Actualitate

În cazul Dincă nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML, după expertiză

Publicat

acum 7 ani

august 9, 2019

Nationalul

În cazul Dincă nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML, după expertiză

Fostul medic şef al Secţiei de Psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, Diana Cârjaliu a precizat, vineri, într-o postare pe pagina personală de Facebook, că deşi în spaţiul public, în cadrul anumitor emisiuni televizate, au fost vehiculate mai multe greşeli criminale în cazul „Caracal”, în cazul Dincă „nu se vor putea pronunţa decât psihiatrii de la IML”, după expertiză. „Până una altă, este evident un psihopat antisocial, probabil cu discernământ. Mai psihopat că alţii? Poate da, poate nu”, transmite Diana Cârjaliu.

Psihiatrul a precizat şi faptul că, potrivit ultimelor statistici, România se află pe locul doi în Europa din punct de vedere al incidenţei bolilor mintale, „cu 1403,75 cazuri la 100.000 locuitori, după Estonia, care raporta 2057,27 cazuri la 100.000 locuitori în 2011 la European Health for All Databases, conform unui comunicat de presă referitor la depresii. Anual sunt raportate circa 300.000 de noi cazuri, ceea ce ne plasează tot pe locul doi în Europa”.

În acelaşi context, ea a precizat şi faptul că deşi îngrijirile de sănătate mintală în România se concentrează încă în spitalele de psihiatrie, numărul de paturi de psihiatrie este printre cele mai scăzute din Europa, cu 76,1 paturi la 100.000 de locuitori, totalizând 16.700 paturi pentru psihiatrie.

Ea a atras atenţia şi asupra variaţiunilor înregistrate în cazul numărului de medici psihiatri. „De la 30 ‰ în Elveţia, 26‰ în Finlanda, 6,61‰ în România, la 3‰ în Albania şi 1‰ în Turcia”, spune medicul psihiatru.

„Ultimele statistici indicau aproape 1.300 de psihiatri în România, în condiţiile în care ţări precum Elveţia au 3.500, Marea Britanie — aproximativ 5.000, iar Franţa — circa 8.000”, completează aceasta.

Sursa citată a mai menţionat în postarea sa şi faptul că psihopatia „nu este o boală şi prin urmare nu se tratează”. „Nu numai oamenii se psihopatizeaza ci şi societăţile în ansamblu, în perioade de criză. La fel, în perioade de criză, psihopaţii se pot decompensa psihotic timp de câteva ore sau 1-2 zile şi atunci internarea şi tratamentul neuroleptic se impune pentru câteva zile”, spune aceasta.

Diana Cârjaliu informează şi asupra faptului că pacientul psihiatric trebuie să consimtă la internare, precum în cazul oricărei alte specialităţi. „Dacă refuză internarea şi psihiatrul nu are informaţîi privind periculozitatea lui, este obligat, conform legii, să nu-l interneze. Aproape o treime dintre bolnavii psihic nu sunt vizitaţi de nimeni pe perioada spitalizării, aşa încât informaţiile sunt de multe ori imposibil de obţinut de către medic”, completează medicul.

Medicul psihiatru a spus că nu se ştie nimic despre istoricul psihiatric al personajului Dincă, în afara faptului că „a fost internat de opt ori la psihiatrie, în urmă cu 10 ani, pentru tulburări de comportament secundare abuzului de alcool pe fondul unei personalităţi dizarmonice”.

„Psihopaţii sunt în afara spitalelor de psihiatrie, în familiile lor, pe stradă şi la locul de muncă. Îşi construiesc o mască de sociabilitate şi moralitate şi sunt şarmanţi când vor să obţină un beneficiu. Impun autoritate şi de multe ori ajung în funcţii de răspundere. Ştiu să-şi ascundă faptele reprobabile sau să le justifice convingător. Tuturor le e frică de psihopaţi şi mulţi tineri au ajuns să se catalogheze astfel, făcându-şi din asta un titlu de glorie”, susţine medicul.

Ea a precizat şi faptul că dacă oamenii care se confruntă cu acest tip de probleme adoptă în societate o mască de „ afabilitate”, „acasă îşi terorizează familia zi de zi”. „Divorţul nu este o soluţie, pentru că de psihopat nu poţi scăpa. Te şicanează, te urmăreşte, te ameninţă, te hărţuieşte, telefonează, îţi înscenează, te şantajează sau cine mai ştie ce. Singură soluţie e fuga departe. Frica este motivul pentru care familia nu îl vorbeşte de rău şi pentru care nu i-a mai trecut pragul casei de cine ştie câţi ani”, spune medicul.

Medicul psihiatru a menţionat în postarea sa de pe Facebook că răspunsurile la întrebările legate de „cine şi ce a solicitat” în urma celor 8 internări ale lui Gheorghe Dincă probabil nu vor fi aflate niciodată, întrucât datele medicale sunt confidenţiale chiar şi după moartea pacientului. „Legea drepturilor pacientului nr.46/2003 şi Normele din 12.12.2016, cine şi pentru ce a solicitat cele 8 internări. Poate nu familia, ci poliţia sau un terţ prejudiciat. Dacă ar fi fost aşa, a depus acela şi plângere la poliţie? S-a întocmit vreun dosar de cercetare penală? A fost dosarul finalizat, ori zace în vreun sertar? Pentru că ştim că nu are cazier.Psihiatrii de la Mina Minovici şi procurorul de caz vor avea toate aceste informaţii”, spune Diana Cârjaliu.

Potrivit aceleiaşi surse, la externare, psihiatrul recomandă un tratament, atunci când e cazul, dar „nimic nu îl poate obliga pe pacient să-l ia (probabil că dacă l-ar fi luat nu ar fi ajuns la spital)”.

Ea a completat această informare spunând că într-un singur caz poate fi supravegheat pacientul, respectiv „acela al inculpatului care a săvârşit o fapta penală sub influenţa bolii psihice, deci fără discernământ şi faţă de care instanţa a hotărât încadrarea în măsură de siguranţă prevăzută de art. 109 C. pen. Această înseamnă că bolnavul psihic este obligat la tratament ambulator”.

„Art. 245 din noul cod de procedura penală stabileşte condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii prevăzute de obligarea la tratament:

(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţîi, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra măsurii prevăzute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanţa se pronunţă asupra măsurii prin încheiere motivate”, se mai arată în postarea dr. Diana Cârjaliu de pe pagina personaă de Facebook.

Aceasta invocă în acest sens şi aliniatele Art. 246, care vizează procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii.

„(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.

(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de expertiză medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.

(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5 zile de la dată înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului sau inculpatului.

(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul că la soluţionarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenţa concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.

(7) Judecătorul se pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.

(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care această nu a fost depusă potrivit alin. (2).

(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.

11) În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător.

(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.”, menţionează dr. Diana Cârjaliu.

Ea a precizat şi faptul că, dacă Gheorghe Dincă ar fi fost reclamat pentru o fapta penală, „s-ar fi întocmit dosar penal, procurorul l-ar fi suspectat de a fi avut discernământul alterat, ar fi fost expertizat şi încadrat în art. 109 C pen, ar fi fost şi supravegheat ulterior”.

„Toţi aceşti „dacă” presupun implicarea responsabilă a unor cetăţeni şi a mai multor instituţii. În realitate, lucrurile se întâmplă astfel: persoana lezată merge la poliţie şi se plânge iar poliţistul îl sfătuieşte să nu-şi piardă timpul cu plângerea, pentru că dacă agresorul e bolnav psihic, nu păţeşte nimic. Complet fals, doar că poliţistul ori nu are chef de un nou dosar, ori habar nu are pe ce lume trăieşte. Uneori, că urmare a unei fapte cu caracter penal, poliţistul îl duce pe făptaş la psihiatrie. Şi atât”, spune medicul psihiatru.

„Adică l-a predat şi se cheamă că şi-a făcut datoria. Ba nu, îi bagă psihiatrului sub nas un proces-verbal de predare-primire. Întrebat dacă i-a întocmit şi dosar de cercetare, poliţistul răspunde ţâfnos că nu are dreptul decât după plângerea prealabilă a părţii vătămate. Partea vătămată e cel puţin înfricoşată dacă nu rănită fizic şi nu depune plângere. Psihiatrul declanşează procedura internării nevoluntare în baza legii 487, dar asta tot înseamnă că pacientul va fi externat în maxim o lună şi o va lua de la capăt. De ce o lună? Pentru că durata medie de spitalizare într-o secţie de acuţi trebuie să fie de14 zile”, completează Diana Cârjaliu.

Ea a spus că în varianta în care se presupune că bolnavul psihic a comis fapta penală fără discernământ „asta însemnând că a existat o faptă, o plângere, un dosar, o cercetare, o expertiză medico-legală şi un proces care, pentru că trăim în România durează peste un an, instanţa hotărăşte obligarea la internare nevoluntară în baza art.110 Cpen. Asta se face numai în spitalele de psihiatrie şi măsuri de siguranţă, care sunt numai patru în ţară. Sunt singurele spitale în care internarea durează mai mulţi ani (deşi perioada a scăzut dramatic şi scade în continuare, pentru că sunt arhipline şi nu mai fac faţă)”.

Medicul psihiatru a menţionat şi faptul că şefii poliţiei din diferite localităţi au cerut frecvent medicilor psihiatri lista complete cu persoanele domiciliate pe rază acelor localităţi, „cu nume, prenume, CNP, adresa, diagnostic şi întrebarea retorică „dacă ar putea fi agresive, pentru a-i avea în atenţie”.

În acest sens, Diana Cârjaliu invocă textul Legii 487/2002 republicată în 2012, Art. 33, potrivit căreia „(1) fiecare membru din echipa terapeutică este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenţa lege. (2) Situaţiile în care pot fi dezvăluite informaţîi referitoare la o persoană cu tulburare psihică sunt următoarele: a) există o dispoziţie legală în acest sens; b) stabilirea vinovăţiei în cazul unei infracţiuni prevăzute de lege; c) acordul persoanei în cauza”.

Ea a concluzionat spunând că, potrivit legii, informaţiile pot fi furnizate numai Poliţiei, Parchetului şi Judecătoriei, pentru stabilirea vinovăţiei în cazul unei infracţiuni concrete. „Boală psihică vulnerabilizează mai mult decât orice altă patologie. Din această cauza este nevoie în primul rând de sprijinul, vigilenţa şi intervenţia activă a familiei, a psihiatriei comunitare, care lipseşte cu desăvârşire, a serviciului social al primăriei, a DGASPC şi nu în ultimul rând a comunităţîi”, conchide Diana Cârjaliu.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:cazul de Decât Dincă După expertiză IML în la Nu prima pronunţa psihiatrii putea se vor

Urmatorul

Lui Dincă îi arde de glume cu anchetatorii. Este uluitor ce le-ar fi spus în timp ce îi scormoneau curtea în căutarea de probe

Nu ratati

Iranul avertizează că prezenţa navelor militare străine va genera riscuri

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

10 pași necesari pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală

Publicat

acum 3 zile

septembrie 14, 2026

Sorin Draghici

10 pași necesari pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală

Certificatul de atestare fiscală este documentul emis de autoritatea fiscală locală care confirmă situația obligațiilor fiscale ale unei persoane la momentul solicitării. În practică, acesta este necesar în numeroase proceduri administrative, însă are un rol esențial mai ales în tranzacțiile imobiliare, deoarece atestă dacă există sau nu datorii către bugetul local. Documentul este emis de direcția de taxe și impozite locale competentă și trebuie obținut înainte de încheierea anumitor operațiuni notariale.

Dacă urmează să vinzi sau să cumperi un imobil, este util să cunoști etapele necesare pentru obținerea certificatului și să pregătești din timp documentele solicitate. O bună organizare poate reduce întârzierile și poate facilita desfășurarea tranzacției.

1. Identificarea autorității competente reprezintă primul pas

Certificatul de atestare fiscală este emis de direcția de impozite și taxe locale în evidența căreia figurează contribuabilul sau bunul imobil, după caz. Înainte de depunerea cererii, verifică instituția competentă și modalitățile prin care aceasta primește solicitările. În prezent, multe administrații locale permit atât depunerea fizică a cererii, cât și solicitarea online, prin platforme electronice dedicate, ceea ce simplifică procedura și reduce timpul de așteptare.

2. Verificarea obligațiilor fiscale evită întârzierile

Înainte de solicitarea certificatului este recomandat să verifici dacă ai impozite, taxe sau alte obligații fiscale restante. Documentul reflectă situația fiscală existentă la data emiterii, iar eventualele datorii vor fi evidențiate în certificat. De aceea, achitarea acestora înainte de depunerea cererii poate evita amânarea unor proceduri administrative sau notariale.

3. Pregătirea documentelor necesare simplifică procesul

Pentru emiterea certificatului este necesară completarea unei cereri și prezentarea documentelor de identificare. În funcție de situație, autoritatea poate solicita actul de identitate, documente de reprezentare sau procură, dacă solicitarea este făcută printr-un mandatar. Verificarea listei documentelor înainte de depunerea cererii reduce riscul solicitării unor completări ulterioare.

4. Depunerea cererii poate fi realizată și online

Digitalizarea serviciilor publice permite tot mai multor contribuabili să solicite certificatul fără deplasare la ghișeu. Dacă administrația locală oferă această posibilitate, cererea poate fi transmisă electronic, iar documentul poate fi descărcat ulterior în format digital. În alte situații, certificatul poate fi ridicat direct de la sediul instituției.

5. Verificarea datelor din certificat previne problemele ulterioare

După emitere, este recomandat să verifici cu atenție informațiile înscrise în document. Datele de identificare ale solicitantului, situația obligațiilor fiscale și alte informații relevante trebuie să fie corecte. Dacă observi neconcordanțe, acestea trebuie semnalate imediat autorității emitente pentru a evita întârzieri în utilizarea certificatului.

6. Respectarea perioadei de valabilitate este importantă

Certificatul de atestare fiscală nu poate fi utilizat pe termen nelimitat.

În cazul documentelor emise de autoritățile fiscale locale, valabilitatea este, în general, de 30 de zile de la data emiterii. Din acest motiv, este recomandat ca solicitarea să fie făcută cât mai aproape de momentul în care documentul va fi utilizat.

7. Certificatul fiscal este unul dintre documentele importante în tranzacțiile imobiliare

În cazul unei tranzacții imobiliare, certificatul fiscal de achiziție imobil reprezintă un document necesar pentru dovedirea situației fiscale a proprietarului înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Prezentarea acestuia oferă notarului confirmarea că imobilul figurează în evidențele fiscale și că situația obligațiilor fiscale poate fi verificată la momentul încheierii tranzacției.

8. Pregătirea tuturor documentelor reduce riscul amânării tranzacției

Certificatul fiscal reprezintă doar unul dintre actele necesare într-o tranzacție imobiliară. Verificarea din timp a documentelor de proprietate, a extraselor de carte funciară și a celorlalte acte solicitate de notar contribuie la desfășurarea rapidă a procesului și limitează riscul apariției unor întârzieri în ziua semnării contractului.

9. Informarea asupra pieței imobiliare facilitează luarea unei decizii

După clarificarea aspectelor administrative, urmează alegerea proprietății potrivite. Cei interesați de case de vânzare în județul Constanța pe Storia.ro pot analiza ofertele disponibile, compara prețurile și identifica locuințe în funcție de buget, suprafață, compartimentare sau localizare. O analiză atentă a pieței ajută la luarea unei decizii informate înainte de achiziție.

10. Planificarea din timp simplifică întreaga procedură

Obținerea certificatului fiscal este o etapă relativ simplă atunci când documentele sunt pregătite din timp și obligațiile fiscale sunt achitate. Planificarea etapelor administrative, verificarea termenelor de valabilitate și colaborarea cu notarul sau consultantul imobiliar contribuie la desfășurarea fără întârzieri a procesului de vânzare sau cumpărare a unui imobil.

Eliberarea certificatului de atestare fiscală presupune câțiva pași administrativi care pot fi parcurși rapid dacă documentele sunt pregătite corespunzător și situația fiscală este verificată înainte de depunerea cererii. Respectarea termenelor și verificarea informațiilor înscrise în certificat sunt aspecte importante pentru evitarea problemelor în cadrul procedurilor notariale.

În cazul tranzacțiilor imobiliare, organizarea din timp și informarea corectă asupra documentelor necesare contribuie la desfășurarea mai eficientă a întregului proces, reducând riscul întârzierilor și facilitând finalizarea achiziției sau vânzării în condiții optime.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

De la un atelier fondat în 1998 la un brand internațional: Povestea din spatele calității TEILOR

Publicat

acum 7 zile

septembrie 10, 2026

Sorin Draghici

Alegerea unei bijuterii de lux nu ține niciodată doar de design sau de strălucirea unei pietre prețioase. Este, mai presus de toate, o decizie bazată pe încredere: încrederea că brandul ales are expertiza, rigoarea și transparența necesare pentru a susține o investiție menită să dureze generații întregi. În România, un singur nume a transformat această încredere într-un reper pentru întreaga industrie a bijuteriilor fine: TEILOR. De la un mic atelier fondat în 1998, povestea brandului a ajuns astăzi la o rețea internațională de peste 60 de magazine, fără ca angajamentul față de calitate să fie vreodată compromis.

Când a fost fondat brandul TEILOR?

TEILOR a fost fondat în 1998, pornind de la un atelier mic, axat pe manoperă atentă și pasiune pentru detaliu. Era o perioadă în care piața românească de bijuterii era abia la început de drum, dominată de mici afaceri de familie și lipsită de un jucător capabil să impună standarde internaționale.

Chiar din acel moment, fondatorii au mizat pe o viziune pe termen lung: nu doar crearea unor bijuterii frumoase, ci construirea unui brand în care clienții să poată avea încredere deplină, la fel cum ar avea-o într-o casă de bijuterii cu tradiție seculară. De atunci, TEILOR are peste 25 de ani de activitate neîntreruptă, iar filozofia de la fondare a rămas neschimbată: s-a rafinat constant, pe măsură ce brandul a crescut.

Care este istoria brandului de bijuterii TEILOR?

Istoria TEILOR este, în esență, istoria unei creșteri constante, marcate de repere clare. Șapte ani după fondare, în 2005, brandul a devenit primul din România care a lansat colecții de bijuterii cu diamante și pietre prețioase, într-un moment în care astfel de piese erau greu accesibile pe piața locală sau rezervate aproape exclusiv brandurilor internaționale. Treisprezece ani mai târziu, în 2018, TEILOR a devenit din nou pionier, fiind primul brand românesc care a oferit clienților diamante certificate GIA (Gemological Institute of America), cea mai respectată certificare la nivel mondial pentru autenticitatea și calitatea diamantelor.

Aceste repere explică de ce TEILOR nu este perceput doar ca un retailer, ci ca un brand care a modelat activ evoluția pieței locale de bijuterii fine, transformând treptat un atelier local într-un nume recunoscut la nivel internațional.

Câte magazine are rețeaua TEILOR și în ce țări este prezentă?

TEILOR operează astăzi cea mai extinsă rețea de magazine de bijuterii fine cu diamante din România, cu peste 60 de magazine, în 4 țări din regiune: România, Polonia, Bulgaria și Ungaria. Prezența brandului este completată de 5 platforme de e-commerce, care aduc colecțiile mai aproape de clienți, indiferent de locație.

Pentru cei care caută piese de excepție, TEILOR operează și 6 locații Exclusive, dedicate seriilor limitate de bijuterii handmade, unde meșteșugul artizanal întâlnește exclusivitatea unor creații realizate în cantități restrânse. Expansiunea, susținută atât prin puncte de vânzare fizice, cât și digitale, reflectă o strategie de creștere construită pe reputație, nu doar pe extindere rapidă, motivul pentru care rețeaua TEILOR este astăzi un reper regional în domeniul bijuteriilor de lux.

Este TEILOR un brand românesc de bijuterii de încredere?

TEILOR este un brand 100% românesc, recunoscut drept cel mai mare retailer local de bijuterii fine cu diamante, iar încrederea acumulată în peste 25 de ani de activitate se bazează pe standarde riguroase aplicate fiecărei piese, indiferent de magazinul sau țara în care este achiziționată. Brandul folosește exclusiv aur de 18K (750‰), ales pentru durabilitatea sa superioară și capacitatea de a susține optim monturile bijuteriilor de lux.

Despre TEILOR se pot povesti și mai multe: respectă totodată Procesul Kimberley, garantând clienților că fiecare diamant comercializat este 100% Conflict-Free, o condiție esențială pentru cumpărătorii care vor ca achiziția lor să respecte standarde etice internaționale. Pentru transparență completă, brandul oferă consiliere gemologică bazată pe sistemul internațional al celor 4C (Carat, Cut, Color, Clarity), alături de servicii profesionale post-vânzare și mentenanță. Acest ansamblu: origine românească, certificare internațională și suport continuu face din TEILOR un reper de încredere pentru orice cumpărător matur de bijuterii fine.

De la un atelier fondat în 1998 la o rețea prezentă în 4 țări, povestea TEILOR este, în esență, povestea unei promisiuni respectate constant. Colecțiile de diamante din 2005, certificarea GIA din 2018, extinderea internațională și standardele de calitate aplicate astăzi fac parte din același fir narativ: transformarea unei ambiții locale într-un brand de încredere, capabil să concureze cu case de bijuterii internaționale. Pentru cumpărătorul care caută nu doar o bijuterie, ci o investiție cu valoare reală și o poveste autentică în spate, TEILOR rămâne un reper de stabilitate, inovație și profesionalism în industria bijuteriilor fine.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Ce trebuie să știi despre procesarea și evaluarea metalelor prețioase

Publicat

acum 7 zile

septembrie 10, 2026

Sorin Draghici

Ce trebuie să știi despre procesarea și evaluarea metalelor prețioase

Dacă deții bijuterii vechi, resturi industriale sau materiale care conțin aur și argint, valoarea lor reală depinde direct de modul în care le evaluezi și le procesezi. O analiză incompletă sau o cântărire imprecisă poate reduce considerabil suma pe care o încasezi. În schimb, o evaluare realizată corect, cu metode recunoscute și documente clare, îți oferă predictibilitate și siguranță juridică.

În România, piața metalelor prețioase funcționează într-un cadru reglementat. Operatorii trebuie autorizați, iar tranzacțiile trebuie documentate. În acest articol afli cum se desfășoară procesarea și evaluarea metalelor prețioase, ce metode de analiză există, ce factori influențează prețul și la ce trebuie să fii atent înainte de a preda materialele către un rafinator.

Ce înseamnă procesarea metalelor prețioase?

Procesarea include toate etapele prin care trece un material cu conținut de aur, argint sau alte metale nobile: colectare, sortare, analiză, topire, rafinare și certificare. Rafinarea reprezintă doar etapa în care elimini impuritățile și obții un metal cu puritate ridicată.

Termeni de bază pe care trebuie să îi cunoști

Finețe (titlu) – proporția de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată în miimi (‰).
Carat (K) – unitate folosită pentru aur; 24K înseamnă 999‰ (aproape pur).
Assay – analiză de laborator care stabilește conținutul exact de metal prețios.
Decontaminare – îndepărtarea substanțelor nedorite înainte de rafinare.

De exemplu, un lanț marcat 750‰ conține 75% aur și 25% alte metale. Dacă îl vinzi pentru rafinare, evaluatorul va calcula valoarea doar pentru conținutul efectiv de aur, nu pentru greutatea totală brută.

Ce tipuri de materiale poți procesa

În practică, operatorii autorizați prelucrează:

bijuterii uzate sau rupte;
monede și lingouri deteriorate;
resturi rezultate din producția de bijuterii;
contacte electrice și componente industriale;
reziduuri tehnologice cu conținut de metale nobile.

Bijuteriile reprezintă cea mai frecventă sursă pentru persoane fizice. În mediul industrial, volumele provin din procese tehnologice sau din reciclare.

Cum se realizează evaluarea metalelor prețioase?

Evaluarea corectă stabilește două elemente: greutatea și puritatea. Fără aceste date, nu poți calcula valoarea reală.

Analize nedistructive – rapide și orientative

Cea mai utilizată metodă este analiza prin fluorescență cu raze X, cunoscută drept XRF. Aceasta identifică compoziția chimică a suprafeței fără să deterioreze obiectul.

În majoritatea cazurilor, XRF oferă rezultate precise pentru aliaje omogene. Totuși, analiza măsoară stratul exterior. Dacă obiectul este placat, aparatul va detecta doar stratul superficial.

Analize chimice și metode de laborator

Pentru tranzacții importante sau loturi industriale, laboratorul poate utiliza:

Cupelația (fire assay) – metodă gravimetrică recunoscută internațional pentru aur.
Spectrometria de absorbție atomică (AAS) – determină concentrația metalelor în soluție.
Analiza ICP – utilizată pentru probe complexe.

Fire assay oferă o precizie foarte ridicată și este standard în tranzacții comerciale mari. Această metodă implică distrugerea probei, motiv pentru care se aplică doar dacă volumul justifică testarea.

Solicită întotdeauna un raport de analiză scris. Acesta trebuie să conțină metoda utilizată, rezultatul și data testării.

Cum decurge procesul de rafinare a metalelor prețioase?

După evaluare, urmează procesul efectiv de purificare. În România, RAFINOR este singura rafinărie specializată exclusiv pe aur, cu o capacitate de peste 2 tone anual. Compania utilizează clorurare chimică și tumblere cu aqua regia, procese care asigură eficiență operațională și control strict al impurităților.

Etapele standard includ:

Sortare și pregătire

Operatorul separă materialele pe categorii și elimină elementele neconforme. O sortare corectă reduce pierderile tehnologice.

Topire și omogenizare

Metalul se topește pentru a obține un aliaj uniform. În această fază se îndepărtează impuritățile grosiere și se pregătește materialul pentru purificare chimică.

Purificare chimică

În cazul aurului, procesul poate implica dizolvarea în aqua regia și precipitare controlată sau clorurare chimică. Procedura prin care se realizează rafinarea aurului si a argintului permite obținerea de aur și argint cu puritate 999‰, adecvat pentru turnarea lingourilor sau pentru utilizare industrială.

Turnare și certificare

Metalul purificat se toarnă în lingouri sau granule și se marchează cu finețea obținută. Certificatul emis atestă compoziția și lotul de producție. Pentru tranzacții comerciale, acest document facilitează revânzarea sau exportul.

Ce influențează valoarea finală a metalelor prețioase?

Valoarea pe care o primești rezultă dintr-un calcul obiectiv. Principalii factori sunt:

Greutatea netă stabilită pe balanțe verificate metrologic;
Finețea determinată prin analiză;
Cotația internațională (prețul spot) publicată pe bursele de mărfuri;
Costurile de rafinare și comisioanele.

Formula uzuală este:

> Greutate × puritate × preț spot – costuri de procesare = suma netă.

Prețurile aurului și argintului fluctuează zilnic. Consultă surse financiare recunoscute și ține cont de volatilitate. Dacă intenționezi să vinzi sau să cumperi volume importante, discută cu un consultant financiar sau un auditor pentru a evalua impactul fiscal și riscurile asociate.

Cadrul legal aplicabil în România

Activitățile de prelucrare și comercializare a metalelor prețioase se desfășoară sub supravegherea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), prin Direcția Metale Prețioase.

Ce trebuie să verifici

Autorizația operatorului emisă de ANPC.
Existența ștanței legale pe bijuterii.
Emiterea documentelor fiscale și a raportului de analiză.
Înregistrarea firmei în Registrul Comerțului.

Operatorii autorizați păstrează registre de evidență și asigură trasabilitatea metalelor. Această trasabilitate te protejează în cazul unui control sau al unei dispute comerciale.

Recuperarea din surse industriale și electronice

Aurul, argintul și metalele din grupa platinei apar frecvent în electronice și catalizatori. Totuși, conținutul pe unitate este redus.

Pentru rezultate stabile, procesarea acestor materiale necesită:

volume mari;
analiză de laborator înainte de preluare;
instalații adecvate pentru separare chimică.

Pentru o persoană fizică, recuperarea din electronice nu este rentabilă la scară mică. În schimb, companiile care generează deșeuri industriale pot valorifica aceste materiale prin parteneriate cu rafinatori autorizați.

Metalele prețioase ca instrument investițional

Aurul fizic, sub formă de lingouri sau monede, oferă deținere directă. Argintul are volatilitate mai ridicată și implică costuri mai mari de depozitare raportat la valoare. Platina și paladiul depind puternic de cererea industrială.

Acest articol are scop informativ și nu substituie consultanța financiară. Înainte să investești sume relevante, analizează:

orizontul de timp;
lichiditatea necesară;
regimul fiscal;
riscurile de piață.

Colaborează cu instituții autorizate și solicită documente de proveniență pentru fiecare lingou sau monedă.

Cum alegi un partener potrivit pentru rafinarea și evaluarea metalelor prețioase

Selectează operatorul pe baza unor criterii obiective:

autorizații valide;
laborator propriu și metode recunoscute;
proceduri transparente de cântărire;
contract scris și raport de analiză.

Un rafinator specializat îți explică pașii, îți prezintă rezultatele și îți oferă documente complete. Dacă reprezinți o companie, solicită și informații despre capacitatea anuală și procedurile de conformitate.

Dacă deții metale prețioase și vrei să le evaluezi sau să le rafinezi în condiții controlate, solicită o analiză într-un cadru autorizat și documentat. Informează-te, compară opțiunile și colaborează doar cu profesioniști care îți oferă transparență deplină asupra fiecărei etape.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare