Connect with us

Actualitate

Istoria bobului românesc. Începuturile romantice și perioada de glorie

Publicat

pe

Istoria bobului românesc. Începuturile romantice și perioada de glorie

Când vorbim despre începuturile performanțelor sportului românesc, nu avem cum să nu începem cu bobul – în prima jumătate a secolului XX, ai noștri au prins viteză către culmile succesului mondial.

Începuturile Bobului. FOTO FRBS

Leagănul
bobului românesc este Sinaia, cea mai importantă stațiune pentru sporturile de
iarnă. Abordarea sa ca sport, în România, s-a făcut în jurul anului 1909 – pe
plan mondial, începuturile concursurilor de bob sunt plasate cu câteva decenii
mai devreme, în Elveția.

Din punct de
vedere competițional, la noi, sportul acesta nou se rezuma, inițial, la câteva
zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă. Abia din 1910 vorbim de întreceri
organizate sub titulatura de „concursurile pentru sporturile de iarnă“, în ciuda participării deosebit de modeste, căci bobul era apanajul celor
bogați.

În 1911 se remarca și prezenţa foarte activă a femeilor în bob. Înființarea,
în 1912, a Federaţiei Societăţilor de Sport din România (FSSR), în cadrul
căreia funcţiona „Comisia pentru Sporturile de Iarnă“, a impulsionat
practicarea bobului, iar anul 1922 a marcat startul „Campionatelor Naţionale“
la sporturile de iarnă.

Românii care au cucerit Franța… bob cu bob

Ascensiunea
bobului începe din anul 1923, când se țin multe concursuri și campionate.
Organizarea Jocurilor Olimpice din 1924 de la Chamonix, Franţa, stârneşte
interesul boberilor români. Presa vremii vorbește despre lipsa de fonduri a
statului pentru sprijinirea în vederea participării la aceste JO.

„Iorgu
Arsenie îşi confecţionează un bob («Avalanşa») şi împreună
cu boberul Tita Rădulescu fac deplasarea la Chamonix. Acolo vor participa la
întreceri, dar cu un bob de împrumut (tip Bachmann), cucerind trei cupe.
Participând în calitate de reprezentant al Comisiei de Constituire a Federaţiei
Internaţionale de Bobsleigh şi Tobboganning (FIBT) de la Chamonix în 1924,
Iorgu Arsenie obţine afilierea României la acest organism sportiv internaţiona
l“,
explică Federația Română de Bob și Sanie (FRBS).

În 1925, la
Sinaia, se construieşte prima pârtie de bob după proiectul inginerului
Sângiorzan, pe un versant vestic al dealului Furnica ( 2.100 m şi 10 viraje). Doi
ani mai târziu, la Campionatul Național de la Sinaia, cupa pentru „cel mai
cutezător şi mai destoinic bober“ revine pilotului aviator Alexandru Papană, în
vârstă de 21 de ani, cel care va domina, în anii următori, competiţiile de bob.

În interbelic, performanțe cu economiile de acasă

Performanţele
realizate în anii 1926-1928 determină prezenţa bobului românesc la JO din 1928,
de la St. Moritz (Elveţia), dar și acum participarea era condiţionată de
mijloacele materiale. S-a ajuns în situația în care „cheltuielile le-au
suportat sportivii din propriile economii“, cum avea să declare unul dintre
foştii boberi. La JO, echipajul român s-a clasat pe un meritoriu loc 7, la 4,3
secunde de campioni.

Bobul românesc
participă în 1930, pentru prima dată, la CMU de Bob la Davos (Elveţia), acolo
unde echipajul Alexandru Frim – Dumitru Zană cucereşte medalia de argint, după
cel al Germaniei, şi devansând ţări cu tradiţie ca Italia, Franţa, Elveţia etc.
Este prima performanţă obţinută de ai noștri într-o competiţie internaţională.
Ediţia din 1931 confirmă valoarea românilor, prin echipajul Alexandru Papană –
Dumitru Hubert, care devine campion şi recordman al pârtiei.

Recorduri fără echipament

Doi ani mai
târziu, participarea la JO din Lake Placid (SUA) este marcată de aceeași lipsă
de susținere financiară din partea statului, iar sportivii români se văd
nevoiți să contribuie cu câte 25.000 de lei fiecare.

„Echipa noastră concurează
pe boburi învechite, din lemn, improprii pentru o pârtie de gheaţă de mare
viteză, ca cea de la Lake Placid. Organizatorii impută boberilor noştri echipamentul
neadecvat, lipsa căştilor de protecţie etc. În comparaţie cu pârtia de la
Sinaia (2.200 m lungime), cea de la JO era mult mai dificilă (2.350 m şi 26 de
viraje, total îngheţată), fiind considerată cea mai complexă din lume la acea
dată. Dând dovadă de calităţi remarcabile, boberii români s-au impus atenţiei
elitei mondiale. Astfel, bobul de două persoane – Alexandru Papană – Dumitru
Hubert se clasează pe locul 4, iar echipajul de patru persoane – Alexandru
Papană, Alexandru Ionescu, Ulise Petrescu şi Dumitru Hubert – pe locul 6
“, explică FRBS.

Performanțele
obținute sunt considerate a fi un succes deplin. După JO, boberii români sunt
invitaţi la Campionatele Americii de Nord, unde bat şi recordul pârtiei. Pentru
buna lor comportare în SUA, conducerea FIBT le-a oferit posibilitatea de a
participa la concursurile cu caracter internaţional organizate în Germania şi în
Elveţia.

Din 1933,
bobul românesc devine cu adevărat glorios pe plan internaţional. La JMU de la Bardonechia
(Italia), bobul de două persoane (Alexandru Frim – Dumitru Zană) ocupă locul 4.
La campionatele internaţionale ale Franţei de la Chamonix, echipajul de bob
patru persoane (Angelescu – Gribincea – Bârsănescu – Popescu) ocupă locul 4.
Urmează consacrarea: obținerea locului întâi la CM de la Oberschreiberhau
(Germania), prima medalie de aur la mondiale, bifată de către echipajul de bob
două persoane, format din Alexandru Papană şi Dumitru Hubert. Aurul se obține
și în 1934, la CM din Engelberg (Elveţia).

Bobul, în zodia morții

Trist este că
aceste rezultate excepționale sunt umbrite de pierderea lui Hubert, mort
într-un accident de avion la un miting aviatic. În locul său vine Gheorghe
Ostapov, dar cuplul Papană – Ostapov nu funcționează decât un an, căci Ostapov sfârșește
și el într-un accident de avion. Și, culmea, aceeaşi soartă o are şi Vasile
Dumitrescu, care încerca să stabilească un record mondial aviatic pe ruta
Europa-Australia. Colegul său de bob şi de aviaţie, Alexandru Frim, a reușit să
scape cu viață după ce a sărit cu paraşuta.

În noiembrie
1934 este înființată Federaţia Română de Bob, dar seria succeselor e oprită.
Declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial nu oprește activitatea pe
pârtiile de la Sinaia, boberii români participând în anul 1947 la CM, dar cu
rezultate modeste.

Din anul 1963
se fac eforturi de concepţie şi metodologice în pregătire precum și eforturi
organizatorice şi materiale, iar la CM de la Igls (Austria) din 1963, echipajul
de bob Ion Panţuru – Gheorghe Maftei se clasează pe locul nouă, dar cucerește
şi „Cupa Mondială a Tineretului”, atribuită celui mai tânăr echipaj din
clasamentul general.

În sfârșit, podiumul

Începând cu
1966, bobul românesc se afirmă tot mai mult în arena internaţională, datorită
în special liderului Ion Panţuru. La CE de la Igls (Austria), echipajul de bob
patru persoane Ion Panţuru – Gheorghe Maftei – Petre Hristovici – Nicolae
Neagoe cucereşte medalia de aur şi titlul de campion european, iar la bob două persoane
echipajul Ion Panţuru – Nicolae Neagoe se clasează pe locul 2.

Ion Panţuru -1967. FOTO FRBS

La JO din
1968, de la Grenoble (Franţa), Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe vor urca pe a
treia treaptă a podiumului olimpic, la proba de bob două persoane. Seria
succeselor continuă în 1969, când, pe pista de la Cervinia (Italia), în cadrul
CE, echipajul Ion Panţuru – Dumitru Focşeneanu se clasează pe locul 2,
performanţă repetată şi la proba de bob patru persoane cu Ion Panţuru – Raimond
Ţancov – Dumitru Focşeneanu – Nicolae Neagoe. Acest rezultat este confirmat şi
la Lake Placid (SUA), în cadrul CM din 1969. Echipajul Ion Panţuru – Dumitru
Focşeneanu cucereşte medalia de argint, iar la bob patru persoane Ion Panţuru –
Nicolae Puşcaş – Nicolae Neagoe – Dumitru Focşeneanu, locul 5. Între anii
1970-1973, boberii români confirmă valoarea
“, precizează FRBS.

Bob 1969. FOTO FRBS

După anul 1970
se construieşte la Sinaia o pârtie de beton, modernă, care intră în circuitul
competiţiilor internaţionale, fiind astfel dat un impuls activităţii interne.

Bob 1972. FOTO FRBS

Pentru
sprijinirea antrenării sportivilor de la bob şi sanie, se realizează două
pârtii: una de dimensiune redusă a fost amenajată la cota 2.000 m, lângă Cabana
Piatra Arsă, folosită numai pentru antrenamentul lotului naţional de bob, și o
pârtie pentru sanie construită la cota 1.400 m, în apropiere de Cabana Brădet.

Bob 1967-1971. FOTO FRBS

Îndepărtarea de casă și de succes

Din 1977, pe
plan mondial, cresc pretenţiile privind materialele şi condiţiile de pregătire
şi concurs. Echipajele române pilotate de Dragoş Panaitescu în marile
competiţii internaţionale readuc şi menţin bobul românesc în elita mondială. În
anul 1984, echipajul de două persoane (Dorel Degan – Costel Petrariu) ocupă
locul 3 la Cupa Mondială de la Sarajevo (Iugoslavia). Între 1984 şi 1988 se
lucrează mult pentru îmbunătăţirea performanţelor. Din păcate, activitatea
internă este afectată de timpul călduros, iar stagiile din străinătate nu
asigură sportivilor noştri volumul necesar de coborâri. Se obţin totuși
rezultate încurajatoare la Cupa Mondială, însă după CM, JO şi CE bobul românesc
se distanțează de elita mondială.

ZOOM IN

Cu viteză, către performanță

În prezent nu
se mai participă cu bob din lemn învechit, însă investițiile nu au crescut. Cu
toate acestea, sportivii români ajung din urmă performanța. La Jocurile
Olimpice de Iarnă de la Beijing 2022, echipa masculină de bob a României
– cea
mai tânără dintre participante – a reușit să se claseze pe locul 13. România a
obţinut trei medalii, una de argint şi două de bronz, la Campionatele Mondiale
de Bob Under-23 de la Winterberg (Germania), desfășurate la începutul acestui
an.

Echipa de Bob a României. FOTO Comitetul Olimpic si Sportiv Roman

 

Amintim că, luna aceasta, sportivii români au obţinut patru clasări pe podium, la Winterberg (Germania), în Cupa Europei şi în Campionatele Europene de bob pentru juniori.  

Comentarii Facebook

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

pe

De

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

pe

De

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

  • Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
  • Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
  • Creșterea confortului interior;
  • Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

  • Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
  • Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
  • Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

  • Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
  • Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
  • Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

pe

De

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

  • Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
  • Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
  • Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Actualitateacum 2 zile

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
Actualitateacum 2 zile

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Actualitateacum 2 zile

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Actualitateacum o săptămână

Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin

Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie” Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Actualitateacum o săptămână

Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”

Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Actualitateacum 2 săptămâni

Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri

Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Actualitateacum 2 săptămâni

Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor

Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro