat spunând că, potrivit legii, informaţiile pot fi furnizate numai Poliţiei, Parchetului şi Judecătoriei, pentru stabilirea vinovăţiei în cazul unei infracţiuni concrete. „Boală psihică vulnerabilizează mai mult decât orice altă patologie. Din această cauza este nevoie în primul rând de sprijinul, vigilenţa şi intervenţia activă a familiei, a psihiatriei comunitare, care lipseşte cu desăvârşire, a serviciului social al primăriei, a DGASPC şi nu în ultimul rând a comunităţîi”, conchide Diana Cârjaliu.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:cazul de Decât Dincă După expertiză IML în la Nu prima pronunţa psihiatrii putea se vor

Urmatorul

Lui Dincă îi arde de glume cu anchetatorii. Este uluitor ce le-ar fi spus în timp ce îi scormoneau curtea în căutarea de probe

Nu ratati

Iranul avertizează că prezenţa navelor militare străine va genera riscuri

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare