Actualitate
London Symphony Orchestra şi Denis Matsuev etaloanele perfecțiunii
Orchestra Simfonică din Londra, fondată în anul 1904 a încântat publicul bucureştean prezent în Sala Palatului din seara zilei de 2 Septembrie cu un program extrem de atractiv. Din punct de vedere istoric, ansamblul londonez este unul dintre cele mai vechi, de tradiţie din spaţiul nord-european.
Conform tuturor celor ştiute, aceşti minunaţi instrumentişti îşi desfăşoară activitatea dimpreună cu alte cinci mari ansambluri ale Metropolei britanice, iar din anii 1960 sunt consideraţi şi apreciaţi ca fiind cea mai performantă.La pupitrul ei s-au aflat de-a lungul timpului numeroşi şefi de orchestră, ce i-au diversificat repertoriul şi totodată i-au imprimat un sunet şi o ţinută inconfundabilă.
Aceste lucruri au fost reliefate şi din ceea ce a declarat renumitul pianist concertist rus Denis Matsuev din această seară de 2 Septembrie-” această orchestră nu are nevoie să lupte pentru a supravieţui sau, în termeni tehnici, să lucreze pentru a ajunge să se sincronizeze. Cu asemenea formaţie poţi intra direct în probleme de interpretare, de diversificare coloristică, de sensuri artistice… ”
Programul serii
În prima lucrare a serii s-a expus o feerie muzicală provenită din spaţiul cultural rusesc de factură eminamente romantică. Prezenţa acestui inedit şi rarissim opus a onorat aşa cum se cuvine programul propus de această adevărată filarmonică a lumii. De altfel, interesul pentru acest concert a fost unul uriaş, din moment ce acest concert a fost interpretat „cu casa închisă „.
London Symphony Orchestra a prezentat o interpretare vie a preludiului operei „Oraşul invizibil Kitej”Folosind istoria și legenda rusească, exotismul oriental și o combinație a realului și a supranaturalului, opera a fost numită „o sumare a tradiției operaționale naționaliste a lui Glinka și a „Grupului celor Cinci .”
Preludiul eminamente liric a fost caracterizat de liniile suple, pline de cuuloare a instrumentelor de suflat de lemn, ale fagotului, ale oboiului cât mai ales, în mod cu totuul special ale flautuli şi flautului piccolo.
Rimsky-Korsakov a considerat lucrarea ca fiind ultima lui afirmare artistică , fără a planifica să scrie o altă operă decât după ce s-a inspirat în mod neașteptat să scrie Cocosul de Aur ca o satiră a evenimentelor politice actuale din Rusia. Kitezh este singura dintre operele sale care folosesc temele supranaturale sau religioase.
Această lucrare este articulată într o formă quasi liberă, cea de a doua secţiune fiind martora unor transformări metrice, dar care nu perturbă acea calmitate, acea senzaţie de feerie, de fantezie pură ce îmbracă şi colorează sonor tot acest eşafodaj tonal conceput de Rimski Korsakov. Lucrarea este considerată de către toţi muzicologii şi specialiştii , incluusiv şi de către melomani ca fiind una dintre cele mai frumoase compoziţii ale lui Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov.
Toată piesa se caracterizează printr-o instrumentaţie luxuriantă, în care imaginile şi multitudinea de timbre dau senzaţia unei derulări caleidoscopice, aproape cinematografice. Mai mult decât atât, reputatul dirijor italian Gianandrea Noseda a exploatat la maxim posibilităţile tehnice şi expresive ale acestor instrumentişti, iar, cu precădere în liniile melodice lente a creat acea legătură sonoră aproape indispensabilă oricăror treceri spre episoade mozaicate ce au tot alternat. Acestea au fost însoţite de către efectele streich ului (a la balalaika) dar şi de revenirea acelui grup tematic principal, pe deplin epic ce evocă această scufndare, această pierdere a invizibilului oraş medieval rusesc Kitej.
Am remarcat de asemenea şi acelemomente pline de frenezie, de forţă sonoră care au fost pline de elan, perfect ilustrate, în nuanţe de fortissimo.
De altfel, paleta expresivă, deosebit de largă a avut acel savoir faire de a nuanţa, de a evoca pentru toată audienţa toată această poveste a misterioasei Atlantide ruse – oraşul scufundat Kitej, care se arată doar celor cu sufletul curat. Concluzia acestei piese din punct de vedere sonor s-a referit tocmai la starea iniţiatică de găsire a drumului către lumină, prin etalarea relaţiilor armonice juste dintre gruprile de suflători de lemn şi de alamă, secondaţi în nanţe de abia perceptibile de grupul violinelor prime.
