Despre Hagia Sophia s-au vărsat de-a lungul veacurilor o mulțime de râuri de sânge și de cerneală. Hagia Sophia a început de mai bine de 18 ore să fie cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya. Cu alte cuvinte,a devenit una dintre cele trei mii de moschei din Istanbul. Oare mai prețuiește cineva amănuntul și istoria locașului care a fost la origine o biserică construită din ordinul împăratului Iustinian și a servit drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol până în fatidicul an 1453?

Este dureros să scriu și să denumesc lucrul acesta ca fiind un pas înainte sau ceva legat de noțiunea de progres…Asistăm, la fel ca majoritatea europenilor,mai mult setați și sedați la o involuție. Mai are rost, dar trebuie să amintesc și alte aspecte conexe.Din moment ce se investește timp, energie, resurse financiare enorme pentru a se transforma societatea globală, unele religii precum islamul au început să fie favorizate.

Iar propaganda și directivele sunt clare, în sensul că se dorește transformarea și nivelarea societății.Tonul a fost dat de către Germania, numai dacă vă amintesc de acea invitație a doamnei Merkel de a încuraja, proteja „forța de muncă ieftină și competitivă” venită din Asia și Africa.Și, pe fondul acesta se perorează împotriva rasismului și se dorește chiar să se transforme societatea occidentală într-una mai pacifistă și tolerantă, în care respectul pentru confesiuni, civilizații și culturi diferite devine mai pronunțat.

Numai că, într-o țară condusă cu mână de fier precum Turcia, decretul semnat de președintele Recep Erdogan de pe data de 10 iulie 2020 e o dovadă că nu se face progres în această direcție, ci pași concreți, decisivi înapoi. Dacă la acest gest atât de tragic se adăugă și atacurile teroriste împotriva creștinilor (care mai în toată lumea sunt facute de teroriști musulmani), concluzia e una și mai tristă.Ea poate fi rezumată în propoziții scurte și simple. Suntem ținta unui genocid calculat, sistematic și bine programat.Avem de a face cu un genocid lent, mai mult sau mai puțin tacit, mai mult sau mai puțin agresiv, mai mult sau mai puțin deschis.

Să vorbim deschis, cu exemple cunoscute dar deloc mediatizate.În anul curent, Republica Populară chineză persecută creștinii mai mult ca oricând din anii 1970 încoace. Să nu vă mire faptul că anarhiștii anului 2020 atacă mai mult ca oricând bisericile și simbolurile creștine amplasate în spațiul public în Statele Unite ale Americii, iar teroriștii Boko Haram și alții atacă și ucid mai mulți creștini în 2020 în Nigeria, Niger, Mali, Congo, Mozambique, Tanzania, Uganda etc. ca oricând. Chiar să fie acesta doar o coincidență?

Politica lui Erdogan -exterminare a creștinilor 

E posibil ca acest temut dictator Erdogan să se fi folosit și inspirat în acțiunea lui, de evenimentele acestea atât de tragice pentru creștinism care s-au petrecut în doar ultimele 3 ori 4 luni. Occidentul, ca de fiecare dată tace, fiind paralizat de criza de coronavirus. Mai mult decât atât, colapsul economic, anarhia și un simțământ al vinovăției în raport cu trecutul completează acest tablou grotesc.Nu se aud voci care să condamne Turcia și pe Erdogan. Nu se critică, iar în spațiul public nici nu există cuvinte de dezaprobare categorică.Totul trece nevăzut, neauzit…

Casa Albă a ales și ea să păstreze tăcerea. Numai Federația Rusă a fost ceva mai vocală.Presa europeană a folosit din când în când  critica, dar fără să deceleze cazul, deoarece Uniunea Europeană a ales și ea să practice…tăcerea.

Ce se vrea de fapt?

Schimbarea destinației Sfintei Sofia din muzeu aflat în patrimoniu UNESCO în moschee nu e un eveniment brusc, din 2016 încoace au avut loc o serie de rugăciuni organizate de asociații islamice în interiorul acestei bazilici care vreme de aproape 1000 de ani a fost biserica în care erau unși împărații bizantini. Chiar Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, vorbește de mai mulți ani despre această revenire, dar acum, în această perioadă de criză medicală și economică, avea mai multă nevoie ca oricând să-și demonstreze calitățile de bun musulman și viziunea lui neo-otomană.

La sfârșitul primăverii lui 2018, Erdogan a recitat din Coran în Sfânta Sofia, dedicând rugăciunea lui „cuceritorilor Constantinopolelui”. Acest oraș e singurul din lume care stă pe două continente și abia după ce a intrat în posesia otomanilor s-a numit Istanbul.

Revenirea Bazilicii Sfânta Sofia la statut de moschee nu este doar „o chestiune internă a Turciei”, după cum crede viceministrul rus pentru Afaceri Externe, Serghei Verchinin. Această schimbare avertizează statele din regiune că Turcia nu mai este demult predictibilă, că doctrina ei de recucerire prin instrumente culturale a vechiului spațiu otoman e gata să adopte și instrumente mai contondente.

Nu este vorba doar despre faptul că Ankara nu ar fi „înțeles” ce vor „milioane de creștini”, cum a subliniat Biserica Orotodoxă Rusă, ci dimpotrivă, Erdogan transmite tuturor un semnal clar în ceea ce privește spațiul pe care l-a patronat până la Primul Război Mondial și pe care l-ar vrea înapoi în sfera de influență turcească.

Uniunea Europeană și guvernele din Occident au înțeles semnalul și au răspuns pe diferite tonalități, în vreme ce Vladimir Putin, amicul președintelui turc din ultimii ani, i-a transmis chiar lui Recep Tayyip Erdogan „dezaprobarea semnificativă provocată în Rusia de decizia de a schimba statutul bisericii Sfânta Sofia din Istanbul”. Moscova folosește din nou un discurs pe mai multe voci, mai ales că are mai multe fronturi deschise cu Turcia: dincolo de Siria, Libia, nici problemele de la Marea Neagră nu sunt clare, în ciuda unor favoruri făcute de turci rușilor.

Am urmărit aproape zilnic declarațiile relevante care mi-au parvenit din Parlamentul European, dar nu s-a spus nimic la adresa Hagiei Sophia. Subiectul favorit rămâne în continuare Polonia catolică și atacurile susținute împotriva polonezilor și a lui Krystof Duda. Parlamentul European e critic la adresa Turciei doar când critică politica lui Erdogan privind „minoritățile sexuale”.

Hagia Sophia – extinderea genocidului creștinilor?

În 30 de ani, între 1894 și 1924, Turcia a exterminat aproape două milioane de creștini: creștinii pontici, creștinii din insulele ionice, creștinii asirieni și creștinii armeni, cazul celor din urmă fiind foarte bine cunoscut. Aceste date statistice, istoricul masacrului și motivațiile sultanilor sunt temele majore abordate în The Thirty-Year Genocide: Turkey’s Destruction of Its Christian Minorities, 1894-1924 / Genocidul de 30 de ani: Distrugerea minorităților creștine din Turcia, 1894 – 1924 .Autorii cărții sunt Benny Morris și Dror Ze’evi și a fost publicată anul trecut.

În opinia autorilor, „there would not be a Turkish nation without the destruction of its Christian people” („nu ar exista o națiune turcă fără distrugerea minorităților ei creștine”). În acele timpuri, creștinii erau priviți ca inamici interni, agenți ai marilor puteri (creștine) de atunci.

Aceste elemente conduc la alte întrebări rămase fără de răspuns.Oare să fie ultima manevră a lui Erdogan, în speță transformarea unui simbol sacru al creștinismului în moschee, parte a acestui plan? După 1924, creștinismul practic a dispărut din Turcia. Acum doi sau trei ani Turcia a aprobat construirea primei biserici (ortodoxe) în Turcia după 1924, adică în aproape un secol. Misionarii străini, în special americani, întâmpină dificultăți serioase încercând să ajungă în Turcia, să locuiască acolo ori să misioneze pentru creștinism. Aproape în permanență un pastor american e arestat și întemnițat în Turcia și mai in permanență se duc tratative diplomatice între Turcia și Statele Unite pentru eliberarea lor.

Recenta apariție editorială

Din nefericire, intoleranța față de creștini și politica de exterminare continuă, în Iran, Irak, Siria, Egipt etc. Iar acum, se pare, și în Turcia, prin transformarea simbolurilor istorice creștine în moschei. Politica aceasta a început din porunca lui Mohammed cu sute de ani în urmă și continuă. Tocmai a fost publicată o carte, luna trecuta, care constituie o cronică a eliminării creștinilor din Orientul Mijlociu. Cronica începe odată cu războiul lui Bush în Irak, acum mai bine de 15 ani, fiind scrisă de un avocat creștin american care s-a mutat în Irak după izbucnirea războiului. Din Irak, politicile de exterminare a creștinilor s-a extins în tot Orientul Mijlociu, Yemen, iar acum și în Africa. Recenzia o puteți accesa și citi aici: https://www.thepublicdiscourse.com/2020/07/64947/

Înainte de 1453, creștinismul se extinsese într-o zonă vastă a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord. Odată cu apariția pe scena istoriei a islamului, creștinismul a fost, încetul cu încetul, redus la un procent infim în Orientul Mijlociu. Istoria spune că, în 1453, când musulmanii au intrat în Hagia Sophia, au dat peste câteva sute de creștini înfricoșați închiși în biserică. După jumătate de mileniu, viitorul creștinismului în Turcia, cât și în Orientul Mijlociu în general, rămâne la fel de incert ca atunci.

Intuiția îmi spune că Erdogan a dat tonul, iar ceea ce el a început e posibil să se extindă și în alte țări din Orientul Mijlociu unde încă există simboluri creștine de mare preț și însemnătate.

De aceea, ar fi cazul să existe o șansă reală ca Occidentul să intervină să restaureze status quoul. Numai că, în acest moment delicat, cu toată credința si entuziasmul meu…mă cam determină să mă îndoiesc. Cunoaștem cu toții precedentul tragic, petrecut în inima Europei acum un sfert de secol, când Europa a forțat Serbia să-și abandoneze unele din cele mai prețioase simboluri creștine în favoarea musulmanilor din Kosovo.

În loc de concluzie 

Să nu ne înșelăm sau să ne îmbătăm cu apă rece! Acțiunea lui Erdogan este un act de agresiune psihologică la adresa tuturor creștinilor. A fost un act deloc necesar din partea lui având în vedere că în Istanbul există peste 3.000 de moschei, multe dintre ele foste biserici creștine. Erdogan și-a ales cu grijă ținta, ținând să ofenseze mai mult de o treime din populația planetei.

Gestul lui, însă, este și un atac frontal la adresa creștinilor ortodocși. Este și o crimă împotriva civilizației europene creștine. Timp de 900 de ani acest simbol al creștinismului a stat la încrucișarea drumurilor istoriei, a civilizațiilor, a diferitelor curente creștine. Este un simbol cu care s-au identificat miliarde de creștini de-a lungul celor 2000 de ani de creștinism. Anual, milioane de persoane, în marea lor majoritate creștini vizitează Hagia Sohpia.

Există, însă, ceva simbolic dincolo de acest act negândit a lui Erdogan de agresiune psihologică.Greu de spus, dar ar cam trebui să ne dea de gândit. Anul trecut, creștinismul a pierdut un alt simbol unic-Catedrala Notre Dame din Paris. A fost un simbol universal pentru întreaga omenire, nu doar pentru creștini. Iar anul acesta suntem confruntați cu o altă pierdere la fel de mare, dureroasa și tragica involuție a Hagiei Sophia.

De aceea, vă întreb direct, fără menajamente… La ce ne-am putem aștepta anul viitor? La un alt act agresiv împotriva creștinismului cu o valoare simbolică la fel de puternică?

Sursa foto: https://google.com

Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media Criteriul Național, redactor permanent al ziarului Nationalul.ro și redactor șef adjunct al emisiunilor moderate de către domnul jurnalist Paul Iurea la televiziunea liberă Nașul.tv