Actualitate
CU GÂNDUL LA ROMÂNIA. Interviu cu Olga Bodrug, tânăra care a „eclipsat” necunoscutul. De la coordonarea unei echipe globale la primul proiect de cercetare a Guvernării Spațiale în State: „Există riscul de epuizare a spațiului în spațiu”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Olga Bodrug este tânăra ce a reușit să impresioneze prin ambiția și profesionalismul de care a dat dovadă în situații competitive. Născută în Republica Moldova, și-a dorit dintotdeauna să aibă un viitor strălucit care să eclipseze necunoscutul, astfel încât să poată impacta în mod pozitiv viețile a mai multor oameni. Cu o viziune clară, pe termen lung, Olga Bodrug a povestit pe îndelete pentru GÂNDUL.RO, într-un interviu exclusiv, despre necesitatea de a reglementa spațiul pentru binele următoarelor generații.
Pe când studia în Bucureșți, Olga Bodrug, a primit o bursă Erasmus pentru a studia în Croația, unde a avut oportunitatea să participe la o competiție extrem de strânsă, clasându-se printre cei 25 finaliști din 5000 participanți din întreaga lume. Mai mult decât atât, fusese aleasă liderul unei echipe cu minți sclipitoare. Ajunsă la Miami, Olga Bodrug a simțit că trebuie să experimenteze viața de student în America, motto-ul ei după care se ghidează fiind: Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina. Sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit. (Franz Kafka)
Un al doilea moment plin de emoție a fost când a aflat că va face parte dintre fondatorii unui centru spatial în SUA, o idee deja creionată în mintea Olgăi Bodrug, încă dinainte de a fi concretizată. Un alt success al tinerei românce este realizarea primului parteneriat extern și international al centrului de cercetare spațială cu un jurnal românesc.
Curiozitatea pentru corpurile cereșți i-a fost stârnită încă de când era mică de la tatăl ei, pentru că se uitau seara la stele și la eclipsele de soare printr-o bucată de sticlă specială pregătită de el pentru a vedea mai bine. Fiind născută într-o țară mică cu puține posibilități de dezvoltare, părinții i-au explicat că nu poate avea o carieră legată de astronomie sau spațiu cosmic acolo pentru că guvernatorii nu investesc în ea, au alte priorități. Așadar, Olga s-a conformat cu această idee și a mers la un liceu cu profilul mate-info, dar în țara vecină, România. Oportunitățile au dus-o spre calea economiei, dar pasiunea ei pentru spațiu a revenit pe neașteptate 10 ani mai târziu, mai exact când a mers la o conferință la Universitatea Harvard.
Olga a parcurs un drum lung până să își poată urma pasiunea pentru spațiu. A făcut liceul la Iași, universitatea la Bucureșți, o mobilitate Erasmus în Croația și una Fulbright în SUA, unde a avut oportunitatea să facă cercetare asupra spațiului.
GÂNDUL.RO: Cum ai decis să pleci din Republica Moldova?
Olga Bodrug: Când eram în ultimii ani de gimnaziu, reflectam asupra următorilor pași pe care să îi iau în carieră. Deoarece îmi doream un viitor strălucit, am decis să prind curaj să experimentez cum este învățământul în străînătate la numai 15 ani. Am aplicat la Ambasada României din Chișinău, și datorită mediei mari am fost repartizată la cel mai bun liceu din zona Moldovei, Colegiul Național Iași. După absolvirea liceului, am decis să fac următorul pas măreț în cariera mea. Am aplicat la universitate în capitală, la Academia de Studii Economice din Bucureșți.
Pe când învăța la Bucureșți, Olga a avut primit o bursă Erasmus de la Comisia Europeană pentru a învăța un semestru în Croația. Profesorii organizatori urmăreau să cerceteze cum cooperează persoane cu diferite backgrounduri culturale pentru a analiză activitatea economică a diferitor companii. La final, au primit și rezultatele acelor teste de inteligență culturală (IQ cultural). Bodrug știa că vor fi selectați doar 25 de finaliști dintre cei aproape 5000 de participanți, așa că nici nu a îndrăznit să viseze să se claseze și ea având în vedere că concura cu marile universități din S.U.A., U.K., Germania etc.. Însă i-a plăcut competiția și și-a depus silința să își reprezinte țara la cel mai înalt nivel. Datorită entuziasmului de care a dat dovadă, membrii echipei au insistat ca Olga să ocupe rolul de lider. După două luni de coordonare virtuală a unei echipe formată din membrii din SUA, Taiwan, Grenadă, Brazilia și Mexic, Olga a reușit să se califice la finală din Miami. Acolo a concurat și cu finaliștii din edițiile anterioare. Au fost niște emoțîi imense pentru ea, așa cum mărturisește, pentru că urma să fie pentru prima oară când mergea în SUA, primul vis american. Astfel, și-a dorit să experimenteze și ea viața de student în America într-o bună zi. La întoarcerea în țară, a căutat oportunități de a studia în SUA și a descoperit Fullbright România. A aplicat, a fost un program foarte competitiv a cărui evaluare a durat aproape 1 an de zile. La final au fost aleși din câteva sute de aplicanți aproximativ 14 persoane, printre care și Olga Bodrug. Beneficiind de această bursă Fulbright de la Departamentul de Stat al SUA, Olga își face masterul la Universitatea Texas A&M. Acolo Olga a trebuit să se adapteze la un sistem universitar diferit, cu cerințe mult mai mari decât cel românesc.
GÂNDUL.RO: Cum ți-ai redescoperit pasiunea pentru spațiu?
Olga Bodrug: Pasiunea pentru spațiu am redescoperit-o în 2019. În februarie reprezentasem la Universitatea Harvard, România și Republica Moldova, în Harvard Project for Asian and Internațional Affairs (HPAIR). Deși eram la secțiunea Guvernanță și Geopolitică, unul dintre seminarii a fost despre spațiu. Nu înțelesesem legătura dintre ele și nici nu mă așteptăm ca acel seminar să îmi schimbe viața. Speakeri impresionanti de la NASA, SpaceX, Harvard Business School and Pardee RAND ne-au vorbit despre necesitatea ca guvernul să cerceteze mai mult despre spațiu și ca lideri din toată lumea să își unească puterile pentru a stabili reglementări în ceea ce privește explorarea spațiului cosmic. Acolo am fost și încurajată să mă alătur Space Generation Advisory Council din Viena. După acestă participare, mi-am dat seama că acesta este domeniul prin care pot aduce un impact pentru binele generației curente și următoare și în același timp să aduc renume țărilor de unde provin, Moldova și România.
GÂNDUL.RO: Cine au fost oamenii care te-au inspirat pe tot acest parcurs profesional?
Olga Bodrug: Primii oameni care m-au motivat au fost speakerii pe care i-am întâlnit în februarie 2019 la Universitatea Harvard, experții de la NASA, SpaceX, Pardee Rand și Harvard Business School.
Trei luni mai târziu, la Astrofest România, am avut oportunitatea de a cunoaște singurul cosmonaut român care a fost în spațiu, domnul Dumitru-Dorin Prunariu. Dumnealui a ținut un seminar prin care ne-a împărtășit experiența în spațiu și ne-a prezentat o perspectivă asupra viitorului acestui domeniu. La final l-am apropiat pentru un autograf și o poză și i-am mărturisit ideile pe care aș vrea să le implementez legate de spațiu. A fost plăcut impresionat și m-a încurajat să îmi urmez visul: >.
Câteva luni mai târziu am mers la studii la Texas A&M, a space-grant institution, hotărâtă să generez un impact în ceea ce privește spațiul cosmic. La competiția Student Conference on Național Affairs (SCONA) l-am cunoscut pe astronautul NASA Mike Fossum, absolvent al universității mele și în prezent COO la Universitatea Texas A&M din alt oraș, Galveston. M-a inspirat carieră dumnealui, așa că la final i-am adresat public o întrebare și m-am apropiat pentru un autograf și o poză. A fost impresionat de parcursul meu profesional din România exact în Texas.
Deoarece experiența mea Fulbright este în cadrul Bush School of Government and Public Service, acolo am aflat că președintele George Bush Sr. a avut un impact semnificativ în explorarea spațiului prin implementarea Național Security Directive 30 (NSD 30). Deoarece George H. W. Bush Presidential Library and Museum se află chiar în același campus cu facultatea mea, am avut oportunitatea de a-mi face cercetarea despre impactul Președintelui Bush 41 asupra explorării spațiului la Arhivele Naționale de acolo. De asemenea, am realizat că președintele american care a autorizat înființarea NASA, Dwight Eisenhower, este născut în Texas, culmea chiar în primul oraș în care eu am intrat din Texas. Tot în Texas a avut loc și faimosul discurs al președintelui American John Kennedy despre trimiterea primului om pe luna până la finalul decadei.
„Părea că s-au aliniat toate astrele pentru ca ceea ce mi-am dorit să fie la un pas de îndeplinire”, spune cu emotie Olga Bodrug
Desi Texas A&M nu este o universitate axată exclusiv pe spatiu, Olga a reușit să își găsească calea și să îmbine toate pasiunile sale in jurul domeniului spatial. Olga Bodrug mărturisește cu uimire că a conștientizat faptul că pasiunile dezvoltate de-a lungul timpului (economie, diplomație, guvernanță, reglementare) s-au îmbinat având ca numitor comun spațiul, iar cireașa de pe tort a fost momentul în care i-a fost făcută invitația să contribuie la înființarea centrului spațial, lipsa acestuia fiind sesizată de ambițioasa româncă.
„Uitandu-mă pe site-ul facultății, am observat că exista numeroase centre specializate în diferite domenii, dar niciunul axat pe spatiu. Având în vedere faptul că Texas A&M este space-grant institution, ca avem 4 absolventi ai acestei universitati care sunt astronauti, ca Centrul Johnson al NASA este aflat la numai 2 ore distantă , că una dintre facultă ti este fondată de Presedintele Bush care a avut un impact semnificativ asupra exploră rii spatiului, am propus să fie infiintat un centru spatial sau ca insitutia noastra să adopte o strategie măreata cu privire la cercetarea spatiului. La inceput, acest obiectiv părea imposibil de realizat. Spre surpriza mea, câteva luni mai târziu am primit invitatia de a contribui la infiintarea Space Government Research Center la universitatea mea, Texas A&M, si oferta pentru un internship in calitate de Asistant de Cercetare la Bush School, pe care am acceptat-o. Prin intermediul acestui internship am ocazia să fac cercetare despre principalii actori in domeniul spatial, despre problemele cu care guvernele si companiile se confruntă in ceea ce priveste explorarea spatiului cosmic„, povestește Olga Bodrug.
Intensitatea maximă a sentimentului de bucurie a fost atins în două momente care au făcut-o pe Olga Bodrug să fie mândră de cele ce urmau, când a aflat că se numără printre cei 25 din 5000 de finaliști ai competiției globale de business X-Culture și când i-a fost făcută invitația pentru ajutorul la înființarea centrului spațial și coordonarea primului proiect de echipa prin care un jurnal românesc a devenit primul partener extern și international.
Olga a avut șansa să coordoneze primul proiect al echipei de internship, care a constat în publicarea unui articol de cercetare cu privire la impactul lansării recente NASA-SpaceX a celor doi astronauți spre Internațional Space Station. Articolul a fost publicat în jurnalul românesc The Market For Ideas (TMFI), aflat sub auspiciile Fundației Româno-Americane pentru Promovarea Educației și Culturii. Astfel, acesta a devenit primul partener extern și international care se plănuiește a fi lansat în 2021.
Proiectul a constat în publicarea unui articol de cercetare cu privire la impactul lansării recente NASA-SpaceX a celor doi astronauți spre Internațional Space Station. Articolul a fost publicat în jurnalul românesc The Market For Ideas (TMFI), aflat sub auspiciile Fundației Româno-Americane pentru Promovarea Educației și Culturii.
Economia spațială…
Economia spațială cuprinde totalitatea activităților economice legate de spațiu, efectuate de către actori publici și privați în vederea dezvoltării și oferirii de produse și servicii permise de spațiu. Pe măsură ce această se dezvoltă, crește și dependență de servicii bazate pe sateliți. Este fără îndoială cea mai captivantă industrie a viitorului, existând așteptări că această să genereze venituri de câteva trilioane de dolari, în special din mineritul de asteroizi și turismul spațial, spune Olga Bodrug.
Tânăra aspirantă la crearea unui centru spațial spune că posibilitatea de a merge în spațiu în prezent se compară cu călătoriile reduse cu avionul din trecut din cauza costurilor ridicate. O problemă care poate apărea în urma competiției create de trimiterea sateliților este „lipsa spațiului în spațiu.” Prețul chiriei în spațiu va crește în timp, cum se întâmplă pe o piață imobiliară.
„Cum în trecut posibilitatea de a călători cu avionul era oferită doar persoanelor cu venituri foarte mari, la fel va fi și cu mersul în spațiu inițial. Ulterior, odată cu avansarea cercetării, costurile călătoriei în spațiu vor fi reduse, astfel că din ce în ce mai mulți oameni vor avea acces. Problema este că există riscul de epuizare a spațiului în spațiu, dacă prea multe companii vor dori să activeze în această industrie. În cele din urmă, am putea vedea, pentru spațiu, un sistem similar modului în care aeronavele au coridoare de zbor și sloturi pe un aeroport pentru a încărca / descărca pasagerii și a efectua decolări / aterizări. Din cauza concurenței ridicate, există o piață secundară pentru destinațiile de plasare prin satelit în spațiu. Când trimit un satelit, investitorii privați ocupă spațiul. Apoi, îl închiriază că pe o proprietate imobiliară a cărei valoare va crește exponențial în timp. Companiile mari precum SpaceX, Amazon, OneWeb și Facebook dezvoltă proiecte care implică lansarea a mii de sateliți”, explică Olga Bodrug.
… și reglementarea spațială
„Pe măsură ce economia spațială se dezvoltă, creând o concurență strânsă și aducând beneficii întregii umanități, este necesară o reglementare bine dezvoltată privind explorarea spațiului exterior. Legislația și politică în domeniul spațiului trebuie să găsească soluții pentru gestionarea concurenței și pentru situațiile de „epuizare” a spațiului în spațiu și să se asigure că legea este aplicată corect. Guvernele ar trebui să încurajeze companiile spațiale, deoarece acestea ar putea obține beneficii enorme, fie direct, prin impozitare, fie indirect, prin impactul spațiului asupra economiei estimate sa ajunga chiar si la 5 trilioane de dolari. Companiile private, la rândul lor, trebuie să își revendice dreptul de a utiliza spațiul eficient pentru a crea valoare pentru ei și acționarii lor și, în acest proces, să ofere beneficii întregii umanități, cum ar fi conectivitatea globală la Internet prin sateliți, minerale valoroase prin asteroizi minieri, posibilitatea turismului spațial sau chiar a colonizării altor planete”, explică tânăra româncă.
GÂNDUL.RO: Ce iți propui în viitor?
Olga Bodrug: Planul meu pentru viitor este să continui să ajut la înființarea centrului la universitatea mea, undeva în jurul anului 2021. Până atunci activăm că Space Governance Research Group, făcând cercetare și conexiuni cu alți membri ai universității interesați, realizând parteneriate. Avem o conferință de echipă în luna noiembrie. Când vom ajunge în etapă ce presupune în căutarea finanțarii eu voi fi fi coordonatorul acestui proces.
GÂNDUL.RO: Cum este să fii un ambasador cultural român în străinătate?
Olga Bodrug: Pentru mine este o onoare să pot reprezenta națiunea română în străinătate. Am avut un rol temporar de ambasador cultural român încă din 2017, când am mers la studii în Croația și la competiția din Miami, apoi în februarie 2019 când am mers la competiția Harvard în Cambridge, Massachusetts. Ulterior, începând cu iunie 2019, mi-am asumat activ acest rol ca student Fulbright român, reprezentând națiunea română ori de câte ori am avut ocazia.
Olga Bodrug mărturisește cu emoție că i-a dăruit de 1 martie un mărțișor unui român stabilit în Texas de câțiva zeci de ani, domnul Constantin Barbu, arhitectul Bisericii Ortodoxe din Houston. Acel moment i s-a intipărit adânc în minte datorită chipului luminat și trezit de amintiri la vederea mărțișorului pentru prima dată după vreo 30 de ani. Aceeași emoție o împărtășește cu cei din jur, de câte ori are ocazia, pentru a povești despre tradițiile și obiceiurile din Republica Moldova și România.
„Chiar dacă sunt născută în Republica Moldova, consider că facem parte din același popor românesc, avem aceleași tradiții și obiceiuri. Când te afli într-o altă cultură, poți adapta caracterisiticile pe care le consideri benefice propriei personalități, dar esența rămâne aceeași. Într-un an de când mă aflu în State, am continuat să mă bucur de sărbătorile românești și moldovenești. De fiecare dată când este o sărbătoare românească, împărtășesc tradițiile noastre cu prietenii și profesorii din America. Fac postări pe social media despre semnificația acestora, cum ar fi a mărțișorului, a Paștelui, a Rusaliilor, a iei. Gândul meu este mereu la România și la Republica Moldova, la familie, la prieteni. Ambele au un loc special în inima mea și mă simt mândră sunt româncă, să port ia românească la evenimente, să vorbesc despre tradițiile și obiceiurile noastre. Din aceste motive, mă bucur că pot da ceva înapoi comunității românești prin realizarea acelui parteneriat cu un jurnal din România și sper să mai am oportunități asemănătoare de a crea o punte de legătură între România și Statele Unite”, spune în încheiere Bodrug.
Actualitate
Coreea de Nord furnizează până la 40% din muniția de artilerie folosită de Rusia, susține serviciul de informații militare al Ucrainei
Coreea de Nord a devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de echipamente militare pentru Rusia, asigurând între 25% și 40% din necesarul de muniție de artilerie al armatei ruse, potrivit Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (GUR).
Lansatoare de rachte nord-coreene/FOTO:Arhiva
Serviciul ucrainean de informații afirmă că, din iunie 2023, Phenianul a livrat Moscovei peste 100 de rachete balistice, aproximativ 600 de sisteme de artilerie și peste șapte milioane de proiectile de diferite calibre, scrie Kyiv Post.
Cooperarea militară dintre Moscova și Phenian, descrisă drept „sistemică”
Potrivit evaluării GUR, amploarea și ritmul livrărilor arată că relația militaro-tehnică dintre Rusia și Coreea de Nord s-a transformat într-un parteneriat stabil și de lungă durată.
Serviciul ucrainean susține că Phenianul ocupă în prezent „o poziție-cheie” în rândul furnizorilor externi ai Rusiei, acoperind între un sfert și două cincimi din consumul de muniție de artilerie al forțelor ruse.
Peste 100 de rachete balistice livrate Rusiei
Conform informațiilor ucrainene, Rusia a primit din Coreea de Nord peste 100 de rachete balistice de tip KN-23 și KN-24, împreună cu lansatoarele aferente. Cel puțin 80 dintre acestea ar fi fost deja utilizate pe frontul din Ucraina.
Prima utilizare documentată a unei rachete nord-coreene de către Rusia a fost raportată la 29 decembrie 2023, când un proiectil a căzut în regiunea Zaporojie. Câteva zile mai târziu, pe 2 ianuarie 2024, astfel de rachete au fost folosite într-un atac asupra orașului Harkov, soldat cu doi morți și 62 de răniți.
Potrivit unor evaluări apărute în 2025, precizia acestor rachete s-ar fi îmbunătățit pe măsură ce conflictul a continuat.
Sute de sisteme de artilerie și milioane de proiectile
GUR afirmă că Phenianul a livrat Rusiei peste 600 de sisteme de artilerie de diverse tipuri și calibre, inclusiv obuziere autopropulsate M-1989 Koksan de 170 mm, lansatoare multiple de rachete M-1991 de 240 mm, lansatoare Type 63 de 107 mm, sisteme antitanc autopropulsate, tunuri tractate D-74 de 122 mm și mortiere Type 76 de 140 mm.
În plus, Coreea de Nord ar fi furnizat peste șapte milioane de proiectile pentru mortiere, tancuri, artilerie și lansatoare de rachete, cu calibre cuprinse între 82 și 240 mm, precum și rachete ghidate antitanc.
Capacitate mare de producție
Potrivit serviciului ucrainean de informații, industria de apărare nord-coreeană poate produce anual între unu și două milioane de obuze de artilerie, având o capacitate lunară estimată la 30.000–50.000 de proiectile.
„O parte semnificativă a acestei producții poate fi livrată Federației Ruse, dacă există decizia politică necesară”, se arată în evaluarea HUR.
Totodată, serviciul precizează că nu deține informații care să indice utilizarea unor componente nord-coreene de înaltă tehnologie în producția rusă de drone sau sisteme de rachete.
Livrările de armament au adus venituri importante Phenianului
Pe lângă echipamente și muniții, Coreea de Nord a trimis pe frontul din Rusia peste 15.000 de militari, potrivit estimărilor citate de Kyiv Post. Aproximativ o treime dintre aceștia ar fi fost uciși sau răniți.
Analiști sud-coreeni apreciază că exporturile de armament și sprijinul militar acordat Moscovei au adus regimului de la Phenian venituri de ordinul miliardelor de dolari.
Aceste resurse au contribuit la finanțarea unor proiecte interne, inclusiv în domeniul construcțiilor și al energiei, în pofida sancțiunilor internaționale.
Potrivit unui raport publicat anterior de The Wall Street Journal, economia nord-coreeană ar fi înregistrat în 2024 o creștere de aproape 4%, cel mai rapid ritm din ultimii opt ani. Imaginile satelitare indică o intensificare a activității economice, în special în zonele industriale.
În capitala Phenian au fost introduse sisteme de plată prin coduri QR, au apărut vehicule electrice de producție chineză, iar autoritățile au deschis noi magazine și spații de agrement. De asemenea, în cursul anului trecut au fost construite aproximativ 10.000 de locuințe noi, liderul nord-coreean Kim Jong Un declarând că „totul s-a schimbat fundamental”.
Actualitate
Ce a obținut România la summitul NATO de la Ankara și ce nu: „Mai mult, din păcate, nu funcționează”
Politologul Teodor Moga, de la Universitatea A.I. Cuza din Iași, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cu ce rămâne România după summitul de la Ankara și care e jumătatea plină, respectiv cea goală a paharului.
Erdogan, Trump și Merz, alături de Nicușor Dan în poza de grup. FOTO: Getty Images
Adevărul: Summitul NATO
de la Ankara tocmai se încheie, iar liderii celor 32 de state membre
au semnat o declarație finală în șase puncte, care anunță,
printre altele, achiziții militare masive de miliarde de
dolari. Dincolo de retorica oficială, cum vedeți acest rezultat?
Teodor
Moga: Sunt vești bune, în general. Nicio veste rea, în ceea ce
îl privește pe Trump, este good news, până la urmă,
pentru că știm că și capacitatea sa de destabilizare a Alianței
și a relației transatlantice este masivă. Și noi am văzut lucrul
ăsta de la începutul mandatului său. Așa că, dacă acest summit
a reușit, și se pare că a reușit, să păstreze o linie de
armonie, de coerență la nivel transatlantic și în cadrul NATO,
înseamnă că e un rezultat foarte bun, aș spune eu. Și acest
rezultat continuă linia bună, pozitivă de acum un an, de la
summitul anterior de la Haga, care tot așa a început destul de
tumultuos, dar după aceea, în timpul summitului, aliații se pare
că i-au făcut pe plac lui Donald Trump. I s-au adaptat stilului
lui, deci au reușit să se plieze dorințelor sale, stilului lui
pragmatic și să îi acomodeze cerințele. Ăsta e termenul la modă
acum.
Ce a determinat schimbarea de ton a lui Trump
Într-adevăr,
debutul summitului părea destul de tensionat, mai ales după
amenințările lui Trump la adresa Spaniei. Până la urmă, ce
credeți că a determinat această schimbare de ton?
Probabil
ar trebui să privim asta, dar aici doar speculez, pentru că nu avem
date suficiente, suntem acum la cald, care are de-a face foarte mult
cu ceea ce se întâmplă din nou în Iran, cu escaladarea acelui
conflict, care avea un armistițiu, se încheiase cu un armistițiu
șubred, dar de fapt nu se încheiase deloc în toate aceste luni, și
că situația de acolo era departe, sau este departe încă de a fi
tranșată. Probabil că în contextul ăsta, Donald Trump a primit
și asigurări din partea aliaților că îl vor susține, că vor
oferi facilități logistice, de transport, că vor menține această
linie. În ceea ce privește Spania, nu știu ce să spun, dar
într-adevăr a fost foarte critic din punct de vedere comercial cu
Spania. A vrut să o sancționeze, dar știm prea bine că nu poate
acest lucru, pentru că comerțul Spaniei este înglobat în comerțul
Uniunii Europene, deci dacă vrei să sancționezi Spania, trebuie să
sancționezi politica comercială comună a Uniunii Europene, ceea ce
probabil e prea mult, chiar și pentru Donald Trump.
Ce a obținut și ce nu România la Ankara
Privind
rezultatele din perspectiva Bucureștiului, România a plecat la
Ankara cu obiective clare: să readucă Marea Neagră pe agenda
Alianței și să obțină un sprijin concret pentru sisteme
antidronă. Din textul Declarației în 6 puncte, Marea Neagră pare
să lipsească. Ce am reușit totuși să obținem la Ankara, care ar
fi jumătatea plină și cea goală a paharului?
Da,
cred că astea erau, oricum, obiective foarte ambițioase,
nerealiste. Nu știu cât de mult administrația de la București, de
la Cotroceni, a reușit sau a avut în mod clar pe agendă,
prioritate centrală acest lucru. Eu cred că a participat la
summitul ăsta într-o cheie realistă. Adică a încercat să aibă
aceeași atitudine de aliat loial pe care România și-a construit-o
în toți acești ani, de partener solid, strategic al Statelor
Unite. Și a încercat să facă un fel de
damage control, în sensul de a nu crea, eu știu, prea mult
tumult, prea multă agitație, care în contextul ăsta și-așa
complicat, cu un Donald Trump foarte arțăgos, cel puțin în primă
fază, ar fi fost poate un pipe
dream, un fel de wishful
thinking. Așa că nici la nivel de drone nu am reușit din
punctul ăsta de vedere. Inițiativa asta antidronă nu s-a
concretizat, cel puțin asta e ceea ce am înțeles eu. Nici în ceea
ce privește menționarea Mării Negre în declarația finală.
Pentru că Marea Neagră nu a fost menționată.
Dar
marea lovitură, cred eu, este că România reușește să se mențină
pe aceeași linie ca înainte de summitul de la Ankara, în sensul că
Donald Trump nu a decis să reducă numărul de militari aflați pe
teritoriul României, lucru care s-a întâmplat, știm prea bine, în
toamna anului trecut și care a creat foarte multă îngrijorare în
establishmentul de politică externă și militar românesc. Deci,
din punctul ăsta de vedere, cred că România a obținut maxim în
contextul dat. Mai mult, din păcate, nu funcționează.
S-a
vorbit și încă de vorbește mult despre relațiile București și
Ankara, iar în ultimul timp au existat multe speculații că absența
Turciei și reprezentarea foarte rece a Bulgariei la summitul B9 de
la București, de luna trecută, ar fi fost cauzate de anumite
neînțelegeri între cele 3 state, pornind de la faptul că România
insistă să devină principalul hub de securitate la Marea Neagră,
lucru care nu convine deloc Ankarei. Cum gestionăm această
competiție regională?
Da,
probabil. Turcia e, alături de Federația Rusă și Ucraina, cel mai
important jucător la Marea Neagră. E o concurență cunoscută de
mult timp și în perspectivă economică și, mai nou, securitară,
dar consider că e foarte greu pentru state riverane, așa cum este
România și Bulgaria, să conceapă securitatea la Marea Neagră
fără Turcia. Așa că demersul ăsta făcut de România, de
achiziționarea unei corvete e ca o invitație de cooperare, pentru
că și România realizează, și mulți alții din NATO, că în
zona asta de sud-est a Europei și la Marea Neagră, fără Turcia,
orice proiecte de anvergură sunt limitate. Proiectele de anvergură
sunt limitate. Deci depindem de relația cu Turcia și în contextul
ăsta de securitate energetică, nu mai vorbesc, Turcia e un actor
esențial. De fapt, toată infrastructura asta energetică, după cum
bine știți, s-a cam transferat în ultimii ani către Turcia.
Apoi,
eu știu că România, Bulgaria și Turcia au o inițiativă comună
la Marea Neagră în ceea ce privește deminarea. Și cum am mai
spus, am cumpărat o corvetă de la turci, ceea ce spune că există
o conlucrare la nivelul acestor state și poate vor putea construi pe
această cooperare românii și turcii, și bulgarii, firește, și
alte punți.
Cât ne mai permitem nota de plată
O
altă temă fierbinte o reprezintă nota de plată pentru această
securitate. România, alături de 10 aliați NATO vor cumpăra
avioane Saab GlobalEye, care vor înlocui flota AWACS, iar costurile
nu sunt de neglijat – 50 de miliarde de dolari. În același timp,
președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat de
curând că da că viitorul buget al UE (2028-2034) ar putea fi redus
cu 40% dacă nu se introduc taxe și impozite noi. Întrebarea mea ar
fi până unde putem băga mâna în buzunar pentru acest armament,
în timp ce țările frugale cer austeritate și tăieri masive de
fonduri de la coeziune și agricultură și riscăm să primim și
mai puțini bani europeni, iar economia e în criză?
Da,
așa este, suntem strâmtorați, asta nu e o noutate. Se știe, și
are de-a face mult cu ceea ce se întâmplă la noi acasă, cum ne
ținem finanțele, pușculița. Dar, programul SAFE este și acesta
unul pe bază de împrumuturi, pentru că asta e soluția, să ne
împrumutăm. Și avem noroc de anvelopa asta europeană, care face
ca împrumuturile să fie rambursate într-o perioadă lungă de timp
și la dobânzi foarte mici. Pentru că Uniunea Europene, după cum
știm, are un nivel de rating maxim. Pe când România, dacă e să o
luăm ca stat individual, mai ales în contextul ăsta economic,
financiar actual, e într-o poziție net inferioară. Așa că, dacă
ne-am împrumuta în mod individual, la nivel național, cred că
returnarea banilor ar fi mult mai dificilă decât la nivel european.
Deci astfel de inițiative, cum e SAFE, sunt o anvelopă fantastică
pentru state ca România, care, o știm prea bine, are o industrie de
apărare aproape inexistentă, care în toată această perioadă, în
aceste decenii, a fost demantelată și care acum, prin tehnologie
internațională, europeană, caută să reconstruiască după aceste
decenii de delăsare.
Așa
că, da, putem să continuăm să ne împrumutăm, iar, până la
urmă, există o presiune foarte mare, dar obiectivele și
prioritățile de securitate trebuie să primeze. Așa că cred că
se vor face eforturi în acest sens. Și ceea ce observăm prin
achiziția asta, că de aici am pornit, după achiziția din Suedia a
acestor avioane, spune foarte multe despre strategia aceasta
românească de a-și diversifica furnizorii. Și nu mă refer numai
la furnizorii europeni sau americani clasici, de la care românii au
cumpărat de-a lungul timpului. Vedem că România cumpără tehnică
militară și din țări precum Coreea de Sud. Și vedem că pentru
sistemul Patriot sau pentru F-35, celelalte două contracte masive
financiar pe care România le-a semnat cu partenerii americani,
suntem pe lista de așteptare, pentru că nu există capacități
suficiente nici măcar în America să se producă echipament atât
de mult, atât de repede, la solicitările acute care sunt acum din
partea Ucrainei, din partea statelor din Golf pe care America le
apără de Iran și mulți, și mulți alții. Deci încercăm să ne
diversificăm, ne împrumutăm, dar căutăm să ne împrumutăm la
dobânzi mici și avem noroc că suntem, după Polonia, următorul
stat care beneficiază de o sumă mare din SAFE. Rămâne doar ca
factorul politic din România să știe cum să drămuiască acești
bani și aici probabil e marea provocare. Deci e tot una domestică,
până la urmă, cum ne punem casa în ordine și financiar și
militar.
Nevoia de a fi mai inventivi
Ce
a lipsit totuși pentru ca acest summit să fie unul cu adevărat
excelent pentru noi și ce strategie ar trebui să adopte Bucureștiul
pe viitor? Unde ar trebui să venim cu idei noi, ce inițiative ar fi
necesare?
Ar
trebui să fim mai creativi din punct de vedere diplomatic, dincolo
de discursul repetitiv despre importanța Mării Negre. Pentru că
Marea Neagră, până la urmă, nu e un subiect nou, e subiectul pe
care noi l-am folosit aproape obsesiv în toți acești ani. Pe Marea
Neagră, de fapt, am avut și tot felul de proiecte, inițiative
politice, cum a fost Sinergia Mării Negre în timpul președintelui
Băsescu, care și acum există, dar care nu mai e o inițiativă de
prim-plan, a fost eclipsată de celelalte: B9, cum bine ai menționat,
de Inițiativa celor Trei Mări și așa mai departe. Deci nu e un
subiect nou. De aici parteneriatul și nevoia de Turcia, pentru că,
să fim realiști, e greu să umplem un gol atât de mare la care a
fost neglijat și înainte. Marea Neagră e foarte importantă în
contextul acesta, însă cred că pe lângă discursul ăsta care a
devenit nițel… nu l-aș numi de lemn, dar obsesiv, repetitiv, pe
Marea Neagră ar trebui să fim puțin mai creativi în viitorul
apropiat, pentru că, mai ales în contextul ăsta volatil, în care
Donald Trump nu are răbdare deloc, cred că ideile noi sunt cele
care aduc câștig de cauză.
Și
aici, probabil, parteneriatul cu Ucraina iarăși ar trebui să fie
una dintre preocupările centrale pe care establishmentul de politică
externă și de securitate românesc ar trebui să îl aibă. Ucraina
este esențială pentru securitatea noastră și nu numai, pentru
securitatea Republicii Moldova, care a fost și este, probabil,
obiectivul nostru de politică externă numărul 1 de-a lungul
timpului. Noi mereu am susținut, am militat pentru aderarea
Republicii Moldova. Asta a fost întotdeauna preocuparea pe care
românii au avut-o la întâlnirile europene, la întâlnirile NATO,
în contextul ăsta al conflictului, al războiului în Ucraina. Deci
parteneriatul ăsta care ar putea să aducă multe plusuri în ceea
ce privește industria, fabricarea dronelor unde suntem deficitari,
până la a face un scut antidronă NATO sau prin Uniunea Europeană,
unde și acolo este o inițiativă similară. Și trebuie să ne
mișcăm noi înșine, prin noi înșine și în parteneriat cu
Ucraina, care are o tehnologie deja foarte avansată, testată cum
alții nu pot să o testeze decât în laborator, mă refer aici la
focul bătăliei. Și cred că asta ar trebui să fie una dintre
preocupările pe care eu, cel puțin, mi-ar plăcea să le aud mai
des în discursul politic din România și explicat cetățenilor din
România cât de importantă este Ucraina pentru securitatea noastră
și din motivul celălalt, al dezinformării. Dacă nu vii cu
informații, nu explici, vidul ăsta de comunicare creează monștri.
Plus că e după aia speculat de tot felul de factori politici și
non-politici, mai știu eu ce alți actori, care vor să submineze
din interior securitatea noastră, nu numai din exterior.
Ce înseamnă „NATO 3”
Aș vrea să ne oprim puțin și asupra conceptului intens dezbătut de
„NATO 3.0”. Cum ar trebui să interpretăm această nouă
paradigmă dincolo de discursul oficial al unității transatlantice?
Este o adaptare matură a Europei sau asistăm, în realitate, la
începutul unui abandon american? Pentru că, deși Trump a apărut
în poza de grup și a semnat declarația, Statele Unite par profund
hotărâte să își reducă prezența pe continent pentru a se
concentra pe regiunea Americilor și pe Indo-Pacific, unde e marea rivalitate cu China. Cât de pregătită este Europa pentru
această iminentă „singurătate strategică”?
Ne va distruge inteligența artificială? Ion Stoica, românul care controlează infrastructura AI globală, dărâmă mitul apocalipsei
Cred
că în contextul ăsta al summitului NATO, până la urmă, nu e
doar amenințarea Rusiei, care este percepută în mod diferit la
nivel NATO. Hai să fim serioși, geografia condiționează foarte
mult: cu cât ești mai aproape, cu atât simți mai puternică
amenințarea. Cu cât ești mai departe, de pildă în Americi, cu
atât lucrul ăsta nu se percepe la fel. Deci elefantul din cameră
sunt Statele Unite ale Americii și participarea lor în NATO, așa
că e important să rămână responsabile, un actor responsabile în
NATO. Și ceea ce vreau eu să spun, pentru că am urmărit destul de
atent toată această discuție, pe mine nu mă surprinde, pentru că
tot ceea ce a anunțat Donald Trump în campania sa electorală, prin
acel faimos Proiect 2025 publicat de Heritage Foundation, de care
sunt sigur că ne amintim cu toții, în care anunța obiectivele
pentru 2025, erau și aceste obiective securitare. Iar printre
obiective se număra acesta al reducerii prezenței americane în
Europa și pasarea responsabilității europenilor, ca în acest timp
America să poată pivota înspre zona Asia-Pacific pentru a
contrabalansa China acolo.
Teodor Moga predă la Universitatea Iași. FOTO: Arhivă personală
Deci
această preocupare nu este nouă, este una anunțată încă din
campania electorală și aș îndrăzni să spun încă din primul
mandat al lui Donald Trump, ba chiar încă din timpul administrației
Obama, când aceste lucruri au fost enunțate, dar nu s-au
concretizat deloc. Însă, dacă îi ascultăm pe Elbridge Colby, pe
Wess Mitchell, pe Alex Velez-Green, mulți dintre ei, ultimul cu
precădere, care a lucrat la proiectul ăsta Heritage Foundation,
2025, dacă ne uităm la strategia de securitate a Statelor Americane
publicată în toamna anului trecut și redactată, după cum se
spune iarăși, de Elbridge Colby, gânditorul din spatele acestei
noi schimbări de paradigmă americană, iarăși nu ar trebui să ne
surprindă. Și cred că nici pe europeni nu îi mai surprinde acest
lucru. Suntem într-o epocă a tranziției, însă cred că singura
rugăminte pe care europenii au lansat-o americanilor e aceea ca
această tranziție să nu se producă brusc. Pentru că ar fi foarte
greu de suplinit capacitățile foarte mari, importante americane
care sunt în Europa.
Și
mai e un lucru foarte important pe care aș vrea să-l menționez, că
niciunul din acești oameni care au lucrat la proiectul de reducere
al infrastructurii, al capacităților militare americane din Europa
nu au menționat în policy
paper-urile lor despre eliminarea celui mai important element
de securitate și de descurajare americană, ceea ce este umbrela
nucleară americană. Și nici înainte, ca să nu mai vorbesc de
primul mandat al lui Trump, dar nici în toate articolele publicate
de la Heritage Foundation, de Elbridge Colby și mulți alții, nu
s-a pus problema ca descurajarea nucleară să fie eliminată. Deci
această componentă esențială pentru securitatea Europei. Însă
convențional lucrurile astea nu trebuie să ne surprindă, pentru că
de mult administrația Trump milita pentru ca securitatea,
convențional vorbind din nou, să fie pasată în Europa
europenilor.
Și
acest lucru se vede și în susținerea Ucrainei, nu? Americanii,
chiar dacă nu mai dau armament gratuit, totuși îi susțin pe
ucraineni pe partea de intelligence, cu partea asta de comunicații,
cu partea de sateliți, da? Iar asta chiar este absolut esențial
pentru ucraineni ca să poată să mai mențină linia frontului și
să mai și lovească adânc în Rusia. Eu aici m-aș situa. E o
schimbare de paradigmă, e o reducere, dar e o reducere anticipată,
n-ar trebui să surprindă pe nimeni. Și această paradigmă
probabil se va menține cel puțin pentru restul mandatului lui
Trump, dacă nu și mai încolo, după ce Trump nu va mai fi
președintele SUA.
De ce nu putem vorbi la prezent de autonomie strategică europeană
Se
vorbește aproape obsesiv și despre autonomia strategică europeană,
dar totul raportat doar la viitor. Ce le lipsește cel mai mult
europenilor pentru a vorbi de o autonomie strategică reală?
Europeni
n-au încă suficiente resurse ca să suplinească ceea ce doar
americanii au. Vedem cum umbrela nucleară, unde Marea Britanie și
Franța, în ciuda dialogului ăsta inițiat de Macron, încă nu
și-au luat angajamentul de a acoperi, de a face partajare nucleară,
cum se cheamă. Nu avem bombardiere strategice, nu avem intelligence,
informații militare prin satelit, transport aerian strategic și
partea asta de comandă și control. Ei sunt motherboard-ul,
americanii, pentru că pe platforma americană funcționează NATO,
pe tot ce ține de ramificațiile în procesul de decision
making, de comandă, de control, totul e pe filon și pe
schelet american. Iar lucrul ăsta, dacă îl elimini peste noapte, e
clar că destabilizezi total ce mai rămâne din Alianță.
Dincolo
de această dependență de Washington, summitul de la Ankara a
încercat să proiecteze o imagine de unitate europeană deplină. Cu
toate acestea, în culise, fisurile dintre marile capitale sunt
evidente. Vedem tensiuni mocnite între Paris și Berlin, proiecte
comune precum Eurotank sau Euroavion care bat pasul pe loc, și o
Franță care se apropie de Marea Britanie privind sceptic spre
Germania. Asistăm doar la simple negocieri industriale sau această
„urzeală a tronurilor” amenință însăși coeziunea defensivă
a Europei?
Aș
vrea să fiu optimist, așa că voi spune că eu cred că există
totuși unitate și coordonare suficientă. Nu mai suntem în
perioada suspiciunilor interbelice. Eu cred că anii ăștia de
integrare europeană au schimbat mult ADN-ul european. Bine, probabil
nu complet. Vedem reacțiile astea naționaliste, suveraniste, care
sunt anti-alianțe, anti-integrare, dar, în continuare, sunt
minoritare, nu sunt majoritare la nivel european. Nu știu ce va fi.
De-aia cred că, în ciuda acestor gâlceve, a urzelilor tronurilor,
cum spuneați adineaori, există cooperare. Firește că întotdeauna
industriile acestea militare, mai ales cele care sunt superioare
celorlalți, cum e industria militară franceză, germană, italiană
și spaniolă, din nou, ca să nu mai spunem de Marea Britanie, dar
Marea Britanie nu mai e în UE, totuși e în contextul ăsta
NATO-european, deci fiecare vrea să-și promoveze proprii
producători. E o competiție acum pentru câștigarea banilor
europeni, beneficierea de bani europeni.
Dar
de-aia vreau să revin la the
elephant in the room, la Statele Unite ale Americii și la
importanța Statelor Unite ale Americii și la nivel european, pentru
că, pe lângă umbrela asta de securitate, Washingtonul, prin
poziția sa de hegemon la nivel transatlantic și o perioadă și la
nivel planetar, a asigurat stabilitatea. SUA erau factorul de
echilibru.
Lecție pentru România. Cum a devenit o țară cât 3 județe creierul NATO în apărarea cibernetică și digitalizare și spaima hackerilor ruși
E,
de aici emoțiile astea care transpiră la nivel european, pentru că
dezinteresul crescând al Americii nu are doar o componentă
imediată, tehnologică, de comandă, care ar putea fi suplinită în
ceva ani, dar are de-a face și cu importanța asta de protecție pe
care America a oferit-o în toți acești ani și care contează atât
de mult pentru încă foarte mulți parteneri europeni, cum sunt cei
de pe flancul estic, cum este Germania în continuare. Și poate de
aici și dificultatea nemților de a bate palma cu francezii în
detrimentul contractelor pe care le au cu americanii. Fiindcă să nu
uităm că Germania este gazda celor mai multe trupe și
infrastructuri americane și n-ar vrea să strice relația, care
scârțâie destul de mult, cu America. Deci există state care sunt
între ciocan și nicovală, așa că trebuie să înțelegem că pe
lângă chestiile astea de calcul economic imediat sunt și calcule
ce țin de parteneriate strategice, istorice, pe care e greu să le
schimbi peste noapte. Dependența asta de cale, determinismul ăsta
istoric e foarte puternic.
România
e cel mai bun exemplu. România, care pare blocată într-o gândire
și abia acum, de ceva timp, înțelege că trebuie să-și
diversifice partenerii, furnizorii, dar până la urmă rămâne
loială, fidelă parteneriatului strategic american. Deci asta e
cheia în continuare prin care eu înțeleg, văd comportamentul de
politică externă al României astăzi. În comunitatea de experți
de la noi există o dezbatere aprinsă pe această temă. Unii spun
că loialitatea oarbă față de Washington, mai ales în epoca unui
Trump imprevizibil, ne limitează opțiunile, în timp ce alții
consideră că axa cu Bruxelles-ul ar trebui să devină prioritară.
București vs. Washington și Bruxelles
Și
cum ar trebui să navigheze Bucureștiul prin acest peisaj volatil?
Este fezabilă o strategie de tip hedging?
Sunteți
probabil mai la curent decât sunt eu cu gâlceava internă a noastră
din comunitatea de experți, în care mulți susțin că
parteneriatul cu America, sigur, cu America de astăzi, sigur poate
nu mai e același, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fie la
fel de important. Trump e imprevizibil, dar din nou trebuie să
încercăm să-i facem pe plac, să-l acomodăm, ca să folosesc
românismul ăsta la modă. Bun, asta odată. Alții spun că
parteneriatul ăsta cu America nu ne poate aduce mari beneficii à
la long și că ar trebui în primul rând să ne orientăm pe
parteneriatul sau legăturile cu Bruxelles-ul și cu partenerii
europeni. Alții spun că ar trebui să facem și una și alta, să
avem ceea ce se numește un fel de
hedging strategic, prin care să încerci să beneficiezi, să
ai o relație solidă și cu unii și cu alții. Și cred că asta e
abordarea. Mi-e greu să cred că am un glob de cristal ca să văd
cum o să arate lumea peste câțiva ani. Asta e și marea problemă
a experților, că când încep să speculeze. De multe ori expertiza
e despre lucruri consumate, lucruri trecute. Poate parteneriatul cu
SUA se va dovedi cartea câștigătoare în detrimentul celorlalte
inițiative, proiecte. Poate o atitudine mult mai echilibrată e
necesară în contextul ăsta al schimbării de paradigmă. Dar e
clar că e o dezbatere care în România încă nu e tranșată și
mi-e greu să o văd cum ar putea fi astăzi tranșată. Eu m-aș
gândi la complementaritate. Nu cred că poți să-i excluzi. Și
cred că e o falsă discuție care ne-ar da foarte multe bătăi de
cap, că tot am auzit chestia asta cu pro-european, pro-occidental,
care, mă rog, personal, mă disperă câteodată. E un joc atât de
pueril, mi se pare câteodată. Nu cred că e vorba despre asta, și
să faci alegeri din astea alb-negru e foarte complicat pentru un
stat, mai ales ca al nostru, pe flancul estic, unde simțim suflarea
ursului foarte puternic. Așa că trebuie să ai o abordare cât mai
diversificată, să nu-i excluzi nici pe unii, nici pe alții. Până
la urmă, asta e o diplomație eficientă și cred că asta trebuie
România să facă: să fie mult mai activă, mult mai vizibilă,
mult mai prezentă, cum încercăm să fim și în Statele Unite ale
Americii, unde în ultimii ani ne-am bazat foarte mult pe relația
strategică, dar nu am mai reușit să construim foarte bine.
Cine e Teodor Moga
Teodor Moga, de la Universitatea Al. I Cuza Iași (UAIC), politlog specializat în politici de securitate europene, relația UE-NATO și Parteneriatul Estic. La universitatea ieșeană predă cursuri in domeniul „Relațiilor Externe ale UE”, „Politica de Securitate și Apărare europeană”, „Politica Europeană de Vecinătate” (nivel postuniversitar), „Economia UE” (la nivel de absolvenți). Anterior, a terminat un doctorat in „Economie și Relații Internaționale la UAIC” și un master in „Politici Europene” la Universitatea din Manchester, Marea Britanie. A lucrat pentru Comisia Europeană, Ambasada Marii Britanii la București și a desfășurat activități de cercetare la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate și Centrul European George C. Marshall pentru Studii de Securitate
Ai observat, probabil, că apa de la robinet nu are același gust peste tot. Într-un oraș nu remarci un gust deosebit, în altul simți o notă ușor metalică sau un iz discret de clor. Diferențele apar chiar și între cartiere ale aceluiași oraș.
Apa potabilă respectă standardele legale. Gustul diferit nu indică automat un risc pentru sănătate, ci reflectă compoziția minerală, sursa apei, modul de tratare și instalațiile prin care aceasta circulă până la tine acasă. Iată ce trebuie să știi!
Apa nu este doar H₂O – ce îi influențează gustul?
Apa pe care o bei conține minerale și urme de substanțe dizolvate în mod natural. Pe traseul ei prin sol și rocă, apa dizolvă calciu, magneziu, sodiu sau fier. Stațiile de tratare adaugă dezinfectanți, iar conductele pot contribui și ele la profilul final.
Câțiva factori care influențează gustul:
- Mineralizarea – cantitatea totală de săruri dizolvate în apă.
- Duritatea – conținutul de calciu și magneziu.
- pH-ul – nivelul de aciditate sau alcalinitate.
- Dezinfectanții – în special clorul.
- Materialele instalațiilor – țevi, baterii, racorduri.
Apa complet lipsită de minerale, cum este apa distilată, are un gust plat. Majoritatea oamenilor preferă un anumit nivel de mineralizare, care oferă o senzație plăcută. Totuși, preferințele diferă.
Geologia zonei și compoziția minerală
Apa dură vs. apa moale
Duritatea descrie concentrația de calciu și magneziu.
- Apa dură apare frecvent în zonele cu sol calcaros. Are gust ușor mineral sau amar pentru unele persoane. Produce depuneri de calcar pe baterii și în aparate electrocasnice.
- Apa moale conține mai puține minerale. Este întâlnită adesea în zone montane. Mulți o percep ca fiind mai „ușoară”, dar unii o consideră neutră.
Duritatea nu afectează, în mod obișnuit, siguranța apei pentru consum. Ea influențează gustul și modul în care apa reacționează cu săpunul sau detergentul.
Mineralizarea și gustul asociat
Pe lângă calciu și magneziu, apa poate conține:
- Sodiu – oferă o notă ușor sărată.
- Fier – poate genera un gust metalic.
- Sulfați – pot da un gust ușor amar.
Sursa apei și sistemul de distribuție
Apă de suprafață vs. apă subterană
Furnizorii folosesc două surse principale:
- Apă de suprafață – râuri, lacuri, acumulări.
- Apă subterană – puțuri și izvoare.
Apa subterană trece prin straturi de sol și rocă, ceea ce îi crește conținutul de minerale. De aceea, are adesea un gust mai pronunțat. Apa de suprafață este, în general, mai puțin mineralizată, dar poate conține mai multe substanțe organice naturale. Stațiile de tratare ajustează procesul în funcție de sezon și de nivelul acestor substanțe.
Rețeaua de conducte
După tratare, apa circulă prin kilometri de conducte. Vechimea rețelei influențează experiența finală.
- Conductele vechi pot elibera urme de fier, ceea ce duce la gust metalic.
- Apa care stagnează peste noapte în țevi capătă un gust mai intens.
De ce simți uneori gust de clor?
Clorul este principalul dezinfectant folosit în tratarea apei potabile. El distruge bacteriile și menține apa sigură pe tot traseul până la robinet.
Gustul de clor depinde de:
- Distanța față de stația de tratare.
- Temperatură (vara se ajustează dozajul).
- Timpul petrecut în rețea.
Dacă locuiești aproape de stație, este posibil să percepi un gust mai intens. De regulă, nivelul rămâne în limitele admise.
De ce apa îmbuteliată este diferită?
Apa îmbuteliată are un profil mineral stabil, specific sursei sau stabilit prin procesare. De aceea, gustul rămâne constant de la o sticlă la alta. Apa de la robinet reflectă variațiile locale.
Dacă preferi un gust uniform, dar vrei să reduci numărul de sticle mici și costurile asociate, poți alege varianta cu bidoane reutilizabile. Descoperă oferta H2On și poți beneficia de bidoane de 19 litri, livrate direct la domiciliu, fără contract și cu livrare proprie.
Această opțiune oferă:
- Cost per litru mai redus comparativ cu apa îmbuteliată la 2L.
- Mai puțin plastic de unică folosință.
- Aprovizionare planificată, fără drumuri repetate la magazin.
Ce poți face pentru un gust mai plăcut al apei?
Dacă vrei să îți îmbunătățești experiența zilnică, urmează acești pași:
Verifică informațiile oficiale
Intră pe site-ul operatorului local și citește valorile pentru duritate, pH și mineralizare. Astfel, vei înțelege de unde provin diferențele.
Aplică soluții simple
- Lasă apa să curgă după perioade de stagnare.
- Curăță periodic aeratorul robinetului.
- Păstrează apa la frigider pentru consum.
Alege un sistem de filtrare potrivit
Pentru rezultate optime, instalează un filtru certificat conform standardelor europene. Respectă intervalele de schimbare a cartușelor.
Evaluează alternativele
Dacă îți dorești gust constant și control mai bun asupra aprovizionării, analizează opțiunile de apă livrată la bidon. Compară costul per litru, condițiile de livrare și posibilitatea de a comanda fără contract pe termen lung.
Nu există un singur tip de apă potrivit pentru toată lumea. Important este ca apa să respecte standardele de potabilitate și să îți ofere confort în consumul zilnic. Dacă vrei să înțelegi mai bine ce bei, informează-te, testează soluții simple și discută deschis cu furnizorul. Astfel, poți lua decizii bazate pe date clare.
Coreea de Nord furnizează până la 40% din muniția de artilerie folosită de Rusia, susține serviciul de informații militare al Ucrainei
Coreea de Nord a devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de echipamente militare pentru Rusia, asigurând între 25% și...
Ce a obținut România la summitul NATO de la Ankara și ce nu: „Mai mult, din păcate, nu funcționează”
Politologul Teodor Moga, de la Universitatea A.I. Cuza din Iași, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cu ce rămâne România după...
De ce gustul apei de la chiuvetă diferă de la o zonă la alta?
Ai observat, probabil, că apa de la robinet nu are același gust peste tot. Într-un oraș nu remarci un gust...
Un baschetbalist este singurul elev din Sibiu care a obținut media 10 la Bac. „Mă așteptam să iau o notă mare, dar nu la 10 curat”
Un sportiv din Sibiu este singurul din județ care a obținut nota 10 la examenul de Bacalaureat. Acesta absolvent al...
„Dacă-l vezi, omoară-l”. Un deputat rus cere exterminarea a jumătate din populația Ucrainei
Discursul public din Federația Rusă atinge noi culmi ale extremismului și violenței verbale, depășind granițele propagandei clasice de război...
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din...
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
-
Actualitateacum 3 zilePeste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
-
Breakingacum 2 zileEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 2 zile
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum 2 zile
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
-
Actualitateacum 3 zile
Cristian Ghinea îl atacă pe Nicușor Dan: „Un personaj greșit pentru România. Un tăntălău ajuns în locuri greșite”
-
Actualitateacum 2 zile
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
-
Actualitateacum 3 zile
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
-
Actualitateacum o zi
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top