În concluzie Kitej s-a aflat, preţ de optsprezece minute nu într-o Sal[ a Palatului ticsită de oameni ci, în fiecare dintre cei care pun accentul unui druum ini’iatic ce conduce muzica de factură cu tentă romantică spre acea purificare, acea regăsire a sinelui.
Vedeta incontestabilă a serii afost pianistul de concert Denis Matsuev care a prezentat într-o manieră unică, electrizantă o versiune interpretativă a concertului pentru pian numărul 2 în sol minor, Op. 16.
Cu o naturaleţe , fineţe şi precizie adusă la cele mai înalte standarde, Denis Matsuev a etalat , atât în momentele cadenţiale cât şi în momentele tehnice o siguranţă inhcredibilă. Această pagină din literatura pianistică de specialitate Compo este considerată una dintre cele mai formidabile din punct de vedere tehnic din repertoriul acestui instrument
Concertul a fost început de Serghei Prokofiev în 1912 și finalizat un an mai tarziu. Lucrarea este dedicată lui Maximilian Schmidthof, un prieten al lui Prokofiev de la Conservatorul din Sankt Petersburg.
Concertul este structurat în patru părți și are o durată variabilă cuprinsă între 29 și 37 de minute. Prima parte Andantino – Allegretto (10-14 minute). A doua parte este un Scherzo: Vivace (2-3 minute). Cea de-a treia este un dificil si luxuriant Intermezzo: Allegro moderato (5-9 minute). Concertul se termina apoteotic cu un Finale: Allegro tempestoso (10-13 minute).
Cel de-al doilea concert de pian are patru mișcări, aranjate neconvențional – ultimele trei oferă puțină varietate de tempo și nu există nici o „mișcare lentă”. Prima mișcare începe cu o temă lirică expansivă în pian; este singura de acest fel în acest opus. Prokofiev a dovedit ingeniozitate atunci cand a transformat o mare parte a secțiunilor standard de dezvoltare și recprizei într-un tot organic, monumental,fără nicio cadență virtuozistică pentru pian.
Am ramas impresionat de Scherzo-ul, un adevarat perpetuum mobile pentru pianistul Denis Matsuev.Ulterior Intermezzo, care nu oferă scutirea,”liniştirea” pe care o sugerează în mod tradițional titulatura , este un fenomen feroce și uneori are profilul unui mars grotesc peste o linie de bas repetitiva. Finalul este mai mult o bătălie între pian și orchestră, prima care a apelat la acorduri ample, predefinite pentru a câștiga din punct de vedere a succesiunii secventelor armonice, marsurilor cadentate sau a juxtapunerilor evidente.
Chiar se face loc pentru un interludiu amuzant, cu o melodie simplă populara și o cadenză plina de ornamente, înainte de reluarea „fără încetare” a naratiunii discursive, pe deplin tumultoase ordante , care a impresionat publicul meloman, aparent obișnuit cu îndrăzneala expunerilor de „tururi de forţă” pianistice, la cel mai înalt nivel.
Lucrarea rămâne una dintre cele mai formidabile concerte pentru pian din punct de vedere tehnic din repertoriul standard.
Partea întâi a debutat într o mişcare de Andantino, cu două măsuri orchestrale, după care solistul a expus grupuri tematice cu bcaracter evocator, cântate în octave.
După mai multe prelucrări motivice, secvenţele se augmentează şi lasă loc nei noi mişcări-Allegretto, inedit introdusă de către orchestră, care a lăsat loc solistuli rus de talie internaţională să expună o idee muzicală con eleganza.
Prima parte a fost concisă, fiind dominată de tema iniţială.Pianistul a avut parte şi s-a bucurat deo amplă cadenţă în care a demonstrat lumii resursele sale tehnico-expresive.
Mişcarea următoare Vivace este un scherzo scris în măsura de două pătrimi şi nu în măsură ternară ca de obicei. Voi sublinia faptul că în toată această parte Denis Matsuev a executat şiruri neîntrerupte de şaisprezecimi, asemenea unui perpetuum mobile, în care mâinile s-au mişcat concomitent în intervale de octave paralele.
Partea a treia, Allegro moderato intitulată Intermezzo e una destul de amplă. Încă de la primele măsuri, ceea ce frapează ascultătorul este acea perindare de disonaţe aspre, rămase intenţionat nerezolvate în acorduri micşorate sau mărite expuse pe verticală, dar şi pe orizontală.Factura acestei muzici pe deplin îndrăzneţe recunoscute chiar de către Serghei Prokofiev a alimentat deosebirile , opiniile şi părerile ivite încă de la prima audiţie ce a avut loc în data de 5 septembrie 1913 la Pavlovsk, solistul nefiind nimeni altul decât tânărul compozitor.
În final, Allegro tempestuoso s-au evidenţiat momentele pline de acuitate, de dramatism intensiv, aşa cum apare încă din debutul acestei părţi.În acest moment, după mai bine de jumătatea sa, Denis Matsuev a subliniat farmecul ingenuu al uunor cântece popuulare ruseşti, cu centru tonal de sol minor şi de re minor.
Execuţia impecabilă, extrem de sigură a pianistului a fost una cât se poate de rafinată, cauzată din acea experienţă vastă acumulată pe scenele de concert ale lumii dar şi propagată din cauza temperamentului său sangvinic. Plusurile sale au fost atât în momentele de forţă cat si cele de manualitate, iar în momentele de expunere a cantilenelor a dat dovada de o autentică conlucrare cu ansamblul londonez.
Această performanţă „robotizată ” a mâinilor m-au fascinat , iar tot conţinutul muzical a asigurat atractivitatea necesară captării atenţiei atât cunoscătorilor dar ţi melomanilor prezenţi în număr mare.
Strălucind printr-o scriitură solistică ce a pretins din partea renumitului interpret o deplină stăpânire a pianisticii de factură şi şcoală modernă cu tot apanajul său coloristic plin de velocitate şi ritmicitate, versiunea interpretativă a celui de-al doilea concert a ilustrat ]n mod concludent maturitatea, gradul superior de execuţie dar mai ales evoluţia artistică de excepţie a acestui fenomenal pianist.
Spre delectarea multora el a oferit două bisuri, o parte dintr-o sonată de Alessandro Scarlatti și încă o prelucrare virtuozistică din creaţia compozitorului norvegian Edward Grieg, o parafrază a „Dansului gnomilor” din suita Peer Gynt.Aceste bisuri au încununat o prestație memorabilă, ce se poate înscrie într-unul dintre punctele de referinţă ale acestei a XXIV a ediţii a Festivalului George Enescu.
După o binemeritată pauză, LSO a oferit o efervescentă, chiar strălucitoare versiune interpretativă a Simfoniei a VI a lui Dmitri Sostakovici. Concepută pe muzica unui balet narativ, inspirat din străvechi basme ruseşti, premiera acestei insolite şi atractive lucrări a avut premiera în anul 1910, bucurându-se de un succes neaşteptat!
Cea de-a șasea simfonie a mai ilustrat încă o dată acea URSS, acea Rusie pe deplin sovietizată, perfidă şi… triumfătoare în metodele inumane, barbare utilizate împotriva poporului de către tiranii conducători. Totul se poate motiva şi se poate pune pe baza succeselor si a unei aşa zise „evoluţii”anterioare, dar, de asemenea aceasta simfonie marchează direcții noi în perioada lui Dmitri Shostakovici. Această noutate a fost provocată de către majoritatea comentatorilor mai oficiali și a criticilor cu „valenţe literale „din presa sovietică ce l-au avertizat pe Sostakovici că nu erau complet mulțumiți de ceea ce trebuia compozitorul să creeze- „triumful ideologic suprem!”.
Simfonia are o formă atipică, oarecum diferită de precedentele. Dispunerea părţilor întregului este cât se poate de fascinantă, spre deosebire de cea a oricărei alte lucrări majore din repertoriu, din moment ce o mișcare lungă lentă incadrate de două scherzo-uri. Mișcarea lentă de deschidere este una tipic la scară mahleriană, dar cu imitații și ale altor compozitori. Primele măsuri, de exemplu, au un preponderent sentiment de a la Bach, ca și cum compozitorul s-ar întoarce în mod deliberat la prima fază muzicală înainte de a pleca într-o astfel de… călătorie.
Pas cu pas, Largo-ul puternic si profund expresiv începe să se accelereze, trecând în cele din urmă într-o muzică mai rapidă, înainte de a se încheia, ca şi cum după moartea eroului totul ar fi …cenuşă.Aceasta este ilustrată muzical de o codă sugerată de către aparatul de stat sovietic de o imaginea posibilă a unui cortegiu sau chiar mormaânt funerar. Acest mormânt a însemnat foarte mult pentru Șostakovici, pentru că s-a întors, din punct de vedere muzical la el, catre la sfârșitul vieții sale, în Simfonia a XV-a, op.141 și îndeosebi în Cvartetul de coarde al XV-lea, op.144.
Conform documentelor oficiale ale vremii, atunci când Șostakovici a prezentat pentru prima oară prin această simfonie la pian prietenilor din apartamentul său din Leningrad, unul dintre ei a comentat că ultimele două mișcări „au parut ca și cum Gioacchino Rossini ar fi revenit în stilul secolului al XX-lea.”
Am remarcat această supleţe, volatilitate stilistică atunci când renumita orchestru londoneză a ntonat primul din această ciudată pereche de scherzo-uri ce se poate confunda cu un fel de vals de mare viteză, pe deplin grațios, dar înspăimântător, ca și cum dansatorii ar fi urcat cu viteză maximă peste o iluzorie peliculă de gheață. Sentimentul de frică asumat şi încifrat în programul muzical îi pot da o tentă periculoasă, deoarece pleiada de disonanţe nerezolvate şi combinaţii timbrale stridente asigură atractivitate acestui opus.
În contrapondere, cel de al doilea dans are nuanțele unui insert generos din creația lui Jacques Offenbach, a muzicii de circ, ce sugerează ironic, peste ani că ansamblul aparatului de stat poate fi asemănat cu cel al unei operete și a unei trupei muzicale ieftine, care se mișcă dincolo de urechile publicului .
Simfonia s-a terminat asemenea unei prezentări a unei cavalcade, a unei neverosimile mări inndate sonor de flăcări, chiar de acea ilustrare a propagandei comuniste care este personificată de instrumentele de alamă ce răspunde streich uli ce evoluuează distinct, în linii simple, contrapnctice de mare profunzime.
Dealminteri, ultimul dans marți-cvasi-triumfător formează finalul celei de-a șasea simfonii, amintindu-ne de opoziția totală a lumii interioare și exterioare, a propagandei pe deplin dușmănoase și a speranțelor timide, de-abia înfiripate
Se poate afirma precis sintagma preferată a compozitorului rus- „Uite ce este în jurul nostru„,- care a avut acea forţă de a crea emoţie şi de a defini această mişcare pe deplin precipitată de Presto. Propaganda sovietică a vrut ca oamenii să vadă doar „bucurie și primăvară”, numai că genialul compozitor a folosit efecte şi procedee care erau neînţelese de majoritatea criticilor muzicali sau a comentatorilor, a colegilor de generaţie.
Șostakovici a creat admirabil un conglomerat sonor ceea ce London Symphony Orchestra a ilustrat o asemenea atmosferă adusă pe calea undelor sonore, reiterând acea realitate urâtă, vulgară și tragică, simbolizată de marșurile sportive, de filme optimiste şi de o muzică ușoară, sub suprafața căreia trăia tirania paranoiei,a răului și mediocrității. Prin timbre și conexiuni tematice între toate cele patru mișcări, precum și cu gândirea armonică, interpretarea instrumentiştilor londonezi a creat un pendul constant între umor și sarcasm, cu o evazivă permutare a tonului și a schimbărilor aproape fără de sfârșit, de culori și umbre.
Bis ul oferit cu generozitate de către muzicienii englezi a constat într un fragment reprezentativ al Marşului din opera Dragostea celor trei portocale ce aparţine inegalabilului Serghei Prokofiev.
Se poate afirma că întâlnirile cu asemenea momente sunt edificatoare, uunice şi totdată pline de sens. De aceea, fără îndoială maniera în care LSO a fost aplaudată la scenă deschisă preț de câteva minute a demonstrat că valoarea şi versatilitatea sunt atributele ce ţin de mult dorita cale spre inefabil, spre perfecţiune , cea de care dau dovada aceşti minunaţi instrumentişti. Bineînţeles, fără echivoc voi păstra bucuria şi experimentarea acestor momente care vor rămâne bine păstrate în cutia cu amintiri muzicale preţioase…
Sursa foto : Thoroughly Good Blog,Kixi.com,medici.tv.tidal.com
Această cronică a fost concepută şi oferită de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor şef al platformei media independente Criteriul Naţional
Actualitate
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
Familia Messi este stabilită din 2009 în Castelldefels, o localitate liniștită de lângă Barcelona, situată aproape de mare și cunoscută pentru zonele rezidențiale exclusiviste.
Recent, argentinianul a luat o decizie importantă legată de familia sa, dorind să le ofere copiilor un viitor stabil chiar în locul pe care îl consideră „acasă” în Europa. Astfel, el a inițiat un proiect prin care se vor construi trei locuințe destinate celor trei fii ai săi, în aceeași zonă în care locuiește și în prezent.
Case pentru Thiago, Mateo și Ciro. Proiect de 600.000 de euro
Planul vine în continuarea intenției sale de a rămâne stabilit în zona Barcelonei și după încheierea carierei de fotbalist.
Potrivit presei locale, autoritățile din Castelldefels au aprobat recent dezvoltarea unei zone rezidențiale în partea de deal a orașului, unde terenurile vor fi transformate pentru construcții.
Proiectul îi vizează direct pe copiii săi, Thiago, Mateo și Ciro, și presupune o investiție totală estimată la aproximativ 600.000 de euro. Pe lângă ridicarea celor trei case, planul include și modernizarea infrastructurii din zonă, cu utilități precum apă, electricitate, canalizare și telecomunicații, dar și îmbunătățirea accesului rutier către noile proprietăți.
Messi va ceda gratuit o parte din teren pentru comunitate
Argentinianul dorește să pună bazele unei zone cu vegetație mediteraneană pentru comunitatea din zonă, unde se vor planta măslini, carob și migdali. De asemenea, se plănuiește și montarea unui sistem de irigații.
Messi deține nu mai puțin de 10.000 de metri pătrați în zonă, un domeniu pe care l-a extins din aproape în aproape, de-a lungul carierei de fotbalist profesionist. Pe lângă locuința propriu-zisă a familiei, acesta mai dispune și de un teren privat de fotbal, piscină proprie, sală de sport, teren de tenis și zone de agrement.
Lionel Messi nu va reveni curând la Barcelona. Argentinianul și-a prelungit contractul cu Inter Miami până în 2028. Totuși, în înțelegere există clauze care permit o posibilă încheiere mai devreme: Messi ar putea propune rezilierea înțelegerii în 2026, iar clubul în 2027.
Actualitate
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
Duminică, 19 aprilie, Bulgaria organizează noi alegeri parlamentare, a opta rundă electorală din ultimii 5 ani. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev explică pentru „Adevărul” ce forțe politice au șanse să intre în Parlament, modul în care s-a desfășurat campania electorală și mai ales ce promite fostul președinte Rumen Radev, marele favorit pentru a prelua funcția de premier.
Rumen Radev. FOTO: Inquam Photos
După mai mulți ani marcați de instabilitate politică cronică și guverne efemere, bulgarii sunt chemați duminică din nou la urne pentru a-și alege Parlamentul și implicit un nou Guvern.
Cu principala șansă în aceste alegeri pleacă președintele demisionar al țării, Rumen Radev, aflat în fruntea unei alianțe de trei partide, numită „Bulgaria Progresistă”. Potrivit unui sondaj realizat de Centrul de Analiză și Marketing, formațiunea lui Radev se află pe primul loc, cu 32,1% din intențiile de vot în rândul alegătorilor deciși. Acest rezultat s-ar traduce în aproximativ 90 de mandate în viitoarea Adunare Națională, scrie publicația bulgară Novinite.
Pe locul al doilea se situează partidul GERB, cu 19,4%, deci circa 55 de mandate, urmat de alianța „Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democratică” (PP-DB), cotată la 12% și aproximativ 34 de deputați. În continuare, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS) ar obține 11,2% și circa 31 de mandate, în timp ce partidul Renașterea este estimat la 7% și 20 de deputați. Partidul Socialist Bulgar (BSP) ar depăși la limită pragul electoral, cu 4,2% și aproximativ 10 mandate. Mai multe formațiuni rămân sub pragul de intrare în parlament, inclusiv „Moralitate, Unitate, Onoare” (MECH), „Siyanie”, „Măreție” și „Bulgaria Albastră”.
Jurnalistul Vladimir Mitev explică în detaliu această distribuție a forțelor politice.
„Cred că, în mod cert, vor intra în Parlament cinci formațiuni politice. În primul rând, coaliția Bulgaria Progresistă, asociată cu președintele Rumen Radev, care este creditată cu peste 30% din voturi. Apoi, GERB-SDS, formațiunea condusă de Boiko Borisov, afiliată Partidului Popular European, cu un scor estimat între 18 și 20%. Pe locul următor ar fi alianța Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democrată, o formațiune reformistă, anticorupție, cu aproximativ 11–12%. Mai este și DPS – partidul susținut în mod tradițional de minoritatea turcă, dar care este perceput și ca un partid oligarhic, avându-l ca figură centrală pe Delian Peevski. Al cincilea partid este, cel mai probabil, Renaștere, o formațiune suveranistă. Nu este foarte clar dacă Partidul Socialist Bulgar va trece pragul electoral. Unele sondaje îl dau peste 4%, altele sub. În general, ceea ce se observă este că Rumen Radev reușește să absoarbă o parte din electoratul populist sau suveranist, care anterior era distribuit între mai multe partide”, a explicat Mitev.
Economie pro-business, luptă anticorupție și „pragmatism energetic”
Popularitatea mișcării politice grupate în jurul lui Radev se bazează pe o strategie inteligentă și pe mesaje bine calibrate. În loc să lanseze atacuri frontale și zgomotoase, fostul președinte preferă o abordare subtilă, axată pe soluții și reforme economice. Programul politic propus vizează în mod direct destructurarea rețelelor oligarhice. Aceasta este o temă extrem de populară în rândul populației bulgare, o societate obosită de scandaluri de corupție.
Cu toate acestea, pe plan extern, poziția noii coaliții ridică unele semne de întrebare în cancelariile occidentale și la Bruxelles. Anumite mesaje despre resursele energetice rusești sugerează o politică externă cu accente proprii, mai nuanțate.
Aderarea Bulgariei la zona euro nu a dus la dublarea prețurilor, iar inflația este la un minim istoric
„De altfel, Bulgaria Progresistă este, în acest moment, o coaliție de partide existente, deoarece Radev nu a avut timpul necesar să-și înregistreze un partid propriu. Este de așteptat ca pe viitor să facă acest pas. Programul lui Radev este centrat pe lupta împotriva oligarhiei, deși fără a numi explicit ținte. Totuși, se poate deduce că Delian Peevski este una dintre figurile vizate. În același timp, programul este pro-business și nu propune creșteri de taxe, ci mai degrabă un model în care statul sprijină mediul de afaceri, inclusiv în zona IT și financiară. În politica externă, discursul este mai nuanțat. Există semnale de „pragmatism energetic”, care pot fi interpretate ca o deschidere mai mare față de resursele energetice din Rusia, în contrast cu linia europeană de reducere a dependenței”, subliniază Vladimir Mitev
O campanie electorală atipică
Campania electorală nu a fost lipsită de incidente. Poliţiştii au confiscat peste un milion de euro şi au reţinut zeci de persoane. Oamenii legii vorbesc despre rețele organizate, care plătesc alegătorii cu aproximativ 50 de euro pentru un vot la comandă. Premierul interimar avertizează că în circulaţie ar fi şi cantităţi uriaşe de bancnote false, folosite în acelaşi scop. Într-o altă operațiune, Ministerul de Interne a descoperit aproape 15.000 de euro și o listă de nume. Au fost verificate persoane din mediul infracțional, dar şi lideri cunoscuţi ca având influență asupra procesului electoral, precum și proprietari de firme, cu scopul de a preveni votul corporativ.
„Campania, în ansamblu, este una relativ lipsită de confruntări directe. Fiecare partid pare să vorbească mai degrabă cu propriul electorat, decât să încerce să convingă alegătorii altora. În ceea ce privește cumpărarea voturilor, autoritățile par să fi intensificat controalele. Ministerul de Interne a desfășurat operațiuni în mai multe orașe – Ruse, Veliko Târnovo, Sliven, Lom, Kiustendil – și s-a anunțat confiscarea unor sume importante de bani, în jur de un milion de euro, suspectate că ar fi destinate cumpărării de voturi. Există un accent mai mare pe anumite comunități vulnerabile, inclusiv minorități, unde influența DPS a fost tradițional puternică. În același timp, autoritățile au respins acuzațiile de acțiuni selective, afirmând că toate partidele sunt vizate în mod egal”, a explicat jurnalistul bulgar.
Rumen Radev ar putea prelua funcția de premier
În acest moment, ținând cont de proiecțiile făcute pe baza sondajelor de opinie, „Bulgaria Progresistă” ar putea fi polul în jurul căruia ar urma să se formeze o nouă majoritate politică.
„În privința scenariilor post-electorale, există foarte multă incertitudine. Unele sondaje sugerează că formațiunea asociată cu Radev ar putea obține peste 100 de mandate, aproape de majoritatea necesară pentru a guverna singură, dar aceste estimări variază. Cel mai probabil, dacă se va forma un guvern, acesta va presupune o alianță între prima forță politică și unul dintre partidele pro-europene din clasament. Există însă și scenarii în care nu se ajunge la o înțelegere și se ajunge la alegeri anticipate. De asemenea, există ipoteza că Partidul Socialist Bulgar ar putea sprijini un guvern condus de Radev, dacă va intra în Parlament”, a afirmat Vladimir Mitev.
Alegerile parlamentare de duminică au o miză colosală pentru viitorul statului bulgar, dar și pentru echilibrul european. O Bulgaria stabilă, predictibilă și puternică din punct de vedere economic este absolut esențială pentru întreaga regiune a Balcanilor și a Mării Negre.
Doar șapte zile de meditație îți pot crește semnificativ șansele de a-ți aminti să faci un lucru la momentul potrivit, fără niciun reminder, arată un studiu recent.
Sursă foto: Pixabay
De altfel, ideea că atenția îți modelează memoria este un principiu de bază în tradițiile vechi, confirmat acum și de neuroștiință. De exemplu, în tradițiile orientale există o regulă simplă: „unde este atenția, acolo este și energia”. Practicanții sunt antrenați să își observe respirația și să reducă „zgomotul mental”, tocmai pentru că distragerea constantă era văzută ca o slăbiciune a minții.
Instrucțiunile pentru antrenarea atenției apar în unele dintre cele mai vechi texte budiste. În Ānāpānassati Sutta (unul dintre cele mai vechi texte budiste, atribuit tradiției budiste timpurii) și Satipaṭṭhāna Sutta, tehnica este descrisă destul de simplu. Practicantul se așază, își ține corpul drept și își concentrează atenția asupra respirației, observând conștient fiecare inspirație și expirație, potrivit materialelor puse la dispoziție de proiectul independent SuttaCentral, o inițiativă non-profit coordonată de călugărul Bhante Sujato din Australia, care traduce manuscrise străvechi din pali, chineză sau tibetană.
Textele descriu această practică drept un exercițiu de cultivare a atenției, al observării corpului, senzațiilor, minții și proceselor mentale. În Satipaṭṭhāna Sutta apare chiar și o formulare remarcabilă: cine dezvoltă această practică „în acest fel” timp de șapte zile poate ajunge la transformări profunde ale minții. Desigur, limbajul este unul spiritual, nu psihologic, însă ideea de bază rămâne recognoscibilă: atenția susținută schimbă felul în care funcționează mintea.
Ce arată știința despre ceasul tău intern
Faptul că această tehnică funcționează a fost demonstrat recent și în laborator. Într-un studiu publicat în jurnalul Consciousness and Cognition, o echipă de cercetători a vrut să vadă dacă meditația ne poate salva de povara alarmelor nesfârșite de pe telefon, relevă un material publicat de curând în Psy Post.
În psihologie, capacitatea de a-ți aminti să faci ceva la o oră exactă se numește memorie prospectivă bazată pe timp. Este un efort mental epuizant. Spre deosebire de momentul în care îți sună alarma (un stimul extern), aici trebuie să te bazezi exclusiv pe ceasul tău intern, în timp ce jonglezi cu alte activități zilnice.
Pentru a testa acest lucru, cercetătorii au împărțit 95 de studenți în două grupuri. Primul grup a practicat meditația zilnic, timp de o săptămână, concentrându-se exclusiv pe respirație. Dacă mintea le fugea, erau instruiți să o aducă blând înapoi în prezent. Celălalt grup și-a petrecut timpul citind.
Rezultate vizibile când ești deconectat de la ecrane
La finalul săptămânii, toți au fost supuși unui test pe calculator care le-a solicitat la maximum atenția. În timp ce rezolvau o sarcină vizuală rapidă, trebuiau să își amintească să apese o tastă exact la interval de un minut.
Când participanții au avut voie să se uite la ceas de câte ori au vrut, ambele grupuri s-au descurcat la fel de bine (cu o rată de succes de 75%). Însă lucrurile s-au schimbat dramatic atunci când li s-a permis să vadă cât timp a trecut o singură dată pe minut.
Aici s-a văzut efectul meditației. Fără acces constant la ecran, grupul care a meditat a reușit să apese tasta la momentul potrivit în 52% din încercări, în timp ce grupul de control abia a atins 28%.
Milioane de oameni cer sfaturi medicale inteligenței artificiale. Cum poate fi de folos ChatGPT
Autorii studiului, Mingyuan Wang și Yunfei Guo, citați de Psy Post, susțin că, fără un ceas la îndemână, concentrarea pe momentul prezent i-a ajutat să evalueze câte secunde s-au scurs.
Mai mult, cercetătorii au observat că exercițiile de mindfulness nu le-a consumat energia pentru sarcina principală, ci, dimpotrivă, le-a extins resursele mentale disponibile.
Așadar, data viitoare când simți că îți scapă lucrurile de sub control și uiți detalii esențiale, soluția s-ar putea să nu fie o nouă aplicație de productivitate. Poate că tot ce trebuie să faci este să te oprești, să îți asculți respirația și să îți aduci mintea înapoi în prezent.
Nu doar că nu uiți, dar îți eliberezi mintea
Dacă te întrebi cum de un simplu exercițiu de respirație poate avea un impact atât de mare, răspunsul vine din zeci de alte cercetări clinice. Potrivit unei ample revizuiri a studiilor din psihologie, s-a demonstrat deja că mindfulness-ul antrenează memoria de lucru, atenția susținută și scade rata erorilor cognitive.
Atunci când îți obișnuiești mintea să nu mai fugă după o mie de gânduri în același timp (acel zgomot mental epuizant), eliberezi, practic, „spațiu”. Astfel, creierul tău capătă resursele necesare nu doar să își amintească când trebuie să faci un anumit lucru, ci și cum să o facă fără stres.
Așadar, data viitoare când simți că îți scapă lucrurile de sub control și uiți detalii esențiale, soluția s-ar putea să nu fie o nouă aplicație de productivitate sau o altă agendă. Poate că tot ce trebuie să faci este să te oprești, să îți asculți respirația și să îți aduci mintea înapoi în prezent.
Cum să meditezi: Instrucțiunile originale, vechi de mii de ani
Dacă tot vorbim despre meditație ca formă de antrenament al memoriei și atenției, cum se face, mai exact, corect?
Dincolo de zecile de aplicații și metode promovate astăzi, instrucțiunile originale din Satipaṭṭhānasutta (unul dintre cele mai vechi texte budiste privind meditația, tradus de arhiva independentă SuttaCentral) sunt extrem de simple. Aici, atenția pe respirație este prezentată ca baza întregii practici.
Iată cum arată tehnica de bază, redată clar din textele vechi:
1. Așază-te într-un loc liniștit
Găsește un loc în care să nu fii întrerupt. Stai cu spatele drept și adu-ți atenția exclusiv în momentul prezent.
2. Nu controla, doar observă
Regula de aur este să nu privești respirația ca pe un obiect de concentrare forțată, ci pur și simplu să fii conștient de ea. Nu încerca să respiri într-un anume fel. Dacă inspiră adânc, fii conștient că inspiri astfel. Dacă respiri scurt și superficial, fii conștient de asta.
Paradoxul despărțirii de sărbători: de ce idealizăm relația tocmai când ne simțim mai singuri și cum ne putem proteja
3. Ancorează-ți corpul
Pe măsură ce mintea ți se liniștește, respirația ta va deveni tot mai subtilă. Următorul pas este să fii conștient/ă de corpul tău ca un întreg pe durata fiecărei respirații, lăsând tensiunea fizică să dispară.
4. Renunță la analiză și etichetare
În meditație, nu ai nimic de rezolvat. Nu trebuie să judeci nici senzațiile fizice, nici gândurile. Așa cum observi aerul, învață să observi dacă în mintea ta este agitație, dorință sau plictiseală, și apoi lasă-le să treacă. „Liniștirea proceselor mentale” apare fix atunci când încetezi să te mai agăți de fiecare gând.
Potrivit aceluiași text străvechi, nu ai nevoie de zeci de ani pe care să-i petreci pe vreun munte ca să vezi rezultate. Efectele clare de eliberare a minții (și deci, de recăpătare a clarității mentale) apar chiar și după 7 zile de practică zilnică riguroasă. Ceea ce este exact perioada de timp după care cercetătorii chinezi de astăzi au observat îmbunătățiri pe testele de laborator.
Nu te costă nimic, nu ai nevoie de un echipament special și, cel mai probabil, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-ți îmbunătăți memoria astăzi.
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
Familia Messi este stabilită din 2009 în Castelldefels, o localitate liniștită de lângă Barcelona, situată aproape de mare și cunoscută pentru zonele...
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
Duminică, 19 aprilie, Bulgaria organizează noi alegeri parlamentare, a opta rundă electorală din ultimii 5 ani. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev...
Uiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
Doar șapte zile de meditație îți pot crește semnificativ șansele de a-ți aminti să faci un lucru la momentul potrivit,...
NIBIRU: 90 de artiști și festivaluri noi, în cel mai mare anunț de până acum, dezvăluit într-un live-maraton de 5 ore
Ja Rule, The Martinez Brothers, Eve, Clean Bandit și Haddaway, printre noii headlineri anunțați Pe 16 aprilie, NIBIRU a dus...
Traduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
Căutați o soluție rapidă pentru a traduce un document din engleză în română? Fie că pregătiți un dosar de studii,...
Cele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
Rândul lui Adrian Mutu (47 de ani) pe banca tehnică a echipei naționale de fotbal a României pare să nu...
Donald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
Preşedintele SUA Donald Trump a minimalizat durata războiului în curs cu Iranul, la un eveniment de campanie desfăşurat joi, comparând...
-
Actualitateacum 3 zileAr putea impune Iranul taxe de tranzit pentru Strâmtoarea Ormuz? Trump ar fi de acord cu o condiție
-
Actualitateacum 3 zileVacanțele de vară, incerte. Temeri privind creșterea prețului biletelor de avion și anularea unor zboruri
-
Actualitateacum 2 zile„Potențiale ținte pentru Rusia”: Ministerul rus al Apărării a publicat o listă a companiilor europene care ar produce drone pentru Ucraina
-
Actualitateacum 2 zile
Donald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
-
Actualitateacum 2 zileCE analizează ajutorul de stat acordat de România pentru retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă
-
Actualitateacum o zi
Traduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
-
Actualitateacum o zi
Cele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
-
Actualitateacum 2 zileIluzia iubirii la un „swipe” distanță. Cum a crescut apariția aplicațiilor de dating rata divorțurilor