Arta pianisticii legendarei Elisabeth Leonskaja demnă de Festivalul internațional George Enescu

0
50

Printre artiștii invitați să evolueze în cadrul ediției 2019 a Festivalului Internațional „George Enescu” s-a aflat și celebra pianistă Elisabeth Leonskaja, care a susținut un concert memorabil în data de 8 septembrie la Ateneul Român. Aceasta a fost acompaniată de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Viena dirijată de maestrul  Horia Andreescu. Pianista interpreta partitura solistică a Concertului numărul cinci „Imperialul” de Ludwig van Beethoven.

Pe Elisabeth Leonskaja am avut prilejul de a o asculta și în edițiile trecute ale prestigiosului festival de la București.Pianista de origine georgiană Elisabeth Leonskaja este una dintre cele mai importante artiste ale artei muzicale culte internaționale.A fost mereu emoționată de rememorarea venirii sale prin Romania. De altfel, participarea la Concursul International „George Enescu” in anul 1964 a prilejuit obtinerea Premiul I la sectiunea de pian.

Acest moment este unul aparte iar, intr-un interviu exclusiv care a făcut parte din campania „Romania conteaza” (din 2014) a rememorat :
Aveam 18 ani cand am venit prima data la Bucuresti ca sa particip la Concursul Enescu. Si de fiecare data cand vin in Romania si intru in sala Ateneului Roman, amintirile se intorc. Au trecut 50 de ani de-atunci. Ma simt si acum o incepatoare, o participanta la Concurs, spune Elisabeth Leonskaja.

Concertul de duminică după-amiază a relevat deplina maturitate, stăpanire de sine si maxim artistic al acestei venerabile doamne.Legendara pianista e considerata „ultima mare doamna a scolii ruse” si a fost apropiata legendarului Sviatoslav Richter, alaturi de care a si performat multe opusuri camerale si solistice.

Concertul este structurat în trei părți:

  1. Allegro în Mi bemol major
  2. Adagio un poco mosso în Si major
  3. Rondo: Allegro ma non troppo în Mi bemol major

La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este amplă, având o durată de aproximativ 20 de minute , doar Concertul pentru vioară are cea mai lungă primă parte, de 25 de minute.

Prima parte este plină de transformări tematice complexe. Când pianista a introdus prima temă a materialul expozițional repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate, inefabilul a părut să coboare din Rotonda Atheneului bucureștean.După introducere, partea a fost admirabil reliefată de structura de sonată cu trei teme pentru un concert, oarecum atipic pentru Beethoven.

Demn de remarcat a fost și introducerea orchestrală – o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua expunere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuozistică la final care a aparținut exclusiv titratei pianiste. Se poate aminti faptul că acest artificiu componistic l-a utilizat Beethoven mai rar, dar a procedat astfel în acest concert dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven .Coda de finalul părții a fost impresionantă, destul de lungă și din nou, tipică pentru Beethoven, atunci cand utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie strălucitoare.

A doua parte a fost expusa în tonalitatea Si major, în contrast evident, pe deplin standardizat cu prima parte. Lirismul si acea calmitate, acele linii expresive și reflexive ale pianului solo s-au ingemanat cu acompaniamentul, dialogul orchestral. Tranziția spre partea a treia s-a realizat fără întrerupere când fagotul solo a coborat un semiton de la Si la Si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de Mi bemol.

Ultima parte a concertului este un rondo brillant.Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de repetarea orchestrei.Pianista Elisabeth Leonskaja a relevat sensurile profunde ale acestei muzici cu caracter sărbătoresc, găsind cele mai potrivit, subtile  nuanţe sonore pentru a da viaţă acestui opus majestuos.

A fost atât de frumos și nu doar interpretat academic, dar fiecare dintre cei prezenti a reusit sa ia pulsul muzicii și fiecare a redescoperit bucuria căci acesta e secretul muzicii clasice, de parcă la fiecare ascultare ar fi…prima.

M-am lăsat purtat în transă, abia la final mi-am revenit,Am aplaudat sincer, cu zâmbet larg și nu cred că purtam singurul zâmbet, deoarece legendara interpreta, venerabila doamna Elisabeth Leonskaja a oferit bis-uri melomanilor.

Concluzia a fost una impresionantă. Arta pianisticii cunoaște alte momente de excepție prin versiunea acestui concert oferit. Deşi la fel de statuar în construcţie, acest concert compus la 10 ani distanţă de primul (1808 s-a potrivit încă şi mai bine cu natura afectiv-intelectuală şi cu viziunea interpretativă a solistei. Pe lângă structurile monolitice cu aspect de granit de factură simfonică, tipice creaţiilor lui Beethoven, pe lângă asperităţi sonore şi nelinişti interioare, muzica proiectată în tonalitatea Mi bemol major-ului a beneficiat de o plasticitate, de modulaţii timbrale flexibile, de diferenţieri evidente între forţa şi fineţea sunetelor, între intensitatea lor şi replierea aceloraşi în zona purităţii interpretative.

M-am bucurat din plin de aceste clipe iar senzatia de dupa audierea :Imperialului“ m-a condus spre sfere puternic împletite de virtuozitatea debordantă a pianistei.Am rămas captivat de cantabilitatea frazelor cizelat arcuite şi tensiuni atenuate, în favoarea volatilităţii discursului muzical şi al menţinerii continuităţii , a coerenţei lui.

Celebra pianistă a oferit cu generozitate și o altă piesă celebră din repertoriul pianistic de concert, o mișcare alertă din Sonata a șasea al aceluiași compozitor, interpretată cu foarte mult bun gust și spirit.

Sursa foto : https://radioromaniacultural.ro,Leonskaja Official site, Despre Opera,https://www.amosnews.ro

Această prezentare a fost oferită de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor șef al platformei media independente Criteriul Național

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here