Gazetarul Cristian Tudor Popescu (CTP) a comentat vineri seară, la Digi 24, cererea unui sindicat al cadrelor didactice de a primi spor de radiații în contextul școlii online. El a criticat această inițiativă, spunând că „radiația unui ecran de calculator nu este mai periculoasă decât radiația electromagnetică a telefonului pe care îl au toți domnii profesori”.
De asemenea, CTP dezaprobă atitudinea unor cadre didactice care nu sunt de acord cu înregistrarea orelor online.
„Păi, dumneata ții cursuri plătit de stat, în localul statului și pretinzi că ora respectivă pe care o ții nu poate fi înregistrată? E proprietatea personală a dumitale?”, a întrebat, retoric, Cristian Tudor Popescu.
Sistemul de învățământ din România, ca și sistemul de sănătate, au probleme mari, nu de acum din pandemie. Au dinainte, sigur că da. Sigur, că profesorii au salarii mici, sigur că sunt atâtea școli date de exemplu sumbru cu toalete în curte, cu frig în clase… știm toate astea, cu transportul elevilor și așa mai departe. Și peste asta a venit pandemia.
Deci niște profesori, nu niște guvernanți, nu de la minister, nu, niște profesori de catedră, care lucrează cu elevi, pretind prin această federație a sindicatelor libere din învățământ, pretind acum spor de calculator.
Că dacă lucrează cu elevii online, să primească un spor de calculator. Știți ce rezultă pe cale de consecință logică din această cerere?
Rezultă că domnii profesori nu s-au ocupat până acum cu calculatorul. Vă imaginați un profesor în România anilor 2010-2020 care nu petrece o oră, două, trei pe zi în fața unui calculator pentru a se instrui, pentru a se ține la curent cu tot ce evoluează în disciplina pe care o predă?
Vă imaginați un profesor care stă fără calculator și se duce la școală?
Da, el există. Știți cine e? E ăla de care-și bat joc copiii, râd în bănci de el. De ce? Pentru că i-o iau înainte, pentru că ei știu niște lucruri, și le știu mai bine „up to date” – le știu la zi, vorbesc între ei, pentru că ei știu să lucreze cu calculatorul.
Și ăla de vine să țină ora, și care nici nu știe să deschidă un calculator, se face de râs, pentru că este depășit de faptul că nu are acces la această nouă tehnologie. Cine este profesorul? Este cel care refuză acum să lucreze online. De ce? Pentru că nu știe, în primul rând. De ce refuză să se înregistreze orele ținute online? Cum adică? Cum îți permiți să ceri așa ceva? Păi, dumneata ții cursuri plătit de stat, de la buget, în localul statului, la școală, și pretinzi că ora respectivă pe care o ții nu poate fi înregistrată? E proprietatea personală a dumitale? Ce vorbești dom’le?
Un profesor care ar fi utilizat calculatorul în mod firesc în pregătirea lui, nu ca să țină ore online, înainte de pandemie, când nu era cazul, ce spor să ceară?
Dacă vor bani, să ceară salarii mai mari, direct. Ăsta e un spor vechi, de acum 25 de ani. Știți de când e? Când au apărut PC-urile și s-au răspândit în anii ’90 în România, alea vechi aveau tuburi catodice, ca televizorul, erau mari… Și acolo există o radiație, dar, la fel, este sub nivelul de periculozitate pentru om.
În niciun caz, radiația unui ecran de calculator nu este mai periculoasă decât radiația electromagnetică a telefonului pe care îl au toți domnii profesori!”
Dublarea alocațiilor, trimisă de Klaus Iohannis la reexaminare în Parlament. Care sunt argumentele președintelui
Președintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului o cerere de reexaminare a legii prin care a respins ordonanța Guvernului privind creșterea etapizată a alocațiilor, respectiv amânarea dublării alocațiilor de stat pentru copii. CCR motivase că sursa de finanțare a acestora este chiar contul din care se plătesc alocațiile.
În documentul transmis Legislativului, Klaus Iohannis trece în argumentează că „în fața unei iminente intrări în vigoare a unui act normativ fără stabilirea unor surse de finanțare certe și în contextul unor eforturi financiare neprevăzute ale statului român în combaterea răspândirii noului coronavirus, chiar persoanele vizate de măsurile de creștere a alocațiilor s-ar putea afla în situația inevitabilă de a nu beneficia de realizarea drepturilor lor. Astfel, o cheltuială bugetară semnificativă pune în pericol nu doar buna funcționare a întregului sistem de protecție socială a copiilor, ci chiar capacitatea statului român și a Guvernului de a-și îndeplini rolul și atribuțiile”.
