Actualitate
Cultura națională, sacrificată prin conexiuni ascunse
Cu toate că pare paradoxal, oficiali ai statului român – o parte chiar funcționari ai Ministerului Culturii – duc o luptă acerbă de manipulare și chiar de subminare a economiei naționale, fără a fi deranjați de vreun organ de cercetare. Sub acoperirea etichetei ”Cultură”, ies la iveală conexiuni cel puțin dubioase și unele cercuri de interese care – în ultimă instanță – nu au ca scop decât căpușarea istoriei poporului român.
Schema se dovedește a fi simplă, însă foarte bine organizată, în poziții ”privilegiate” fiind plasați chiar oameni-cheie care reușesc să își atingă obiectivele prin milioanele de lei ”trase” de la Statul Român.
O adevărată ”mafie a privatizării culturii românești” lucrează asiduu, iar între experţii care identifică valoarea de patrimoniu, naţional sau internaţional, a unor proprietăţi, cei care hotărăsc introducerea acestora sub protecţia legilor naţionale specifice şi cei care implementează – de cele mai multe ori cu fonduri de stat sau nerambursabile – planurile de restaurare şi punere în valoare există legături atât de strânse, încât unele dintre aceste persoane devin… aceleaşi în toate cele trei etape ale procesului, notează opiniatransilvana.ro.
ONG-urile de patrimoniu și campaniile agresive
Într-o primă etapă apare în scenariu o reţea de ONG-uri de patrimoniu. Acestea care duc campanii agresive – inclusiv prin litigii – pentru a ”salva”, în teorie, respectiva proprietate de la orice alt proiect investiţional.
În etapa a doua, urmează analiza organismelor tehnice ale Ministerelor de profi – Mediu sau Cultură -, care avizează așa-numitele ”planuri de salvare”, plus proiectele unor ”firme de casă” specializate în restaurare. Numai că ele aparțin aceloraşi experţi – activişti sau colegi ai acestora -, iar ”umbrela, mai precizează sursa citată, este pusă de Uniunea Salvați România (USR).
Principalul artizan al aceste mișcări ar fi nimeni altul decât șeful Institutului Național al Patrimoniului (INP), Ștefan Bâlici.
Ștefan Bâlici a anunțat, joi dimineață, că a fost demis de la conducerea Institutului Național al Patrimoniului, prin decizia ministrului Culturii, Lucian Romaşcanu. El a ocupat acest post timp de şase ani.
Cum ar fi impus ”interesele de grup” numirea lui Ștefan Bâlici
Ștefan Bâlici a fost numit la conducerea INP pe data de 14 ianuarie 2016, după ce ministrul tehnocrat Vlad Alexandrescu l-a demis pe Radu Petre Năstase, cel care fusese numit anterior de către Guvernul Ponta.
Vlad Alexandrescu – în momentul de față deputat al USR – este un lider de opinie afiliat Rețelei Soros din România (soția sa fiind beneficiara finanţării mai multor burse de studiu în străinătate), mai precizează sursa citată mai sus, şi a fost ”puternic implicat în acţiunile de sabotare a Proiectului Roşia Montană, acesta fiind autorul controversatei clasări a localității Roșia Montană ca sit categoria A în decembrie 2015, prin publicarea unei hărţi scrise de mâna pe pagina sa personală de Facebook”.
Clasarea ar fi fost făcută ilegal fără îndeplinirea procedurii de clasare prealabilă, instituind o zonă de protecţie care se suprapune inclusiv peste perimetrul minier al companiei de stat Cuprumin SA.
La o primă vedere, demiterea de către Vlad Alexandrescu a fostului șef al INP, Radu-Petre Năstase, a fost rezultanta unui scandal referitor la monumentele de patrimoniu din Roșia Montană. În realitate – notează opiniatransilvana.ro – ”motivul destituirii are legătură cu demersurile lui George Soros de sabotare a Proiectului Minier şi cu planurile fundațiilor şi a ONG-urilor din Reţeaua Soros din domeniul patrimoniului de a şifona viitoarelor finanțări destinate reabilitării patrimoniului din Roşia Montana în cazul introducerii localităţii Roșia Montană în UNESCO”.
”Ştefan Bâlici, elementul critic”
Ştefan Bâlici ar fi, în toată această schemă, elementul critic în întregul demers al listării Roşiei Montane în UNESCO, slujind atât intereselor de afaceri ale lui George Soros cât şi propriilor sale interese economice şi ale ONG-urilor şi fundaţiilor de patrimoniu afiliate Reţelei Soros prin adjudecarea unor viitoare contracte de proiectare şi execuţie a lucrărilor de restaurare, conservare și protecție din Roșia Montană în condiţiile în care demersul de listare UNESCO ar fi finalizat, notează sursa citată.
Și, tocmai de aceea, ar fi fost nevoie de ”o persoană de încredere la conducerea INP”, iar alegerea lui Ștefan Bâlici la conducerea INP a fost făcută şi din perspectiva afilierii acestuia la Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS), Bâlici fiind membru ICOMOS, organismul consultativ care analizează dosarele de înscriere şi apoi prezintă propunerile de listare în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Demersurile de listare UNESCO coordonate de către Ştefan Bâlici – întărite şi de poziţia lui în cadrul ICOMOS – aduc atingere interesului naţional, iar o eventuală includere a Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO ar bloca accesul statului român la valorificarea celei mai mari resurse de aur din Uniunea Europeană.
Ștefan Bâlici, sprijinit puternic de Corina Șuteu
Ulterior demiterii lui Vlad Alexandrescu din funcția de ministru al culturii din 26 Aprilie 2016, Ștefan Bâlici și-a continuat demersul de listare UNESCO început cu Vlad Alexandrescu, fiind sprijinit puternic de către Corina Șuteu, noul ministru al Culturii, membră şi ea a Rețelei Soros.
Corina Şuteu, acuză opiniatransilvana.ro ar fi încălcat legea, forțând trimiterea Dosarului ”Roşia Montană” la UNESCO Paris, ”în nume propriu” pe 4 ianuarie 2017, dată la care noul Guvern (Grindeanu) fusese deja validat.
Documentaţia trimisă la Paris de Corina Şuteu fusese pusă la punct încă din perioada 2009 – 2010 de către Ştefan Bâlici prin Asociaţia ARA care îi aparținea. Guvernul Cioloș, în ultima să ședință de guvern din 29 decembrie 2016, anunțase public că ”(…) premierul Cioloș ar putea semna un act pentru depunerea dosarului UNESCO doar după o procedură formală, prin decizia întregului Guvern. Din păcate, un Guvern la final de mandat nu mai are autoritatea să facă acest lucru”.
Intenţia de depunere a dosarului UNESCO a fost criticată anterior şi de către ministrul Justiţiei Raluca Prună. Acasta, pe data de 26 decembrie 2016, atrăgea (public) atenţia cu privire la riscul afectării intereselor statului român în cazul depunerii dosarului UNESCO, postând pe pagina de Facebook a Corinei Şuteu următorul mesaj:
”Înţelept ar fi să nu se ia nicio decizie. Depunerea dosarului de către statul român e o poziţionare care vine mănuşă în procedura arbitrală. Pentru investitorul cu pricina şi în dauna statului”.
Postarea ministrului Justiţiei a fost vizibilă doar două ore
Totuși, postarea Ralucăi Prună a fost vizibilă numai două ore, fiind ştearsă de către Corina Şuteu, dezvăluie sursa citată. Legătura dintre Ștefan Balici şi Corina Șuteu ar fi fost asigurată, se mai precizează, prin intermediul Secretarului de Stat Oana Bogdan, numită la Ministerul Culturii ”de către același grup de interese, aceasta fiind un arhitect tânăr şi obscur care locuieşte în afara ţării şi care aparent activează în cadrul unei societăți de arhitectură din Bruxelles”.
Oana Bogdan este cunoscută ”ca apropiată a ONG-urilor din Reţeaua Soros şi opozantă a proiectelor industriale din Transilvania (Dracula Park din Sighișoara, Roșia Montană etc.)”. Interesul exclusiv al fostului secretar de stat Oana Bogdan pentru depunerea dosarului UNESCO ar fi identic cu cel al lui Ştefan Balici, ”respectiv adjudecarea unor potenţiale viitoare lucrări de restaurare din Roșia Montană”.
Intenţia secretarului de stat Oana Bogdan ar fi rezultat fără echivoc din mesajul pe care aceasta la postat pe pagina sa de Facebook a doua zi după depunerea dosarului UNESCO la Paris, adresându-se ”prietenilor” săi cu mesajul:
”Mă gândesc că, dacă ne grupăm toţi ca pe vremuri, reuşim să şi facem un proiect, doua, trei în zonă”.
Ștefan Balici și Virgil Apostol sunt numiţi şi în Conducerea Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice (CNMI)
Comisia Națională pentru Monumente Istorice (CNMI) este un organism științific de specialitate, având rol deliberativ în domeniul protejării monumentelor istorice.
Funcționează pe lângă Ministerul Culturii şi avizează Lista Monumentelor Istorice întocmită de Institutul Național al Patrimoniului CNMI. Totodată, formulează priorități privind lucrările și măsurile necesare pentru asigurarea protejării monumentelor istorice, indiferent de situația lor juridică și de sursa de finanțare și propune monumente pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural și natural mondial, precum și Lista patrimoniului cultural mondial în pericol, ambele elaborate de UNESCO.
După numirea lui Ștefan Bâlici la conducerea Institutului Național al Patrimoniului – 24 mai 2016 – Corina Șuteu i-a numit pe Ștefan Bâlici, Virgil Apostol (asociatul lui Balici în S.C. Atelierul de Arhitectură OPUS și fondator în Asociația ARA) și Monica Mărgineanu Cârstoiu (Președinta Asociației ARA) în Comisia Națională pentru Monumente Istorice.
În aceeași zi, ministrul Corina Șuteu îl numeşte pe Ștefan Bâlici președinte al Secțiunii Tehnice de Arhitectură și Inginerie din CNMI, iar pe Virgil Apostol președinte al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 4 (Constanța/Tulcea).
Prin numirea lui Ștefan Bâlici la conducerea INP, dublată de numirea acestuia la preşedinţia Secțiunii Tehnice de Arhitectură și Inginerie din CNMI, împreună cu numirea asociatului sau Virgil Apostol ca membru în Comisia Națională pentru Monumente Istorice şi președinte al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 4 (Constanța/Tulcea), Ştefan Bâlici ”a preluat controlul alocării fondurilor publice locale, guvernamentale și finanţările UE putându-le direcționa către societăți sau ONG-uri proprii sau ale interpușilor din grupul lor de interese”, notează opiniatransilvana.ro.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din 28.03.2013 interzice, totuși, membrilor CNMI, a secţiunilor de specialitate sau a comisiilor zonale, să desfășoare activități profesionale care se pot constitui în conflict de interese, prevăzând în cuprinsul art.9 (5):
”Pentru evitarea conflictelor de interese, pe perioada exercitării mandatului, membrii Comisiei, membrii secţiunilor de specialitate ale acesteia sau cei ai comisiilor zonale nu pot desfăşura activităţi profesionale de pregătire şi/sau elaborare a documentaţiilor supuse avizării Comisiei, secţiunilor de specialitate ale acesteia şi comisiilor zonale din care aceştia fac parte”.
Cu toate acestea, Ștefan Bâlici – împreună cu asociatul său Virgil Apostol – și-ar fi însușit în folos propriu fonduri publice, prin avizarea și aprobarea unor lucrări de restaurare care au fost atribuite în mod direct societăţii SC Opus Atelier de Arhitectură SRL, în care cei doi ar fi asociaţi.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului




