Actualitate
„A fost odată… la Hollywood”
Ei bine, ar fi arătat, probabil, ca Leonardo DiCaprio în ”A fost odată… la Hollywood!”: cu mustăţi de spaghetti-western duhnind a whiskey şi marguerita, pălărie de cowboy obsesiv-compulsiv şi cu look de … Mărgelatu rătăcit, undeva, pe Sunset Boulevard! Puştiul de odinoară care se scufunda odată cu Titanicul, cândva, foarte demult, parcă într-o altă viaţă, ţâşneşte iar spre un nou Everest al artei sale interpretative sub bagheta vrăjitorului Tarantino! Iar, printr-o straniu de fericită simetrie a destinului, a doua colaborare a lui DiCaprio cu iconoclastul regizor după cea din ”Django” coincide cu al doilea ”joint-venture” al creatorului fenomenului ”Pulp Fiction” cu alt actor iconic ai ultimilor douăzeci de ani, Brad Pitt, după cel din ”Inglorious Basterds”!
Dacă Leo DiCaprio îşi cam ia, pe merit, partea leului – şi asta nu doar în calitatea pur tehnică de protagonist – atunci Brad ”fuckin’” Pitt este tigrul din acest film! Unul care aşteaptă, stă la pândă, tace – care, spre deosebire de gureşul DiCaprio, chiar ştie să tacă – dar şi când se apucă şi le face, u-haa… Abia atunci îl simţim pe Quentin dezlănţuit! Dar, până atunci, totul începe domol, de parcă Tarantino ar fi băut după preşedintele Iohannis un luuung şpriţ de vară…
Aşadar, pe principiul – Leo cu vorba şi Brad cu fapta – filmul evoluează leeent dar (ne)sigur – la început – spre o demenţă totală şi un delir absolut, înspre final! Dar atenţe la pistele false şi să nu care cumva să meargă cineva pe fentă! Ca întotdeauna, atât Dumnezeu, cât şi diavolul, se află în detalii, iar Quentin – înger şi demon, ca de obicei – şi-a păstra ”shazam”-ul şi îşi joacă spectatorul pe degetele suspansului bine dospit mai ceva ca niciodată! Poate cam prea bine dospit, după unele gusturi! Dar, ca de fiecare dată, totul e să intri în joc! Şi, mai ales, la joc! Şi, apoi, o să-ţi placă şi joaca!
De exemplu, cine şi-ar fi închipuit acum un deceniu şi ceva că imprevizibilul şi explozivul Tyler Durden din ”Fightclub” sau impulsivul gipsy-irish, Mickey O’Neil, din ”Snatch” o să joace dublura lui Jack Dawson din Titanic?! Iacătă încă un motiv pentru care ”Q.T” este fascinant de neaşteptat în arta casting-ului şi a persuasiunii! Oricum, aşa cum Leo e pus pe vorbe mari. aşa este pus Brad pe fapte mari! Inutil de spus că unele dintre ele sunt fapte de viteje în cel mai curat-murdar stil Tarantino! În acest sens e foarte probabil că mai înspre toamnă-iarnă va intra în folclor o nouă expresie cool: ”Brad Pitt îl bate pe Bruce Lee!” Oops, aici intervine the-thin-red-line dintre teasing şi spoiler aşa că mai bine să lăsăm senzualitatea să ne bucure ochii şi să ne aprindă imaginaţia.
Şi pentru că senzualitatea trebuia să poarte un nume în acest film, i s-a zis – de către ştim noi cine – Margot ”drop-dead-gorgeous” Robbie! Unde ”dead”-ul din epitet va căpăta – fix pe climaxul multi-orgasmic de violent al filmului – nebănuite conotaţii… Pentru a intra cât mai intens în rolul lui Sharon Tate, splendida actriţă a purtat lentile de contact pentru ca ochii ei albaştri să ”devină” căprui, aşa cum îi avea fosta soţie a controversatului geniu, Roman Polanski! Criticat de unii, aclamat de alţii pentru că a exploatat la modul minimalist vocea şi implicit vorbirea actriţei sale principale, Tarantino a devoalat faptul că şi-a dorit să exploateze expresivitatea body-language-ului acesteia, precum şi puternica ei candoare nonverbală! La care se adaugă zâmbetul ei, când sexy, când inocent, şi – bineînţeles – talentul ei nativ de a dansa! Mai ales singură – cum Polanski era mai mereu plecat în Europa cu treabă şi cu treburi – lăsându-se purtată doar de valurile extatice ale muzicii de la Woodstock de acum exact jumătate de veac…
Deloc întâmplător este plasată pelicula în probabil cea mai caniculară, hilară şi bipolară vară din istoria Americii şi, probabil, a omenirii – ”the summer of ‘69” – filmul contopeşte în muzicalitatea atât de fluidă a imaginilor sale, în egală măsură suav şi brutal de ancorate în acele vremuri concrete şi totuşi atemporale, deopotrivă graţia şi ferocitatea unui apus de lume şi răsăritul alteia. Relativ relevant, dar nu foarte revelator, pentru acurateaţea exclusiv istorică a acelor vremuri demult consumate în excese de wild sex, free love, LSD, marijuana, Woodstock, anti-Vietnam, mult rock şi ceva hipioţeală, este integrarea în film a ”bad trip”-ului reprezentat de Charles Manson! Or, satanicul anti-erou de cea mai grea categorie posibilă şi imposibilă din ”pop-culture”-ul american şi nu numai – versiunea the-darkest-side – reprezintă doar un pretext circumstanţial şi un cinic giumbuşluc narativ pentru ca Tarantino să-şi tese firele sale epice! Oricum, aşa cum acesta izbuteşte într-un mod atât de izbitor de curat şi sincer să reconstituite acea vrajă autentică a Hollywood-ului de altădată, cu toată strălucirea sa de atunci, tot aşa reuşeşte să portretizeze latura întunecată a acelei lumi, întruchipată de spiritul malefic al lui Manson şi al ”familiei” sale de ”hipioţi tripaţi pe droguri proaste” – ca să-l parafrazez pe Rick Dalton aka DiCaprio – veşnic frustraţi, inadaptaţi şi însetaţi de sângele ”purceilor” bogaţi din establishmentul Hollywood-ului, în special cel cinematografic şi muzical! Iar casting-ul ”hipioatelor” lobotomizate de carisma diabolică a lui Manson este unul de vis, dacă n-ar fi de coşmar, mai ales pe final… Unde se vede cu adevărat mâna dibace şi feroce deopotrivă a lui Tarantino! Aici, parodia sa este criminal de acidă – atât la propriu, cât şi la figurat – iar umorul negru e mai sângeriu ca un apus de soare peste Los Angeles.
Altfel, premisa ”poveştii” e deja arhi-viralizată: Rick Dalton aka DiCaprio este actorul născut-semi-talent-şi-(aproape)-murit-speranţă, care, după o cariera prodigioasă de western-uri siropoase şi de thriller-uri de mâna a doua, dar care i-au adus oareşce recunoaştere şi faimă, se vede ajuns la ”capăt de linie”, trăgându-l în acest frustrant dolce-far-niente profesional şi pe loialul său prieten, nimeni altul decât dublura sa de încredere, care a sărit şi-n foc pentru el, la propriu, şi anume Cliff Booth, interpretat de Brad Pitt! Când Rick primeşte o ofertă de (ne)refuzat pentru a-şi activa a nu ştiu câta oară ”Clint-Eastwood”-ul ori ”Steve-Mc-Queen”-ul din el, provocarea personajului – accentuată puternic şi de un excentric regizor din film, cel mai probabil o ipostaziere de tip alter-ego a lui Tarantino – este de a se reinventa! ”Trebuie să fii un Hamlet rău! Savurează acest moment! Amplifică-l!?!”, pare a-i şopti regizorul din film! Din acest moment al filmului, DiCaprio face unul dintre cele mai intense şi cameleonice roluri din toată cariera sa! Cât despre Pitt, acesta vorbeşte mai puţin, dar face mai mult! Prin comparaţie cu precedentele lor colaborări cu deja amicul lor Quentin, Leo vorbeşte puţin mai mult şi parcă mai colorat ca-n ”Django”, iar Brad face şi desface mai ceva ca-n ”Inglorious Basterds”! Şi – Sfinte Sisoe – ce le mai desface, mai ales pe finalul psihedelic de apoteotic, în cel mai tarantinesc stil posibil!.
Dar, cu excepţia acestui deznodământ ”uşor” ficţionalizat şi absolut out-of-this-world, chiar şi pentru lumea nebună, nebună, nebună din vara lui 1969, Quentin Tarantino se cam ţine de ”adevărul istoric”, după ce-l trece prin filtrul subiectiv al ochiului său vigilent cu fiecare detaliu şi necruţător cu orice clişeu! Astfel, că, după 161 de minute, atât ”tarantinofilul”, cât şi ”tarantinofobul” vor exclama – după cum au făcut-o şi la avanpremiera din România – cu inflexiuni diferite, ceva de genul: ”Frate, ce-a fost asta! N-a fost film! A fost un trip!” Inutil de spus că pentru cel dintâi a fost (cât de cât) un ”good trip”, iar pentru cel de-al doilea, (clar), un ”bad trip”!
Iar adevărul subiectiv – cel puţin al tarantinofilului autor al acestor rânduri – este că ”A fost odată… la HOLLYWOOD” nu (prea) e un film, ci e mai degrabă un trip! E un Tarantino trip! E o călătorie cinematografică, o experienţă cinematografică, plăcută pe alocuri – aproape la modul exclusiv în termeni de ”guilty pleasure” – dar, preponderent, disconfortantă! În anumite scene ai impresia că inhalezi napalm şi că te sufoci visceral şi nu doar de nervi! Ciudat e că – atunci când apare ca de nicăieri ”twistul” tarantinesc – peste un minut ajungi chiar să savurezi acest napalm! Exact cum spunea personajul lui Dennis Hopper în ”Apocalypse Now”, pe care Quentin îl evocă în filmul său, în stilul său, pe muzica sa! Exact acel spirit ”born to be wild” din ”Easy Rider”-ul lui Dennis Hopper se regăseşte, într-o considerabilă măsură şi aici. Şi cu atât mai sfâşâietoare este această percepţie în contextul în care şi carismaticul Peter Fonda a schimbat foarte recent această lume ”wild” şi uneori atât de ”dark” cu una infinit mai ”chill” şi luminoasă!
Incredibil, dar adevărat, o rază de lumină şi, implicit, de speranţă, răzbate şi la finalul lui ”A fost odată… la HOLLYWOOD”! Semn că, întrucâtva, Quentin Tarantino, a ajuns la acea maturitate de creator adevărat! Dar până să vedem acea rază izbăvitoare, trebuie – cum altfel – să trecem prin tot infernul ”menajeriei” sale clasice şi furibunde cu tot ”tacâmul” de intrigi, dialoguri, slang şi violenţă, toate ”marci înregistrate”! Şi cum aşa ceva e aproape imposibil de reinventat, măcar e de apreciat că fostul angajat-devorator de filme de artă şi de consum de la micul video-store din Knoxville a făcut măcar puţin fine-tuning stilului care l-a consacrat!
Aşa că cine are prejudecăţi împotriva eternului copil teribil – uneori teribilist, alteori genial, dar mereu original – al celei de-a şaptea arte, să nu meargă la film! Sau – poate, totuşi – să se ducă! Pentru a avea material-de-băgat-carne-tocată-în –frigiderul-plin-de-ketchup-al-lui-Tarantino! Pentru că, da, va curge mult ”sânge”! Dar pentru asta trebuie, pe lângă nelipsitul stomac de fier şi o răbdare de oţel! Pentru că jetul de ultra-violenţă psihedelic de apocaliptică începe să se reverse abia în ultimul sfert al filmului! Or, dacă pelicula durează 2 ore şi 41 de minute, e clar că până şi cel mai fanatic tarantinofil îşi va vedea anduranţa împinsă mai ceva ca-n ultimele sale isprăvi cinematografice: ”Inglorious Basterds”, ”Django” sau ”The Hateful Eight”! Dar – una peste alta – merită! Chiar dacă te vei înfuria, pentru că vei descoperi nişte resorturi absolut nebănuite pe care le poate declanşa o experienţă ”tarantinească”! E ca şi când, la al nouălea şi penultimul său filn, post-adolescentul de acum un sfert de secol care stupefia lumea întreagă cu ”Pulp Fiction” a zămislit în labirinticile laboratoare ale imaginaţiei sale dezlănţuite o nouă şi periculos de creativă ayahuască dramaturgică, menită a-i scoate din minţi şi pe cei mai hârşiţi şamani într-ale terapeuticei arte ale story-telling-ului!
Şi oricum, dacă nu găseşti măcar o brumă narativă care să-ţi picure pe fruntea încruntată de hater – cu excepţia a cel puţin 3 momente suprarealiste de umor de dialog trademark Q.T. şi a altor 3 faze hilare de comic de situaţie când până şi ”tarantinofobii” sinceri cu ei înşişi ar trebui să cam râdă, măcar în barbă – atunci te poţi bucura de cel puţin 3 scene destul de lungi în care apare Al Pacino! Restul e tăcere! Şi plăcere! Mai ales vizuală! În special acele cadre lungi în care Brad Pitt îl conduce pe DiCaprio în Cadillac-ul său de colecţie, fabricat în acea perioadă incredibilă în care se petrece filmul, mai exact în anul 1966! Despre această bijuterie de maşină, Michael Madsen – care a prins şi el 30 de secunde şi 3 replici în film de la bunul său prieten, Quentin – povesteşte, într-un interviu, că este automobilul său în viaţa reală, recondiţionat special pentru acest film. Mai mult, este acelaşi Cadillac care a fost folosit în 1992 în filmul de debut care l-a şi consacrat pe Tarantino, ”Reservoir Dogs”! Atunci, Madsen a devenit faimos în rolul psihopatului Mr. Blonde care a tăiat, între două mişcări de dans spontan pe un şlagăr rock, urechea unui poliţist, după ce l-a ţinut legat fedeleş mult timp în portbagajul deja celebrului Cadillac! Totodată, fanii ”hardcore” ai lui Tarantino vor remarca faptul că este primul său film în care acesta nu ucide personajul lui Michael Madsen, după ”Reservoir Dogs”, ”Kill Bill 2” şi ”The Hateful Eight”! E adevărat, ar fi fost aproape imposibil să realizeze aşa ceva în doar 30 de secunde şi după doar trei replici…
În schimb, după aproape trei ore de nebunie cinematografică într-o manieră narativă pe alocuri anevoioasă, dar într-un stil dramaturgic aproape integral autentic, lui Tarantino pare a-i reuşi să ipostazieze spiritul creator şi nemuritor al unuia dintre idolii săi căruia îi şi dedică în subtext această peliculă, şi anume Sergio Leone! Dar principala dedicaţie de iubire – omagiul suprem, cum au scris deja critici adevărati de film de peste Ocean şi din Europa – Tarantino i-o face însuşi ”personajului colectiv” care se regăseşte în titlul filmului: ”HOLLYWOOD”-ul!
Acel Hollywood din vara lui 1969 ca un cocktail deopotrivă dulce şi acid care stă mereu să explodeze asemeni unui refren rock de Woodstock gen ”Born to be wild” şi totuşi nu o face, ci. dimpotrivă, pare apoi a nu se mai termina niciodată! Aşa cum pare a nu se termina nici această a noua atipică poveste cinematografică a lui Tarantino… Îl putem acuza, fireşte, de mistificare, de blasfemie, de sacrilegiu… Îl putem chiar arde pe rugul vanităţilor noastre atotştiutoare şi al aşteptărilor noastre înşelate! Şi totuşi, iubirea… pentru cinema-ul de altădată ar trebui să învingă… Şi, până la urmă, (poate) o va face! Şi asta pentru că, la sfârşitul filmului – dincolo de idiosincraziile inevitabile şi premeditate, de trucuri scenaristice şi regizorale şi de ”burţi” mai mult sau mai puţin gonflate – chiar ai putea rămâne cu sentimentul dulce-amar al unei sfâşâietoare frumuseţi, pe care, altminteri, nu mai ai cum s-o întâlneşti, darămite s-o cunoşti, altfel decât în cărţi, muzica sau în vis… Condiţia sine-qua-non e să nu rămâi doar un simplist şi superficial privitor-comentator de tip ”Binge-Lix”, ci un simplu, dar adânc trăitor-nuanţator al unei experienţe cinematografice aparte, care nu ţi se oferă, nu ţi se dăruieşte în fiecare zi, în fiecare seară târzie de vară… Una proiectată pe ecranul atât de violent de strident şi atât de periculos de luminos al întunecatei săli de cinema, unde, preţ de 2 ore şi 41 de minute, sute de oameni vin să-şi trăiască un nou vis, care poate conţine urme de coşmar! De comedie, dar şi de dramă! De exaltări, de căderi, de ridicări şi de atâtea poveşti de viaţă cu final fericit sau cu final… neaşteptat! Exact cum… ”A fost odată… la Hollywood!”
Actualitate
Topul celor mai fericite și celor mai nefericite orașe din lume în 2026. Bucureștiul, pe un loc rușinos în clasamentul mondial
Bucureștiul ocupă unul dintre cele mai slabe locuri în ediția din 2026 a Happy City Index, unul dintre cele mai ample studii internaționale dedicate calității vieții urbane. Capitala României se situează pe locul 248 din 251 de orașe analizate, fiind al patrulea cel mai slab clasat oraș din lume.
Bucureștiul, printre ultimele patru cele mai nefericite orașe din lume Foto: Shuterstock
Rezultatele celei de-a șasea ediții a Happy City Index au fost anunțate oficial la Parlamentul Regatului Unit din Londra, în cadrul unui eveniment care a marcat finalizarea celui mai mare studiu comunitar dedicat dezvoltării urbane la nivel global.
Organizatorii au precizat că cercetarea nu urmărește să desemneze „cel mai bun oraș din lume”, ci să identifice comunitățile care reușesc să ofere un echilibru între dezvoltare economică, sustenabilitate, sănătate, mobilitate și bunăstarea locuitorilor..
Bucureștiul, printre ultimele orașe ale lumii
Potrivit clasamentului publicat pentru anul 2026, Bucureștiul a acumulat 4.994 de puncte și ocupă locul 248 din 251. Mai slab clasate sunt doar Guadalajara (Mexic), Nashville (SUA) și Dallas (SUA).
Primele zece orașe aflate la coada clasamentului sunt:
- Guadalajara (Mexic) – locul 251
- Nashville (SUA) – locul 250
- Dallas (SUA) – locul 249
- București (România) – locul 248
- Indianapolis (SUA)
- Tucson (SUA)
- Aguascalientes (Mexic)
- Chicago (SUA)
- Kuching (Malaezia)
- Rabat (Maroc)
Bucureștiul este singura capitală din Uniunea Europeană prezentă în această zonă a clasamentului și una dintre foarte puținele capitale europene aflate atât de jos în ierarhia mondială.
Rezultatul reprezintă un nou semnal de alarmă pentru administrația locală și centrală, în condițiile în care marile capitale europene investesc constant în infrastructură, transport public, digitalizare, eficiență energetică și extinderea spațiilor verzi.
Ce este Happy City Index
Happy City Index este realizat anual pe baza unei metodologii complexe care analizează performanța orașelor în șase domenii majore: Cetățeni, Guvernanță, Mediu, Economie, Sănătate și Mobilitate.
Ediția din 2026 a Happy City Index a analizat 251 de orașe din întreaga lume, pe baza unei cercetări la care au participat 466 de specialiști. În cadrul studiului au fost colectate și validate peste 150.000 de date și înregistrări, iar evaluarea orașelor a fost realizată prin intermediul a 64 de indicatori care măsoară performanța în domenii precum guvernanța, economia, mediul, sănătatea, mobilitatea și implicarea cetățenilor.
Procesul de cercetare s-a desfășurat pe parcursul a cinci luni. Dintr-o bază inițială de peste 3.400 de orașe din întreaga lume, aproximativ 1.000 au fost selectate pentru o analiză aprofundată, iar 251 au fost incluse în clasamentul final.
Organizatorii subliniază că indexul nu măsoară fericirea în sens emoțional, ci condițiile care permit locuitorilor să aibă o viață mai bună și mai echilibrată. Sunt luate în calcul aspecte precum eficiența administrației publice, accesul la servicii medicale, infrastructura de transport, oportunitățile economice, protecția mediului și implicarea civică.
Problemele care trag Bucureștiul în jos
Deși raportul nu indică în mod explicit motivele exacte pentru poziționarea fiecărui oraș, specialiștii consideră că rezultatul Bucureștiului reflectă probleme cunoscute de ani de zile.
Orașe din România în topul celor mai scumpe din lume în 2026: Pe ce poziție se află București, Cluj-Napoca și Iași
Traficul extrem de aglomerat, poluarea, infrastructura urbană insuficient modernizată, lipsa spațiilor verzi în anumite zone, dezvoltarea urbanistică neuniformă și presiunea exercitată asupra serviciilor publice de o populație de peste două milioane de locuitori sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă Capitala.
În timp ce multe orașe europene accelerează investițiile în transport public nepoluant, digitalizare și regenerare urbană, Bucureștiul continuă să se confrunte cu întârzieri în implementarea unor proiecte majore de infrastructură și mobilitate.
Nordul Europei domină clasamentul mondial
La polul opus se află orașele care au obținut cele mai bune rezultate în ceea ce privește calitatea vieții, sustenabilitatea și eficiența serviciilor publice.
Primele zece poziții ale Happy City Index 2026 sunt ocupate de:
- Copenhaga
- Helsinki
- Geneva
- Uppsala
- Tokyo
- Trondheim
- Berna
- Malmö
- München
- Aarhus
Nouă dintre primele zece orașe sunt europene, iar șase provin din regiunea nordică a continentului, confirmând performanțele constante ale statelor nordice în domenii precum mobilitatea urbană, administrația publică, sănătatea și protecția mediului.
Topul celor mai colorate orașe din lume. Țara europeană care surprinde cu două prezențe în primele trei locuri
Ediția din acest an a marcat și lansarea Happy City Alliance, o nouă platformă internațională de colaborare între orașele cu performanțe ridicate în domeniul dezvoltării urbane.
Potrivit organizatorilor, alianța va funcționa ca un cadru de dialog și schimb de bune practici între administrațiile locale, urmărind progresul orașelor și promovând politici publice orientate către bunăstarea cetățenilor și dezvoltarea sustenabilă.
Un gest simbolic pentru Kyiv
Deși clasamentul include oficial 250 de orașe evaluate, organizatorii au decis să acorde simbolic poziția 251 orașului Kyiv, fără punctaj și fără includerea sa în competiția propriu-zisă.
Decizia a fost prezentată ca un gest de respect și solidaritate față de eforturile depuse de autoritățile locale ucrainene pentru menținerea funcționării orașului în condițiile dificile generate de război.
Actualitate
Paradisurile turistice ieftine și sigure pe care mulți români încă nu le-au descoperit. „Femeile spun că se simt mai în siguranță aici decât la Roma sau Paris”
Siguranța este, probabil, unul dintre cele mai importante aspecte atunci când plecăm într-o călătorie, fie singuri, fie alături de familie sau prieteni. Paradoxal, multe dintre cele mai populare destinații turistice din lume sunt și printre cele mai puțin sigure. Există însă alternative la fel de spectaculoase, dar mult mai liniștite și foarte sigure.
Mănăstire de pe muntele Ararat în Armenia FOTO wikipedia
Vara și toamna sunt anotimpurile ideale pentru călătorii în natură, în căutarea unor peisaje pitorești, a plajelor spectaculoase și a distracției până târziu în noapte. În secolul XXI, să călătorești aproape oriunde în lume nu mai este o provocare și nici nu presupune costuri uriașe, mai ales dacă îți planifici din timp vacanța și urmărești ofertele avantajoase.
Bali, Tenerife, Maldive sau Thailanda se numără printre cele mai cunoscute destinații exotice. Paradoxal însă, multe dintre cele mai populare locuri turistice vin la pachet și cu probleme de siguranță. Afluxul mare de vizitatori, adesea distrași sau neatenți, creează un mediu favorabil pentru furturile din buzunare, escrocherii sau smulgerea genților și a altor bunuri personale. La acestea se adaugă prețurile umflate și numeroasele capcane întinse turiștilor.
Printre cele mai întâlnite probleme se numără taxiurile neautorizate, ghizii falși sau restaurantele care nu afișează clar meniurile și prețurile, acestea fiind stabilite în funcție de cât de înstărit pare clientul.
Provocările sunt și mai mari pentru persoanele care călătoresc singure, în special pentru femei. Deși destinațiile foarte turistice beneficiază de infrastructură bine dezvoltată, aglomerația, insistența comercianților și vizibilitatea crescută a unui turist aflat singur pot amplifica anumite riscuri. În unele țări, femeile care călătoresc neînsoțite pot deveni ținte pentru hoții de buzunare sau pot fi supuse unor forme de hărțuire stradală, precum remarci sau gesturi cu tentă sexuală.
La acestea se adaugă și riscurile asociate folosirii unor rețele de transport necunoscute sau apelării la taxiuri neautorizate, mai ales pe timpul nopții și în lipsa unui însoțitor, situații care pot crește pericolul de a deveni victima unor abuzuri sau de a rămâne blocat într-o situație dificilă.
Bloggerii de călătorii și globetrotterii spun însă că există alternative excelente pentru cei care își doresc un sejur relaxant, fără griji legate de siguranță. Este vorba despre țări și destinații încă insuficient promovate, dar care oferă un grad ridicat de siguranță, inclusiv pentru persoanele care călătoresc singure, în special femei, reprezentând o alternativă la destinațiile extrem de aglomerate și foarte turistice.
Un paradis accesibil și fascinant
Printre cele mai frumoase și, în același timp, cele mai sigure destinații de călătorie se numără două țări din Caucaz: Georgia și Armenia. Încă puțin cunoscute în rândul turiștilor români și adesea subestimate, acestea sunt considerate de specialiștii în turism alternative excelente la destinațiile mult mai celebre, mai aglomerate și mai costisitoare. În plus, oferă un nivel ridicat de siguranță.
Să începem cu Georgia, o țară renumită pentru peisajele sale spectaculoase, gastronomia bogată și tradițiile autentice. Este cunoscută și pentru faptul că aici s-a născut dictatorul sovietic Iosif Stalin, un detaliu care i-a făcut pe unii călători să o asocieze exclusiv cu trecutul sovietic și cu problemele specifice fostelor republici comuniste. În realitate, Georgia contrazice multe dintre aceste prejudecăți și îi surprinde pe vizitatori prin ospitalitate, diversitate și frumusețea locurilor sale.
Tbilisi, capitala Georgiei FOTO wikipedia
„Prima mea călătorie în Georgia a fost în 2011 și efectiv mi-a schimbat concepțiile despre travel. Era prima țară din fosta Uniune Sovietică pe care o vizitam și prima destinație total necunoscută pe care aveam curajul să o abordez. Nu prea știam la ce să mă aștept și chiar m-am gândit și răzgândit de câteva ori dacă să plec în Georgia, pentru că nu știam dacă sunt pregătită pentru o destinație necunoscută din fosta Uniune Sovietică. Dar până la urmă am plecat, plină de temeri. Până la urmă s-a dovedit a fi cea mai tare excursie din viața mea. M-am îndrăgostit pe loc de Georgia și de atunci am vizitat-o de mai multe ori. De fiecare dată mă întorc pentru a descoperi locuri sau a le redescoperi pe cele pe unde am mai trecut. Sunt atât de multe motive pentru a vizita Georgia, una dintre țările mele preferate, de la mâncărurile absolut delicioase la oamenii foarte ospitalieri și de la peisajele incredibile la orașele vibrante. Georgia le are pe toate”, spune Kamila Napora, o cunoscută bloggeriță de călătorii din Polonia, care scrie pe pagina „Kami and Rest of the World”.
Peisaj din Georgia FOTO wikipedia
Potrivit bloggerilor de călătorii, Georgia este o destinație de top, care îmbină ospitalitatea legendară cu o tradiție de peste 8.000 de ani în producerea vinului, peisajele spectaculoase ale Munților Caucaz și o cultură veche și vibrantă. Așezată la granița dintre Europa și Asia, Georgia este considerată un adevărat paradis pentru iubitorii de gastronomie, istorie și aventuri în aer liber.
Bucătăria georgiană este un amestec bogat de influențe mediteraneene, orientale și caucaziene. Printre preparatele pe care turiștii sunt îndemnați să le încerce se numără khachapuri, o pâine umplută cu brânză topită, și khinkali, colțunași suculenți cu carne condimentată.
Frumusețile naturale ale Georgiei FOTO wikipedia
Pentru pasionații de vin, Georgia este un adevărat paradis. Țara este recunoscută de UNESCO pentru metoda sa tradițională de producere a vinului, veche de milenii. Regiunea Kakheti, centrul viticulturii georgiene, oferă tururi și degustări apreciate de turiști din întreaga lume.
Cei care preferă experiențele urbane vor descoperi un farmec aparte în capitala Tbilisi. Pot explora străduțele pietruite ale centrului vechi, cu balcoanele sale tradiționale din lemn, se pot relaxa în istoricele băi cu sulf și pot descoperi scena modernă a cluburilor de muzică electronică. Nici pasionații de istorie nu vor duce lipsă de atracții.
Vechiul oraș Tbilisi FOTO wikipedia
De la orașe rupestre precum Uplistsikhe, săpate direct în stâncă, până la mănăstiri izolate, cum este Biserica Sfintei Treimi din Gergeti, sau vechi fortărețe medievale, Georgia este profund legată de istoria sa.
Un alt avantaj important este că rămâne o destinație accesibilă, locuită de un popor renumit pentru ospitalitatea sa. Totodată, este considerată una dintre cele mai sigure țări pentru turiști.
„Femeile spun în mod constant că se simt mai în siguranță aici decât la Roma sau Paris. Hărțuirea verbală pe stradă este rară; oamenii se mai uită insistent uneori, dar, de regulă, din curiozitate, nu cu intenții amenințătoare”, scrie Feven, o cunoscută bloggeriță de călătorii, pe site-ul său, „Flight Mode Feven”.
O perlă a Caucazului
În imediata vecinătate a Georgiei se află o altă destinație caucaziană deosebită: Armenia. Încă puțin cunoscută și adesea subestimată de turiștii români, această țară este, în realitate, una dintre perlele turistice ale Caucazului. Oferă costuri accesibile, un nivel ridicat de siguranță și reprezintă o alternativă excelentă la multe dintre destinațiile celebre din Europa și din lume.
Cel mai subestimat oraș al Spaniei: un loc medieval spectaculos, cu străzi înguste și case suspendate, care pare desprins dintr-o altă epocă
Mănăstire din Armenia FOTO wikipedia
„Așezată în inima regiunii Caucazului, la răscrucea geografică și culturală dintre Europa și Asia, Armenia se remarcă prin istoria sa bogată, traseele spectaculoase de drumeție și gastronomia autentică. Este o țară predominant muntoasă, cu mai mult de jumătate din teritoriu situat la altitudini cuprinse între aproximativ 900 și 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Platourile întinse, brăzdate de canioane și presărate cu vulcani stinși, sunt întrerupte pe alocuri de zone fertile de câmpie în vest. În est, peisajul este dominat de apele de un albastru intens ale Lacului Sevan, unul dintre cele mai mari lacuri alpine cu apă dulce din Eurasia. De la „orașul roz” Erevan, cu clădirile sale construite din tuf vulcanic rozaliu, la Gyumri, cu nuanțele sale de cărbune și aur, și până la verdele luxuriant al Canionului Debed, Armenia oferă o paletă impresionantă de culori, peisaje și experiențe. Armenia este o destinație ideală pentru cei pasionați de aventuri în aer liber și de cultură. Există numeroase oportunități de a explora și de a te bucura de peisajele sale spectaculoase, de la escaladă în Canionul Noravank până la caiac pe Lacul de acumulare Azat. Iubitorii de vin pot descoperi Ruta Vinului din Vayots Dzor, una dintre cele mai renumite regiuni viticole ale țării. Cei interesați de arhitectură și design pot urmări evoluția arhitecturii ecleziastice armene, iar centrele urbane ale țării — în special Gyumri, considerat capitala culturală a Armeniei — oferă o perspectivă fascinantă asupra tradițiilor meșteșugărești. Străzile sale sunt pline de galerii de artă și ateliere unde se practică meserii precum prelucrarea lemnului, argintăria și fierăria. Aceasta din urmă a fost recent inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. De asemenea, oricine are chiar și un interes modest pentru istoria lumii va găsi Armenia deosebit de captivantă”, spuneau jurnaliștii de la National Geographic, într-un articol din 2024.
Capitala Armeniei, Erevan FOTO wikipedia
Armenia are și o veche tradiție viticolă, iar coniacul său, încă puțin cunoscut în România, este apreciat de cunoscători pentru gustul său aparte. În același timp, țara impresionează prin istoria sa bogată, peisajele montane spectaculoase, gastronomia autentică și costurile accesibile. Nu în ultimul rând, este considerată o destinație foarte sigură pentru turiști.
„Poate te întrebi: «O aventură solo în Armenia este cu adevărat pentru mine?». Răspunsul este da! Imaginează-ți apusuri aurii peste Muntele Ararat, mănăstiri săpate în stâncă și o cafea atât de densă încât ai putea lăsa o linguriță să stea în picioare în ea”, scrie bloggerița de călătorii Feven.
Peisaj din Armenia FOTO wikipedia
„Armenia are un aer străvechi și autentic, într-un mod care îți transmite liniște și îți oferă o senzație profundă de calm și echilibru interior. Am ajuns acolo fără nicio așteptare, dar m-am simțit extraordinar de bine — și nu doar pentru că am ajuns în mijlocul celei mai mari bătălii cu apă pe care am văzut-o vreodată! Armenia se află în proces de dezvoltare. Ca să fiu sincer, poate că nu este încă pregătită pe deplin pentru turismul de masă. Totuși, dacă ești backpacker sau un călător curios, sunt șanse mari să îți placă să descoperi această destinație autentică, neobișnuită și fermecătoare”, spune și bloggerul Marek Bron, de la Indie Traveler. „Este una dintre cele mai sigure țări din Caucaz. Femeile se plimbă singure prin Erevan la miezul nopții”, adaugă Feven.
Paradisul situat la numai 5 ore de România
De fapt, nici nu trebuie să mergem foarte departe pentru a găsi alternative excelente la destinațiile turistice supraaglomerate. Există un adevărat paradis turistic, încă insuficient cunoscut și adesea subestimat de mulți români, dar care oferă experiențe memorabile, spun specialiștii în călătorii. Este vorba despre Slovenia.
Aflată relativ aproape de România, la granița cu Ungaria, Slovenia este o țară mică, cu o suprafață de 20.273 km² și o populație de aproximativ 2,13 milioane de locuitori. Fostă republică iugoslavă, ea s-a transformat într-una dintre cele mai atractive destinații turistice din Europa.
În ciuda dimensiunilor sale reduse, Slovenia este considerată una dintre cele mai complete destinații europene, reunind peisaje alpine, lacuri spectaculoase, peșteri impresionante, litoral la Marea Adriatică și orașe cu un farmec aparte.
Cele mai ieftine orașe europene de vizitat în vara asta. Bucureștiul, în topul destinațiilor unde turiștii cheltuiesc cel mai puțin
Frumosul oraș Piran din Slovenia FOTO wikipedia
În doar câteva ore de mers cu mașina, poți trece de la vârfurile spectaculoase, acoperite de zăpadă, ale Alpilor Iulieni la țărmurile însorite ale Mării Adriatice, cu aer mediteranean. Slovenia reușește să ofere, într-un spațiu restrâns, peisaje impresionante, aventuri în aer liber și o gastronomie apreciată de turiști din întreaga lume.
„Cred că Slovenia este țara europeană perfectă. Poate este puțin exagerat, pentru că îmi plac foarte mult toate țările europene pe care le-am vizitat. Totuși, ascultă-mă puțin, pentru că Slovenia are câteva atuuri pe care alte țări nu le au”, scriu autorii site-ului de călătorii „Wander Your Way”.
Insula de pe Lacul Bled FOTO wikipedia
Slovenia oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din Europa. De la insula desprinsă din povești de pe lacul Bled și apele de un verde-smarald ale râului Soča, până la impresionanta peșteră Postojna, unde vizitatorii pot străbate galerii spectaculoase cu un tren subteran.
Iubitorii de natură pot explora Parcul Național Triglav, una dintre cele mai bine conservate zone naturale ale continentului. În același timp, Slovenia este un adevărat paradis pentru pasionații de activități în aer liber. Iarna, turiștii se pot bucura de pârtiile din stațiunile alpine, iar vara de drumeții, ciclism montan, rafting, caiac sau alpinism.
Ljubliana capitala Sloveniei FOTO wikipedia
Capitala, Ljubljana, este renumită pentru centrul său istoric pietonal, cafenelele de pe malul râului și castelul care veghează asupra orașului. Pe litoral, merită vizitat pitorescul Piran, un oraș cu influențe venețiene, străduțe înguste și o atmosferă mediteraneană autentică.
Pasionații de gastronomie și vin își pot îndrepta atenția spre Maribor, unul dintre cele mai importante centre viticole ale țării. În plus, Slovenia este considerată una dintre cele mai sigure destinații din Europa.
„Atât de sigură încât aproape devine plictisitoare. Dacă îți uiți portofelul undeva, sunt șanse foarte mari să îl primești înapoi”, povestește bloggerița de călătorii Feven.
Actualitate
Nicușor Dan explică de ce România nu doboară dronele care intră în spațiul aerian național și se îndreaptă spre Ucraina
Președintele Nicușor Dan a declarat sâmbătă, 6 iunie, la Constanța, că România nu poate deschide focul asupra unor drone care se îndreaptă către teritoriul Ucrainei, deoarece o astfel de acțiune ar putea transforma țara noastră într-un stat cobeligerant, potrivit normelor de drept internațional.
Președintele a fost sâmbătă la Constanța. FOTO: Facebook/Nicușor Dan
Șeful statului a fost întrebat de ce România nu are un acord cu Ucraina care să permită doborârea dronelor rusești sau a altor aparate de zbor care pătrund în spațiul aerian românesc și apoi se îndreaptă spre zona de conflict.
„Conform dreptului internaţional, şi nu are niciun fel de legătură cu relaţia noastră bilaterală cu Ucraina şi cu acordurile pe care le-am semnat în urmă cu două luni sau când a fost, conform dreptului internaţional, dacă două ţări sunt în război şi a treia ţară trage înspre teritoriul de război, ea devine cobeligerantă. Ăsta e motivul pentru care noi nu tragem înspre Ucraina. Ăsta e unul din motive”, a explicat Nicușor Dan.
Președintele a subliniat că există și considerente de siguranță care trebuie luate în calcul atunci când este luată decizia de a intercepta o dronă.
Potrivit acestuia, în cazul dronelor aeriene, armata utilizează anumite tipuri de rachete, iar folosirea acestora presupune respectarea unor reguli stricte pentru a evita producerea unor victime la sol.
„Celălalt motiv, dacă vorbim de drone aeriene, este că noi tragem după drone sau suntem în situația de a trage după drone cu un anumit tip de rachete care, dacă nu sunt bine cadrate, pot să facă mai multe victime decât drona, în momentul în care ea cade”, a afirmat șeful statului.
Nicușor Dan a precizat că există protocoale clare care stabilesc în ce condiții poate fi lansată o rachetă împotriva unei drone.
„De asta există nişte condiţii şi din nou există nişte protocoale pentru militarul care este în avionul care urmăreşte drona, numai în anumite condiţii poate să declanşeze racheta care trage după drone”, a adăugat președintele.
Preşedintele Nicuşor Dan a făcut declarații după ședința avută cu șefii Armatei după mai bine de trei ore la Constanţa, în care a fost analizat incidentul provocat de dronele maritime care au explodat în port şi în largul Mării Negre.
-
Actualitateacum 2 zile
Livratorul din Sri Lanka care și-a pierdut un picior la București. Povestea din spatele unei campanii virale
-
Actualitateacum 3 zile
AUR boicotează votul pentru desemnarea noului premier. Simion: „În fruntea țării trebuie să vină cei care au susținerea românilor”
-
Actualitateacum 3 zile
Medicul chirurg de la Elias care a tratat celebritățile României, salvat la rândul său după un diagnostic oncologic tăcut
-
Actualitateacum 2 zile
Ce cărți recomandă românii la Bookfest 2026. „Este pierdere de timp să te întorci cu Dostoievski și Camus”
-
Breakingacum o ziScandal diplomatic uriaș. Ambasada Chinei îl acuză pe Muraru, ambasadorul României în SUA, că intervine în afacerile interne ale Chinei
-
Actualitateacum 2 zileLifturi de marfă pentru uz industrial: investiția care optimizează logistica și reduce timpii operaționali
-
Breakingacum o ziProfesorul chinez care a prevestit revenirea lui Trump la Casa Albă și războiul cu Iran vine cu noi predicții pentru următorii 20 de ani
-
Actualitateacum 2 zileMomentul în care drona a explodat în Portul Constanța, filmat în direct în timpul unei transmisiuni TVR