Subliminal

0
202
man looking tv washing brain illustration concept
„Învățămîntul nu cultivă genii,
Executanți prin educație,
Vom deveni în cîteva decenii
Cea mai îngenuncheată nație…
Nu ghiont cu țeava puștii între coaste,
Nu lanțul, nu obada, nu supliciul,
Nu disciplina din spartana oaste,
Sclavia asta va exclude biciul…
Cînd recităm poeme unsuroase
Slăvim chiar ceea ce ne umilește
Și guițăm în ode puturoase,
De parcă ne-am prins degetele-n clește…
 O(r) fi murit toți clasicii, săracii,
Și-a apărut ad-hoc această castă
De scribi amici cu iadul, toți ciracii,
Tot mai nefastă artă, mai nefastă!…
Parale sînt de templu nou și rit,
E-o luptă de-afirmare în prosceniu,
De care chiar și diavolu-i smerit,
Minciuna e întunecatul geniu…
Și orice scributar e-un șahăr-mahăr,
Un microscopic sens și șugubăț
Se umflă ca și picurul de zahăr
În uriașa vată de pe băț…
Cuvintele, deschise parașute,
Îi țin în slăvi peste auditori,
O limbă inventată să-i ajute
Să pară mari poeți și gînditori…
Scriu evanghelii după noua normă,
Apostoli și evangheliști atei,
Au dezgropat din mintea lor diformă
Defunctul cult cu împărații-zei…
Inițiază-n toată dărnicia
Ca datorii noi sacrificii grele
Pentru popor, slăvindu-i hărnicia,
Nici blasfemiile n-ar fi mai rele…
Poeți-agitatori, cînd unul spune
„O sută!…”, altul strigă ca pe-un dar:
„O mie!…” și strigarea lui îl pune
În cărți, ca pe un sfînt în calendar…
Zîmbesc stăpînii, iar strigările
Continuă, dînd în popor de știre
Că s-au și pregătit frigările,
La muncă deci, spre-a Țării propășire!…
Ajung cu două ghionturi și trei coate
Genii naționale și eroi,
Minciuna spusă cu talent îi scoate
Și din anonimat și din noroi…
Cei mai nevolnici, îngroșînd plutonul,
Se luptă-n spate ca să țină strîns,
S-audă diapazonul ce dă tonul,
Dar nimeni dintre ei nu e de plîns…
Că pentru tot ce spun și fac au parte
De-averi imense, rangul de nabab,
Cu muza lor pun pe popor aparte
Destin, ca Izabela cu Ahab…
Au înălțat un templu și un rit
Cu-n dumnezeu în zeci de mii de croiuri,
Valori, morală de la Răsărit,
Sînt roiuri, roiuri, roiuri, roiuri, roiuri…
Au tot ieșit ca morții din morminte,
Par oameni de nu bagi de seamă lipsa
De inimă și suflet, din cuvinte
Încrucișate naște-apocalipsa…
Pe creierele gîngurind anume
Se tapetează chipuri de eroi
Și nume peste nume, peste nume,
Ca să nu dăm de-a pururea de noi…
Cînd creierele vor vorbi vom crede
Că sîntem cu istoria de-o seamă,
Necondiționat ne vom încrede
Și în călău, ca un copil în mamă…
Subliminal autosacrificiul
Se-nvață-n cincinale și decenii,
În propriile mîini ne pune biciul,
Învățămîntul nu cultivă genii.”
Constanța, 1978
Această impresionantă creație aparține domnului Dediu Florin.În calitatea sa de poet se cuvine să-i mulțumim în numele întregii redacții a ziarului Nationalul.ro.De asemenea, având trăirea unei importante comunități care apreciază Arta și Frumosul la justa sa valoare, vă reiterăm această poezie-manifest cu scopul de a trezi și a conecta toate conștiințele curate ale poporului român greu încercat de vicisitudinile vremurilor.
 
 
Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here