Actualitate
Materialul semincer care poate fi semănat în sărătură, are înveliş organic din mătase şi bacterii generatoare de azot
Testele au arătat că aceste seminţe se pot dezvolta cu succes, inclusiv în soluri sărăturate în care materialul semincer netratat nu ar fi putut germina. Astfel, consideră cercetătorii MIT, acest proces care nu este deloc costisitor şi nu necesită echipament specializat, ar putea deschide noi orizonturi în ceea ce priveşte agricultura practicată în zone cu suprafeţe arabile dificil de gestionat, afirmă cei de la Science Daily.
Rezultatele cercetării au fost publicate recent în jurnalul PNAS, într-o lucrare semnată de Augustine Zvinavashe şi de Hui Sun, respectiv de coordonatorul de lucrări post-doctorale Eugen Lim şi de profesorul de inginerie civilă şi de mediu, Benedetto Marelli.
Cercetarea a apărut pe fondul studiilor anterioare ale lui Marelli, orientate către utilizarea mătăsii ca adjuvant menit să crească viaţa la raft a materialului semincer destinat producţiei de culturi agricole.
„Când mă ocupam de cercetările pe acest segment, m-am oprit asupra biofertilizanţilor cu aport de nutriţional pentru soluri”, a afirmat profesorul Marelli. Aceşti fertilizanţi folosesc microbii care trăiesc în simbioză cu anumite plante şi care transformă azotul din aer într-o formă care poate fi uşor integrată de plante.
Nu numai că vorbim de un generator natural de azot pentru plante, dar soluţia aceasta combate problemele apărute la tratamentele clasice cu fertilizanţi.
„Una dintre cele mai mari probleme cu fertilizanţii pe bază de azot este aceea că ei au un impact serios asupra mediului, ca urmare a consumului mare de energie destinat producţiei acestora. Aceşti fertilizanţi artificiali au, totodată, un impact negativ asupra calităţii solului”, potrivit precizărilor sursei citate.
Chiar dacă aceste bacterii fixatoare de azot apar în mod natural în solurile de pe mapamond, diferite ca varietăţi în funcţie de regiuni, acestea sunt greu de întreţinut în afara mediului lor de cultură, şi anume solul. Însă, mătasea poate păstra intact materialul biologic în cauză, aşa că Marelli şi echipa sa au decis să încerce soluţia şi pe bacteriile fixatoare de azot, mai exact pe rizobacterii.
„Ne-a venit ideea să le folosim (n.r. – rizobacterii) în acoperirea integrală a materialului semincer, iar odată ce acesta fost semănat, bacteriile să fie resuscitate”, a continuat sursa citată. Testele preliminare nu au generat rezultate satisfăcătoare, astfel că bacteriile nu erau păstrate în condiţii optime pentru a supravieţui.
„Drumul mătăsii” până în pământ, „pavat” cu trehaloză
În acel moment de impas, Zvinavashe a venit cu ideea să fie adăugat un nutrient special în mixul de acoperire, şi anume trehaloza, un dizaharid folosit de anumite organisme pentru a supravieţui în medii sărace în umiditate. Mătasea, bacteriile şi trehaloza au fost amestecate cu apă, sub formă de suspensie, iar cercetătorii au îmbăiat seminţele în acest mix pentru a genera o acoperire integrală a acestora. Ulterior, seminţele au fost folosite atât în facilităţile de cercetare din cadrul MIT, cât şi în cele ale Universităţii Politehnice Mohammed VI din Ben Guerir, Maroc.
„S-a dovedit că tehnologia funcţionează de minune”, a precizat Zvinavashe, citată de Sciencedaily.com.
Plantele rezultate, susţinute de producţia de fertilizant natural generat de bacterii, s-a dezvoltat mult mai bine decât cele crescute din seminţe netratate, chiar dacă vorbim de soluri neproductice din punct de vedere agricol.
În practică, aceste tratamente ale materialului semincer pot fi aplicate fie prin înmuiere, fie prin pulverizare, afirmă cercetătorii. Fiecare dintre cele două procese poate fi făcut în condiţii normale de temperatură şi de presiune.
„Procesul este rapid, uşor şi poate fi cuantificat, astfel încât să le permită atât fermelor mari, cât şi cultivatorilor neexperimentaţi să se folosească de această tehnologie”, a precizat la rândul său, Zvinavashe.
Seminţele pot fi înmuiate pentru câteva secunde, iar mixul generează o acoperire de doar câţiva microni.
„Mătasea obişnuită folosită de cercetători este solubilă în apă, astfel că imediat ce materialul semincer este încorporat în sol, bacteriile sunt eliberate”, a mai precizat Marelli.
Chiar şi aşa, noua formă de înveliş organic furnizează îndeajuns de multă protecţie şi nutrienţi pentru a permite materialului semincer să germineze în soluri cu niveluri de salinitate care, în mod normal, ar bloca o dezvoltare normală.
„Semănăm în soluri din care, în mod normal, nimic nu răsare”, a mai precizat cercetătorul.
În mod normal, rizobacteriile generează fertilizant pentru leguminoase, cum sunt fasolea şi năutul, două culturi pe care s-au focusat şi cercetătorii. Însă, adaugă specialiştii, tehnologia poate fi adaptată şi altor tipuri de culturi, parte din abordarea actuală a echipei.
„Există o cerere mare de reorientare a utilizării rizobacteriilor şi către culturi, în afară de leguminoase”, a punctat Marelli. O soluţie în acest sens ar fi modificarea genetică a bacteriilor şi a plantelor, a amândurora sau, poate, chiar nu va mai fi nevoie de aceste procese costisitoare.
„Abordarea noastră este una aproape agnostică în ceea ce priveşte plantele şi bacteriile. (…) Ar fi fezabil să stabilizăm, încapsulăm şi să livrăm [n.r. – rizobacteriile] în sol, astfel încât acestea să devină viabile şi pentru germinarea altor plante”, a mai punctat el.
Chiar dacă ţintită pe leguminoase, metoda ar putea însemna mult pentru diferite regiuni cu multiple zone de teren sărăturat.
„Şi spunem asta bazându-ne pe determinarea şi deschiderea colegilor din Maroc”, a mai afirmat Marelli.
Următorul pas pe care îl vor întreprinde cercetătorii este de a dezvolta noi sisteme de tratament la sămânţă. Acestea nu numai că ar proteja materialul semincer de soluri sărăturate, dar le-ar face şi rezistente la secetă prin aplicarea de adjuvanţi care aderă la sămânţă şi absorb umiditatea din pământ.
Între timp, în 2020, echipa va demara procesul de însămânţări pe diverse terenuri din Maroc. Şi asta deoarece rezultatele obţinute au fost în condiţii de mediu controlat.
Cercetarea a fost finanţată în parte de Universitatea Politehnică Mohammed VI, prin programul de cercetare al MIT, Oficiul de Cercetare Navală, respectiv de către Office of the Dean for Graduate Fellowship and Research.
În România, în Insula Mare a Brăilei (IMB), pol de cercetare agricolă aplicată, echipele de specialişti conduse de ing. Lucian Buzdugan favorizează activitatea microbiană din sol, cultivând specii de leguminoase precum soia şi lucerna. Datorită bacteriilor fixatoare de azot, acestea utilizează azotul din aerul de la nivelul rădăcinilor, lasă apoi în sol însemnate cantităţi de azot biologic nepoluant.
Sursa foto: MIT
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 3 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 3 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Uncategorizedacum 3 zileHONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme
-
Sanatateacum 2 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele







