Actualitate
Secretul comorii uriașe a lui Burebista, descoperită la Hunedoara într-un sat din Ținutul pădurenilor
Cea mai prețioasă comoară dacică descoperită în împrejurimile Hunedoarei datează din vremea regelui Burebista. A fost scoasă la iveală într-un ținut mai puțin cercetat de arheologi.
Regele Burebista, înfățișat pe o frescă în centrul Orăștiei. Foto: Daniel Guță
Mai
multe sate hunedorene din Munții Poiana Ruscă au păstrat rămășițe
ale unor așezări antice,
dar spre deosebire de zona cetăților dacice din Munții Șureanu,
cercetările arheologice desfășurate în munții Hunedoarei
(Ținutul Pădurenilor) au fost reduse.
Așezări
dacice au fost descoperite la Hunedoara – în vecinătatea Castelului
Corvinilor, la Govâjdia – într-o zonă neprecizată și la
Arănieș (comuna Cerbăl). Alte
vestigii din epoca dacică au fost identificate
pe valea Cernei – pe vetrele satelor din jurul lacului Cinciș, iar
la Ghelari, Teliuc
și Alun au fost observate rămășițe ale unor exploatări miniere
antice.
Tot
aici au mai
fost descoperite cariere minere antice, necropole dacice ale
minerilor, rămăşiţe ale unor cuptoare de reducţie a fierului şi
ale unor galerii antice, dar şi o inscripţie faimoasă, care arăta
importanţa aşezărilor miniere: „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”,
tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”.
După
cucerirea romană, în satele de pe culmile munților Poiana Ruscă,
apropiate de noua capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa, au
continuat să trăiască populații băștinașe ale Daciei, care
se ocupau
creșterea animalelor și cu exploatarea resurselor naturale:
zăcămintele de fier și de marmură.
Comoara dacică din Ținutul Pădurenilor
Cea mai prețioasă comoară dacică
descoperită în Ținutul Pădurenilor a stat ascunsă aproape două
milenii la marginea satului Cerbăl, pe Dealul Dosului.
Dealurile Cerbălului. Foto: Daniel Guță.
Tezaurul din locul numit „Dosul Pârlit” a
fost scos la iveală de localnici în anul 1874, în timpul
lucrărilor la drumul Govâjdia – Dobra, care traversa mai multe
sate din Munții Poiana Ruscă.
Într-un
vas de bronz, ascuns
într-o oală de lut au
fost
depuse o fibulă de argint,
două fibule cu scut rombic, un lanţ fragmentar de
argint,
două coliere, o spirală de braţ din
argint cu
capete stilizate în
forma unui
șarpe, alte
trei brățări de
aur și argint,
şapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și şase
pandantivi (în formă de cui sau cal, dar
și
491 monede romane, de asemenea din argint, emise între anii II
– I
î.Hr.
Pe
baza datării monedelor, arheologii au stabilit că tezaurul au fost
îngropate aici la mijlocul secolului I î. Hr., într-o epocă în care teritoriul ar fi fost stăpânit de regele dac Burebista (82 î.Hr. – 44 î.Hr.) .
„În
adevăr însăşi
comoara de monete romane şi podoabe de argint găsită la Cerbel şi
datată înainte de moartea lui Iuliu Caesar şi deci pe vremea lui
Burebista, fusese îngropată într-un vas de bronz a cărui toartă
lipsea.
Nu
departe de Cerbel, la două ceasuri spre sud
– vest de
Huniedoara, s-a găsit numai toarta, foarte frumoasă, a unei
oenochoe de bronz, în stilul bine cunoscut al vaselor campaniene”,
afirma istoricul Vasile Pârvan, în
volumul „Getica” (1926).
Podoabe
de argint, cu capete de șarpe
Din
tezaurul prețios, o brățară din argint, cu capetele decorate în
simbolul șarpelui,
după
modelul asemănător
faimoaselor brățări dacice de aur descoperite în anii ´90
și 2000 la Sarmizegetusa Regia, le-a
atras atenția arheologilor.
Schița câtorva artefacte din tezaurul dacic. Sursa: vasile Pârvan. Getica (1926)
„Tipul
de brăţări prin excelenţă caracteristic în Dacia din La Tène-ul
IIl e acela cu capetele în formă de protome de şerpi. Se ştie că
acest tip de brăţări e şi greco-etrusc şi că se găseşte şi
în Thracia sudică, în regiunile eleno-thrace, ba chiar, ca
influenţă sudică, până în Scoţia şi în Spania, mai toate în
La Tène III. De altă parte, brăţările dacicecu capete de şerpi
sunt de obicei plurispirale. În aceeaşi vreme brăţările cu
protome animale sunt absolut comune în Sciția proprie, de la nordul
Mării Negre. Se pare chiar că la Aiud s-a găsit şi o brăţară de
argint ”scitică” având capetele terminate în protome de şerpi.
În sfârşit noi avem din Dacia, în necropolele şi aşezările
halstattului
scithic
cunoscutele inele spirale cu capete de şerpi”,
arăta
academicianul Vasile Pârvan.
De-a
lungul timpului, o mulțime de brățări dacice, monospiralice sau
plurispiralice, cu simbolul șarpelui au fost descoperite pe
teritoriul României. Cele mai multe au fost realizate din argint,
fapt
care i-a făcut pe arheologi să considere că, în istoria lor de
peste jumătate de mileniu, civilizația dacilor a fost una a
argintului și nu a aurului, pe care nu îl utilizau decât rareori.
„Argintul
era
în Dacia metalul de predilecţie pentru fabricarea podoabelor. Şi
în vreme ce Ungaria propriu zisă, ori Boemia, cunoaşte încă din
belşug aurul, iar la Herczeg-Marok în Baranya s-au
găsit
podoabe de aur de stil central şi vesteuropean celtic, Dacia face
corp cu regiunea illyrică şi est-alpină în precumpănirea
absolută a argintului asupra aurului. Fibule, lanţuri, brăţări,
cingători, coliere, cercei, inele, pendantive, obiecte de toaletă,
vase, totul e acum, din La Tène II înainte, dar mai ales în La
Tène III, de argint”,
arăta Vasile Pârvan.
Brățările
de aur regale, de la Sarmizegetusa
Aproape
un secol mai târziu de la cercetările realizate de Vasile Pârvan,
au fost descoperite la Sarmizegetusa Regia, potrivit anchetatorilor
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba cel puţin 24 de
brăţări dacice de aur.
Brățări dacice de aur. Foto: Daniel Guță
13 dintre ele au fost recuperate până în
prezent de autorităţile statului român, toate în perioada 2007 –
2011. Brățările de aur au fost și ele decorate la capete cu
simboluri ale șarpelui.
„Raritatea
brăţărilor polispiralice de aur şi argint, decorate cu protome de
dragon şi palmete poansonate, cantitatea considerabilă de metal
preţios pe care o înmagazinau, ca şi lipsa replicilor lor în
bronz, sunt dovezi că asemenea piese au avut o circulaţie extrem de
restrânsă, limitată de caracterul lor special. Folosirea acestui
tip de bijuterii pare să fi fost restricţionată de practici de
ritual şi de semnificaţii politice foarte clare. Versiunea în aur
a acestui tip de podoabe care apare numai la Sarmizegetusa ar putea
fi un indiciu că purtarea acestora era un apanaj al cercului limitat
al familiei regale, în calitatea lor de sacerdoţi”, arăta
dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, în studiul „13
din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa
Regia”.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa




