Actualitate
ATITUDINE. Cum a fost regizorul Andrei Șerban ”alungat” din SUA + motivul demisiei de la Universitatea Columbia: ”Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Andrei Șerban rămâne fidel unui principiu pe care l-a făcut public, cu mai multă vreme în urmă, considerând că regizorul este ”un fel de locțiitor al lui Dumnezeu în creație”. Și, firește, întreaga sa activitate artistică a gravitat în jurul acestui incitant principiu de viață, încă din clasa a VII-a, atunci când a regizat ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, sau clasa XI-a – când a pus în scenă ”Năpasta” și a interpretat rolul lui Ion Nebunul.
Efervescent și vizionar, Andrei Șerban a fost supranumit – în acea perioadă a începuturilor artistice – ”copilul teatrului românesc”. Tatăl său ar fi dorit ca Andrei să urmeze Literele sau Filozofia, însă pasiunea și-a spus cuvântul. A fost admis la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, inițial alegând secția ”Actorie”. Profesorii săi, Ion Finteșteanu și Sanda Manu, au avut ”ochi” și pentru ”talentul din spatele talentului”, am putea spune, așa că l-au îndrumat pe Andrei Șerban către ”Regie”. Iar tânărul student i-a ascultat.
Așa se face că viitorul mare regizor a absolvit – în anul 1968 – Institutul de Teatru și Cinematografie din București, secția Regie, la clasa Radu Penciulescu. Din acel moment, cariera sa a cunoscut o pantă ascendentă permanentă, iar Andrei Șerban s-a poziționat – prin tot ceea ce a realizat, de-a lungul timpului, și prin numeroasele premii obținute – în compania selectă a marilor regizori ai lumii.
Andrei Șerban: ”Teatrul este un loc unde venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem…”
Andrei Șerban a oferit o definiție perfectă a teatrului, anume aceea că devine locul unde oamenii se pot vedea în oglindă, exact așa cum sunt ei. Este vorba despre viața fiecăruia, reflectată pe scenă de actorii care pot atinge ”esențialul” și oferă ”claritate” atunci când subiectul delicat ”noi înșine” este adus în discuție.
„Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viaţă, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esenţial şi mai clar decât ce putem vedea noi înşine despre noi”, afirmă Andrei Şerban.
Dar, pe lângă activitatea artistică desfășurată la superlativ, Andrei Șerban a fost și este un dascăl, iar CV-ul său vorbește de la sine despre universitățile de prestigiu care l-au primit cu brațele deschise pentru a împărtăși studenților experiența sa formidabilă – Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University – New York – sau Paris Conservatoire d”Art Dramatique.
”Andrei Șerban, alungat din America!”
După 27 de ani în care le-a oferit studenților puncte de reper extraordinare care aveau la bază propria experiență artistică, Andrei Șerban a decis să demisioneze de la Universitatea Columbia, iar motivele care au dus la această neașteptată ”ruptură” au fost devoalate de regizor, la sfârșitul anului trecut, în emisiunea ”Profesioniștii”, moderată de Eugenia Vodă la TVR.
După această emisiune, ceea ce a spus Andrei Șerban a fost preluat de presa de peste Ocean, iar foarte multe publicații au titrat: ”Andrei Șerban, alungat din America!”
”Puteam să fiu profesor la Columbia 100 de ani. Nu mă dădea nimeni afară. Aveam o statură de profesor emerit, pe viață ești considerat un profesor de excepție pentru că ai avut rezultate extraordinare în învățământ și în cariera ta și poți fi acolo titular pe viață. În epoca Trump, dreapta e foarte radicală, stânga e foarte radicală. Universiățile, în America, sunt – de obicei – de stânga. Columbia (n.red. – universitatea) este un fel de socialism care merge spre comunism. Spre o nouă formă de comunism. Nu exagerez… ”
Andrei Șerban
A fost o decizie-șoc luată de regizor, însă această decizie a avut ca ”fundație” temeinică însăși viața și principiile pe care și le-a asumat Andrei Șerban. Iar atunci când s-a văzut pus în fața încălcării acestor principii de viață, regizorul a preferat demisia, nu compromisul. Andrei Șerban consideră că sintagma politically correct s-a transformat într-un ”icter galben al Americii”, iar experiența pe care a trăit-o, la un moment dat, l-a determinat să creadă că se află, din nou, ”în comunism”.
”Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii. Am fost chemaţi noi, profesorii de la Şcoala de Actorie, în care eu eram şeful Şcolii de Actorie, şi ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajăm un profesor nou, pentru că cineva se pensionase şi rămânea un loc liber. (…) Ne-a spus decăneasa Şcolii de Artă că suntem prea mulţi profesori de culoare albi, prea mulţi profesori bărbaţi, heterosexuali şi este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferinţă o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine iar dacă este un bărbat de preferinţă să fie portorican sau de culoare”
Andrei Șerban
«Sigur nu poate fi cineva cum eşti tu, Andrei», mi s-a spus, «un bărbat care a fost căsătorit, care eşti heterosexual şi care ai copii»“, a povestit Andrei Şerban explicând faptul că ”s-a adeverit că cineva care era foarte, foarte bun, nu a fost luat şi a fost luat altcineva, care era o persoană gay, de culoare. Ăsta a fost deja un punct în care am simţit că iau o decizie contra voinţei mele şi că sunt necinstiti şi că eu sunt şeful comisiei şi că eu accept ceva pentru ca mi se spune, pentru că mi se ordonă. Mă simţeam iar în comunism”, spune regizorul Andrei Șerban.
”Eu sunt necinstit faţă de mine însumi dacă fac asta. Mi-am oferit demisia şi am plecat”
Andrei Șerban a povestit, de altfel – fără rețineri, fără a apăsa pe o ”pedală” emoțională, ci doar insistând asupra capacității sale de a discerne și de a ”citi” un actor -, și întâmplarea care l-a determinat să demisioneze de la Universitatea Columbia.
Un băiat transsexual s-a prezentat, în timpul audițiilor, în fața lui Andrei Șerban, spunându-i acestuia că a pregătit ”monologul Julietei” din piesa ”Romeo și Julieta”. Iar reputatul regizor și profesor român, pornind de la premisa că ”Julieta, o fată de 14 ani, este puritatea întrichipată”, mărturisește că nu l-a putut ”vedea” pe respectivul transsexual în acel rol. L-a întrebat dacă nu ar dori să interpreteze un alt rol, iar acesta s-a simțit… lezat.
”Ei bine, într-o audiţie vine un transsexual, un băiat care s-a transformat, a decis să fie ea. Şi-i spun – ce ai pregătit. Am pregătit monologul Julietei. Monologul Julietei, în monologul Julietei este Julieta care este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, care este absolut imposibil pentru mine să cred că acest băiat care a devenit fată acum poate să fie Julieta. Putea să încerce alte scene, alte roluri … şi i-am spus – altceva nu vrei decât Julieta?”
Andrei Șerban
Andrei Șerban consideră că a luat decizia de a demisiona de la Universitatea Columbia pentru că nu a putut fi ”necinstit” cu el însuși. Regretat de studenți, regizorul spune că – deși blamat de alți membri ai comisiei respective – nu ar fi putut lucra niciodată cu acel ”băiat care a devenit fată ca Julieta”.
Și, bineînțeles, atitudinea sa nu face altceva decât să ridice semne de întrebare firești tocmai în legătură cu sintagma politically correct, cea care pune în plan secund profesionalismul și nu face altceva decât să ”argumenteze” o tristă imagine de ansamblu.
”Zice – nu, vă deranjează? Imediat s-a simţit că este … Nu mă deranjează, zic, dar nu ştiu cum pot să cred că poţi să fii Julieta. Zice, «pot să încep monologul?». Zic, «evident că da». L-a încercat, a făcut, după care restul comisiei, care era lângă mine după ce el a ieşit, au început să mă blameze de ce nu pot eu să cred că el poate să fie Julieta. Pentru că nu pot să cred, nu pot să cred că el poate fi Julieta şi nu pot să cred că dacă el vine student la Columbia eu voi putea să lucrez cu acest băiat care a devenit fată trei ani de zile ca Julieta, nu pot, eu sunt necinstit faţă de mine însumi dacă fac asta. Mi-am oferit demisia şi am plecat. Mi-a părut rău pentru că toţi studenţii au lăcrimat, studenţi pe care îi aveam de doi ani de zile“, a mai spus Andrei Şerban în timpul emisiunii ”Profesioniştii” de la TVR.
Andrei Șerban, trei titluri de Doctor Honoris Causa
Andrei Șerban a fost recompensat cu numeroase premii distincții, de-a lungul impresionantei sale cariere, printre acestea putând fi menționate Premiul Best Performance (cu piesa „Șeful sectorului suflete”, scrisă de Alexandru Mirodan, cu ocazia Festivalului Internațional Studențesc de la Zagreb – în 1965), Obie Awards ori Tony Award. A obținut Premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz și Belgrad, în anul 1977 a fost nominalizat la premiile „Tony” pentru spectacolul „Livada cu Vișini”, după textul lui Anton Cehov, și cu Meryl Streep, în rolul „Duniașa”, iar în 1999 a fost laureat cu premiul Societății Regizorilor de Teatru și Coreografilor „George Abbott”, pentru impactul major avut în teatru în ultimii 20 de ani.
„Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări şi compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de şireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl Său”
Andrei Șerban
În decembrie 2008, Andrei Șerban a primit Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce, la Paris, distincția fiindu-i înmânată cu ocazia prezentării spectacolului „Spovedanie la Tanacu” în capitala Franței. Tototdată, a fost onorat cu trei titluri de Doctor Honoris Causa, printre acestea aflându-se cel acordat de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (26 octombrie 2012) și cel al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
”În timpul izolării impuse mi-am dat seama că nu doar noi, cei care îl practicăm, avem nevoie de teatru, ci şi invers. El are nevoie să-l servim cu o energie care depăşeşte obişnuinţa, cu o altă atitudine decât aceea care ne împinge să-l alegem din motive personale, pentru că suntem nefericiţi în viaţă, în timp ce pe scenă ne simţim mai bine, sau din dorinţa de a ne perfecţiona pentru a fi apreciaţi, pentru a obţine glorie şi o situaţie avantajoasă. Cum am putea să devenim disponibili pentru a servi arta mai mult decât pe noi înşine?”, spune Andrei Șerban, potrivit agenda.liternet.ro.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




