Actualitate

Cum s-a ales praful de o temută brigadă de elită a Rusiei după ce a fost trimisă să lupte în Ucraina: „A fost spulberată”

Publicat

acum 3 ani

decembrie 17, 2022

Nationalul

Cum s-a ales praful de o temută brigadă de elită a Rusiei după ce a fost trimisă să lupte în Ucraina: „A fost spulberată”

Brigada de Infanterie 200 era o unitate de elită din cadrul districtului militar Nord cu baza în regiunea Murmansk înainte de a fi trimisă să ia parte la invazia Ucrainei: aproape decimată de trupele ucrainene în primele luni de război și peticită ulterior cu recruți, îi va lua mult timp să redevină ce a fost, relatează Washington Post, care a consultat documente interne, a stat de vorbă cu soldați ruși și cu oficiali de informații ucraineni și occidentali.

Soldații din unitățile de elită au parte de antrenament și echipamente de calitate FOTO SHUTTERSTOCK

Înainte de a fi aruncată în asaltul Ucrainei în dimineața zilei de 24 februarie, Brigada 200 era o divizie de temut, fiind însărcinată cu protejarea arsenalului nuclear al Rusiei din peninsula Kola, în extremitatea nordică a Europei. Cu toate că a fost trimisă în războiul din Ucraina cu cele mai performante arme, între care lansatoare portabile de rachete și tancuri moderne. totuși în doar câteva luni s-a ales praful, potrivit unei reconstrucții a detașării sale pe frontul din Ucraina.

Experții consultați de WP, care au examinat documentele interne ale unității, au remarcat că Brigada traversează o perioadă de criză.

La finele lunii mai, după trei luni de război, capacitatea de luptă a celor două grupuri tactice la nivel de batalion, care însumau circa 1.400 de soldați, a scăzut la nici 60%, fiind obligată să aștepte întăriri, după ce a fost împinsă înapoi peste graniță, a notat Pekka Toveri, fost director al serviciului finlandez de informații în materie de apărare, remarcând că pierderile suferite de divizie arată cât de prost au mers lucrurile pentru Rusia de bun început.

Comandantul unității a fost grav rănit și a trebuit să fie înlocuit. Totodată, armele performante cu care fusese dotată unitatea au sfârșit fie distruse, fie capturate.

În lunile următoare, Brigada 200 a continuat să acumuleze pierderi pe frontul de luptă din nord-vest – totuși, odată cu reluarea ofensivei ruse asupra Harkovului, în septembrie, a fost retrimisă să recupereze teritoriile pierdute alături de alte forțe.

O forță uzată după primele luni de război

Capacitățile inițiale ale Brigăzii s-au degradat semnificativ în doar câteva luni: trupele profesioniste și bine antrenate ce au pornit în luptă cu tancuri de ultimă generație au fost înlocuite cu o adunătură de recruți slab instruiți și echipați, care nu luptau din convingere.

„Unitatea este într-o profundă stare de degradare”, a dezvăluit un soldat care a ajuns în Brigada 200 în urma ordinului de mobilizare dat de Putin în septembrie. Acesta spune că el și camarazii săi au primit „căști din 1941 recondiționate și veste fără armură” și instruiți să meargă pe front și să tragă.

Soarta pe care a avut-o această unitate, care în prezent nici „nu mai poate fi considerată o forță de luptă”, potrivit unui oficial militar european, este surprinzătoare având în vedere că a avut avantajul experienței și al echipamentelor performante.

Garnizoana Brigăzii se află în cadrul unor baze spartane arctice la mai puțin de 20 km de granița cu Norvegia, iar poziția sa, în municipalitatea Pencenga, la nord-vest de Murmansk, subliniază că existența ei are miză mare să slujească drept tampon între puterile NATO și bazele din Marea Barents ale Flotei Nordice.

Batalionul 200 face parte dintr-un sistem de apărare interconectat al flotei nordice și bazelor acesteia, un sistem care se bazează totodată pe locația lor îndepărtată, pe straturi de securitate și pe unități suplimentare din Peninsula Kola.

În ciuda mizei misiunii sale în Arctica, detașamentul 200 a fost în mod repetat solicitat de Kremlin pentru misiuni prioritare peste hotare. Ofițerii săi au fost trimiși în Siria pentru a-l ajuta pe președintele Bashar al-Assad să își mențină controlul asupra puterii și, potrivit oficialilor ucraineni și unui raport al publicației de investigații Bellingcat, unitatea a fost implicată clandestin în încercarea Rusiei din 2014 de a cuceri teritoriu în regiunea Donbas din estul Ucrainei.

O misiune dificilă

La fel și ca alte trupe, efectivele acestei unități au fost lăsate să creadă că se află în Belarus pentru exerciții militare și au aflat abia în ziua invaziei că o să participe la un război împotriva țării vecine, potrivit mărturiilor obținute de armata ucraineană de la soldații capturați.

Până la sfârșitul zilei, mai multe divizii ale Batalionului 200 au căzut pradă ambuscadelor sau au fost atacate, zeci de soldați fiind uciși sau răniți, iar echipamentele lor, inclusiv tancuri și lansatoare de rachete portabile „Grad”, au fost distruse sau abandonate pe marginea drumurilor, potrivit relatărilor ucrainene și occidentale.

Amploarea dezastrului poate fi explicat parțial prin faptul că Brigadă a avut una dintre cele mai grele sarcini ale invaziei, întrucât a fost trimisă pe frontul din nord „bine apărat de soldați ucraineni extrem de motivați”, a remarcat un oficial de informații european.

Cu toate că planul Kievul a fost organizat în jurul apărării capitalei, a trimis multiple unități pentru a proteja și Harkovul, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei.

Brigada a întâmpinat aceleași probleme logistice ca restul trupelor după ce și-a epuizat proviziile de hrană și combustibil și comandanții nu au avut ocazia să-și pregătească trupele pentru ce vor întâmpina în Ucraina, pentru că Putin a ținut invazia secretă până și față de consilierii de rang înalt.

Luată prin surprindere de rezistența ucraineană, divizia 200 a petrecut săptămânile următoare respingând contraatacurile și săpând poziții defensive la nord de Harkov, au declarat oficialii. În această perioadă, comandantul brigăzii, colonelul Denis Kurilo, în vârstă de 44 de ani, a fost grav rănit într-un atac care, potrivit oficialilor occidentali, i-a distrus tancul. Oficialii ucraineni au raportat inițial că Kurilo a fost ucis. Dar documentele interne ale brigăzii menționează o „rană suferită în luptă datată 22 aprilie” care a necesitat în cele din urmă spitalizarea sa.

Evidența supraviețuitorilor

De altfel, la momentul când s-a retras înapoi peste graniță, în regiunea Belgorod, la finele lunii mai, Brigada a făcut evidența supraviețuitorilor: un tabel a cărui autenticitate a fost confirmată de oficiali occidentali a consemnat 892 de militari încă „prezenți”. Potrivit serviciilor de informații europene care monitorizează Brigada aceasta a pornit cu două grupuri de batalion însumând între 1.400 și 1.600 de soldați.

Un oficial a descris daunele pe care astfel de pierderi le-ar fi provocat asupra eficienței și moralului unității ca fiind „catastrofale”.

Conform documentelor, brigada aștepta 138 de întăriri, fără a indica cine sunt și nivelul lor de pregătire. Evidențele conțin și fișa medicală a comandantului unități care în urma unui traumatism cranio-cerebral avea simptome de vomă, lacune de memorie și dezorientare. El a fost trimis la un spital militar din Moscova de unde a fost externat după circa o lună.

Toveri, fostul șef al serviciilor de informații finlandeze, a declarat că documente arată un efort al comandanților de a face un bilanț al forțelor lor, fără a ține cont de cauzele uzurii acestora.

„Pur și simplu au făcut o nouă contabilitate”, a spus Toveri, adăugând că această manieră de a proceda este în concordanță cu o cultură militară rusă considerată mai insensibilă decât cea occidentală în ceea ce privește pierderile. „Au fost în război timp de trei luni și nu menționează niciun om ucis în luptă”, a spus Toveri.

Momentele de criză ale Brigăzii 200

Brigada a fost cuprinsă de o criză pe două fronturi: încercau din greu să găsească întăriri în Murmansk, în timp ce batalioanele împuținate din Belgorod primeau ordin să se întoarcă în Ucraina.

În disperare de cauză, brigada a început în iunie să formeze ceea ce a numit un „batalion mixt de voluntari”, aducând laolaltă marinari ai Flotei Nordice, specialiști în logistică și alte categorii de recruți, în mare parte constrânși să intre în luptă în ciuda faptului că aveau puțină experiență sau pregătire, potrivit oficialilor occidentali.

Oficialii militari ucraineni au descris forța care a revenit în luptă la finele primăverii ca fiind totuși, în ciuda degradării evidente, mai profesionistă decât separatiștii pro-ruși cu care s-au confruntat la periferia Harkovului.

Soldații de la 200 au fost mai puțin predispuși să vorbească pe liniile telefonice nesecurizate, au adus o putere de foc mult mai mare și s-au dovedit pricepuți la tragere, a declarat Taras Șevchenko, comandantul unei unități de artilerie și recunoaștere din cadrul apărării teritoriale din Ucraina.

Acesta a descris o confruntare cu Brigada 200 la începutul lunii iunie, într-un sat aflat la nord de Harkov. Soldații ruși i-au prins pe luptătorii săi cu garda jos după ce au început să tragă asupra clădirii de unde conduceau operațiunile. Au urmau schimburi de focuri în care nicio parte nu a făcut progrese moment în care acest comandant ucrainean a decis să oprească focul pentru a le da senzația că au rămas fără muniție. Între timp, a trimis drone pentru a le stabili cu mai multă precizie poziția și așa au aflat că soldații ruși aveau impresia că scăpaseră de orice pericol.

„Nimic nu-i ataca, așa că puteau face plajă fără grijă”, a povestit Shevchenko. „Au făcut dușuri în aer liber. Alergau fără veste antiglonț, fără căști”.

Forțele ucrainene au profitat, declanșând un baraj de 40 de minute cu mortiere, tancuri și piese de artilerie din epoca sovietică, urmate de un atac în cursul nopții.

„Nu știau unde să fugă”, a spus Șevcenko. Satul a fost eliberat și locuitorii au estimat că aproximativ 100 de soldați ruși au murit în cele două zile de atac, deși nu există cifre oficiale. Comandantul ucrainean a explicat că trupele au rămas fără vehicule cu ajutorul cărora ar fi putut evacua răniții, iar cei mai mulți dintre ei au murit în cursul nopții din cauza hemoragiei, au povestit localnicii.

În această secvență de luptă, detașamentul 200 a demonstrat că e capabil atât de o eficiență letală, cât și de o indisciplină fatală. Performanța neregulată este caracteristică unei unități pe care oficialii de securitate occidentali o descriu ca fiind una dintre cele mai performante brigăzi rusești, dar care, cu toate acestea, este afectată de disfuncționalități sistemice.

Mortală dar lipsită de disciplină

Cuplată cu Flota Nordică, trupele acestei unități de elită sunt primele care primesc echipamente speciale și antrenament pentru condițiile arctice.

Și totuși, occidentalii care s-au aventurat la Pechenga înainte ca Rusia să restricționeze călătoriile descriu baza ca pe o garnizoană sumbră, unde ofițerii neglijau moralul trupelor, iar soldații puteau părea să nu aibă habar de identitatea și misiunea brigăzii.

Thomas Nilsen, editor al Barents Observer – un site norvegian de știri care urmărește îndeaproape Brigada 200 – a povestit o conversație cu soldații întâlniți la un bar din apropierea bazei, care nu știau că se află în apropierea unei țări NATO, până când el a scos o hartă de pe telefonul său pentru a le arăta.

În 2020, un subofițer din Brigada 200 a postat videoclipuri pe rețelele de socializare în care îi acuza pe superiori de neglijență și corupție. Unul dintre ele arăta apartamentele mizere rezervate ofițerilor, cu aparate ruginite, mucegai pe pereți și grămezi de gunoaie în unitățile neocupate.

„Comandantul brigăzii nici măcar nu trece pe aici. Nu-i pasă cum trăiesc subalternii săi”, a denunțat militarul rus.

Războiul pare să fi exacerbat aceste probleme de moral și unitate.

Zeci de soldați din Pechenga au refuzat să meargă la luptă în primele luni ale invaziei, potrivit unor oficiali din serviciile de securitate occidentale. Nu este clar ce s-a întâmplat cu ei.

Comandanții ucraineni au descris bătălii în care soldații Brigăzii 200 nu au vrut să lupte sau au sfidat ordinele. La jumătatea lunii iulie, o unitate de recunoaștere ucraineană a capturat înregistrări audio cu un comandant de tanc rusesc din Hrakove care țipa la subordonați.

„Ar trebui să vă arăt cum să ucideți ucraineni? O să mă urc eu însumi în tanc”, a strigat comandantul, cu puțin timp înainte ca tancul să fie distrus de o rachetă Javelin, potrivit lui Oleksandr, un cercetaș de recunoaștere din Brigada 92 mecanizată din Ucraina.

Sfârșitul

Până la finalul acestei bătălii, zeci de soldați ruși au fost uciși sau răniți și 12 tancuri au fost distruse, a declarat Oleksandr, adăugând că interceptări suplimentare au indicat că numeroși soldați au refuzat la un moment dat să își folosească armele.

Participarea Brigăzii 200 la asediul Harkovului s-a încheiat în septembrie, când a fost nimicită în apropiere de Kupiansk de ofensiva ucraineană, a declarat colonelul Pavlo Fedosenko, comandantul Brigăzii 92 Mecanizate din Ucraina, unitatea care a dat lovitura și care a purtat cele mai multe bătălii cu efectivele unității ruse de elită.

În urma lor, au rămas doar fragmente dintr-un singur batalion, compus dintr-un amalgam de soldați care semănau foarte puțin cu unitățile calificate care au pornit spre Ucraina cu șapte luni înainte, a spus Fedosenko.

Majoritatea ofițerilor unității au fost uciși sau răniți, a spus Fedosenko, iar aproximativ 70% din echipamentul său – inclusiv aproximativ 32 de tancuri și 100 de vehicule – a fost distrus sau capturat.

„Nu a mai rămas nimic din acea brigadă”, a declarat el într-un interviu recent cu The Post. „A fost spulberată”.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:ales brigadă CE Cum de După elită fost în lupte praful prima Rusiei să spulberată temută trimisă Ucraina

Urmatorul

Scandal la Cupa Mondială, după disputarea finalei mici. Arbitrul partidei a fost bruscat de marocani

Nu ratati

Codrin Ștefănescu și Anamaria Prodan s-au iubit în tinerețe și au sărbătorit împreună zilele de naștere VIDEO

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare