Nelson Freire și Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg au adus acea notă tradițională plină de rafinament în concert la Sala Palatului

0
713

Programul zilei de 18 Septembrie s-a încheiat cu un spectacol din seria Mari orchestre ale lumii. De la ora 20:00, pe scena de la Sala Palatului, a avut loc concertul Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg, la pupitrul căreia s-a aflat dirijorul Vassily Sinaisky. În program am ascultat un program ce a inclus cel de-al patrulea concert pentru pian și orchestră în sol major op. 58, de Ludwig van Beethoven și Prima Simfonie în Re Major de Gustav Mahler. Solistul serii a fost redutabilul pianist brazilian Nelson Freire.

Istoria Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg debutează în anul 1931 și timp de mai bine de două decenii, activitatea ei a fost strâns legată de cea a Radio-ului din Leningrad. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Orchestra Simfonică a Radio Leningrad a fost singura orchestră care a rămas în orașul asediat. În pofida faptului că în prima și cumplita iarnă din timpul Războiului, orchestra nu a mai putut cânta, prin eforturi aproape supra-omenești, în august 1942, sub bagheta lui K.Eliasberg, orchestra a interpretat la Leningrad premiera Simfoniei a șaptea a lui Șostakovici.

În actualitate, criticii susțin că „interpretarea Orchestrei Filarmonice din Sankt Petersburg poate fi numită extrem de autentică: se pare că muzicienii au moștenit de la generația mai veche tradiția clasică de interpretare orchestrală tipică Simfoniei din Leningrad” (Tianjin Daily, 2015).

În anul 1953, orchestra a primit statutul de Filarmonică și a avut primele turnee în străinătate (Finlanda). Între 1962-1963, I.Stravinsky și B.Britten au ales să își interpreteze propriile compoziții cu Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg. În anii 60, orchestra i-a avut ca soliști pe S. Richter, E. Gilels, I. Stern, Y. Marhinhin, D. Oistrakh, M. Rostropovici, D. Șostakovici și a obținut recunoaștere extinsă în străinătate.

În anii 1970, Orchestrei i s-a acordat și titlul de „Academică”. Sunt anii în Orchestra interpretează în premieră lucrări de Handel, Mahler, Richard Strauss, Debussy, Ravel, Scriabin, Schreker, Honegger, Tippett, Orff, Dutilleux, Arvo Pärt, Schnittke, Nono, Ligeti, Adams, Crumb, Piazzolla. Tot acum, Orchestra a înregistrat toate simfoniile lui Beethoven și Schubert, Ceaikovski și Rachmaninov, Ravel și Britten.

În prezent, orchestra colaborează în diverse proiecte cu dirijorii: N.Järvi, A.Katz, D.Kitaenko, V.Chernushenko, Y.Simonov, V.Fedoseyev, A.Lazarev, E.Serov, R.Barshai, J.Domarkas, R.Martynov, V.Ziva, E.Klas, P.Kogan, M.Shostakovich, V.Sinaisky, S.Sondeckis, A.Titov, M.Rostropovich, P.Berglund, J.C.Casadesus și YPTortelier; compozitorii: Gyorgy Ligeti și Krzysztof Penderecki; soliștii G.Sokolov, N.Gutman, E.Virsaladze, Y.Bashmet, V.Tretyakov, J.Lill, J.Ogdon, R.Holl și F.Kempf.

Orchestra Filarmonicii din St. Petersburg este invitată regulat la festivaluri internaționale de prestigiu în Europa, Asia și America. În ultimele trei sezoane, a avut turnee în U.K., Israel, precum și Finlanda și China.

 

Maestrul Vassily Sinaisky este un muzician complet, dirijor experimentat și pianist. A fost dirijor principal al BBC Philharmonic Orchestra, unde deține și titlul de dirijor emerit, Director Musical și dirijor al Teatrului Balșoi, al Orchestrei Naționale de Stat a Rusiei, director și dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii din Moscova, dirijor principal al Orchestrei Filarmonice a Olandei, al Orchestrei Filarmonice din Malmo și al Orchestrei Filarmonice a Letoniei. A vizitat pentru prima oară România în anul 2014 când a dirijat Orchestre National de France și a revenit anul trecut, la pupitrul orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, în cadrul concertului de gală al finalei de vioară a Concursului Internațional „George Enescu”.

Pianist de o mare sensibilitate, brazilianul Nelson Freire a fost un talent precoce. A fost recompensat cu Premiul I la Concursul Internațional de Muzică Vianna da Motta, din Lisabona și i s-a decernat Medalia Dinu Lipatti și Medalia Harriet Cohen – Londra. În 2001, a prezidat juriul pentru competiția Marguerite Long de la Paris, iar debutul său la The Proms a avut loc în august 2005. Pe cât de talentat, pe atât de discret, Freire tinde să evite lumina reflectoarelor, publicitatea și interviurile.

Freire a înregistrat cu Sony / CBS, Teldec, Philips și Deutsche Grammophon. Discografia sa numără înregistrări cu concertele de pian ale lui Liszt, alături de Filarmonica din Dresda. Freire a semnat un contract exclusiv cu Decca, primul rezultat fiind înregistrarea lucrărilor lui Chopin, recompensată cu Diapason d’Or, un premiu „Choc” al publicației Monde de la Musique, notarea cu „10 ”din partea revistei Répertoire și cu mențiunea „recomandat”din partea Classica. Tot cu Decca, a înregistrat concertele de pian ale lui Brahms, alături de Orchestra Gewandhaus, dublu album recompensat cu premiile Classic FM și Gramofon, în 2007. Cu albumul Decca – Harmonies du Soir, a marcat bicentenarul nașterii lui Liszt, în 2011. A înregistrat, de asemenea, muzică de pian brazilian pentru Decca.

Validitatea și spontaneitatea acestui venerabil pianist au dăruit acest opus beethovenian-Concertul al patrulea pentru pian și orchestră cu  interpretare magistrală.Stilul controlat, total academic al pianistului Nelson Freire au transformat acest concert cunoscut și datorită greutății sale conceptuale într-un adevărat giuvaer.

Cele trei părți ale concertului au avut acea profunzime, acea indisolubilă și prețuită legătură organică cu care venerabilul pianist brazilian le-a prezentat publicului prezent la Sala Palatului.

Uralele prelungite și binemeritate au răsplătit prestația acestui legendar pianist care, cu bunăvoința caracteristică a oferit ca bis Melodia de Gluck,într-o stare de spirit înaltă.

După pauză, Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg a oferit o versiune interpretativă a Primei Simfonii a lui Gustav Mahler-supranumită „Titanul.”

Simfonia este compusă pentru orchestră mare de aproximativ 100 de muzicieni. Spre deosebire de simfoniile sale ulterioare, Mahler nu utilizează întreaga forță orchestrală în fiecare parte. Câteva părți sunt utilizate doar în ultima parte, în special pentru instrumentele de suflat din lemn și alămuri.

În forma finală, lucrarea are patru părți.

Prima parte-Langsam, schleppend (Încet, tărăgănat) – Immer sehr gemächlich (Foarte restrâns pe tot parcursul) în Re major

Partea a doua-Kräftig bewegt, doch nicht zu schnell (Puternic, dar nu prea repede) – Recht gemächlich (Restrâns), un trio – un Ländler

Partea a treia-Feierlich und gemessen, ohne zu schleppen (Solemn și cu măsură, dar nu tărăganat) – Sehr einfach und schlicht wie eine Volksweise (Foarte simplu, ca și când ar fi o melodie folclorică) – Wieder etwas bewegter, wie im Anfang (Ceva mai puternic, ca la început) – un marș funebru bazat pe melodia pentru copii „Frère Jacques”

Partea a patra-Stürmisch bewegt – Energisch (Furtunos și agitat – Energic)

Părțile sunt aranjate în forma tipică de patru părți. De regulă, Menuet-Trio-ul este a treia parte iar partea lentă este a doua dar Mahler le-a schimbat, ceea ce a fost efectuat de câteva ori și de Beethoven. Tonalitățile sunt Re major pentru prima parte, La major pentru a doua, Re minor pentru a treia și Fa minor pentru ultima, finalul fiind în Re major. Utilizarea tonalității Fa minor pentru ultima parte a fost schimbare dramatică de la utilizarea convențională.

Am rămas plăcut impresionat de introducerea celei de-a treia părți ce a inclus solo-ul de contrabas interpretând o versiune a melodiei „Frère Jacques” .Este una dintre puținele lucrări simfonice care să utilizeze instrumentul într-o asemenea manieră.

Gustav Mahler a flosit melodia, pe care el o citează sub numele de „Bruder Martin”, schimbată din tonalitate majoră într-una minoră, dând astfel piesei un caracter de marș funebru. Schimbarea în minor nu este o invenție a lui Mahler după cum s-a tot crezut adesea ci mai degrabă astfel era interpretată melodia în Austria sfârșitului de secol XIX, început de secol XX.

Aplauzele publicului au fost o mărturie elocventă a aprecierii muncii de prezentare a acestei frumoase și mult gustate de public a acestei simfonii ,cu adevărat speciale și inspirate.

Sursa foto:https://google.com

Această cronică a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media independente Criteriul Național

 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here