Actualitate
Ce și cât mai citesc copiii. Elevii o fac, dar nu aleg romanele expirate impuse de școala românească
Cu toate că autorii
clasici din programa școlară de Limba și literatura română nu mai sunt atractivi
pentru elevi, manualele școlare fiind rămase cu secole în
urmă, nevoia de lectură nu a dispărut. Elevii
citesc, dar cu totul altceva și tot mai mult într-un alt format, dau asigurări experții în educație.
Obișnuința de a citi se formează în familie Foto: Shutterstock
Într-o țară cu rate înalte
ale analfabetismului funcțional, n-ar trebui să mire pe nimeni că românii ocupă
ultimul loc în Europa la consumul de carte. O statistică din 2019 a Eurostat
arăta că 95% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Piața cumpărătorilor
de carte este de 1,3 milioane de persoane, multe dintre volumele achiziționate
fiind cărți de școală.
Nevoia de lectură a
copiilor există, doar că nimeni nu a stat să măsoare ce și cât citesc elevii și
mai ales în ce format. „Copiii sunt cei mai dependenți de noile tehnologii. Și
asta corespunde cumva naturii lor și anume asocierea dintre imagine, text și
sunet pe care o oferă device-urile la ora actuală. Faptul de a citi și doar
asta – semnele scrise fiind deja o formă de abstracție, te solicită foarte
mult. Pentru că atunci când citești un text care este doar scris, tot ceea ce
ține de reprezentare, de imagine, de mișcare trebuie să imaginezi tu. Deci,
lectura deja este o formă de abstracție și în acest sens este și o formă de
disciplină. Dar noi nu știm cât citesc elevii cu vârste între 6 și 10 ani, mă
refer la text scris. Nu avem o măsurătoare să ne putem raporta la ea”, a
explicat profesorul Mihai Maci, expert în educație.
”Manualele sunt mult rămase în urmă”
Un lucru este cert, mai
spune Mihai Maci, manualele școlare sunt foarte mult rămase în urmă. „Ele
propun tot felul de texte care funcționau în alte vremuri. Senzația mea este că
texte cu Domnul Trandafir sau de Calistrat Hogaș nu le spun nimic, nu mai
înseamnă nimic pentru elevii de azi. Nu e neapărat un lucru rău. Dacă stăm să
judecăm, imaginarul acesta al poveștilor pentru copii s-a modificat destul de
vertiginos. Poveștile până la urmă sunt, toate, recente – Frații Grimm sunt de
la începutul secolului XIX, Ispirescu este de la începutul secolului XX,
Creangă, din secolul XIX. Asta nu înseamnă că poveștile acelea nu circulau și
înainte. Noi le cunoaștem în forma culeasă. Deci, n-ar trebui să ne speriem că
copiii noștri nu mai știu lucruri clasice. La nivelul poveștii, clasicismul se redefinește
mereu, la nivelul fiecărei generații care ambalează în felul ei miturile
ancestrale. A se vedea succesul pe care l-a avut Harry Potter la generația
copiilor care au acum 20 de ani”, subliniază Mihai Maci.
Acesta adaugă că, deși
programa școlară la Limba și literatura română nu s-a schimbat prea mult în
ultimii 30 de ani, în condițiile în care s-a discutat aprins pe marginea
scoaterii unor autori, trebuie să ținem cont că aparținem unei literaturi
destul de restrânsă cantitativ. „Noi nu avem niște plaje nesfârșite de alegeri, astfel
încât să reconfigurăm programa clasicilor. Ne place sau nu, clasicii noştri –
adică acei autori care studiază la clasă – sunt aceiași. Asta e o problemă
mare. Pentru că noi trebuie să trecem mereu prin ei, e inutil să mai spun că
aceia care predau – profesorii în speță – dobândesc o patină rutinieră, îi
predau la fel, decenii întregi. Poate soluția ar fi aceea de a-i reciti la
nivelul fiecărei generații. De a recompune această panoramă a clasicilor, pe
măsura fiecărei generații”, mai spune expertul.
Perspectivele pot fi schimbate
Acesta dă exemplul
scriitoarei Ioana Pârvulescu care a reușit performanța excepțională cu „Alfabetul
doamnelor” în care a lecturat femininul în literatura română. „Am văzut
la un moment dat la Timișoara, la librăria universității, o carte a unui
italian despre erotismul literaturii române. Am mai văzut o carte despre
literatura SF românească. Îmi aduc aminte că, în liceu, când îl citeam pe
Balzac era devastator începutul romanelor în care erau descrise orașul, strada,
casa, interiorul, hainele personajelor. Erau o sută de pagini peste care îți
venea să sari direct la acțiune. Ei bine, la un moment dat, am găsit o carte a
profesorului Paul Miclău care împreună cu studenții lui au făcut o lectură
semiotică a acestor lucruri. Și era mai interesantă ca un roman polițist, mai
interesantă decât acțiunea romanelor lui Balzac”, exemplifică Mihai Maci.
Deci, perspectivele pot fi
schimbate. Dar pe aceasta ai nevoie să știi la sfârșit – adică atunci când dai
examenele – ce măsori. „Și, în al doilea rând, trebuie să le lași profesorilor,
să încurajezi o anumită libertate de gândire care să le permită să se miște în
interiorul acestor opere. Or, la noi, aceste lucruri sunt total excluse. De ce?
Pentru că la noi examenele sunt pur formale și elevul trebuie să reproducă
niște stereotipuri, indiferent de ceea ce faci la clasă. Profesorii sunt ținuți
în frâu să predea comentarii. Sunt foarte departe de a revizita literatura
română. Eu cred că la tânăra generație Bleher ar fi prins foarte bine cu tema
corporalității, a corpului imobilizat, a corpului care suferă și pătimește. În
altă generație poate, fetița asta evreică de la Oradea, care a murit la
Auschwitz, Eva Heyman, cu jurnalul ei. Ar fi prins teribil”, este de părere
expertul.
Pentru asta însă trebuie
să ai la nivelul programelor pe cineva care să gândească în mod articulat, să
cunoască felul în care se mișcă gustul elevilor. „Eu n-am văzut niciodată un subiect de Bacalaureat la noi
în care să li se ceară elevilor să facă deosebirea între cartea Ion a lui
Rebreanu, filmul și banda desenată. Pentru că, dintr-odată, ai trei genuri care
se raportează la aceeași acțiune. Cum le judecă elevul? Ce i se pare lui mai
interesant? Dacă ai avea așa ceva, și cei care nu citesc cartea în întregime
s-ar uita la film sau ar răsfoi banda desenată. Deci, tot i-ai prinde cumva”, a
conchis Mihai Maci.
Citesc pentru că sunt siliți
Din experiența sa la
catedră, Florina Grecu, profesoară de Limba și literatura română la Timișoara,
facilitator de mentalitate deschisă, spune că elevii citesc lecturile
obligatorii doar pentru că sunt siliți: „Din păcate, programa noastră la Limba română e ca o babă
care, oricât s-ar machia, cât s-ar aranja, tot bătrână rămâne. Dacă vă gândiți,
este aceeași programă după care au dat și părinții noștri Bacalaureatul. Aceiași
autori. Tot Rebreanu, tot Sadoveanu, tot Creangă. Și oricât am încerca noi să
găsim legături de realitatea și vremurile, nu prea mai merge. Și mulți nu mai
înțeleg acele vremuri. Pentru că e foarte greu să le spui că dormeau în
pridvor, în Moromeții de exemplu. Adică pe jos. Sau să le spui copiilor de la
gimnaziu că mama închega apa cu două picioare de porc. Păi dacă ei citesc
singuri acasă, nu înțeleg că e vorba despre faptul că făcea piftie. Că nici nu
mai facem în casă piftie, și chiar dacă am face nu am spune că închegăm apa cu
două picioare de porc”.
Profesoara care predă atât
la gimnaziu, cât și la liceu a adoptat două tehnici diferite pentr a-i ține pe
elevi aproape de lectură. „La gimnaziu fac un fel de șezătoare literară. Un fel de
club de lectură în care le dau două romane de citit și apoi se face un fel de
dezbatere între două clase. Aducem ceai, fursecuri, iar elevii nu doar că-și
argumentează afirmațiile, dar pun și întrebări sau primesc întrebări din roman.
Pentru că pe mine mă interesează gândirea critică și lectura activă”, mai spune
profesoara.
Programa de gimnaziu este
mai relaxată, s-a înnoit și permite posibilitatea de a alege și alte lecturi în
afara celor obligatorii. „Eu le dau de exemplu Ioana Pârvulescu, Inocenții, sau
Fata din fotografie – un roman istoric foarte interesant. Am observat că le
plac romanele istorice. La liceu, acolo n-avem ce să facem decât să tocim. La
Bacalaureat sunt 30 de puncte acordate pentru tocit. Și atunci, elevii sunt
nevoiți să citească. Și avem un canal de YouTube creat de noi din clasa a IX-a
unde încărcăm toate filmulețele pe care le avem. Și îi pun să facă o scenetă
din opera respectivă. Un capitol sau două. Și la majoritatea operelor de Bac
avem scenele interpretate de ei. Și atunci sunt siliți să citească și le place
ceea ce fac, pentru că se înregistrează, se întâlnesc”, mai spune profesoara.
”Vorbim despre autori-reper”
Din punctul de vedere al Mariei Manea,
profesor de Limba și literatura română în București, programa
școlară nu este învechită. ”Cred că dezbatem o temă falsă în
spațiul public. Sunt sau nu sunt textele autorilor canonici
învechite, de interes pentru elevii de astăzi? Având în vedere că
aparțin unor autori-reper, nu putem vorbi despre durata de viață
limitată a acestora. Este I.L Caragiale, unul dintre cei patru mari
clasici ai literaturii române perimat? Este Ion Creangă mai puțin
savuros prin narațiunile sale, doar pentru că limbajul popular îl
îndepărtează astăzi de publicul receptor, de vârsta și
stăpânirea lingvistică a cititorilor mai tineri? Sau este rolul
educatorului, al profesorului și, mai ales al profesorului de Limba
și literatura română acela de a-l convinge pe copil, pe elev, că
toate aceste opere sunt cadre importante spațio-temporale, piloni de
civilizație, cultură, limbă în devenirea acestui popor? Și că
rolul nostru este acela de a le înțelege, trecând de barierele
limbii sau de insatisfacția identificării cu preocupările unor
personaje ale timpurilor, pentru a înțelege de unde am pornit, unde
am ajuns și încotro mergem? Rămân la părerea că literatura,
indiferent de timpul ei de concepție și de reflectare de realități,
este un pretext incredibil de valoros pentru introducerea în
experiențe de viață. La început ipotetice, teoretice, ficționale
și apoi regăsite în te miri ce episod din existența proprie.
Literatura ne creste, odată cu experiența directă de viață, ne
întregește, ne face vii în gândire, atenți la noi înșine și
la lumea ce ne cuprinde.”, subliniază Maria Manea.
Potrivit acesteia, dacă ar fi ceva de
schimbat la programa școlară actuală ar fi predarea literaturii
cronologic: ”Așa cum se preda aceasta anterior și aș introduce
mai mult conținut obligatoriu al autorilor recenți, contemporani,
care nu au devenit încă reper, dar merită șansa descoperirii în
mai multa acceptare a textului modern”.
Fiecare zi, a lecturii
Ce crede profesoara că ar trebui
făcut pentru a stimula gustul pentru lectură al copiilor? ”Ar trebui început
de foarte devreme exercițiul lecturii cu voce tare. Din viața
intrauterină și, apoi, odată cu nașterea copilului,
permanentizat, rutinizat, în interiorul familiei și al grădiniței.
Avem nevoie de o zi a lecturii să îi celebrăm importanța, dar
lectura este important de făcut în fiecare zi, periodic, de la cele
mai mici vârste. Gustul pentru a citi îl putem compara cu
deprinderile primare. Învățăm să ne placă să citim, învățăm
să fim curioși să descoperim. Dacă nu avem de la cine să aflăm,
să încercăm acest gust, cum vom putea deprinde exercițiul și mai
apoi plăcerea? Cred că fiecare inițiativă în parte contează. E
o cărămidă la un întreg. Azi eu, mâine tu, poimâine, mai mulți.
Important este să înțelegem că avem o nevoie acută și să
identificăm pentru ea soluții. Mai stangace, mai inspirate, din
încercare iese succesul, cu perseverență și bune intenții. Mai
ales pentru ei, pentru cei care reprezintă mâinele, viitorul”,
conchide Maria Manea.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului




