Actualitate
Portretul polițistului de treabă: „Mămăligă sunt toți, nu-mi imaginez că polițiștii reali din SUA sunt altfel“
Polițistul Ilie, protagonistul peliculei „Oameni de treabă“, încearcă să supraviețuiască într-un sat ros de corupție până când „mămăliga explodează”. Actorul Iulian Postelnicu explică de ce se regăsește în Ilie și de ce crede că situațiile prin care acesta trece sunt posibile oriunde în lume.
Iulian Postelnicu îl interpretează pe polițistul Ilie. FOTO: Ionuț Rusu
„Oameni de treabă“, al
patrulea lungmetraj regizat de Paul Negoescu, spune povestea lui Ilie,
interpretat de Iulian Postelnicu (44 de ani), un șef de post divorțat, care
încearcă să-și refacă viața, într-un sat din nordul Moldovei. Nu vrea mult: o
livadă, poate o casă și, de ce nu, o familie. În satul adormit este comisă o
crimă și viața liniștită a lui Ilie, care închidea docil ochii la traficul de
țigări coordonat chiar de primar (Vasile Muraru), se complică așa de tare încât
la reglarea de conturi din final „mămăliga explodează“ și lucrurile devin
sângeroase.
„Weekend Adevărul“ a
vorbit cu actorul Iulian Postelnicu, care pentru interpretarea sa din „Oameni
de treabă“ are deja în palmares două premii internaționale, despre portretul
polițistului român, aflat între blazare și corupție, lașitate și alcoolism, dar
și despre statutul filmelor românești care câștigă premii peste hotare, dar nu
câștigă și publicul din țară.
„Weekend Adevărul“:
Într-un interviu, regizorul filmului, Paul Negoescu, spunea că ați fost foarte
implicat în rolul lui Ilie și v-ați documentat foarte mult. Așa faceți de
obicei sau v-a motivat ceva în mod special la acest rol?
Iulian Postelnicu: Așa
fac atunci când am senzația că propunerea rolului e suficient de avantajoasă,
iar în cazul acesta, când am văzut scenariul și apoi când m-am întâlnit cu Paul,
impresia asta a fost foarte puternică. Altfel, doar schițez lucrurile în
funcție de timp și de cât de importantă e prezența mea în proiect.
Cum ați făcut documentarea
pentru acest rol?
Prima etapă a fost
lectura scenariului. Într-o fază destul de incipientă, o lectură rapidă, iar
apoi din ce în ce mai atentă ca să pot extrage de acolo date despre personaj,
despre Ilie, scenariul fiind foarte bogat în acest sens și oferind foarte multe
lucruri despre el. După care, lucrurile pe care nu le cunoșteam și sunt date de
scenariu ca fiind cunoscute de Ilie a trebuit să le documentez singur, ca să mă
familiarizez cu ele. Mă refer aici la un pic de legislație, un pic de
informații despre ce înseamnă o școală de poliție, despre ce înseamnă Academia
de Poliție. Ilie este agent de poliție, nu a făcut Academia. Apoi m-am
documentat despre ce înseamnă înființarea unei livezi de cireși (n.r. – visul
lui Ilie este să-și înființeze propria livadă). Am căutat să aflu cât mai multe
informații despre viața unui polițist din mediul microurban și rural, iar aici
internetul e un instrument excelent. Am căutat mai multe informații despre
personaj atât biografice, cum sunt date de scenariu, cât și emoționale: am
încercat să aflu care sunt motivațiile, care sunt rănile, care sunt fricile
lui, gândindu-mă că astea îl împing și îi dau direcțiile în care se duce.
Corupția, o temă
secundară
În film este prezentată
relația dintre șeful de post al unei comune din nordul Moldovei și primarul
localității, care e secondat de preot, atât în ceea ce privește ajutarea
sătenilor afectați de inundații, cât și în ceea ce privește traficul ilegal de
țigări. Credeți că acest tip de relație este specific doar zonei rurale a
României sau ar funcționa și într-un context urban?
Cred
că funcționează oriunde, și la oraș, și în alte țări,
pentru că relația între autoritatea politică, autoritatea administrativă și instituțiile
așa-zis de forță este întotdeauna o chestiune care depășește niște granițe.
Lucrurile nu sunt atât de bine separate nicăieri în lume. Din întâmplare,
povestea asta e plasată într-un sat din nordul Moldovei. Filmul nu are ambiția,
din ce știu, să descrie o realitate într-un fel documentar sau să vorbească
despre corupție în general așa… Nu cred că asta a fost o temă principală nici
pentru scenarist, nici pentru Paul și nici pentru mine nu a fost una dintre
temele principale. Corupția devine și fundal, și o parte importantă din poveste,
fără a fi temă însă.
Ați surprins foarte bine dualitatea personajului care, pe de o parte, este
obedient în relația cu primarul, iar pe de altă parte, când interacționează cu sătenii
sau cu colegul tânăr, proaspăt ieșit de pe porțile Academiei de Poliție, devine
autoritar și chiar mitocan.
Da, el copiază
autoritatea așa cum și-o imaginează el. În rest, e o strategie de supraviețuire.
Cel puțin așa am înțeles eu relația cu superiorii. Cu orice formă de autoritate,
omului îi convine s-o facă pe prostul, el nu este un briliant, dar o și face pe
prostul, în mod clar se face că nu vede ce se întâmplă. Nu e atât de desprins de
realitate încât să nu realizeze ce se întâmplă. Doar se preface și chestia asta
îi convine. În relație cu ceilalți oameni, pe care ar trebui să îi servească,
pentru care ar trebui să lucreze, se poartă execrabil. Ideea de șef în capul
lui este tradusă în relația pe care o are cu Valentin, cu agentul care vine nou.
E ceva iarăși scos dintr-o caricatură, nu cred că e normal să te porți așa cu
cineva care se întâmplă să fie într-o organigramă mai jos decât tine.
De ce a explodat mămăliga
În finalul filmului, Ilie
se revoltă și ajunge să-i omoare pe cei pe care i-a slujit. De ce a explodat
mămăliga?
Îmi place foarte mult
sintagma „a explodat mămăliga“
pentru că așa mi se pare și mie. Nu mi se pare că a fost explozia unei grenade,
se pare că este o mămăligă care a fiert prea mult și a fermentat prea mult. Mi
se pare că „binele“ pe care îl face în final este unul involuntar. Nu a fost o
decizie „hai să fac dreptate“, „hai să fac bine“, el este într-un moment în
care este și extraordinar de obosit fizic, după niște nopți în care s-au
întâmplat foarte multe și în care a băut. În plus, el este și băut, de fapt, el
e în permanență într-o stare de pre-, post- sau de ebrietate. Revolta lui are
legătură și cu faptul că tocmai pleacă din sat femeia cu care el își făcea tot
felul de filme în cap și plasează chestia asta în cârca primarului și a
preotului. Atunci vine un moment de supărare, de furie, peste care s-a turnat
alcool foarte mult. Cam astea au fost ingredientele care au dus la explozia
aceasta a mămăligii.
La începutul scenei, Ilie
chiar ia o dușcă serioasă de alcool ca să prindă curaj, probabil…
Cred că este și o
obișnuință. Asta cu curajul cred că e o discuție foarte largă legată de cauzele
alcoolismului și nu sunt în măsură să spun eu ce și cum. Eu am plasat gestul în
obișnuința lui de a consuma alcool, probabil că-l și detensionează, probabil că
organismul fiind obișnuit cu starea asta e dependent de alcool până la urmă.
„Ilie este un erou accidental”
Dacă era o chestie
gândită, planificată, dacă își lua un pic de timp să elaboreze mai serios ce
urmează să facă, era suficient să dea un telefon la Suceava și să reclame, să
facă o plângere. În schimb, el merge cu două pistoale și cu o singură pereche
de cătușe să aresteze mai mulți oameni. E clar că nu a gândit-o, că a fost ceva
impulsiv.
Până la urmă, Ilie este
un erou pentru că a destructurat o rețea de trafic de țigări?
El e un erou accidental,
la fel ca în comicul involuntar. Dacă ar fi să mă întreb eu pe mine „Ai vrea să
fii vecin cu omul ăsta?“, parcă răspunsul este „Nu“.
El pare a fi un „om de
treabă“, nu?
Da, este de treabă așa la
suprafață, până te întâlnești cu el, până ai de rezolvat o problemă, chiar și
una mică, precum dispariția a două cearşafuri, nu mai vorbesc dacă e ceva mai
serios cum ar fi o crimă.
Avem o scenă în care
fosta soție îi spune să nu tulbure apele în comună, amintindu-i de ce a pățit
când a făcut acest lucru când activa la Botoșani. Are Ilie și o parte pozitivă?
Discuția aia dintre ei și
felul în care vorbește Mona, fosta soție, nu trebuie luată ad literam ca o
chestie reală. Se întâmplă de foarte multe ori să vorbim între noi și să ne
umflăm mai mult decât e cazul, să colorăm trecutul cu lumina care ne convine
despre noi înșine sau despre alții. În ceea ce privește pozitivitatea lui, eu
mă regăsesc în multe puncte cu atitudinea lui, nu-mi place acest lucru, dar mă
regăsesc în multe dintre impulsurile lui, dar și în multe dintre „calitățile“ lui,
cum ar fi lașitatea sau gândirea de genul „capul plecat sabia nu-l taie“. Poate
că e unul dintre motivele pentru care mai mulți oameni au mai spus că se
regăsesc în părți din Ilie. El e un om până la urmă și noi toți suntem oameni,
avem o grămadă de defecte.
„Nu e cazul să aruncăm cu
mămăligă în noi“
Imaginea lui finală e
dată de încercarea lui de a se adapta situațiilor la care e supus?
Mi-e greu să răspund, e
un om care, da, încearcă să supraviețuiască și, din păcate, are un destin
tragic, dar el încearcă în felul lui.
Asta facem și noi,
românii, încercăm să supraviețuim…
Cred că peste tot este
așa. Nu e cazul să aruncăm cu mămăligă în noi prea mult, pentru că mămăligă
sunt toți, adică nu-mi imaginez că polițiștii din Statele Unite sau din Anglia,
cei reali, nu ce vedem prin filme, nu sunt altfel decât e fiecare dintre noi.
Credeți că în filmele de la Hollywood ne prezintă o imagine mitizată a unui
polițist-erou care este curajos și se sacrifică pentru cetățeni?
Da, e un frumos
instrument de propagandă și de comerț în care desenezi un erou și după aia îl
vinzi. Mie mi se pare că imaginea eroilor din filmele de la Hollywood este
departe de adevăr. Eu nu m-am întâlnit pe stradă cu niciun băiat cu ciocanul
care să salveze lumea.
„Filmele de festival sunt
mai degrabă experimentale, pentru un public de nișă“
Faceți parte dintr-o
generație care a avut ocazia să experimenteze un pic și „epoca de aur“. Simțiți
cumva o dezamăgire când vă gândiți cum a ajuns România acum față de ce speranțe
erau atunci și față de acest film, care prezintă o bucățică de Românie în care
primarul face grătare cu preotul în timp ce preia țigările de contrabandă de la
traficanți care umblă la ei cu arme Kalașnikov?
Eu am prins perioada de
dinainte de 1989, dar eram destul de copil și atunci nu eram suficient de copt
încât să am planuri legate de viitor sau să am o imagine legată despre
realitatea din jurul meu. După anii ’90
au început să se lege proiecții de viitor în ce mă privește. N-am cum să spun
că sunt dezamăgit sau că sunt mulțumit, pur și simplu constat, încerc să constat
ce se întâmplă în jurul meu și să mă adaptez și eu cum face Ilie, dar să nu fiu
el.
Ce îi reproșați în principal lui Ilie?
În primul rând,
atitudinea față de cetățean, față de săteni, că el e originar din satul acela.
Atunci, poartă-te, domnule, bine! În primul rând, ești plătit s-o faci, și în
al doilea rând, e omenește s-o faci. Cu asta aș începe.
Există anumite reproșuri
față de producătorii de film din România în legătură cu faptul că se
concentrează foarte mult pe realizarea unor filme de festival și prea puțin
asupra unor filme pentru public. Cum vedeți aceste reproșuri?
E colorată în mai multe
feluri realitatea asta. La un moment dat, începând cu anii 2000, niște regizori
tineri atunci și-au dat seama că nu pot exista în cinema-ul românesc decât dacă
țintesc niște festivaluri și au succes. Și atunci s-a format un soi de direcție
către festivaluri, iar la festival, publicul căruia i te adresezi e foarte de
nișă și produsele care ajung acolo sunt mai degrabă experimentale. Sunt precum
e cercetarea în orice alt domeniu: nu e destinată consumului, ci celor care
sunt în domeniu, care sunt atenți, celor care gustă lucrul acesta, tipul acesta
de produs. În schimb, publicul larg consumă rezultatele cercetării, deoarece, până
la urmă, orice film de public larg folosește teme, procedee care înainte au
fost dezvoltate, inventate de oameni care au fost la festivaluri. Eu cred că de
acum lucrurile o să înceapă să se miște și către public, pentru că lumea văd că
este interesată și de așa ceva. Public este să n-ai loc unde să-l bagi, totul este
să știi să ajungi la el, să știi să i te adresezi. Impresia mea este că ne vom
mișca foarte repede în direcția aceea cu filmele în România.
Poate un actor din
România să trăiască din film?
Nu, răspunsul este că nu
poate. Într-un caz extrem de fericit, în care are mai multe filme pe an sau în
care acceptă orice, ar fi posibil, dar din ce știu eu, nu este suficient.
CV
Laureat Gopo
Nume:
Iulian Postelnicu
Data și locul nașterii:
25 iunie 1978, București
Studiile și cariera:
În 2002 a absolvit UNATC,
secția Actorie, la clasa profesorului Dem Rădulescu.
De-a lungul timpului a
jucat în mai multe filme importante, precum „Amintiri din Epoca de aur“, „Funeralii fericite“, „Otto Barbarul“ şi „Aurică, viață de câine“.
A jucat și în seriale precum „Las Fierbinți“ şi producția HBO „RUXX“.
Este și scenarist, pe lista lui de producții aflându-se „Las
Fierbinți“,
„Serviciul Român de Comedie“, „Mondenii“ și „Cuscrii“.
În 2019 a primit Premiul
Gopo pentru rolul din filmul „Arest“, iar anul acesta, pentru rolul polițistului Ilie din „Oameni
de treabă“, a primit
premiul Cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de
la Cottbus și la Festivalul Internațional al Filmului Francofon de la Namur.
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...
Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...
Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...
Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...
Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...
-
Actualitateacum 2 zile
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zile
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o zi
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp